Dorinw6

Members
  • Content count

    128
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    8

Everything posted by Dorinw6

  1. Eu mai folosesc si crema pentru copii Bepanten...contra iritatii, etc. E destul de lipicioasa, dar merita. Cat despre durerile incheieturilor...sunt multi factori care pot duce la dureri. Furca, mansoane, pozitie, inaltime sa fata de ghidon...
  2. "In fond, am vazut Europa de atatea ori de sunt satul si scarbit!" "Voi continua expeditia daca voi fi ajutat financiar." Ceva nu se leaga aici:)))
  3. Husky? Am unul aproape nou, Husky Sawaj Ultralite. L-am folosit o singura data intr-o tura ciclo. Ti-l vand:))))
  4. De la Campul lui Neag pana la Campusel ai asfalt foarte bun, in urcare foarte usoara cu peisaje de vis. De la casa de vanatoare Campusel asfaltul mai continua pentru cam 500m apoi ai drum forestier, in urcare pe cateva serpentine spre Pasul Jiu Cerna. O urcare frumoasa si lejera. Din pas ai o coborare lunga, pana intr-un alt pas, mai mic, apoi se lasa tot in coborare spre Izbucul cernei. Drumul este spectaculos, si ai ales un traseu superb. De la Izbucul Cernei, drumul tine partea drepta a lacului, trecand prin zone de padure, mai umede si posibil noroi, dar o sa ai parte si de poienite frumoase. Pana la Baraj, ai drum forestier cand cu noroi cand fara. Nu ai zone urate de trecut, toate surparile au fost izolate si terasate. De la baraj drumul e din placi de beton cam enervante, apoi urca in doua serpentine pana intr-un pas mic, apoi coborare spre Cheile Corcoaia, de unde intri in Cerna sat. De-acolo totul devine si mai spectaculos... Sa ai parte de vreme buna, ca traseul merita. Dorin
  5. Cateva detalii tehnice si nu numai: Biciclete:- MTB Focus Fat Boy - Coburi Ortlieb Classic -Handlebar bag Ortlieb U6 -Portbagaje Tubus Logo -Cauciucurile sunt de MTB Schwalbe Smart Sam, pe viitor vor fi schimbate cu Schwalbe Marathon...exact voi vedea la timpul potrivit -Suport bidon 1,5 l Topeak Echipament:- Cort Trimm 2 pers -Sac de dormit Mammut de puf( usor, calduros) -Saltea Mammut- usoara si mega confortabila -Haina de ploaie: Geaca Milo, pantaloni Vaude si huse de papuci de la Vaude, husa casca Vaude( isi merita banuti, fiecare leu/cent) -Un polartec Mammut/Gravity - Ciorapi de schimb, tricouri, pantaloni scurti plus chiloti -papuci SPD shimano/adidasi Salomon -sandale Teva Altele:-periuta dinti/pasta/sapun/prosop/recipient de spalat haine-foldable -primus + butelie gaz, oala -harti ale zonei -cabluri legat bicicletele -camere de schimb(2) plus un cauciuc foldable -saibe, piulite, suruburi de schimb ptr portbagaje, urechi prindere schimbator spate, urechi prindere portbagaj pe frane cu disc,lipici, banda izolatoare,cabblu schimbator de rezerva, cheie de spite, pompa Topeak Turbo Morph, petece, leviere, soricei,o bucata de sfoara/chinga pentru legaturi diverse, saci de plastic ptr gunoi/sau izolat haine murdare. -crema de protectie solara, sepci, buff-uri,manusi,crema bepanten,GPS, baterii de rezerva plus o baterie de incarcat diferite dizpozitive, aparat foto,trusa prim ajutor, incarcatoare telefon, dry lube, wet lube in fc de starea vremii, perie curatat lantul,presa lant, za de rezerva ptr lant. Mancare: in general am luat mancare calculata pe seri si dimineti, plus ciugulit( continuu:)))) in timpul zilei. Avantajul e ca poti cumpara mancare de peste tot si-atunci am asigurat mancarea pe seri( cina) iar restul a fost alimentare pe traseu: lipie( nu paine) ca rezista mai mult, supe instant, si pireu instant. Orez, conserva de carne ptr pireu plus peste la conserva ptr orez, condimente de toate soiurile, ciorba de fasole la conserva,dulciuri fff multe, fructe proaspete si uscate, cateva pastile de calciu, magneziu si ceva vitamine, cafea, ceaiuri...
  6. Multam fain:) Prima varianta arata mai bine si cred ca e mai de durata...asta pana imi cedeaza si mie urechile si nu imi mai bat capul:))))
  7. Portbagajul e Tubus Logo, iar gentile au adaptoarele potrivite, doar ca tot au un joc, enervant la coborari accidentate.
  8. Va salut, Prelata o folosim strict pentru simplu motiv ca mai acopera bicicletele de ochii( cu toate ca veci nu am intalnit probleme) rau intentionati. Expanderul e pentru reducerea zgomotului pe drumurile forestiere. Ortlieb-urile sunt cam zgomotoase la coborare. Dorin
  9. Va salut, Scuze de greseala. Aici este si traseul. Sper sa mearga de data asta, ca bag seama Bikemap da ceva rateuri. http://www.bikemap.net/ro/route/2664728-tur-bucovina/#gsc.tab=0
  10. Va salut. Recent intors dintr-o tura ciclo in zona Tarii Lapusului si Maramuresului, ma si gandesc la o noua tura. In perioada 30-3 iulie, vrea sa ies in tura ciclo prin partea Bucovinei. Nu am fost inca prin zona respectiva, dar cred ca merita. Traseul ar fi urmatorul: http://www.bikemap.net/ro/route/2656486-tur-moldova/#/z9/47.59597,25.49102/terrain Total de km max. 350 Km Eu voi pleca din Cluj si am loc de inca o bicicleta. Masina o vom lasa in Vatra Dornei, de unde vom pleca pe biciclete. Echipament necesar: Bicicleta- a se lua in calcul ca vor fi si drumuri pietruite/de tara.( un MTB sau hybrid,trekking cu cauciucuri adecvate pentru teren accidentat); Portbagaj/coburi; Sac de dormit; Cort- eu am un loc liber in cort (la nevoie mai pot pune un cort la bataie).; Haine de ploaie/ haine de schimb; Izopren/salteluta; Primus (la nevoie mai pot pune un arzator la bataie, tu doar sa ai butelia); Cele necesare intr-o tura de cicloturism (camere de schimb, leviere, pompa, sticle de apa, petece, trusa de prim ajutor, etc) Casca Va fi un tur mic in km, dar destul de nervos in diferentele de nivel. Anumite piese de echipament le putem lua colectiv (trusa de prim ajutor, cabluri de legat bicicletele, petice, cauciuc rezerva,) Cine doreste se poate altura, iar cine are informatii despre traseu, sau parti din traseu, de-altfel e binevenit sa impartaseasca idei sau sfaturi. Costurile: share la motorina pana in Vatra Dornei si intors: aprox. 400 km dus intors, cu un consum de 5%, cam aici ia masina mea. In rest, cat mai redus, dar nu sa lesinam pe biciclete. Pentru cei care vin din alte parti, intalnirea ar fi in Vatra Dornei. Multumesc, Dorin
  11. Va salut, Tura incheiata. Multumesc celor care mi-au dat detalii despre traseu. http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/17067-bucovina-in-4-zile/ Dorin
