Calin Ene

Membru
  • Content count

    29
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    1

Calin Ene last won the day on January 27 2016

Calin Ene had the most liked content!

Community Reputation

73 Excellent

About Calin Ene

  • Rank
    Member

Informații personale

  • Sexul
    Masculin
  • Biciclete
    MTB Raleigh, Koga Miyata
  • Localitate
    timisoara
  • Ocupaţie
    topograf
  1. Am inteles acum!! :-bd
  2. @@BogdanTimisoara Indiferent de perioadele in care l-am cunoscut, Robi e un personaj, aici sunt sigur ca-mi dai dreptate. In dimineata urmatoare, drumul nostru trebuia sa ne poarte spre Sfantul Gheorghe. Stiam ca erau vreo 35 de kilometri, tura de-o zi daca nu intervin alte probleme, cale circulata zilnic, canalul de centura drept, navigabil, poate un pic prea drept si navigabil pentru gustul nostru. Dar exista si varianta prin Rosulet-Rosu-Tataru, traseul mai adventure. Totusi am hotarat sa pornim pe mare, fiind o zi linistita, batea doar o briza usoara, care dupa prognoza avea sa se inteteasca doar dupaamiaza. Aruncam o ultima privire catre plaja pustie cu estacadele de lemn, si o luam din loc. Trecem de-un sistem de pescuit care nu stiu cum se numeste, si dupa ce parcurgem mai bine de 10km ajungem la lacul lui Matei, zona pe care am bifat-o ca trecerea cea mai usoara din mare pe canalul de centura. Colonii de pasari, ca pe majoritatea baltilor neumblate. Ne-am tinut mai departe sa nu speriem pasaretul, am trecut drumul si am intrat in canalul de centura. In ultima poza am pus o traversare de plaur. Esti cu caiacul afara din apa, pe plaur, pur si simplu te tragi cu mainile de stufaris si inaintezi taras. Pana la Sfantul mi-a mai picat in obiectiv o prigorie, frumusetea aia de pe sarma. In port cu plecare spre Tulcea era catamaranu, ne-am luat bagajul pentru campare, caiacele le-am urcat pe nava, si am plecat sa punem corturile pe plaja. In cursul zilei vantul s-a intetit, peste noapte a venit toamna, dar drumul pana la Mahmudia s-a desfasurat foarte bine, iar de-acolo pana la Murighiol unde aveam lasata masina am venit cu apa si cu vant din spate. Si pentru ca era prea devreme pentru intors in tabara, am mai facut si o oprire la Enisala. Cam asta a fost una dintre turele de caiac de anul trecut, daca v-am facut pofta inseamna ca nu am batut in tastatura degeaba, nu ezitati. Bicicleta cu caiacul nu s-au certat niciodata, ba chiar au loc amandoua pe masina fara nici o problema. Iar echipamentul de campare este in mare parte acelasi, nu va trebuie multe accesorii in plus pe apa. Clar unul e vesta, iar al doilea plasa de tantari. Drumuri faine sa aveti.
  3. @@BogdanTimisoara Am avut placerea sa calatoresc o bucata buna cu Robi. povestea cu branconierii am si citit-o, am auzit-o si de la Robi. Dar altceva vreau sa-ti zic. Intr-o calatorie de anul trecut, alti prieteni calatori de pe barcaholic, cu care am povestit prin Delta, nu stiu daca sunt comuni, e vorba despre Mihai si Iulia din Galati, participa el anual la raid, au inoptat la Perisorul si au remarcat acelasi personaj din povestea lui Robi, bucuresteanul. Un fel de lider nedeclarat al branconierilor. Doar ca ei au stat mai multe ore de povesti cu el, si in urma discutiilor erau convinsi ca omul era mai mult decat voia sa para, un simplu evadat dintre betoane in salbaticie. Si Mihai e un tip calculat, nu se arunca in barfe, supozitii, teoria conspiratiei. De obicei crezi ceea ce vezi, dar sunt si oameni de a caror parere tii cont, pana ajungi sa experimentezi personal. Bine, ma gandesc ca omul era acolo pentru mize mari. dar intr-adevar, si Robi prefera sa campeze in locuri pustii, evita pe cat poate compania.
