RobertS

Membru
  • Content Count

    184
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    20

Everything posted by RobertS

  1. RobertS

    @@diorgulescu Mulțumesc! Vreo schimbare din partea acestor indivizi în viitorul apropiat nu cred că vom vedea.
  2. RobertS

    Ziua 10 - Joi, 14.08.2015 Frătăuții Noi - Straja - Ulma - Frătăuții Noi Din cauza problemelor medicale decid ca aceasta să fie ultima zi a expediției mele prin Bucovina. Îmi aleg un traseu ușor. Nu am niciun obiectiv pentru astăzi. Astăzi doar mă plimb cu bicicleta pentru a admira peisajul bucovinean. Plec la drum. Nu mă simt prea bine și mă tot gândesc dacă să mai continui plimbarea sau să mă întorc acasă. Dar încep să mă simt mai bine și continui drumul. Ajung la Straja. Încep să apară și munții. În stanga este râul Suceava, în dreapta, la doar 2 km, este granița cu Ucraina. Și o poză cu Suceava, râu al cărui curs îl voi urmări astăzi. Ajung în Brodina. Sunt deja obișnuit cu aceste porți de intrare în satele și comunele din Bucovina. Și o tablă bilingvă. La ieșirea din Brodina drumul asfaltat se termină. Din ce mi-au povestit localnicii, acest râu mic de lângă mine, Suceava, a reușit de multe ori să facă ravagii prin zonă. La intrarea în Nisipitu drumul e din nou asfaltat. Cum e de așteptat în Bucovina, gospodăriile sunt foarte îngrijite. Ajung până aproape de frontiera cu Ucraina când aud niște tunete. Se pare că după 11 zile de călduri insuportabile voi avea parte de ploaie. În sfârșit! Ajung aproape de Brodina, iar ploaia nu vrea să mă prindă din urmă. Și nici nu o va face până ajung acasă. Fac o ultimă oprire pentru a admira peisajul, apoi pedalez încet spre casă. 91,99 km 5h 22min 05s Vmax = 35,9 km/h, Vmed = 17,1 km/h Tmax = 39,9o C, Tmin = 24,2o C A fost o experiență frumoasă! Am văzut o mulțime de locuri frumoase, am întâlnit mulți oameni de treabă și mi-am schimbat percepția despre ciclutorism și despre călătorie și despre cicloturism. De cele mai multe ori lucrurile/locurile neplanificate au fost mai interesante decât cele planificate. Și, chiar dacă uneori m-am plictisit, nu e chiar așa de rău să călătorești singur. Ba din contră, meditația e foarte bună. Bucovina, locul în care mediul natural se îmbină perfect cu mediul antropic, este o zonă cu un potențial turistic uriaș. Merită să o vizitați! Și, pentru a gusta din plin călătoria, alegeți ca mijloc de transport bicicleta. Sfârșit!
  3. RobertS

    Din cauza unor probleme medicale sunt nevoit să iau o pauză de trei zile. Ziua 10 - Joi, 13.08.2015 (partea a VI-a) Frătăuții Noi - Rădăuți - Putna - Frătăuții Noi Reiau turul meu prin Bucovina cu un traseu mai ușor. Primul obiectiv al acestei zile este Mănăstirea Bogdana („Sf. Nicolae”). Biserica mănăstirii a fost ctitorită de către voievodul Bogdan I. Este considerată cea mai veche construcție bisericească de zid din Bucovina și Moldova. Vizavi de ansamblul bisericii, într-un parc, se află și o statuie a voievodului Bogdan I. Apoi vizitez grădina zoologică din Rădăuți, care îmi face o impresie proastă. Animalele par foarte chinuite, unele sunt bolnave, iar cuștile sunt foarte mici. Nici locurile dedicate oamenilor nu sunt prea îngrijite. Și așa arată multe din cuștile animalelor: Drumul de la Rădăuți la Putna este groaznic. Pe lângă căldură mai trebuie să am grijă și la șoferii pentru care viața nu are prioritate. La ieșirea din Rădăuți un șofer încetinește în dreptul meu, apoi se deschid geamurile și pasagerii încep să țipe. Apoi închid geamurile și își văd de drum. Mare e grădina Domnului! Nu după mult timp mai mulți șoferi mă depășesc la o distanță foarte mică, iar unii dintre ei claxonează când sunt aproape de mine. Apoi mă depășeste un TIR. Trece cu cabina de mine, după care se bagă până în marginea drumului, eu fiind nevoit să ies afară de pe șosea. Și aproape toți șoferii de TIR pe care îi întâlnesc pe această bucată de drum procedează la fel. După ce trec de Bivolăria traficul e mai redus. Intrarea în Putna: Cele mai cunoscut obiective turistice din Putna sunt mănăstirea Putna, și biserica de lemn Intrarea în Biserică, cea mai veche biserică din lemn din Bucovina. Dar, înainte de a vizita mănăstirea, mă duc la Chilia lui Daniil Sihastrul. Drumul până acolo este recent asfaltat. Chilia lui Daniil Sihastrul: Din cauza oboselii și a problemelor medicale care nu mai îmi dau pace, aleg să nu mai merg la mănăstire. Mai fac o poză cu o stradă secundară din Putna, pentru că nu pot să nu remarc cât de îngrijite sunt gospodăriile din această comună, apoi pedalez spre casă. Nu mai fac nicio poză pe drumul de întoarcere. 78,52 km 3h 59min 35s Vmax = 38,1 km/h, Vmed = 19,6 km/h Tmax = 38,7o C, Tmin = 25,1o C
  4. RobertS

