Dorinw6

Members
  • Content count

    140
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    9

Everything posted by Dorinw6

  1. Salut.Acum am debifat si sper sa mearga. Dorin
  2. Ok. Atunci traseul va suferi modificari, sa evitam Poiana Micului, si probabil va ramane Cacica. Multam:)
  3. Salut, Multumesc mult de info si idei! Deocamdata orice innoptare va fi la cort. In functie de cati vom fi, vom decide cu totii cum e mai bine si unde ar fi mai bine sa dormim, sau dupa cati km. In principiu sunt pe ideea ca maxim de 100Km sunt mai mult decat suficienti. Idei? Dorin
  4. Adevarat!
  5. Bravo ff faina. Abia astept sa ajung. Pe 15-16-17 voi face o tura ciclo in zona..mai exact un tur al muntilor Ceahlau. Bravo!
  6. Daca mergi intr-o perioada mai secetoasa, nu vad sa ai probleme. Singurele probleme le vad pe jurul lacului Iovan, unde de fel e mai noroios, in rest nu cred sa ai probleme. Si unde e drumul mai urat te dai jos de pe ea sa eviti rupere de spite sau mai stiu eu ce. 4 genti? Nu e cam mult? Avand in vedere ca treci prin ff multe orase...cred ca ai putea sa te aprovizionezi pe traseu. Cat despre echipament...acum tu stii cam ce vrei sa iei cu tine, dar asigura-te ca nu cari inutil. Daca ai ajuns la casa de vanatoare Campusel, de-acolo drumul e lux!! Un asfalt ff bun si trafic fff redus. Referitor la drum. Poti sa faci in felul urmator: Varianta 1: Baile Herculane-Uricani: ai cam 25 km de drum neasfaltat. Cam asa cred eu ca ai, din ce imi aduc aminte. De la izbucul Cernei si pana in Pasul Jiu-Cerna ai de urcat( o urcare frumoasa) 15 km. Varianta 2: Baile Herculane-Baia de Arama-Runcu-Cheile Sohodolului( traversarea muntilor Valcan prin saua Dalma Cazuta) ai un drum de 22 Km din care ultimii 4 km sunt de urcare in sa, apoi coborare spre lacul Valea de Pesti. Avand in vedere bicicleta ta, trebuie sa alegi. Daca ma intrebi pe mine, cu siguranta as alege varianta 1 din cateva motive: 1. trafic zero de la intersectia cu Baia de Arama si Cerna Sat. 2. spectacolul oferit de natura-apa la tot pasul, locuri de cort, imagini nemaintalnite( Cheile Corcoaia, lacul Iovan, Izbucur Cernei, Ciucevele de pe Valea Cernei, Retezatul Calcaros) Daca alegi varianta 2: Trafic( dar nu mult) pana in Runcu,Piatra lui Stan, Manastirea Tismana, Casa memoriala a lui Brancusi( Hobita),cheile Sohodolului, Lacul Valea de Pesti.
  7. Planurile de cicloturism au fost inca de anul trecut, dar tot timpul a aparut ceva care sa dea peste cap totul...tu nu ai patit asta niciodata? La inceput planul era sa mergem in Delta Dunarii, sa prindem 1 Mai acolo, cu peste, cu tantari, nisip si poate ceva soare, dar conditiile meteo si zecile de zile anuntate sub cod galben de ploi, ne-a indemnat sa schimbam traseul si sa ne indreptam spre munte. Planul era urmatorul: Hunedoara - Hateg (prin Hasdat) - Caransebes - Slatina Timis - Brebu Nou - Valiug - Cuptoare - orasul Anina - Oravita - Sasca Montana - Moldova Noua - Orsova - Baile Herculane - Baia de Arama - Runcu - Cheile Sohodolului - Traversarea muntilor Valcan - Uricani - Lupeni - Petrosani - Obarsia Lotrului - Lacul Oasa - Cabana Sureanu - Cugir - Hunedoara. 25 Aprilie 2014 Ziua 1– Alex si Dorin Plecam din Cluj cu directia orasul Hunedoara. Bicicletele pe masina infrunta ploaia puternica ce cade fara incetare. Stergatoarele masinii aproape ca se desprind de pe parbriz. Ne intrebam " cum vom face noi tura asta pe bike, in conditiile astea" ? Ajungem in Hunedoara, in parcarea hotelului Rusca, unde spre surprinderea noastra vremea este super placuta, cu soare printre nori si fara pic de sanse de ploaie. Incepem pregatirile, care nu dureaza foarte mult. Masina o lasam in seama d-lui Victor, tatal unei bune prietene. Plecam! Pfiu, ne urnim cam greu, parca trebuie imblanzite bicicletele astea!!! Incepem cu o prima urcare spre satul Hasdat. O urcare lina, dar lunga. In apropierea unei stane, cainii dau un spectacol cu noi in rolul principal. Urlam, tipam, strigam la ei, intr-un final cedeaza si se intorc la oile lor. Noi continuam urcarea . Directia noastra Hateg! Drumul ne poarta prin poienile di raristile