  4. @gibonu Sunt locuri pe care le cunosc, dar cele mai multe pe care nu le cunosc. Cu GPS-ul telefonului, peste care am inserat google maps. Plec dimineata devreme, iar de pe la 3-4 sunt mai atent la locurile in care as putea campa daca sunt nevoit sa ma intorc. Binenteles ca inainte de tura studiez pe calculator la rezolutie mai mare harta, imi notez locurile cu probleme, locurile de campare potentiale. Intreb localnicii, sunt atent la indicii, incerc sa nu ma prinda inserarea si panica in locuri necunoscute. Am si o plasa de tantari la mine, pentru orice eventualitate. Incerc sa fiu mai prudent daca nu sunt singur, iar cu grupuri merg pe trasee pe care le-am mai facut. Am adunat toate cunostintele pe care le-am gasit, anul asta chiar voi incerca ca si evaluare sa traiesc o saptamana doar din ce culeg si pescuiesc.
  5. Am pus barcutele la apa, vedeti in prima poza ce inseamna o barca adevarata pe langa noi, si i-am dat, de asta data usor, la vale, dar parca prea ne-a facut cu ochiul farul vechi, si nu am rezistat tentatiei sa nu urcam sa dam o geana. Din far in stanga este un canal ce se varsa in golful Musura, in dreapta este bratul Sulina, iar ce se zareste la orizont este golful Musura, locul de varsare al bratului Chilia in mare. Apoi vechea cherhana, garbovita sub acoperisul de stuf, venind parca din alta vreme. Caii salbatici pe plaja sunt din alt film, doar locul corespunde, bucuria lui Razvan cand da de mare, si rasaritul de a doua zi peste tabara noastra. Sunt zile in care esti atat de plin, incat simti ca poti sa mori fara regrete, nu stiu, zile in care simti ca nu ai trait degeaba, dar pe de alta parte stii ca nu vei avea degraba o alta asemenea zi. Cu toate ca si maine va fi tot o zi de hoinareala. Dar nu o poate egala pe cea de azi. Astfel de zi a fost ziua in care m-am intalnit pentru prima data cu Sulina. Batrana curtezana scapatata m-a cucerit cu farmecul ei ponosit. Si intr-adevar asa a fost, in iulie m-am intors in Sulina si am ramas pana in octombrie.
  6. Locul de campare era cumva la vest de Caraorman, pe un canalus secundar care dadea in canalul Litcov, foarte aproape de confluenta sa cu canalul Caraorman. Pe Caraorman coboram spre sud, si la prima confluenta cu un canalus mai mic care duce undeva il parasim, adica pe canalul Vataful ce duce la lacul cu acelasi nume. In jurul grindului Caraorman, vedeti pe harta multe pete galbene, cand spun harta ma refer la maps, ala e semn bun, inseamna multe plaje nisipoase, potentiale locuri de campare. Observatorul de la confluenta celor doua canale mari de care am amintit, apoi a treia poza, de prin apropierea Caraormanului, si adapostul pescaresc e de mai incolo, de pe canalul Vataful. Intalnesti destul de des adaposturi pescaresti in balta. Regula pe care o aplic eu este