  12. Rovid am luat in calcul, iar traseul va trece prin Plesa. Multam.
  13. 15 Iunie 2014. Dupa o luna in care cerseam vindecarea tendoanelor, a venit vremea unei noi ture. Cum timpul nu permitea prea multe, am deschis harta si am trasat cateva linii. Directiile duceau toate spre Cheile Bicazului-Ceahlau, dar din punct de vedere meteo, totul parea impotriva turei ciclo. Schimbam putin hartile turistice si hartile meteo si planuim mult mai intens o plecare spre nordul tarii, unde se pare ca vremea pare ceva mai blanda. Traseul propus, nu este lung sau greu, dar plin de necunoscut. Dej - Tg. Lapus - Copalnic Manastur - Laschia - Surdesti - Cavnic - Budesti - Barsana - Poienile Izei - Botiza - Pasul Botiza - Grosii Tiblesului - Suciu de Sus - Agries - Tarlisua - Spermezeu - Dej. Tara Lapusului si Maramuresului - ziua 1 Dej. Centrul orasului. Parcam si ne pregatim “caii”. Plecam din Dej, si intram pe Valea Somesului Mare. Pedalam sub un soare cald, placut, cu usoare adieri de vant, cand sa nu permita soarelui sa arda, dar nici sa ne omoare in pedalat. Drumul european este foarte aerisit. Multe portiuni de drum iti permit sa vezi valea si sa te bucuri de verdeata si de poienile proaspat cosite. Drumul ne poarta rand pe rand prin satele Urisor, Caseiu,Coplean, Catcau, ca apoi din satul Galgau sa cotim la drepta si sa intram pe drumul ce duce spre Tg. Lapus. Schimband drumul, ne surprinde linistea si traficul aproape lipsit din zona. Ne permitem luxul de a bicicleta pe toata strada, din stanga in dreapta, de pe un mal pe altul, de la o capita de fan la alta, de la visini la ciresii atragatori de pe langa gardurile caselor din zona. Totul este fantastic. Un miros de tara o ora cu soare placut si cu verdeata din abundenta, drum liber si chef de pedalare. Chiar mi-a lipsit o tura ca aceasta in care sa pedalezi si sa nu-ti pese de nimic. Rotile bicicletelor se rotesc nebunatic pe drumul ce trece prin satele insirate de-alungul vaii, lasand loc de pozat si admirat natura. Trecand de Poiana Blenchii, drumul intra intr-o usoara urcare, trecand ba prin mici defilee, ba prin poieni intinse sau lanuri de porumb si grau. Visinii de pe marginea drumul ne fac cu ochiul si cu greu rezistam tentatiei. Intr-o urcare mai dura, tragem pe stanga drumului, unde un visin se lasa prada. Furam cateva visine si ‘nebunim de gustul acrisor al micilor rosiatice. Continuam urcarea si ajungem intr-un pas, unde un localnic vinde cirese. Ne bagam botul si la cirese, si cumparam cateva cirese pe care le topim la fel de repede precum le-am si luat. Din acest pas ne lansam intr-o coborare lunga, nu inainte de a trece prin poarta de lemn, care indica intrarea in Tg. Lapus. Intram prin satele de pe vale si pedalam spre oras. Drumul este destul de denivelat, dar rapid ne strecuram in oras, unde facem o pauza scurta in centru. Continuam drumul si ne inscriem pe un drum cam aglomerat care duce spre Baia Mare. Din Tg Lapus, drumul trece printr-o zona de poienite largi, cu palcuri de terenuri agricole, sau fanate,in urcare usoara, ca apoi treptat sa se transforme in serpentine mai largi, dar cu urcari accentuate in curbe. Soarele incinge destul de tare, dar parca imi place sa ma las chinuit, chiar daca constientizez ca are sa fie cu efecte dureroare. Ajunsi in “varful dealului” lasam bicicletele sa coboare prin padurea de foioase, pe drumul cu usoare denivelari si curbe stranse. Intr-o curba zarim tarziu si ratam intrarea spre Muzeul Florian. Continuam drumul in coborare si ne apropiem de Copalnic Manastur, unde intalnim si raul Cavnic. La intersectia cu Cavnic, ne oprim la un izvor amenajat de unde ne alimentam. Drumul intra pe valea Cavnicului, unde zarim si primele indicatoare cu bisericile de lemn din zona. In satul Laschia, vizitam si prima biserica de lemn din zona. Dupa un mic tur al bisericii, ne continuam drumul, trecand printr-un sat mai colorat, Fauresti, unde trecem in viteza, dar intampinati cu urale si strigate primite de la multimea ce lenevea pe la portile caselor. Ne gandim ca e timpul sa gasim si un loc de cort, unde sa innoptam. Iesin din zona satelor, intram pe un drum laturalnic, dar din pacate fara prea mult succes, ne mai continuam drumul pana in satul Surdesti. Vedem indicatorul ce indeamna spre Biserica de Lemn din Surdesti, si intram pe ulita satului, spre biserica. Ajungem la biserica, ne lasam bicicletele si ne minunam de Biserica de Lemn din Surdesti. E impresionanta! Dam un tur in jurul biserii, facem cateva poze, apoi vedem un loc care ar fi mai mult decat perfect de a instala cortul. Avem o masuta cu doua banci, apa de la un izvor, plus imaginea biserii. Nu mai ramane decat aprobarea de a pune cortul in zona. Stam o perioada de timp, asteptand sa vedem cat e de umblata zona si se pare ca nu avem cu-i cere voie...dar ce conteaza, intentiile noastre sunt de bine, n-am venit cu ganduri rele. Trecere la treaba si montam rapid cortul, punem saltelutele, sacii de dormit, apoi o spalare rapida si ne punem la masa. Intre timp, doi copii incep sa dea tarcoale taberei proaspat instala. Intrebam daca e permis si se pare ca nu e nici o problema. Intre timp trece prin zona si preotul in a carui administrare e biserica care la fel nu are nici o treaba cu noi. Seara se lasa rapid peste satul Surdesti, si noi incet, dar sigur incheiem o zi din tura ciclo. Ne retragem la cort, intr-un concert al noptii, oferit de greierii care canta din ce in ce mai tare, dar care ne lasa intr-un somn adanc binemeritat. Tara Lapusului si Maramuresului - ziua a 2-a Razele soarelui incalzeste folia cortului, iar ciripitul pasarilor ne cheama afara din cort. Ma ridic cu greu, dupa un somn pierdut bine printre vise si dau ochii cu natura. In jurul cortului, pasarile zboara dintr-o parte in alta, grabite parca sa nu piarda vreun moment. Ma uit spre biserica, ma uit spre masa, si-mi dau seama ca trebuie sa ne ridicam. O lene, ce lene!!! Cu greu ne punem sa strangem lucrurile, ca apoi sa punem primusul la treaba. Facem de-o cafea, apoi o masa scurta. Doi turisti se apropie de biserica, fac cateva poze, apoi se retrag. Noi ne punem sa strangem cortul, apoi pregatim coburile, le montam pe biciclete si ne luam ramas bun de la Biserica de Lemn din Surdesti, cea mai inalta structura de lemn din lume, dupa spusele pancartei din zona. Satul Surdesti, este suspendat pe o colina, ce sta parca atarnata deasupra vaii Cavnicului. In urcare, pedalam pe drumul spre Cavnic, ca apoi intr-o coborare scurta, dar abrupta sa iesim in intersectia Cavnic - Baia Mare. Noi mergem spre Cavnic. Drumul intra pe o vale cam dezolanta, cu urme evidente a