de padure pana in Salasul de Jos, de unde din greseala pierdem drumul si cotim dreapta spre manastirea Prislop. Nu am vazut indicatorul cu Hateg si din greseala pornim in urcus sustinut spre manastire. Pe masura ce ne apropiem de manastire, incepe si balciul si aglomeratia, prostia si naivitatea romanului. Nu ne venea a crede ce imbarligaciuni in trafic, ce scandaluri si ce porcarii se puteau vinde pe la tarabele din zona. Daca tot am ratat drumul , am zis sa ne punem sa mancam niste virsli, ca tot pareau fresh si gustoase. Am mancat in timp ce studiam circul din zona. Ne terminam treaba si plecam spre Hateg. Ne suim pe cai si continuam drumul, in coborare spre Salasul de Jos, unde ajungem in cateva minute. Din sat, drumul urca in doua serpentine seriose, pana intr-un mic pas, ca apoi sa coboare vijelios spre Hateg. Aici prindem viteza faina si nici prin gand nu ne trece sa franam. Profitam la maxim de coborare si ne si trezim in centrul Hategului. Din oras prindem drumul spre Caransebes. Ne cam ia cu durere de cap gandindu-ne cum va fi drumul asta european spre Caransebes. Continuam drumul nostru, trecand prin localitatile Totesti, Paclisa si ajungem la Sarmisegetuza. Drumul pana aici a fost cam chin. Nu din cauza traficului, sau a inclinatiei. Drumul a fost mai mult in linie dreapta si tirurile prea putine, dar asfaltul a fost teribil. Era o diferenta de nivel intre straturile de asfalt, iar intalnirea intre straturi era chiar pe unde ar fi trebuit sa mergem cu rotile. Aveam de ales : fie ne chinuim pe diferenta aia de asfalt, fie iesim in sant sau in mijlocului carosabilului. Pana la Sarmisegetuza a fost cam chinuitor. La Sarmisegetuza luam o pauza mica de alimentare, si sa dam si noi un ochi peste gard la ruine. Clatim ochii si o luam din loc. Drumul isi revine, asfaltul se schimba si in sfarsit simtim ca rotile trag mai bine, sau mai bine zis impingem noi in pedale ceva mai bine. Trecatoarea Poarta de Fier a Transilvaniei se vede in fata noastra si vedem cum drumul isi croieste traiectorie prin padurea de fag. Intr-o urcare frumoasa si lina, in cateva serpentine suntem la granita dintre judetele Hunedoara si Caraseverin. Aici in pas luam pauza de masa. Nu stam foarte mult, mai ales ca am pierdut mult timp cu abaterea de la manastirea Prislop. Sarim pe cai, nu inainte de a ne echipa de coborare. Ne luam un polartec pe noi si coboram. Prindem viteza. Cauciucurile urla pe soseaua perfecta, gentile stau bine, mainile pregatite pe manetele de frana, satele curg rand pe rand pe langa noi, Bautar,Marga, Voislova, toate raman in urma intr-un ritm foarte alert. Ajungem in Otelul Rosu. Un oras pe care-l trecem rapid, mai ales ca nu ai de vazut nimic, si chiar nu era in plan de vizitare. Trecem de oras si ne indreptam pe un drum destul de aglomerat spre Caransebes, traversand satele Glimboca, Obreja si Iaz. La intrarea in Caransebes, decidem sa nu o luam pe centura ocolitoare, si sa intram in oras pentru alimentare. Gasim in imediata apropiere un supermarket de unde mai cumpar cate ceva de mancare. E deja destul de tarziu. Gustam putin din ceva snacks-uri si plecam. Orasul e destul de pustiu. Putinii oameni pe care-i vedem parca bat bulevardul aiurea. Cateva intersectii, si deja suntem in afara orasului pe un pod suspendat. Continuam pedalatul, cu directia Orsova, pe un drum european ceva mai aglomerat decat cel dinte Hateg si Caransebes. Tirurile trec in mare viteza si curentii ce-i dezvolta sunt destul de puternici. Intr-o parcare de dupa satul Buchin, studiem harta si vedem ca putem merge in paralele cu drumul european, dar pe un drum printre satele insirate de-alungul raului Timis. La intersectia cu drumul spre Petrosnita, cotim si noi dreapta si intram in satul Petrosnita. Buna alegere am facut. Satul este foarte linistit si lipsit de trafic. Pedalam prin sat unul langa altul si ne bucuram ca putem palavragii in liniste fara sa ne deranjeze vreo masina. Iesim din sat, si in scurta vreme intram in satul Bucosnita. Zarim in stanga noastra drumul aglomerat pe care am fi continuat daca nu intram pe drumul acesta. Tot in stanga