ca daca nu e nimeni, dupa ce strig, ma urc pe ponton, pentru vreo pauza scurta daca chiar e nevoie, dar nu mai mult. Oamenii de obicei sunt indatoritori, dar nu mi-ar placea sa gasesc pe cineva in curtea mea. Pe banca la strada, mai treaca mearga. Adica ii tratez pe ceilalti cum mi-ar conveni sa fiu eu tratat de altii. Lacul Vataful are pe maps doua iesiri, dar sunt si niste plauri pe acolo. Am zis ca din doua una o fi practicabila, si dupa ce vedem daca e asa alegem traseul. Daca ambele erau blocate ne intoarcem si campam ori pe partea asta a Caraormanului, ori la Crisan, in functie de timpul pana la lasarea serii. Era devreme, aveam timp sa experimentam. S-a nimerit ca am gasit libera continuarea spre est a canalului, canalul Vataful-Imputita ce mergea spre Sulina, si am zis ca ala sa ne fie drumul. Locuri pustii, frumoase, canale napadite de vegetatie. Acum si cu plaurii astia, sunt bucati peste care poti sa treci, daca e mic plaurul, ca intindere ma refer, adica cativa metrii, 5-6-10. Mai o chestie importanta, cand dai de observatoare, te urci in ele si te uiti imprejur, cauti indicii, pe canale se mai vede daca sunt calcate, barcile lasa si ele urme prin vegetatie, orice localnic intalnesti in locuri in care nu esti sigur il intrebi, cauti orice urma care iti poate oferi indicii. In ultima poza, iesirea de pe canalul Busurca pe bratul Sulina, in dreptul unei pensiuni. Ghiar in marginea din amonte a Sulinei. Ajungem la Sulina dupaamiaza devreme, si betacele alea doua de caiace la primul birt, ca ele vor pauza de-o bere. Ce era sa face, mai ales ca dupa ce-am vazut ca avem cale libera nu am mai facut pauza de masa, era clar ca mancam o ciorba. Daca stai cateva zile in Delta, clar nu recomand mancarea la restaurant. In orice loc din Delta aproape, si una dintre exceptii e Portita, intrebi orice localnic cine gateste pentru turisti acasa, traditional, si daca ai noroc sa gasesti locul, imi rogi de sanatate pentru sfat. In Sulina o masa la localnici e 15-20 Lei borsul, sau 30-35 Lei doua feluri de mancare. Niciodata nu am putut manca si felul doi, asa de bun a fost borsul. Si nu sunt un gurmand, sunt o aschie de om, mananc pentru a trai si nu invers. Dar mancarurile de peste m-au pus in cap. Am mancat la restaurant de data asta, am baut o bere, am intrebat daca e vreun pericol sa lasam caiacele la birt, au zis sa mergem linistiti, si am plecat sa vedem orasul. Fascinanta, cladiri paraginite cu stil, Muzeul Farului, casa Jean Bart, turistii aia autentici cu rucsace si bagaje, carute alaturi de taxiuri, faleza cu terasele, cimitirele turcesc si evreiesc, morminte de pirati, printese, ingineri britanici, Romeo si Julieta de Sulina, autenticitati veritabile, am mai zis pe undeva ca pentru a te bucura de Sulina ai nevoie de cel putin o saptamana.