mineritului si a exploatarilor din zona. Avem noroc de vremea buna. Tinand apa Cavnicului, ajungem si in orasul Cavnic. Nu e ceva anume care sa ne atraga atentia, dar bag de seama casele marunte si insirate pe ambii versati. Drumul urca bine, cu unele accentuari pe ici pe colo. Ne ridicam rapid pe vale, rarind din ce in ce mai mult numarul caselor.Trecem si de Zidul Tatarilor, un monument dedicat limitei de inaintare a tatarilor. Peste tot vedem indicatoare cu partiile de schi din zona. In cateva curbe mai stranse, zarim si o parte din Muntii Gutaiului, ca apoi sa facem o oprire de bere la una din cabanutele din statiunea Cavnic. Ne cumparam cate o bere si o savuram, gandindu-ne la harmalaia si balamucul din timpul iernii. Gonim caii si pornim. Urcam iarasi prin padurea de molid. In cateva serpentine, suntem ajunsi in pasul Cavnic. O pauza mica de apa, apoi ne lansam. Drumul coboara dur, cu serpentine stranse, cu denivelari destul urate, lasand loc de cate o poza cu imaginea Crestei Cocosului din muntii Gutai. Ajungem in locuri mai pasnice, cu fanate si case risipite, ca apoi sa intram in Budesti. Ne ratacim pe ulitele satului si nimerim langa Biserica de Lemn din Budesti. O biserica mai veche decat cea din Surdesti, dar mult mai micuta. Un tur de biserica, apoi iarasi pe cai. Ne indreptam spre Barsana. Drumul urca si coboara prin fanetele maramuresene, iar peste tot vezi capite de fan iar mirosul de fan uscat ne urmareste peste tot. Urmeaza o portiune cu urcare mai accentuata, dar care ne da sansa sa privim spre valea si spre muntii Gutai. Spre Barsana ne asteapta o coborare zdravana de care profitam si noi. Intram in Barsana si pedalam prin satul plin de porti maramuresene, unele mai mici, altele mai mari decat casa. Dupa cativa km, zarim si manastirea, cocotata pe malul stang la Izei. Ajunsi la intrarea in manastire, ne ajung din urma o trupa de cicloturisti, nemti cu varste destul de ianintate. Veneau de la Gura Humorului si se indreptau spre Satu Mare. Ne vorbim cu ei putin, apoi vizitam manastirea, de-altfel impresionanta. Avem norocul ca nu am prins puhoiul de oameni...acum e liniste mare. Dupa o vizita scurta, mancam ceva placinte facute in zona, halim si-o inghetata si plecam tinand malul Izei. Dupa cam 2 km de pedalat intram in drepta si traversam podul peste Iza, indreptandu-ne spre Poienile Izei. Drumul ingust, suie incet prin pasuni, apoi prin mici paduri, sate mai mici, si case rasfirate. Ajungem la o intersectie de drum, unde ratam intrarea spre Poienile Izei. Intrebam de Poienile Izei si prindem intr-un final drumul. De data asta asfaltul se termina, dar drumul cu pietris, urca bine. Trecem la un mic push bike, ca pare imposibil de mers pe pe biciclete prin pietrisul de pe drum. Continuam sa urcam pana intr-o rariste de padure, de unde in valea zarim satul Poienile Izei. Luam o pauza scurta de apa, apoi coboram rapid spre sat. Prindem o bucata de asfalt, si continuam pe drumul ingust, strajuit de case maramuresene. Ajungem in centrul satului de unde cotim spre satul Botiza. Drumul spre Botiza este intr-o urcare sustinuta, dar spre norocul nostru nu este o urcare lunga. Avem o frumoasa priveliste spre Poienile Izei si spre satul Botiza, dar mai ales spre padurile Tiblesului si muntilor Lapusului. Ne coboram spre sat, si oprim la un prim magazin de unde luam doua beri, la pachet de data asta. Intentionam sa campam undeva in afara satului. Botiza chiar e mare. Satul e plin de viata, sau cel putin asa ne pare noua. In apropiere de centrul satului intrebam de drumul ce duce spre Grosii Tiblesului, un “sat dincolo de munte” . Ne inscriem pe un drum foarte bun, probabil asfaltat recent si tinem firul raului Botiza, care ne scoate rapid din sat, in apropiere de pajistile unde pasc vitele satului. Ne continuam drumul si zarim o prima borna kilometrica ce indica 22 km spre Grosii Tiblesului. Noi, hotaram ca noaptea o vom petrece aici, iar pe stanga zarim un loc numai bun de cort. Parasim drumul asfaltat si parcam. Am gasit locul bun de dormit. Langa apa, cu ceva lemne de foc, cu vatra, cu iarba, exact ce ne trebuie. Rapid instalam cortul si sacii de dormit, legam bicicletele de un copac, adunam cateva lemne de foc, pregatim totul, apoi ne spalam si ne punem la pregatit de masa. Berile cumparte din sat, zac la rece in raul Botiza, aici cu un debit mult mai mic si mai prietenos. Seara se lasa repede si soarele pierde din putere. Maine avem o noua zi, si din pacate ultima din turul acesta. Intunericul se apropie repede si aprindem si focul. Scoatem o saltea din cort si stam la foc. Lemnele trosnesc si dau o caldura placuta. Profitam si de berile reci si ascultam focul pe-o parte, iar de cealalta parte apa raul Botiza. Apar si primele stele, si primele adieri de vant. Pe prognoza, spuneau de ceva ploi si speram sa nu se adevereasca. Ne terminam berile si ne retragem la cort. E deja tarziu si maine avem iarasi de pedalat si suntem mai mult decat curiosi sa vedem cum va fi maine. Ne lasam iarasi dusi spre lumea viselor purtate de apa Botizei. Tara Lapusului si Maramuresului - ziua a 3-a Ma trezesc. Am dormit ciudat. M-am odihnit bine, dar parca mai mergea o ora de somn. Ies din cort si vad ca vremea s-a schimbat. E putin noros si rece. Se trezeste si Alex si dam bice. Deja avem o rutina cu stransul lucrurilor, ca apoi sa profitam de cafea si de mancare. Ne facem cate un plan de atac, bem o cafea, mancam putin, si pornim. Intram pe drumul asfaltat in urcare lina, prin padurea de brad ce imbraca valea Botiza. Mici pauze de alimentare sau pozat, intrerup pedalatul. Soarele incearca sa sparga patura de nori, dar pe moment ne prieste atmosfera. Urcam mai dur, si e semn ca ne apropiem de pasul Botiza. E liniste mare pana in pas, unde intalnim doi taietori de lemne. O poza in pas, apoi constatam ca aici asfaltul se termina. Intram pe un drum forestier foarte bolovanos si mi-e groaza gandindu-ma la tenosinovita avuta acum o luna, facuta tot din cauza vibratiilor de la drumul forestier in trecerea peste muntii Aninei. O las moale, si cu pauze dese. Coboram foarte repede si intram pe firul apei Minghetului. Drumul se pare ca va urma sa fie asfaltat, inca se lucreaza la el, si devine din ce in ce mai bun, ca intr-o curba sa prindem si asfaltul. In coborare, nici nu ne dam seama ca suntem deja in Grosii Tiblesului. Vremea tine cu noi. Nu e nici caldura mare, nici rece. E numai bine de mers. Trecem rapid prin sat, si pedalam spre Suciu de Sus. Inainte de intrarea in sat, facem o pauza mai mare. Mancam putin, consultam harta, de-altfel amarata pe care o avem si ne continuam drumul spre Suciu de