muntii Tarcu isi etaleaza culmile domoale, acum petecite cu zapada. Dupa satul Bucosnita, drumul asfaltat se termina si continuam pe un drum de tara. In scurt timp intram si in satul Slatina Timis, de unde va trebui sa prindem soseaua ce duce spre Brebu Nou-lacul Trei Ape. Trebuie sa gasim si un loc de campare, pentru ca aici va trebui sa innoptam, mai ales ca ora e deja tarziu si curand cade intunericul. Ne plimbam putin prin centrul satului, si intrebam de drumul nostru. Un domn ne indica drumul, si continuam cale de 2 km, speriati de ce vedem. Drumul e strajuit de stanci si abrupturi si ne gandim pe unde vom pune noi cortul...dupa aproape 2km gasim o poienita frumoasa, peste parau. Va trebui sa traversam paraul, pe niste craci de salcii. Ne chinuim noi pe-acolo, si traversam intr-un final. Parcam caii, fericiti ca am ajuns la prima noapte de campare. Ne punem pe montan cortul, sacii de dormit, saltelutele, apoi legam bicicletele, le acoperim cu husa si plecam la parau la spalat. Dupa ce ne toaletam, punem de mancare. E deja intuneric. Pe primusul lui Alex se gateste orez cu ceva carne, iar pe al meu pregatim un ceai cald. Am luat cu noi doua primusuri tocmai din faptul ca putem pregati in acelasi timp doua chestii. Mancam si ascultam paraul cam galagios. Mancarea parca intra cam greu, poate din cauza oboselii adunate. Cu burtile pline, ne retragem spre cort, unde avem deja inghesuite coburile, iar sacii de dormit ne invita la visat. 129,49 km conform GPS-ului. 26 Aprilie, ziua 2. Trezirea. E ora 7.30 iar la ora 9:30 avem plecarea. Cam nedormiti pot spune. Nu prea am dormit din cauza apei care parca suna din ce in ce mai tare. Ceva animale sovaiau prin padure si le auzeam pasii prin frunze. Trecem pe pus de cafea si in acelasi timp pregateam bagajele. Din cand in cand mai beam o gura de cafea, apoi mai puneam cate ceva prin genti. Am apucat sa strangem totul, apoi am pus de o mica masa. Stiam ca nu vom putea manca mult, si mizam pe faptul ca dupa o perioada de pedalat vom manca pe undeva. Pregatim biclele si pornim. Traversam paraul si iesim in drumul proaspat asfaltat ce duce inspre Brebu Nou. Drumul urca lin, in serpentine, tinand strans firul apei. Urcam intr-o liniste deplina, doar vantul adie usor printre crengile proaspat inverzite. Inaintam palavragind continuu despre cum a fost noaptea si cum va fi probabil tura noastra. Ne oprim din loc in loc pentru alimentare, apoi incepem sa prindem altitudine prin cateva serpentine mai dure. Oprim, atrasi de culmile muntilor Tarcu si chiar Godeanu. Pe varfuri e inca multa zapada. Pe Semenicul nostru, unde suntem noi, ciresii abia infloresc. Mai continuam si pe cand sa iesim in golul alpin, in apropiere de Brebu Nou, vantul sufla cu putere si ne obliga sa ne imbracam. Zarim satul Brebu Nou, si lacul Trei Ape. Toate sunt asezate parca intr-o imensa oala. Serpetine largi, in coborare, ne duc pana in sat, unde luam o mica pauza de masa pe malul lacului Trei Ape. Vantul s-a jucat putin cu noi, la coborare, si de multe ori avea tendinta sa ne impinga de pe carosabil. Acum ne bucuram de o masa buna, si de linistea ce-o ofera luciul apei. “ Caii” se odihnesc si ei, dar nu pentru multa vreme. Ne pregatim deja, si continum drumul nostru prin Brebu Nou, apoi, intram in satul Garana. Vorbim putin despre festivalul ce se tine aici si continuam. Urcam din satul Garana trecand pe langa un parc de sculptura. Ajungem in scurta vreme la intersectia cu drumul spre statiunea Semenic. Lasam in stanga noastra Statiunea, si continuam intr-o adevarata coborare spre satul si lacul de acumulare Valiug. Coborarea este de vis. Lunga, cu curbe stranse, viraje de raliu, padure proaspat inverzita, vant rece, combinat cu vant cald in zonele unde soarele patrunde prin frunzisuri, vuiet de cauciucuri...Valiug! Satul este insirat pe vale, inconjurat de muntii Semenicului. Din centrul satului, cotim la stanga spre Resita. Un drum cu asfalt bun, fara trafic si in urcare lenta. Facem mici pauze, si salutam cate un biciclist care coboara in viteza pe langa noi. Intr-o parcare oprim sa regalm una din frane, care freaca