  7. Ma dau cu caiacul de vreo cativa ani, vreo cinci, Delta am batut-o si la pedala, dar si la padela, acum vad ca sunt si anagramate cele doua forma de propulsie, dar nu pot zice ca vreunul dintre cele doua moduri de deplasare e net superior celuilalt la general. Fiecare are particularitatile lui: caiacul te poarta prin locuri mult mai salbatice si neumblate, in schimb cu bicicleta parcurgi distante mult mai mari. Distanta pe care o parcurg intr-o zi de padelat este de 25-35km, pe apa statatoare, in timp ce cu bitigla parcurg 60-80, cu campat-impachetat. Deci daca va bate gandul la un traseu de caiac, si nu v-ati mai dat, nu va propuneti mai mult de 20km in prima zi, mai ales ca in Delta de pe la 5 pm iti cauti loc de campare daca nu cunosti zona. Am plecat din Murighiol pentru ca acolo stiam ca sunt parcari pazite pentru masini, parca vreo 8lei/zi este tariful, aproximezi cat vrei sa stai iar cand te-ntorci platesti diferenta daca e cazul. Iarasi, daca vrei sa te dai cu caiacul prin Delta, eu cel putin nu as alege brat principal, ci clar canale si balti mai nebatute. Si iarasi sa nu va inchipuiti ca tot ce vedeti pe vreo harta, chiar google maps este conform cu situatia in care veti ajunge. Au caracter informativ, apa poate fi mai scazuta, canalul se poate sa se fi colmatat, sa-l fi inchis cineva din varii motive, sa fie blocat de plauri. Intrebati tot timpul daca nu cunoasteti locul, dar sa aveti si trasee alternative, mancare pentru o zi in plus, pricepeti ce vreau sa spun, nu sunteti copii mici, e mai usor sa fii precaut decat sa ajungeti in situatii la limita. Deci din Murighiol am urcat un pic pana la bucla ce duce spre Uzlina, dar nu am vrut sa o luam pe brat, ci pe calalul paralel cu bratul, care era colmatat la intrare, am carat caiacele vreo 20-30 de metri pana la canal. Dar a meritat, canal necirculat, vegetatie, fauna. Canalusul nostru ne-a scos pe bucla cam in drept cu Uzlina, de unde pe canalul cu acelasi nume ne-am indreptat spre Lacul Isaccel. Asta-i iesirea in lac, accesul putandu-se face si printr-o padurice inundata. Era prohibitie, sezonul turistic nu incepuse inca, perioada cea mai buna dupa mine de batut balta. Daca va intrebati cat de periculos este un caiac, aici aveti raspunsul. Un caiac pentru incepatori are o asemenea stabilitate incat eu din cel albastru si pescuiesc. Practic e mai greu sa il rastorni decat sa nu te rastorni cu el. Pretul stabilitatii este viteza mai mica, el fiind lat, frecare mare, putin spor. Dar nu ai venit in Delta pentru viteza, sau daca vrei viteza nu alegi caiacul. Cam asta se intampla sub apa, care vedeti cit e de limpede. Campam intr-un camp de menta, pe un sol nisipos, fain, fara sa aud bazait de tantar. Cu toate traseul din primele doua zile a fost prin locuri neumblate, a fost cea mai fara tantari tura a mea.