Sus. Intrebam in sat de drumul spre satul Agriesel. Primim rapid informatii, atat despre starea drumul cat si despre frumusetea lui. Prindem drumul forestier, dar foarte bine intretinut, si ne inscriem pe firul unei vai mai largi, unde vitele lenevesc mai rau ca batranii la baile termale. Incepem sa urcam si ajungem intr-o sa pe o culme. De-aici zarim si satul Agriesel, construit pe fundul vaii, intre palcuri de copaci si poieni. Cateva serpentine in coborare si suntem ajunsi pe firul apei. Trecem in viteza prin sat, pe drumul prafuit, praf pe care-l ridicam si noi cu rotile. Zona este foarte frumoasa si foarte retrasa. Dupa o scurta vreme intram in drumul asfaltat din Tarlisua. Parcam la o mica bere cu lamaie si palavragim de numa. Nu stam foarte mult, si sarim pe biciclete, continuam pe drumul in coborare. Drumul e foarte bun si chiar tinem o constanta in pedalare. Intram in satul Spermezeu, si ne dam seama ca oamenilor le e rusine cu numele satului. Toate indicatoarele de intrare si iesire din sat sunt vopsite si mazgalite, doar nu vede nimeni ce scrie pe ele... Inainte de satul Caianu Mic, mai facem o pauza de masa, ceva mai lunga de data asta. Dat fiind ca pana la Dej nu mai avem mult, am zis ca ne permitem luxul acesta. Incepe sa picure, si o scurta, dar nesemnificativa ploaie, cade peste vale. Ne suim pe biciclete. Si ajungem si in drumul european ce leaga Becleanul de Dej. Lucrurile se complica aici.Drumul este foarte aglomerat, dar norocul nostru ca avem o banda foarte lata pe care mergem linistiti. De-aici nu pot spune ca ne mai impresioneaza ceva. Inafara de berzele, care stau cocotate pe stalpi, nimic interesant. Dupa 17 km de drum aglomerat, ajungem in Dej, la masina parcata in centrul orasului. Ne strangem bagajele, montam bicicletele pe masina si plecam spre Cluj. In spatele nostru, lasam Tara Lapusului si Maramuresului cu ale ei frumuseti si curiozitati, cu farmecul poienilor cosite, cu gustul visinelor acrisoare, cu Bisericile de Lemn si povestile lor, calatorilor care vor veni sa le cunoasca si sa le savureze precum am facut-o noi. Mai multe poze gasiti la: https://picasaweb.google.com/117370476933742801184?noredirect=1 Iar harta cu traseul la: http://www.bikemap.net/ro/route/2647984-tur-tibles/#gsc.tab=0
  14. Salut.Acum am debifat si sper sa mearga. Dorin
  15. Ok. Atunci traseul va suferi modificari, sa evitam Poiana Micului, si probabil va ramane Cacica. Multam:)
  16. Salut, Multumesc mult de info si idei! Deocamdata orice innoptare va fi la cort. In functie de cati vom fi, vom decide cu totii cum e mai bine si unde ar fi mai bine sa dormim, sau dupa cati km. In principiu sunt pe ideea ca maxim de 100Km sunt mai mult decat suficienti. Idei? Dorin
  17. Adevarat!
  18. Bravo ff faina. Abia astept sa ajung. Pe 15-16-17 voi face o tura ciclo in zona..mai exact un tur al muntilor Ceahlau. Bravo!
  19. Daca mergi intr-o perioada mai secetoasa, nu vad sa ai probleme. Singurele probleme le vad pe jurul lacului Iovan, unde de fel e mai noroios, in rest nu cred sa ai probleme. Si unde e drumul mai urat te dai jos de pe ea sa eviti rupere de spite sau mai stiu eu ce. 4 genti? Nu e cam mult? Avand in vedere ca treci prin ff multe orase...cred ca ai putea sa te aprovizionezi pe traseu. Cat despre echipament...acum tu stii cam ce vrei sa iei cu tine, dar asigura-te ca nu cari inutil. Daca ai ajuns la casa de vanatoare Campusel, de-acolo drumul e lux!! Un asfalt ff bun si trafic fff redus. Referitor la drum. Poti sa faci in felul urmator: Varianta 1: Baile Herculane-Uricani: ai cam 25 km de drum neasfaltat. Cam asa cred eu ca ai, din ce imi aduc aminte. De la izbucul Cernei si pana in Pasul Jiu-Cerna ai de urcat( o urcare frumoasa) 15 km. Varianta 2: Baile Herculane-Baia de Arama-Runcu-Cheile Sohodolului( traversarea muntilor Valcan prin saua Dalma Cazuta) ai un drum de 22 Km din care ultimii 4 km sunt de urcare in sa, apoi coborare spre lacul Valea de Pesti. Avand in vedere bicicleta ta, trebuie sa alegi. Daca ma intrebi pe mine, cu siguranta as alege varianta 1 din cateva motive: 1. trafic zero de la intersectia cu Baia de Arama si Cerna Sat. 2. spectacolul oferit de natura-apa la tot pasul, locuri de cort, imagini nemaintalnite( Cheile Corcoaia, lacul Iovan, Izbucur Cernei, Ciucevele de pe Valea Cernei, Retezatul Calcaros) Daca alegi varianta 2: Trafic( dar nu mult) pana in Runcu,Piatra lui Stan, Manastirea Tismana, Casa memoriala a lui Brancusi( Hobita),cheile Sohodolului, Lacul Valea de Pesti.
  20. Planurile de cicloturism au fost inca de anul trecut, dar tot timpul a aparut ceva care sa dea peste cap totul...tu nu ai patit asta niciodata? La inceput planul era sa mergem in Delta Dunarii, sa prindem 1 Mai acolo, cu peste, cu tantari, nisip si poate ceva soare, dar conditiile meteo si zecile de zile anuntate sub cod galben de ploi, ne-a indemnat sa schimbam traseul si sa ne indreptam spre munte. Planul era urmatorul: Hunedoara - Hateg (prin Hasdat) - Caransebes - Slatina Timis - Brebu Nou - Valiug - Cuptoare - orasul Anina - Oravita - Sasca Montana - Moldova Noua - Orsova - Baile Herculane - Baia de Arama - Runcu - Cheile Sohodolului - Traversarea muntilor Valcan - Uricani - Lupeni - Petrosani - Obarsia Lotrului - Lacul Oasa - Cabana Sureanu - Cugir - Hunedoara. 25 Aprilie 2014 Ziua 1– Alex si Dorin Plecam din Cluj cu directia orasul Hunedoara. Bicicletele pe masina infrunta ploaia puternica ce cade fara incetare. Stergatoarele masinii aproape ca se desprind de pe parbriz. Ne intrebam " cum vom face noi tura asta pe bike, in conditiile astea" ? Ajungem in Hunedoara, in parcarea hotelului Rusca, unde spre surprinderea noastra vremea este super placuta, cu soare printre nori si fara pic de sanse de ploaie. Incepem pregatirile, care nu dureaza foarte mult. Masina o lasam in seama d-lui Victor, tatal unei bune prietene. Plecam! Pfiu, ne urnim cam greu, parca trebuie imblanzite bicicletele astea!!! Incepem cu o prima urcare spre satul Hasdat. O urcare lina, dar lunga. In apropierea unei stane, cainii dau un spectacol cu noi in rolul principal. Urlam, tipam, strigam la ei, intr-un final cedeaza si se intorc la oile lor. Noi continuam urcarea . Directia noastra Hateg! Drumul ne poarta prin poienile di raristile de padure pana in Salasul de Jos, de unde din greseala pierdem drumul si cotim dreapta spre manastirea Prislop. Nu am vazut indicatorul cu Hateg si din greseala pornim in urcus sustinut spre manastire. Pe masura ce ne apropiem de manastire, incepe si balciul si aglomeratia, prostia si naivitatea romanului. Nu ne venea a crede ce imbarligaciuni in trafic, ce scandaluri