pe discul de frana si scoate un suierat enervant. Terminam rapid treaba si urcam in continuare, pana langa o troita de unde ne lansam intr-o alta coborare spre satul Cuptoare. Acasa, studiind harta, imi aduc aminte ca intre Cuptoare si orasul Anina, este un drum forestier care strabate muntii Aninei de la nord la sud. In poiana Bichii, langa cantonul silvic facem o pauza. Alex trage o fuga in canton sa intrebe de drumul de acces. Primi informatii ca drumul este forestier, se poate merge cu bicicleta si sa nu ne speriem daca nu dam de case ca vom ajunge in final in Anina. Ok, ne lasam pe mana padurarului si intram in drumul forestier. Prima parte a drumul este foarte frumoasa. Drumul ne poarta prin frumoase zone calcaroase pline de doline, cu multa vegetatie si copaci frumosi. Drumul forestier parcurge o uriasa curba de nivel, traversand mici ravene de apa, acum secate, sau care curg pe sub pamant datorita zonei calcaroase. Ne intalnim cu un motorist pe o motocicleta de enduro care parea cam ratacit. Ne continuam drumul si ajungem in saua Baciului unde intalnim si o trupa de biciclisti cu mountain bike-uri. Luam cateva informatii de la ei si continuam drumul, dand de intersectia cu satul Iabalcea. Noi continuam spre Anina, pe drumul noroios si bolovanos. Drumul merge in coborare usoara, dara nici o sansa sa prinzi viteza sau sa poti merge repede, datorita bagajelor de pe spate. O mare parte din traseu am stat numai pe pedale. Intram intr-o frumoasa poienita de unde prindem o mica vedere spre Cheile Carasului. Vegetatia in zona este foarte dezvoltata. Padurile sunt acoperite cu leurda, dar totul in jur e o mireasma de usturoi. Drumul devine tot mai noroios, mai ales in zona pesterii Comarnic. Trecem pe langa cantoane silvice, iar la cantonul silvic Jervani gasim pe cineva, care ne spune de o scurtatura spre Anina. Continuam prin noroaie si prin zone uscate, urcand si coborand, ba tinand firul apei, ba urcand prin padure. O usoara durere de glezna ma ia. Simt undeva spre zona Achile, o durere ciudat. Continuam drumul, iar dupa o scurta vreme gasim si primele indicatoare. In departare, pe dealuri zarim si cateva cladiri ce par a fi mine abandonate. Luandu-ne dupa harta, ne dam seama ca putem prinde si scurtatura vorbita de cei de la ocolul silvic. O pauza mica, si decidem sa luam drumul care presupunem noi ca ar fi scurtatura. Pedalam, dar parca nu mai ajungem in orasul Anina. Deja nervii se cam intind la maxim, mai ales ca durerea mea parca creste in intensitate. Intr-un final iesim langa o casa de vacanta, de unde avem si o priveliste asupra Aninei, insirata pe o vale adanca. Intram pe drumul din oras si cautam o fantana si un loc de campare. Intrebam pe un domn de loc de apa si de cort si ne trimite spre un post de pompieri. Aici primim apa si informatia ca mai jos pe vale sunt livezi unde am putea pune cortul. Ne suim pe “ cai” si in coborare accentuata, parasim si Anina si ne trezim intr-o intersectie cu pod suspendat, cu pereti de stanca in jurul nostru si nici vorba de livezi. Aici gasim drumul spre Oravita pe care trebuia oricum sa mergem. Intram spre Oravita si incepem urcarea de 10% precum era scris pe indicator. Cale de 1 km am tot urcat, apoi pe dreapta vedem un loc fain de cort, intr-o padurice. Ne bagam in zona respectiva si trecem pe actiune. Deja stim fiecare ce-are de facut. Montam cortul, sacii de dormit saltelele, legam bicicletele. Decidem sa ne dam si altceva de facut. Vrem foc in seara asta. Eu ma duc dupa niste lemne, si reusesc sa si aprind focul, iar Alex se sterge cu niste servetele umede. Focul arde, dand o lumina frumoasa locului de campare. E randul meu la “ spalat”, iar Alex intre timp pregateste ceva de mancare si un ceai cald. Mancam o supa calda, apoi ne trantim langa foc, cu o cana de ceai in care am pus putina tuica. Studiem harta cu traseul pe care l-am parcurs si cu ceea ce vom parcurge in zilele urmatoare. Glezna mea da semne de oboseala si ma cam duc spre cort. Turnam ceva apa pe foc, mai aduc niste pamant ca sa-l innabusim bine si ne retragem la cort. Ma ung cu o crema pe baza de diclofenac