  8. In prima poza drumul pana la plaja, in al doilea un rasarit. Locuitorii din Sulina sunt primii care vad soarele, fiind cel mai estic teritoriu romanesc. Cele doua poze nu sunt din aceasta calatorie, fiind facute undeva prin septembrie. Cam asa a aratat tabara noastra la prima ora a diminetii, si aia au fost vecinii alaturi de care ne-am trezit. Probabil iesiti si ei sa admire rasaritul. Asta e plaja din Sulina vazuta din observatorul de pa plaja, iar in a doua fotografie este zona digului, in dreapta plajei, o zona salbatica si pustie. Cele doua poze sunt facute in august, in timpul in care pe plajele din sudul litoralului iubitorii de mare se calca pe cap pentru a prinde un loc mai aproape de apa, sau de birt, dupa preferinte. A doua zi la 6.30 ne-am imbarcat pe Pasager spre Tulcea. Am coborat in Gorgova, de unde se poate continua pe bicicleta. Pe dig, am trecut prin Vulturul, Partizani, de unde daca bine-mi aduc aminte incepe iarasi drumul bun si pietruit, pana in Iliganii de jos, de unde am trecut cu bacul in Nufarul. Din Nufarul am trecut prin Malcoci, iar acolo am hotarat ca nu are rost sa mergem spre Tulcea, ocoleam prea mult, asa ca la biserica am facut stanga, peste deal pentru a iesi in DJ222. In poza din varful dealului se vede printre eoliene insula Popina de pe Razim. Judeteanul tine malul lacului, la iesirea din Enisala se face un drum spre stanga, tot asfaltat, care urca pana la cetatea cu acelasi nume. Nu am urcat la Enisala atunci, o vazusem de multe ori inainte, intrucat Jurilovca-Enisala era ruta mea de antrenament aproape zilnic, dar va pun doua poze cu ea. Mai mult decat Enisala imi place privelistea de sus din cetate. Si am inchis tura de unde am inceput-o, respectiv Jurilovca, unul dintre cele mai frumoase sate din Romania, dupa cum ne lasa sa aflam Primaria comunei. Nu va lasati descurajati de faptul ca nu ati mai fost pe acolo, ca nu aveti unde sa puneti cortul, ca sunt tantari! Dobrogea e primitoare, iar de cele mai multe ori ceea ce considerati de acasa ca ar fi probleme se rezolva din mers. Unul dintre sportivii de anduranta cei mai titrati din Romania, avand in palmares un quintuplu ironman, Andrei Rosu , a raspuns intrebarii "care a fost cel mai greu moment al carierei tale?": "momentul in care m-am ridicat de pe canapea si am inceput primul antrenament." Ceva de genul, nu e cuvant cu cuvant. Deci ridicati-va de pe canapea. Spor la pedalat sa aveti.