si ce porcarii se puteau vinde pe la tarabele din zona. Daca tot am ratat drumul , am zis sa ne punem sa mancam niste virsli, ca tot pareau fresh si gustoase. Am mancat in timp ce studiam circul din zona. Ne terminam treaba si plecam spre Hateg. Ne suim pe cai si continuam drumul, in coborare spre Salasul de Jos, unde ajungem in cateva minute. Din sat, drumul urca in doua serpentine seriose, pana intr-un mic pas, ca apoi sa coboare vijelios spre Hateg. Aici prindem viteza faina si nici prin gand nu ne trece sa franam. Profitam la maxim de coborare si ne si trezim in centrul Hategului. Din oras prindem drumul spre Caransebes. Ne cam ia cu durere de cap gandindu-ne cum va fi drumul asta european spre Caransebes. Continuam drumul nostru, trecand prin localitatile Totesti, Paclisa si ajungem la Sarmisegetuza. Drumul pana aici a fost cam chin. Nu din cauza traficului, sau a inclinatiei. Drumul a fost mai mult in linie dreapta si tirurile prea putine, dar asfaltul a fost teribil. Era o diferenta de nivel intre straturile de asfalt, iar intalnirea intre straturi era chiar pe unde ar fi trebuit sa mergem cu rotile. Aveam de ales : fie ne chinuim pe diferenta aia de asfalt, fie iesim in sant sau in mijlocului carosabilului. Pana la Sarmisegetuza a fost cam chinuitor. La Sarmisegetuza luam o pauza mica de alimentare, si sa dam si noi un ochi peste gard la ruine. Clatim ochii si o luam din loc. Drumul isi revine, asfaltul se schimba si in sfarsit simtim ca rotile trag mai bine, sau mai bine zis impingem noi in pedale ceva mai bine. Trecatoarea Poarta de Fier a Transilvaniei se vede in fata noastra si vedem cum drumul isi croieste traiectorie prin padurea de fag. Intr-o urcare frumoasa si lina, in cateva serpentine suntem la granita dintre judetele Hunedoara si Caraseverin. Aici in pas luam pauza de masa. Nu stam foarte mult, mai ales ca am pierdut mult timp cu abaterea de la manastirea Prislop. Sarim pe cai, nu inainte de a ne echipa de coborare. Ne luam un polartec pe noi si coboram. Prindem viteza. Cauciucurile urla pe soseaua perfecta, gentile stau bine, mainile pregatite pe manetele de frana, satele curg rand pe rand pe langa noi, Bautar,Marga, Voislova, toate raman in urma intr-un ritm foarte alert. Ajungem in Otelul Rosu. Un oras pe care-l trecem rapid, mai ales ca nu ai de vazut nimic, si chiar nu era in plan de vizitare. Trecem de oras si ne indreptam pe un drum destul de aglomerat spre Caransebes, traversand satele Glimboca, Obreja si Iaz. La intrarea in Caransebes, decidem sa nu o luam pe centura ocolitoare, si sa intram in oras pentru alimentare. Gasim in imediata apropiere un supermarket de unde mai cumpar cate ceva de mancare. E deja destul de tarziu. Gustam putin din ceva snacks-uri si plecam. Orasul e destul de pustiu. Putinii oameni pe care-i vedem parca bat bulevardul aiurea. Cateva intersectii, si deja suntem in afara orasului pe un pod suspendat. Continuam pedalatul, cu directia Orsova, pe un drum european ceva mai aglomerat decat cel dinte Hateg si Caransebes. Tirurile trec in mare viteza si curentii ce-i dezvolta sunt destul de puternici. Intr-o parcare de dupa satul Buchin, studiem harta si vedem ca putem merge in paralele cu drumul european, dar pe un drum printre satele insirate de-alungul raului Timis. La intersectia cu drumul spre Petrosnita, cotim si noi dreapta si intram in satul Petrosnita. Buna alegere am facut. Satul este foarte linistit si lipsit de trafic. Pedalam prin sat unul langa altul si ne bucuram ca putem palavragii in liniste fara sa ne deranjeze vreo masina. Iesim din sat, si in scurta vreme intram in satul Bucosnita. Zarim in stanga noastra drumul aglomerat pe care am fi continuat daca nu intram pe drumul acesta. Tot in stanga muntii Tarcu isi etaleaza culmile domoale, acum petecite cu zapada. Dupa satul Bucosnita, drumul asfaltat se termina si continuam pe un drum de tara. In scurt timp intram si in satul Slatina Timis, de unde va trebui sa prindem soseaua ce duce spre Brebu Nou-lacul Trei Ape. Trebuie sa gasim si un loc de campare, pentru ca aici va trebui sa innoptam, mai ales ca ora e deja tarziu si curand cade intunericul. Ne plimbam putin prin centrul satului, si intrebam de drumul nostru. Un domn ne indica drumul, si continuam cale de 2 km, speriati de ce vedem. Drumul e strajuit de stanci si abrupturi si ne gandim pe unde vom pune noi cortul...dupa aproape 2km gasim o poienita frumoasa, peste parau. Va trebui sa traversam paraul, pe niste craci de salcii. Ne chinuim noi pe-acolo, si traversam intr-un final. Parcam caii, fericiti ca am ajuns la prima noapte de campare. Ne punem pe montan cortul, sacii de dormit, saltelutele, apoi legam bicicletele, le acoperim cu husa si plecam la parau la spalat. Dupa ce ne toaletam, punem de mancare. E deja intuneric. Pe primusul lui Alex se gateste orez cu ceva carne, iar pe al meu pregatim un ceai cald. Am luat cu noi doua primusuri tocmai din faptul ca putem pregati in acelasi timp doua chestii. Mancam si ascultam paraul cam galagios. Mancarea parca intra cam greu, poate din cauza oboselii adunate. Cu burtile pline, ne retragem spre cort, unde avem deja inghesuite coburile, iar sacii de dormit ne invita la visat. 129,49 km conform GPS-ului. 26 Aprilie, ziua 2. Trezirea. E ora 7.30 iar la ora 9:30 avem plecarea. Cam nedormiti pot spune. Nu prea am dormit din cauza apei care parca suna din ce in ce mai tare. Ceva animale sovaiau prin padure si le auzeam pasii prin frunze. Trecem pe pus de cafea si in acelasi timp pregateam bagajele. Din cand in cand mai beam o gura de cafea, apoi mai puneam cate ceva prin genti. Am apucat sa strangem totul, apoi am pus de o mica masa. Stiam ca nu vom putea manca mult, si mizam pe faptul ca dupa o perioada de pedalat vom manca pe undeva. Pregatim biclele si pornim. Traversam paraul si iesim in drumul proaspat asfaltat ce duce inspre Brebu Nou. Drumul urca lin, in serpentine, tinand strans firul apei. Urcam intr-o liniste deplina, doar vantul adie usor printre crengile proaspat inverzite. Inaintam palavragind continuu despre cum a fost noaptea si cum va fi probabil tura noastra. Ne oprim din loc in loc pentru alimentare, apoi incepem sa prindem altitudine prin cateva serpentine mai dure. Oprim, atrasi de culmile muntilor Tarcu si chiar Godeanu. Pe varfuri e inca multa zapada. Pe Semenicul nostru, unde suntem noi, ciresii abia infloresc. Mai continuam si pe cand sa iesim in golul alpin, in apropiere de Brebu Nou, vantul sufla cu putere si ne obliga sa ne imbracam. Zarim satul Brebu Nou, si lacul Trei Ape. Toate sunt asezate parca intr-o imensa oala. Serpetine largi, in