si dam somn. 86,81 Km conform GPS-ului. 27 aprilie, ziua 3 Ora 7 AM. Ne trezim. Glezna cam doare...Noaptea a fost linistita, dar parca tot nu am putut dormi cum trebuie. Ma simteam de parca am stat de paza toata noaptea. Ne punem rapid pe rutina noastra: cafea, facut bagaje, masa. Plecarea! Directia Oravita. Drumul in urcare usoara, ne poarta prin pasuni si paduri frumoase, iar din cand in cand peisajul este “ zdruncinat” de minele si cladirile abandonate din zona. Intr-o curba gasim o parcare cu izvor. Decidem sa oprim si sa spalam echipamentul plin de noroi de pe drumul forestier de ieri. Stam cam jumatate de ora in care spalam ce putem, de la cadru la coburi. Apa este foarte rece si foarte curata. Inainte de a gasi izvorul acesta paraiale peste care am trecut aveau o culoare aramie, si nici prin gand nu ne trecea sa punem mana in ea... Ne suim pe bicicletele curate si ne continuam drumul, in urcare mai sustinuta de data aceasta. Nu ne deranjeaza nici o masina, parca mergem pe un drum pustiu. Intr-un urcus mai sustinut iesim intr-un pas, de unde pare a fi o coborare lunga. Ne echipam de coborare. Fiind dimineata, e inca rece, si probabil pe coborare vom ingheta. Lasam bicicletele sa coboare. Prindem viteza mare, iar serpentinele tind sa se accentueze in grad de inchinatie, si mai ales curbele care parca se inchid. Franam cu putere, dar avand greutate, “ trenul” pare de neoprit. Pfiu...ne cam obosesc mainile si mai facem cate o pauza mica. Ne dam seama ca drumul asta poate fi periculos daca iti dai drumul ca nebunul. In scurta vreme intram in orasul Oravita, pe un vant usor. Facem o mica pauza in parcarea din Oravita, unde studiez problema cu glezna. Imi dau seama ca e destul de urata treaba, dar cat timp ma lasa sa pedalez, zau ca incerc sa nu bag de seama. Plecam din Oravita cu directia Moldova Noua. Drumul este foarte prost, cu o multime de denivelari, crapaturi si damburi. In departare zarim muntii Locvei, iar in spate lasam impaduritii munti ani Aninei. Intram in satul Racasdia, pe care-l parcurgem foarte repede, iar apoi intalnim satul Ciuchici, de unde cotim stanga spre Sasca Montana. Drumul spre Sasca este dureros de prost. Denivelari, crapaturi, vant destul de puternic...cheful parca scade. Drumul coboara si urca pe dealurile din zona, si incet incet ne apropiem de munti. Trecem de Slatina Nera si intram pe ultima portiune de drum spre satul Sasca Montana. De la intrarea in sat ne dam seama ca este o asezare miniera. In sat e forfota mare. Lumea iasa de la biserica, iar noi cautam un loc sa mancam. Vedem un indicator cu pensiunea Nera, pe care-l urmam. Pana la pensiune, drumul urca destul de vijelios, ca apoi sa coboare. La pensiune, mancam bine si stingem totul cu o bere. Luam o pauza mai lunga unde ne minunam de glezna mea. De-aici urmeaza partea de urcare serioasa. Dupa pauza lunga de la pensiune, plecam spre Stinapari-Carbunari. Un sat, cocotat undeva pe culmea muntilor Locvei. Trecem satul Sasca Montana, ne minunam de blocurile triste din zona, si incepem urcarea. Un drum ingust, foarte prost si in urcare grea, cu serpentine largi, dar inclinate. Soarele arde cu putere si cautam umbra padurii. In cativa kilometrii de urcare, zarim si placuta cu satul, iar in departare zarim Oravita si campia prin care am trecut...pare atat de departe. In sat ne alimentam cu apa si ne continuam drumul spre Moldova Noua, care de data asta pare drum de tara, fara asfalt. Drumul e mult mai bun decat cel din muntii Aninei, dar tot se simte lipsa asfaltului. Nu ca ne doream atat de mult asfaltul, dar la denivelarile de pe drum, glezna mea urla de durere. Trecem prin paduri frumoase de fag, pline de leurda si alte flori. Din cand in cand facem cate o pauza. Intr-o vale ascunsa, dam de o femeie care-si pastea vacile si luam ceva informatii. Urmeaza o urcare usoara, ca apoi sa ne coboram pe un drum ceva mai bun spre Moldova Noua. Intram intr-un final in Moldova Noua si abia asteptam sa dam ochii cu Dunarea. Pana sa ne scaldam ochii la uriasa Dunare, ne luptam cu drumul prost din Moldova Noua. La un magazin de colt, mai luam ceva