  9. Salut. Da, eu sunt cel ce le strabate cu bitigla si caiacul. Arzand doar calorii. Pe drumul de-a lungul canalului Pardina am intalnit in toata ziua vreo cinci masini. Cat am mers eu pe drumul digului, ca la un moment dat drumul de piatra da in dig, e un drum de pamant, cu urme de tractor, cum sunt drumurile agricole de obicei. Da, din Chilia pana in Pardina daca nu iei cursa navrom trebuie sa iei un particular, nu stiu un pret orientativ sa-ti dau. Tu stii ce program ti-ai facut. Trebuie sa ajungi la 3.30 in Chilia daca vrei sa prinzi Navromul. Daca pleci devreme spre Sulina ai timp sa o vezi pe lumina. Spor! Daca te mai pot ajuta cu informatii, cere.
  10. Intre Periprava si Rosetti, drumul trece prin si pe langa padurea Letea. Care este ingradita in mare parte, adica accesul in padure se face doar prin locuri stabilite de arbdd. Buna treaba, zic eu, dupa ce am vazut poze cu gipuri si tractoare pe dune. In a doua poza vedeti gardul rezervatiei. Si daca intrebati care drum, ala pe care impingi bicicleta! Canalul din spatele satului Letea, cu circulatie intensa. Turistii din Sulina, Crisan sunt adusi cu barcile si preluati in niste autoutilitare de tip safari, cu care ajung de la canal in rezervatie. Intre Rosetti si Cardon, dar mai ales de la Cardon spre Sulina, drumul se imbunatateste simtitor, pe langa canalul care leaga Sulina de Letea, cu care ne intalnim la podul Cardonului. Cardonul nu stiu daca are 10 case in picioare, probabil ca nu. Ajungem la Sulina, respectiv in cartierul Prospect, de unde trecem spre centrul Sulinei cu maxi-taxi, il vedeti in imagine. Nu are ora fixa, de obicei cand se aduna doi-trei oameni porneste. Pret parca trei lei cu tot cu bicicleta. P-acolo pe undeva. Si ajungem la Sulina, orasul de care m-am indragostit. Ca si majoritatea porturilor, centru e pe faleza. Bem o bere, mancam ceva si o luam la vale spre plaja. Trecem pe langa cimitir, caruia poti sa-i dedici o zi intreaga, de preferinta cu un ghid. O gramada de morminte sunt monumente cu povesti fantastice. Zicea un coleg ca a ratat mormantul piratului. Ii atasez poze cu cele trei morminte care au insemnele pirateriei sculptate pe lespezi. Cel de-al treilea este cunoscut ca fiind mormantul piratului, de primele doua putina lume stie. Dar surpriza, epitaful de pe mormantul lui Georghios Kontoguris, cel de-al treilea mormant, cunoscut de toti ca mormantul piratului ne spune ca a fost un cetatean destoinic al urbei. Avem si printesa noastra la Sulina, Ecaterina Moruzi, nepoata voievodului Ioan Sturdza, fugita la Sulina cu un negutator grec. Dezmostenita de tatal ei pentru aceasta nesabuinta. Dar epitaful zice ca aici "vremelnic zacu trupul", concluzia scormonitorilor prin istorie este ca trupul a fost apoi recuperat de familie si ingropat la Constantinopol, in locul de odihna al familiei. Multe, multe povesti frumoase, am avut norocul de a le afla de la un prieten foarte pasionat de istoria Sulinei. Va mai arat aici doua faruri, cel metalic din prima poza cunoscut ca si farul vechi, pe malul celalalt al Bratului Sulina, accesul facandu-se doar pe apa, iar cel de-al doilea farul muzeu in oras, gazduind un muzeu cu tot felul de exponate legate de marinarie, dar si biroul scriitorului Jean Bart, cel al carui roman a facut Sulina interbelica cunoscuta, fiind al doilea cel mai tradus scriitor roman, dupa Eminescu. Sper sa nu ma insel, nu mai stiu exact unde am citit asta, pe cand incercam sa aflu cat mai multe despre marea mea dragoste. Deci Sulina este o destinatie careia trebuie sa-i rezervi o saptamana daca vrei sa o simti, si pentru a o simti trebuie sa intri in atmosfera locului, aici nu-i loc de maratoane ale cunoasterii, e o batrana curtezana care trebuie curtata in tihna. Iarasi toata lumea stie de caii salbatici de la Letea. Ei uitati si ca noi avem aici la Sulina caii nostrii salbatici. De fapt sunt cai care s-au salbaticit, fiind lasati liberi sau pierduti de localnici. De batranete, boala, sau pur si simplu pentru ca un cal e greu de intretinut peste iarna, Sulina fiind un grind nisipos foarte saracacios in vegetatie, mai ales in verile secetoase. Selectia naturala a functionat asa de bine, incat e o placere sa vezi ce a prosperat herghelia.