coborare, ne duc pana in sat, unde luam o mica pauza de masa pe malul lacului Trei Ape. Vantul s-a jucat putin cu noi, la coborare, si de multe ori avea tendinta sa ne impinga de pe carosabil. Acum ne bucuram de o masa buna, si de linistea ce-o ofera luciul apei. “ Caii” se odihnesc si ei, dar nu pentru multa vreme. Ne pregatim deja, si continum drumul nostru prin Brebu Nou, apoi, intram in satul Garana. Vorbim putin despre festivalul ce se tine aici si continuam. Urcam din satul Garana trecand pe langa un parc de sculptura. Ajungem in scurta vreme la intersectia cu drumul spre statiunea Semenic. Lasam in stanga noastra Statiunea, si continuam intr-o adevarata coborare spre satul si lacul de acumulare Valiug. Coborarea este de vis. Lunga, cu curbe stranse, viraje de raliu, padure proaspat inverzita, vant rece, combinat cu vant cald in zonele unde soarele patrunde prin frunzisuri, vuiet de cauciucuri...Valiug! Satul este insirat pe vale, inconjurat de muntii Semenicului. Din centrul satului, cotim la stanga spre Resita. Un drum cu asfalt bun, fara trafic si in urcare lenta. Facem mici pauze, si salutam cate un biciclist care coboara in viteza pe langa noi. Intr-o parcare oprim sa regalm una din frane, care freaca pe discul de frana si scoate un suierat enervant. Terminam rapid treaba si urcam in continuare, pana langa o troita de unde ne lansam intr-o alta coborare spre satul Cuptoare. Acasa, studiind harta, imi aduc aminte ca intre Cuptoare si orasul Anina, este un drum forestier care strabate muntii Aninei de la nord la sud. In poiana Bichii, langa cantonul silvic facem o pauza. Alex trage o fuga in canton sa intrebe de drumul de acces. Primi informatii ca drumul este forestier, se poate merge cu bicicleta si sa nu ne speriem daca nu dam de case ca vom ajunge in final in Anina. Ok, ne lasam pe mana padurarului si intram in drumul forestier. Prima parte a drumul este foarte frumoasa. Drumul ne poarta prin frumoase zone calcaroase pline de doline, cu multa vegetatie si copaci frumosi. Drumul forestier parcurge o uriasa curba de nivel, traversand mici ravene de apa, acum secate, sau care curg pe sub pamant datorita zonei calcaroase. Ne intalnim cu un motorist pe o motocicleta de enduro care parea cam ratacit. Ne continuam drumul si ajungem in saua Baciului unde intalnim si o trupa de biciclisti cu mountain bike-uri. Luam cateva informatii de la ei si continuam drumul, dand de intersectia cu satul Iabalcea. Noi continuam spre Anina, pe drumul noroios si bolovanos. Drumul merge in coborare usoara, dara nici o sansa sa prinzi viteza sau sa poti merge repede, datorita bagajelor de pe spate. O mare parte din traseu am stat numai pe pedale. Intram intr-o frumoasa poienita de unde prindem o mica vedere spre Cheile Carasului. Vegetatia in zona este foarte dezvoltata. Padurile sunt acoperite cu leurda, dar totul in jur e o mireasma de usturoi. Drumul devine tot mai noroios, mai ales in zona pesterii Comarnic. Trecem pe langa cantoane silvice, iar la cantonul silvic Jervani gasim pe cineva, care ne spune de o scurtatura spre Anina. Continuam prin noroaie si prin zone uscate, urcand si coborand, ba tinand firul apei, ba urcand prin padure. O usoara durere de glezna ma ia. Simt undeva spre zona Achile, o durere ciudat. Continuam drumul, iar dupa o scurta vreme gasim si primele indicatoare. In departare, pe dealuri zarim si cateva cladiri ce par a fi mine abandonate. Luandu-ne dupa harta, ne dam seama ca putem prinde si scurtatura vorbita de cei de la ocolul silvic. O pauza mica, si decidem sa luam drumul care presupunem noi ca ar fi scurtatura. Pedalam, dar parca nu mai ajungem in orasul Anina. Deja nervii se cam intind la maxim, mai ales ca durerea mea parca creste in intensitate. Intr-un final iesim langa o casa de vacanta, de unde avem si o priveliste asupra Aninei, insirata pe o vale adanca. Intram pe drumul din oras si cautam o fantana si un loc de campare. Intrebam pe un domn de loc de apa si de cort si ne trimite spre un post de pompieri. Aici primim apa si informatia ca mai jos pe vale sunt livezi unde am putea pune cortul. Ne suim pe “ cai” si in coborare accentuata, parasim si Anina si ne trezim intr-o intersectie cu pod suspendat, cu pereti de stanca in jurul nostru si nici vorba de livezi. Aici gasim drumul spre Oravita pe care trebuia oricum sa mergem. Intram spre Oravita si incepem urcarea de 10% precum era scris pe indicator. Cale de 1 km am tot urcat, apoi pe dreapta vedem un loc fain de cort, intr-o padurice. Ne bagam in zona respectiva si trecem pe actiune. Deja stim fiecare ce-are de facut. Montam cortul, sacii de dormit saltelele, legam bicicletele. Decidem sa ne dam si altceva de facut. Vrem foc in seara asta. Eu ma duc dupa niste lemne, si reusesc sa si aprind focul, iar Alex se sterge cu niste servetele umede. Focul arde, dand o lumina frumoasa locului de campare. E randul meu la “ spalat”, iar Alex intre timp pregateste ceva de mancare si un ceai cald. Mancam o supa calda, apoi ne trantim langa foc, cu o cana de ceai in care am pus putina tuica. Studiem harta cu traseul pe care l-am parcurs si cu ceea ce vom parcurge in zilele urmatoare. Glezna mea da semne de oboseala si ma cam duc spre cort. Turnam ceva apa pe foc, mai aduc niste pamant ca sa-l innabusim bine si ne retragem la cort. Ma ung cu o crema pe baza de diclofenac si dam somn. 86,81 Km conform GPS-ului. 27 aprilie, ziua 3 Ora 7 AM. Ne trezim. Glezna cam doare...Noaptea a fost linistita, dar parca tot nu am putut dormi cum trebuie. Ma simteam de parca am stat de paza toata noaptea. Ne punem rapid pe rutina noastra: cafea, facut bagaje, masa. Plecarea! Directia Oravita. Drumul in urcare usoara, ne poarta prin pasuni si paduri frumoase, iar din cand in cand peisajul este “ zdruncinat” de minele si cladirile abandonate din zona. Intr-o curba gasim o parcare cu izvor. Decidem sa oprim si sa spalam echipamentul plin de noroi de pe drumul forestier de ieri. Stam cam jumatate de ora in care spalam ce putem, de la cadru la coburi. Apa este foarte rece si foarte curata. Inainte de a gasi izvorul acesta paraiale peste care am trecut aveau o culoare aramie, si nici prin gand nu ne trecea sa punem mana in ea... Ne suim pe bicicletele curate si ne continuam drumul, in urcare mai sustinuta de data aceasta. Nu ne deranjeaza nici o masina, parca mergem pe un drum pustiu. Intr-un urcus mai sustinut iesim intr-un pas, de unde pare a fi o coborare lunga. Ne echipam de coborare. Fiind dimineata, e inca rece, si probabil pe coborare vom ingheta. Lasam bicicletele sa coboare. Prindem viteza mare, iar serpentinele tind sa se accentueze