de mancare si ceva bere pentru diseara. Ne continuam drumul, spre Orsova si cautam un loc de campare. Apare si Dunarea care straluceste puternic sub razele soarelui. Suntem pe un drum foarte prost, intr-un fel de zona industriala, ujnde si vantul isi bate joc de noi si ne loveste cu putere. Avem vand de fata si inaintam greoi. Vedem malul sarbesc si ne minunam de largimea Dunarii. In fata noastra placuta indicatoare a satului Coronini. Trecem rapid prin sat, si ar cam trebui sa gasim loc de cort. Pe partea stanga a drumul vedem si un loc de cort pe care-l atacam si deja suntem si la montan de cort. Rutina de cu seara: cort, saci de dormit, saltelutele, legat bicicletele, acoperite, spalat si pus de mancare. Dupa ce-am mancat ne bem berea cu lamaie si studiem glezna mea. Maine ar trebui sa fim la Herculane unde, avand in vedere ca ne-am dat doua zile de odihna, speram sa treaca si glezna. Seara se lasa foarte repede, si sacii de dormit ne cheama, lasand in urma noastra amurgul care se joaca pe suprafata linistita a Dunarii. 93,46 Km conform GPS-ului 28 Aprilie, ziua 4. Trezirea la ora 7 AM. Deja ne trezim fara ceas. Am dormit super bine, dar glezna e praf! Ma gandesc la groaza cu drumul spre Herculane. Nu ideea de lungime ma sperie, ci faptul ca nu ma pot bucura de privelistile ce vor urma. Strangem totul conform rutinei si plecam. Tinem strans Dunarea si inaintam pe soseaua spre Orsova. Dunarea ne ofera privelisti superbe, atat pe malul romanesc cat si pe cel sarbesc. Nici urma de masini pe acest drum. Totul e linistit, doar vantul incepe sa-si faca de cap. Trecem pe rand satucele insirate de-alungul Dunarii, golfurile create de Dunare si din cand in cand mai facem cate o pauza de masa si de alimentare. In urma noastra raman multi kilometrii si ne apropiem tot mai mult de cazanele Dunarii. Cum trecem de satul Svinita, tragem pe dreapta la un loc de parcare unde avem si apa si masute unde putem sta sa mancam. Pauza e destul de lunga. In fata vedem si urcarea spre satul Dubova. Ne suim iarasi pe biciclete si continuam traseul nostru avand in drepta noastra Dunarea, care scalda malurile Romaniei si Serbiei. Ajungem la urcarea spre Dubova. Urcam strans, iar in spate o priveliste superba spre Dunare. Ne miram la cat am pedalat astazi si cat de usor a fost. Mai putin vantul de fata care in mare parte ne-a cam chinuit. Urcarea e dura, dar scurta. Ne-am indepartat de Dunare si suntem in pas, gata de coborare spre Dubova. Coboram intr-o serpentina lunga ca apoi sa urcam din nou spre capatul satului. De-aici ne lansam intr-o lunga coborare pana in golful Dubova de unde avem o frumoasa priveliste spre golf. Ajungem usurel spre zona faina a Dunarii, cazanele! Drumul se ingusteaza foarte mult, iar Dunarea “chinuita” de peretii de calcar, creaza vartejuri periculoase. Suntem langa golful Mraconia, unde zarim manastirea si sculptura lui Decebal. Facem o pauza mica de poza. Nu pot spune ca ne impresioneaza sculptura, care pare mai degraba o joaca de copil. Peisajul este magnific, iar traficul inexistent. Stim ca de-acum peisajele scad in intensitate. Plecam in drumul nostru si dupa cateva pedalari, ajungem si in satul Eselnita. Spre surprinderea nostra satul asta are mai multi caini decat oameni. N-am fost atat de latrati niciodata, mai ca ne scoate din minti fiecare gard de casa. La iesirea din Eselnita, doua serpentine dure si o coborare la fel de“ nervoasa” ne scoate pe malul Dunarii, pe faleza portului Orsova. Aici ne luam o pauza mai mare si ne uitam la drumul european ce vine dinspre Drobeta Tr. Severin si merge spre Caransebes, lasan acces spre Baile Herculane, unde va trebui sa ajungem noi. Sunt cam 17 km pana la Herculane. Mizeria din apa ne atrage atentia imediat. Atat de multe PET-uri si gunoaie n-am vazut niciunde pe traseul noastru. Plecam din Orsova si ne inscriem in drumul spre Herculane. E foarte aglomerat, plin de tiruri si masini mici, care mai de care mai grabit. Avem noroc ca este o banda destul de larga unde incapem cu totii. Continuam sa pedalam si ne bucuram de soarele bland si de asfaltul bun. In scurta vreme intalnim