  11. Multumesc, Claudiu. Om vedea ce-o mai fi pana la vara.
  12. O alta tura interesanta la care va indemn este asta. E o tura mai lunga, 250km pe bicicleta si vreo 80km pe apa, respectiv bucatile albastre. Mi-a placut tare mult, tura complexa, sosea, piatra, pamant, nisip. Adica am avut bucati bune in care am impins pe langa ea. Dar accesibila pentru cei ce sunt obisnuiti sa impinga pedala mai un pic, pana la primul pod, hai mai urcarea asta, ce dracu, acu la coborare ma opresc, parca pe la umbra merge mai bine, si tot asa pana la capatul zilei. In timpul acestei ture am avut tabara in Jurilovca, de unde se poate merge spre Tulcea fie pe jos, pe la Sarichioi, fie pe la Babadag. Nu am ales Sarichioi pentru ca se executau trageri din cand in cand in poligonul Babadag, asa ca i-am dat pe sus pe DN. Deci am echipat fetita frumos, de, patru zile si trei nopti, am lasat tabara si am plecat spre Tulcea. Nu mai facusem drumul decat cu masina, nu stiu de ce, dar parca dealurile se simt altfel la pedala. Sunt timisorean, mai de la ses, dealurile Dobrogei m-au facut sa ma cam intrebuintez. Am plecat singur, urmand ca sa ma intalnesc cu tovarasul meu de drum in Tulcea. Aici pe dealul Babadagului, care nu se mai termina. De pe asfalt nu va povestesc prea multe, de obicei ii dau cat pot de tare ca sa scap pe el. Era un inceput de iunie, frumos. Am avut norocul sa prind exact ziua efemeridelor, vedeti aici una care e in faza in care naparleste. Zburand razant cu apa, bucurie mare pe rapitorii mici. Cei ce faceti tura asta cu campare off, locul de campare traditional in Tulcea e pe malul celelalt al Dunarii, se trece cu vaporasul, cursa din jumate in jumate de ora, intrebati pe oricine de pe faleza de unde se ia cursa spre Tudor Vladimirescu, vreo 2 Lei de caciula, nici nu mai stiu daca am platit si pentru bicicleta. Un foc, o luna plina, o vrajeala cu prieteni calatori de prin Tulcea, o gura doua de palinca, si somn. Am trecut pe langa Patlageanca, lasand satul in stanga. Asta era ziua cea mai grea, intrucat la patru trebuia sa fim in Chilia pentru a prinde Pasagerul spre Periprava. Daca il ratam, urma sa platim un particular sa ne duca, ceea ce ne-ar fi urcat bugetul calatoriei. Suntem calatori low cost. Imediat dupa Patlageanca, canalul Sireasa, podul cu postul de politie de frontiera. Baieti de treaba, v-am mai zis eu. Nu aveam legitimatie de acces in rezervatie, tovarasul meu fiind din Jurilovca nu avea nevoie, am omis sa-mi scot. Am scos-o ulterior, este 30 Lei de cand o scoti pana la sfarsitul anului, chiar e bine ce poti sa ai in regula sa ai, ti se mai trec cu vederea altele. Baietii ne-au indrumat sa o luam pe langa Sireasa, urmand sa iesim la drumul pietruit la urmatoarea traversare a sa. Drum de pamant, dar foarte bun, pe langa garla, mai pitoresc decat piatra. Am intrat inapoi pe drum fara probleme, este drumul marcat cu 1 pe maps. Se vede cat este de drept si de bun, drum pietrui dar impanat cu material marunt ce il face foarte placut la roata. Am trecut de Pardina, si am ajuns la intersectia unde drumul pietruit face dreapta, iar inainte pe dig se continua un drum de pamant, dupa cum ne-a zis un cioban. Era usor de ploaie, clar drumul pe dig era mai interesant, dar fiind contratimp am ales varianta mai lesnicioasa, pe langa canalul Pardina. Peisaj de stepa, prin mijlocul exploatatiilor agricole, drumul bun. La un moment dat canalul face stanga, se trece un pod, drumul se indreapta spre dig si spre Chilia Veche. Drumul nu mai este chiar asa de bun dupa cotitura, dar practicabil. Tabara din Periprava. Din nou off, pe malul lacului Nebunul. Pe o campie de nisip, sub un mare copac, care spre rusinea mea nu stiu ce era. Politia de prontiera ne-a indrumat aici, au zis ca e un loc linistit, si asa a si fost.
  13. @@VladG Ha, ha. Dupa ce am citit despre tura ta de la Perisor spre Portita (http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/16186-intre-delta-si-mare-dunavatu-de-jos-perisor-portita-august-2013/?hl=perisor) m-a luat cheful de povesti. Eu am trecut de la bicicleta la caiac, bine, fara sa renunt la bicicleta. Saptamana asta pun si o tura de caiac, am vazut ca este rubrica cu altfel de ture.