in grad de inchinatie, si mai ales curbele care parca se inchid. Franam cu putere, dar avand greutate, “ trenul” pare de neoprit. Pfiu...ne cam obosesc mainile si mai facem cate o pauza mica. Ne dam seama ca drumul asta poate fi periculos daca iti dai drumul ca nebunul. In scurta vreme intram in orasul Oravita, pe un vant usor. Facem o mica pauza in parcarea din Oravita, unde studiez problema cu glezna. Imi dau seama ca e destul de urata treaba, dar cat timp ma lasa sa pedalez, zau ca incerc sa nu bag de seama. Plecam din Oravita cu directia Moldova Noua. Drumul este foarte prost, cu o multime de denivelari, crapaturi si damburi. In departare zarim muntii Locvei, iar in spate lasam impaduritii munti ani Aninei. Intram in satul Racasdia, pe care-l parcurgem foarte repede, iar apoi intalnim satul Ciuchici, de unde cotim stanga spre Sasca Montana. Drumul spre Sasca este dureros de prost. Denivelari, crapaturi, vant destul de puternic...cheful parca scade. Drumul coboara si urca pe dealurile din zona, si incet incet ne apropiem de munti. Trecem de Slatina Nera si intram pe ultima portiune de drum spre satul Sasca Montana. De la intrarea in sat ne dam seama ca este o asezare miniera. In sat e forfota mare. Lumea iasa de la biserica, iar noi cautam un loc sa mancam. Vedem un indicator cu pensiunea Nera, pe care-l urmam. Pana la pensiune, drumul urca destul de vijelios, ca apoi sa coboare. La pensiune, mancam bine si stingem totul cu o bere. Luam o pauza mai lunga unde ne minunam de glezna mea. De-aici urmeaza partea de urcare serioasa. Dupa pauza lunga de la pensiune, plecam spre Stinapari-Carbunari. Un sat, cocotat undeva pe culmea muntilor Locvei. Trecem satul Sasca Montana, ne minunam de blocurile triste din zona, si incepem urcarea. Un drum ingust, foarte prost si in urcare grea, cu serpentine largi, dar inclinate. Soarele arde cu putere si cautam umbra padurii. In cativa kilometrii de urcare, zarim si placuta cu satul, iar in departare zarim Oravita si campia prin care am trecut...pare atat de departe. In sat ne alimentam cu apa si ne continuam drumul spre Moldova Noua, care de data asta pare drum de tara, fara asfalt. Drumul e mult mai bun decat cel din muntii Aninei, dar tot se simte lipsa asfaltului. Nu ca ne doream atat de mult asfaltul, dar la denivelarile de pe drum, glezna mea urla de durere. Trecem prin paduri frumoase de fag, pline de leurda si alte flori. Din cand in cand facem cate o pauza. Intr-o vale ascunsa, dam de o femeie care-si pastea vacile si luam ceva informatii. Urmeaza o urcare usoara, ca apoi sa ne coboram pe un drum ceva mai bun spre Moldova Noua. Intram intr-un final in Moldova Noua si abia asteptam sa dam ochii cu Dunarea. Pana sa ne scaldam ochii la uriasa Dunare, ne luptam cu drumul prost din Moldova Noua. La un magazin de colt, mai luam ceva de mancare si ceva bere pentru diseara. Ne continuam drumul, spre Orsova si cautam un loc de campare. Apare si Dunarea care straluceste puternic sub razele soarelui. Suntem pe un drum foarte prost, intr-un fel de zona industriala, ujnde si vantul isi bate joc de noi si ne loveste cu putere. Avem vand de fata si inaintam greoi. Vedem malul sarbesc si ne minunam de largimea Dunarii. In fata noastra placuta indicatoare a satului Coronini. Trecem rapid prin sat, si ar cam trebui sa gasim loc de cort. Pe partea stanga a drumul vedem si un loc de cort pe care-l atacam si deja suntem si la montan de cort. Rutina de cu seara: cort, saci de dormit, saltelutele, legat bicicletele, acoperite, spalat si pus de mancare. Dupa ce-am mancat ne bem berea cu lamaie si studiem glezna mea. Maine ar trebui sa fim la Herculane unde, avand in vedere ca ne-am dat doua zile de odihna, speram sa treaca si glezna. Seara se lasa foarte repede, si sacii de dormit ne cheama, lasand in urma noastra amurgul care se joaca pe suprafata linistita a Dunarii. 93,46 Km conform GPS-ului 28 Aprilie, ziua 4. Trezirea la ora 7 AM. Deja ne trezim fara ceas. Am dormit super bine, dar glezna e praf! Ma gandesc la groaza cu drumul spre Herculane. Nu ideea de lungime ma sperie, ci faptul ca nu ma pot bucura de privelistile ce vor urma. Strangem totul conform rutinei si plecam. Tinem strans Dunarea si inaintam pe soseaua spre Orsova. Dunarea ne ofera privelisti superbe, atat pe malul romanesc cat si pe cel sarbesc. Nici urma de masini pe acest drum. Totul e linistit, doar vantul incepe sa-si faca de cap. Trecem pe rand satucele insirate de-alungul Dunarii, golfurile create de Dunare si din cand in cand mai facem cate o pauza de masa si de alimentare. In urma noastra raman multi kilometrii si ne apropiem tot mai mult de cazanele Dunarii. Cum trecem de satul Svinita, tragem pe dreapta la un loc de parcare unde avem si apa si masute unde putem sta sa mancam. Pauza e destul de lunga. In fata vedem si urcarea spre satul Dubova. Ne suim iarasi pe biciclete si continuam traseul nostru avand in drepta noastra Dunarea, care scalda malurile Romaniei si Serbiei. Ajungem la urcarea spre Dubova. Urcam strans, iar in spate o priveliste superba spre Dunare. Ne miram la cat am pedalat astazi si cat de usor a fost. Mai putin vantul de fata care in mare parte ne-a cam chinuit. Urcarea e dura, dar scurta. Ne-am indepartat de Dunare si suntem in pas, gata de coborare spre Dubova. Coboram intr-o serpentina lunga ca apoi sa urcam din nou spre capatul satului. De-aici ne lansam intr-o lunga coborare pana in golful Dubova de unde avem o frumoasa priveliste spre golf. Ajungem usurel spre zona faina a Dunarii, cazanele! Drumul se ingusteaza foarte mult, iar Dunarea “chinuita” de peretii de calcar, creaza vartejuri periculoase. Suntem langa golful Mraconia, unde zarim manastirea si sculptura lui Decebal. Facem o pauza mica de poza. Nu pot spune ca ne impresioneaza sculptura, care pare mai degraba o joaca de copil. Peisajul este magnific, iar traficul inexistent. Stim ca de-acum peisajele scad in intensitate. Plecam in drumul nostru si dupa cateva pedalari, ajungem si in satul Eselnita. Spre surprinderea nostra satul asta are mai multi caini decat oameni. N-am fost atat de latrati niciodata, mai ca ne scoate din minti fiecare gard de casa. La iesirea din Eselnita, doua serpentine dure si o coborare la fel de“ nervoasa” ne scoate pe malul Dunarii, pe faleza portului Orsova. Aici ne luam o pauza mai mare si ne uitam la drumul european ce vine dinspre Drobeta Tr. Severin si merge spre Caransebes, lasan acces spre Baile Herculane, unde va trebui sa ajungem noi. Sunt cam 17 km pana la Herculane. Mizeria din apa ne atrage atentia imediat. Atat de multe PET-uri si gunoaie n-am vazut niciunde