si indicatorul cu Baile Herculane, de care ne bucuram ca niste copii,mai ales eu care ma sacaie glezna de numa. Trecem de satul Toplet si Barza ca apoi sa cotim la dreapta spre Baile Herculane. Zarim si versantii stancosi ce strajuiesc orasul si statiunea. La intrarea facem o mica pauza la bancomat, de unde dam si cateva telefoane sa ne informam de o pensiune. Ne continuam drumul si inaintam spre statiune. Totul devine tot mai gri si mai prapastios...nu din ounctul de vedere al peisajului care este magnific, ci din cauza cladirilor in paragina. Ajungem la pensiune. Ne cazam, legam bicicletele intr-o anexa a pensiunii, apoi sarim in camera. Ne despachetam cateva lucruri, apoi facemn cate un dus cald. Stam putin in camera, apoi plecam sa mancam ceva. La slabutul restaurant din oras, mancam niste mici cu cartofi prajiti, apoi luam un taxi care sa ne duca la Sapte Izvoare la bazinele de pe marginea drumului, nu inainte de a vizita copacul Sequoia din centrul statiunii- probabil singurul “dinozaur” care arata bine! Cladirile sunt intr-o stare jalnica si parca ai senzatia ca esti intr-un oras fantoma. Ajunsi la Sapte Izvoare, ne bucuram de apa calda si ascultam toate porcariile din jurul nostru. Fiecare cu povestile lui. Nu cred ca stam mai mult de 10 min si intram in discutii cu niste speologi din Brasov. La plecare, dupa vreo 40 min de stat la apa, cei din Brasov ne ajuta si ne duc ei cu masina pana in statiune. Sarim direct in pat si ne luam somn. Eu imi “ ling” glezna si ma gandesc daca va trece sau nu. Luam in calcul sa renuntam la tura ce-am propus-o si eventual sa ne intoarcem spre Hunedoara. Somn... 117,35 Km conform GPS-ului. 29 Aprilie. Ne trezim si punem de un cafe. Destul de nervos pe glezna mea, luam hotararea ca tura se inchide aici. Acum urmeaza sa vedem cum gfacem sa aducem masina din Hunedoara, sa puteam lua bicicletele.. intr-un exces de nervi si de suparare, ma arunc in haine, imi pun cateva lucruri in handle bar bag si plec. Iau o dubita spre gara din Herculane. Sunt decis sa plec sa aduc masina. De la gara fac autostopul spre Caransebes. Prima masina oprita ma si urc. Ma uit la sofer, era tot taiat. Urme de sabie si de cutite pe mainile lui, unele mascate de tatuaje nereusite. Cateva ghiuluri si ceva lantoaie de aur atarnau de el. Ma decid sa cobor pe motiv ca a intervenit ceva. Chiar nu era cazul sa refuz, dar nu aveam curaj sa merg cu el. O a doua masina opreste si ma urc, de data asta cu succesc pana la Caransebes. Ajuns in oras, intreb un taximetrist de unde iau autostopul spre Hateg. Stau la autostop si nimeni nu opreste. Intru intr-un service auto si cer o coala de hartie si un pix. Imi fac repede un afis cu “ HATEG” si ma arunc in drum. Pac! Prima masina si sunt deja in drum spre Hateg. Spre Norocul meu, omul merge pana la Deva. Cobor in Calan la interesectia cu Hunedoara, si cum ma dau jos prind si autobuzul spre Hunedoara. In cateva minute sunt in Hunedoara, unde ma vad cu Dl Victor. Imi iau masina, si sunt in drum spre Herculane. Opresc la Hateg, iau ceva de mancare si rup motorul spre Herculane, unde ajung dupa 2 ore de condus. Seara mergem la bazine, ca apoi sa bem un vin pe terasa pensiunii, cu ochii la Cerna. Somn lin!!! 30 aprilie. Plecarea cu masina spre Cluj. Drumul e lung, si ajungem destul de tarziu la Cluj. Fac un dus, mananc ceva si plec spre urgente ortopedie. Stau vreo ora pana sa ma bage si pe mine in seama, apoi intru, ma verifica si primesc rezultatul: tenosinovita crepitanta tendon achilian drept. Repaus 4-5 zile si fara sport pentru cel putin 1 luna. Aici harta traseului: http://www.bikemap.net/ro/route/2580027-touring-bike-hunedoara-anina-moldova-noua-baile-herculane/#/z8/45.26715,22.17864/terrain Aici mai multe poze: https://picasaweb.google.com/117370476933742801184?noredirect=1 Va doresc pedalare placuta ! Dorin
  8. Multumesc mult. Din pacate mi-era imposibil sa incerc a vizita Cheile Nerei. Durerile de glezna erau mari si nu vroiam sub nicio forma sa mai fortez. Acum, dupa o luna de zile glezna e mai buna si planuiesc 3 zile de bicicletat prin zona Cheilor Bicazului. Bafta.