  14. V-am zis ca am evitat Portita, de cate ori fac traseul asta prefer daca campez in zona, sa o fac la Periboina. Portita este un loc pe care daca esti zona e pacat sa nu-l vizitezi. Am pus si eu cortul in Portita, pentru vreo doua nopti. E gratis, se plateste doar accesul la grupurile sanitare, sau cel putin asa am prins eu in 2014. E normal sa se plateasca. E bine sa stii ca ai unde sa mananci si sa te aprovizionezi intr-o tura lunga. Dar la ce pret? De ce evit EU Portita. Din nou e parerea mea, nu e va sfatuiesc sa faceti in vreun fel sau altul. Nu-mi plac speculantii. Am vazut cum se administreaza gunoiul in satul de vacanta. Adica i se da foc, iar ce nu arde se ingroapa. Asta in granita unei rezervatii. Am vazut vilele de protocol din alta rezervatie. Alea unde vin smecherii in uichend. Aia care arunca pestii pe mal cand trec pe canale. Acum sa va arat Periboina. A doua poza este clar din alta tura in care am pus corturile la Periboina. Deci ce este la Periboina care ma atrage asa de mult? Plaja pustie tot timpul. Doar zgomotul valurilor care se sparg de mal. Este o fosta cherhana, mai sunt vreo doi pescari care locuiesc prin anexe, daca vrei sa cumperi un peste sa prajesti. Este si punct al politiei de frontiera, graniceri, sau cum dumnezeu i-o mai fi chemand. Cum ajungi e bine sa iti faci cunoscuta prezenta, baietii te intreaba de unde vii, unde te duci, cine esti, te trec la catastif. Experienta mea cu autoritatea de pe teren in balta a fost 100% pozitiva. Nu am nimerit niciodata atarnatorii de gabori din lumea civilizata care cauta sa te citeasca ce nu ai in regula. Aici am intalnit baieti binevoitori, multi chiar se bucura sa te vada sa mai aibe si ei cu cine schimba o vorba. Binenteles ca in majoritatea situatiilor eram in ilegalitate. Chiar daca au adus vorba despre asta, ne-au avertizat la modul prietenesc. Acuma stiti si voi care sunt reglementarile cu campatul in locuri neamenajate. Este interzis. Dar este tolerat. Cu atat mai mult in arii protejate. Zic ca depinde de noi. Atata timp cat respectam locurile in care ne facem tabara si nu le ingropam in gunoaie e posibil sa pastram starea asta de toleranta a autoritatilor fata de noi. Asta a fost traversarea Periboinei. De fapt Periboina este numele canalului care leaga laguna de mare. O traversezi pe podisca pe care o vedeti, nu-i cine stie ce, iar dupa Periboina mai departe spre Edighiol se poate merge pe un drum de piatra, destul de bun, doar ca din loc in loc este acoperit de apa. Locurile cu apa mica se pot traversa pe bicicleta, cele cu apa mai mare pe langa, din cate tin minte chiar si in locurile cu apa era piatra pe drum. Fiind drumul pustiu, din loc in loc cate un pescar, ne mai bucuram si ochii din cand in cand. Pelicani in zbor planat. Aproape perfect, daca tantarii nu ne-ar fi luat din nou urma. Am observat ca cam pe la 20\km pe ora pierzi roiul de tantari, ramanand doar cei cu adevarati motivati, sau cu conditie fizica mai buna, asa ca i-am dat pedala cat am putut, era pe viata si pe moarte. Pana cand. ...inevitabilul s-a produs. S-a produs aproape de Edighiol, ultimul km am fugit pe langa ea, stiam ca la podul de la Edighiol pot iesi la plaja, unde briza si lipsa boschetarisului mai rareste din tantari. Mecanicul de serviciu la datorie, mai rapid ca la formula unu. Cam asta a fost partea cea mai interesanta. La Vadu este alimentara, de-acolo pe sosea pana la masina, la Sinoe. Dupa cum am mai zis, masina neatinsa, am urcat fetele opa, si le-am dus la repaus. Fetele au ajuns cu bine la odihna. Si la pregateala pentru urmatoarea tura. @@diorgulescu Eu iti multumesc pentru apreciere. @a_mic Te rog sa ma crezi frica de tantari m-a tinut departe de delta multi ani. Da' si cand am trecut peste ea m-am mutat in balta. Asa ca ai grija!! @@gibonu Daca alergi poate facem un cantonament impreuna in tabara mea din Sulina. Stii ce-mi place la reteta ta? Daca nu functioneaza ca licoare antitantari, o folosim ca lichior de menta, in balta nimic nu se arunca!! @BogdanTimisoara Licoarea, caiacul, cortul, tantarii... atunci a inceput procesul de lipovenizare!
  15. Faina de tot tura. De fapt orice tura in care mai iesi de pe asfalt e buna. Ma bucur ca trebuie programare, inseamna ca nu e in pericol sa dispara afacerea omului.