pe traseul noastru. Plecam din Orsova si ne inscriem in drumul spre Herculane. E foarte aglomerat, plin de tiruri si masini mici, care mai de care mai grabit. Avem noroc ca este o banda destul de larga unde incapem cu totii. Continuam sa pedalam si ne bucuram de soarele bland si de asfaltul bun. In scurta vreme intalnim si indicatorul cu Baile Herculane, de care ne bucuram ca niste copii,mai ales eu care ma sacaie glezna de numa. Trecem de satul Toplet si Barza ca apoi sa cotim la dreapta spre Baile Herculane. Zarim si versantii stancosi ce strajuiesc orasul si statiunea. La intrarea facem o mica pauza la bancomat, de unde dam si cateva telefoane sa ne informam de o pensiune. Ne continuam drumul si inaintam spre statiune. Totul devine tot mai gri si mai prapastios...nu din ounctul de vedere al peisajului care este magnific, ci din cauza cladirilor in paragina. Ajungem la pensiune. Ne cazam, legam bicicletele intr-o anexa a pensiunii, apoi sarim in camera. Ne despachetam cateva lucruri, apoi facemn cate un dus cald. Stam putin in camera, apoi plecam sa mancam ceva. La slabutul restaurant din oras, mancam niste mici cu cartofi prajiti, apoi luam un taxi care sa ne duca la Sapte Izvoare la bazinele de pe marginea drumului, nu inainte de a vizita copacul Sequoia din centrul statiunii- probabil singurul “dinozaur” care arata bine! Cladirile sunt intr-o stare jalnica si parca ai senzatia ca esti intr-un oras fantoma. Ajunsi la Sapte Izvoare, ne bucuram de apa calda si ascultam toate porcariile din jurul nostru. Fiecare cu povestile lui. Nu cred ca stam mai mult de 10 min si intram in discutii cu niste speologi din Brasov. La plecare, dupa vreo 40 min de stat la apa, cei din Brasov ne ajuta si ne duc ei cu masina pana in statiune. Sarim direct in pat si ne luam somn. Eu imi “ ling” glezna si ma gandesc daca va trece sau nu. Luam in calcul sa renuntam la tura ce-am propus-o si eventual sa ne intoarcem spre Hunedoara. Somn... 117,35 Km conform GPS-ului. 29 Aprilie. Ne trezim si punem de un cafe. Destul de nervos pe glezna mea, luam hotararea ca tura se inchide aici. Acum urmeaza sa vedem cum gfacem sa aducem masina din Hunedoara, sa puteam lua bicicletele.. intr-un exces de nervi si de suparare, ma arunc in haine, imi pun cateva lucruri in handle bar bag si plec. Iau o dubita spre gara din Herculane. Sunt decis sa plec sa aduc masina. De la gara fac autostopul spre Caransebes. Prima masina oprita ma si urc. Ma uit la sofer, era tot taiat. Urme de sabie si de cutite pe mainile lui, unele mascate de tatuaje nereusite. Cateva ghiuluri si ceva lantoaie de aur atarnau de el. Ma decid sa cobor pe motiv ca a intervenit ceva. Chiar nu era cazul sa refuz, dar nu aveam curaj sa merg cu el. O a doua masina opreste si ma urc, de data asta cu succesc pana la Caransebes. Ajuns in oras, intreb un taximetrist de unde iau autostopul spre Hateg. Stau la autostop si nimeni nu opreste. Intru intr-un service auto si cer o coala de hartie si un pix. Imi fac repede un afis cu “ HATEG” si ma arunc in drum. Pac! Prima masina si sunt deja in drum spre Hateg. Spre Norocul meu, omul merge pana la Deva. Cobor in Calan la interesectia cu Hunedoara, si cum ma dau jos prind si autobuzul spre Hunedoara. In cateva minute sunt in Hunedoara, unde ma vad cu Dl Victor. Imi iau masina, si sunt in drum spre Herculane. Opresc la Hateg, iau ceva de mancare si rup motorul spre Herculane, unde ajung dupa 2 ore de condus. Seara mergem la bazine, ca apoi sa bem un vin pe terasa pensiunii, cu ochii la Cerna. Somn lin!!! 30 aprilie. Plecarea cu masina spre Cluj. Drumul e lung, si ajungem destul de tarziu la Cluj. Fac un dus, mananc ceva si plec spre urgente ortopedie. Stau vreo ora pana sa ma bage si pe mine in seama, apoi intru, ma verifica si primesc rezultatul: tenosinovita crepitanta tendon achilian drept. Repaus 4-5 zile si fara sport pentru cel putin 1 luna. Aici harta traseului: http://www.bikemap.net/ro/route/2580027-touring-bike-hunedoara-anina-moldova-noua-baile-herculane/#/z8/45.26715,22.17864/terrain Aici mai multe poze: https://picasaweb.google.com/117370476933742801184?noredirect=1 Va doresc pedalare placuta ! Dorin
  21. Multumesc mult. Din pacate mi-era imposibil sa incerc a vizita Cheile Nerei. Durerile de glezna erau mari si nu vroiam sub nicio forma sa mai fortez. Acum, dupa o luna de zile glezna e mai buna si planuiesc 3 zile de bicicletat prin zona Cheilor Bicazului. Bafta.
  22. Din ce-am inteles se fac si ceva explozii prin stanci pe-acolo. Aici e un comunicat: Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a informat Prefectura Hunedoara că restricţiile rutiere pe DN 66, pe tronsonul aflat în lucru între Petroşani şi Bumbeşti Jiu (Defileul Jiului) vor fi instituite de luni până sâmbătă, între 6:00 şi 12:00 şi între 14:30 şi 20:30, până la mijlocul lunii iunie a acestui an. Dorin
  23. Resita - Anina - Oravita este extraordinar. Intre Moldova Noua si Orsova, drumul este foarte lin, cu izvoare cu apa si urcari mici si lejere. Exista 3 portiuni unde nu exista asfalt, dar cea mai lunga avea 2 km. Defileul Jiului este inchis circulatiei publice intre anumite ore. Nu stiu daca iti vor permite sa mergi cu bicicleta...poti incerca varianta: Baile Herculane - Baia de Arama- Tg Jiu - Ranca, sau Baile Herculane - Baia de Arama - Runcu - Cheile sohodolului si coborare la Valea de Pesti (Valea Jiului). Sau drumul DN66 A (Drumul lui Basescu) intre Parcurile Nationale Domogled si Retezat. Plecarea ar fi din Baile Herculane - Valea Cernei - Cerna Sat - Izbucul Cernei - Pasul Jiu -Cerna - Uricani - Petrosani - Groapa Seaca. Drumul intre Cerna Sat si Campusel (sub pasul Jiu-Cerna) este neasfaltat si sunt portiuni de noroi, dar este spectaculos. Cu vegetatie multa, apa la tot pasul, salbaticie! Daca vrei sa eviti urcarea de la Ranca, poti incerca valea Oltetului prin curmatura Oltetului si coborare la lacul Petrimanu...dar nu mai stiu starea drumului... Intre Hateg si Sarmisegetuza drumul e chinuitor! Are un asfalt urat ... parca nu aluneca rotile pe el, plus ca exista o diferenta de nivel intre straturile de asfalt ...o sa vezi acolo:)))) Intre Oravita si Racasdia drumul e plin de denivelari si gropi, santuri si vitezomani. O parte din traseu este aici, facut in urma cu o luna: http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/16782-traversand-muntii-semenic-aninei-si-locvei/ Dorin
  24. Este foarte frumoasa zona. Pacat ca e asa de departe si iti mai trebuie zile de concediu si pentru transport. Bafta si vreme buna!
  25. Va salut si multumesc de rabdare:) Stiu ca am scris cam mult, dar nu ma puteam opri. Dorin