  9. Din ce-am inteles se fac si ceva explozii prin stanci pe-acolo. Aici e un comunicat: Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a informat Prefectura Hunedoara că restricţiile rutiere pe DN 66, pe tronsonul aflat în lucru între Petroşani şi Bumbeşti Jiu (Defileul Jiului) vor fi instituite de luni până sâmbătă, între 6:00 şi 12:00 şi între 14:30 şi 20:30, până la mijlocul lunii iunie a acestui an. Dorin
  10. Resita - Anina - Oravita este extraordinar. Intre Moldova Noua si Orsova, drumul este foarte lin, cu izvoare cu apa si urcari mici si lejere. Exista 3 portiuni unde nu exista asfalt, dar cea mai lunga avea 2 km. Defileul Jiului este inchis circulatiei publice intre anumite ore. Nu stiu daca iti vor permite sa mergi cu bicicleta...poti incerca varianta: Baile Herculane - Baia de Arama- Tg Jiu - Ranca, sau Baile Herculane - Baia de Arama - Runcu - Cheile sohodolului si coborare la Valea de Pesti (Valea Jiului). Sau drumul DN66 A (Drumul lui Basescu) intre Parcurile Nationale Domogled si Retezat. Plecarea ar fi din Baile Herculane - Valea Cernei - Cerna Sat - Izbucul Cernei - Pasul Jiu -Cerna - Uricani - Petrosani - Groapa Seaca. Drumul intre Cerna Sat si Campusel (sub pasul Jiu-Cerna) este neasfaltat si sunt portiuni de noroi, dar este spectaculos. Cu vegetatie multa, apa la tot pasul, salbaticie! Daca vrei sa eviti urcarea de la Ranca, poti incerca valea Oltetului prin curmatura Oltetului si coborare la lacul Petrimanu...dar nu mai stiu starea drumului... Intre Hateg si Sarmisegetuza drumul e chinuitor! Are un asfalt urat ... parca nu aluneca rotile pe el, plus ca exista o diferenta de nivel intre straturile de asfalt ...o sa vezi acolo:)))) Intre Oravita si Racasdia drumul e plin de denivelari si gropi, santuri si vitezomani. O parte din traseu este aici, facut in urma cu o luna: http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/16782-traversand-muntii-semenic-aninei-si-locvei/ Dorin
  11. Este foarte frumoasa zona. Pacat ca e asa de departe si iti mai trebuie zile de concediu si pentru transport. Bafta si vreme buna!
  12. Va salut si multumesc de rabdare:) Stiu ca am scris cam mult, dar nu ma puteam opri. Dorin
  13. Super! Multam fain de informatie. Acum stau mai linistit. Eram putin ingrijorat si luasem in considerare sa schimb bicicleta, numai sa gasesc un cadru prevazut cu gauri de portbagaj. Astept sa apara zilele astea coletul:) Merci mult, Dorin
  14. Salut. Eu am sa plec in Delta ceva mai repede, si revin cu impresii. Eu vreau sa plec din 25 aprilie la Navodari. Lasat masina acolo, apoi spre Vadu. De la Vadu plecat la Gura Portitei. Ramas o zi acolo. Apoi traseul se imparte astfel: Gura Portitei-Jurilovca- Mahmudia-bac la Sfantu Gheorghe-Sulina-CA Rosetti- Periprava - Bac Chilia Veche - Tulcea - Navodari. Evident traseul este impartit pe zile, cu zile de odihna. Sper sa fie vreme buna si nisipul " culcat" :))))
  15. Va salut, Recent am dat comanda de cateva lucruri de pe bike 24. De unul nu sunt inca foarte convins. Bicla mea nu are gaurile de prindere portbagaj pe spate si am ajuns la setup-ul de la Tubus cu QR de care s-a tot vorbit...dar nimeni nu a zis cum se comporta, sau cel putin, eu nu am gasit review-uri. http://www.bike24.com/1.php?content=8;navigation=1;product=9682;page=1;menu=1000,5,79;mid=202 Am mai cumparat si Tubus Logo ca am zis sa fie compatibilitate. Acum am sa vad ce sanse sunt sa ma si tina QR, intre 25 Aprilie si 5 Mai isi va da examenul prin delta...va tin la curent! Daca este cineva care foloseste QR-ul de la Tubus, rod sa dea cateva impresii. Daca a rezistat, la cate km aproximativ, km facuti, drum prost/asfalt. Ei dau pe site-ul lor max 25 kg, dar nu zic nimic de greutatea ciclistului sau de forta exercitata asupra QR in caz de drumuri proaste. Multam , Dorin