    Ziua 9 - Duminică, 09.08.2015 (partea a VI-a) Ciocănești - Mestecăniș - Orata - Izvoarele Sucevei - Brodina - Frătăuții Noi Ajung în satul Brodina. Rămân uimit de căldura oamenilor de aici. Singurii care strică liniștea și armonia sunt cei cu SUV-uri care trec cu viteză prin sat. Încep să cresc viteza. Vitezometrul nu îmi arată o viteză mai mică de 27 km/h. Din când în când mai mă opresc să fac poze și să verific dacă nu mi-a căzut ceva de pe bicicletă. Ajung la ceva ce seamănă cu o stație de autobuz. După calculele mele mai am aproximativ 50 de km de pedalat. Prin zonă sunt câteva clădiri abandonate. Acestea ar putea fi amenajate pentru turiștii care trec prin zonă. Și turiști există. Nu departe din acest loc văd un grup de 15-20 de tineri cu corturi. Apoi ajung la intersecția dintre drumul județean care duce la Moldovița cu drumul care duce la Brodina de Jos. Aici se află o biserică foarte îngrijită. Tot aici începe drumul asfaltat. Oboseala a trecut. Am ieșit din pădure. Acum pot pedala mai relaxat. Ajung în Brodina de Jos. Pe aici traficul este mai ridicat. Fac o oprire pentru a-mi porni luminile, apoi pedalez fără oprire până acasă. Ajung la destinație la ora 22, după aproape două ore de pedalat prin întuneric. Spre surprinderea mea mă simt odihnit. Parcă aș mai pedala puțin. Dar, după o zi plină, e timpul să mă duc la somn. Mâine mă așteaptă alt traseu. 166,56 km (1560 hm) 9h 16min 13s Vmax = 55,4 km/h, Vmed = 17,9 km/h Tmax = 39,8o C, Tmin = 15,5o C
  5. RobertS

    Ziua 9 - Duminică, 09.08.2015 (partea a V-a) Ciocănești - Mestecăniș - Orata - Izvoarele Sucevei - Brodina - Frătăuții Noi După mai multe negocieri cu picioarele care nu mai vor să mă asculte, ajung în vârful ultimei cățărări de astăzi. Arunc o privire în jur. Zona e foarte frumoasă. Îmi pare rău că nu am împărțit traseul de astăzi în două zile și că nu mă pot bucura pe deplin ce oferă natura. După câteva minute încep să cobor. Nu după mult timp am parte de o surpriză urâtă. Pădurea aceea sălbatică nu este chiar așa de sălbatică cum credeam eu. Mai sălbatici sunt oamenii. Cobor preț de 20 de minute până ajung la o poiană. De aici mă așteaptă drum drept până acasă.
  6. RobertS

    Doar pe acea porțiune de 200-300 m am întâlnit țigani. Pe restul traseului am întâlnit doar oameni de treabă.
  7. RobertS

    Ziua 9 - Duminică, 09.08.2015 (partea a IV-a) Ciocănești - Mestecăniș - Orata - Izvoarele Sucevei - Brodina - Frătăuții Noi Pedalez preț de mai bine de o jumătate de oră, dar în zadar. Nu găsesc cheile. Așa că decid să mă întorc. Până la urmă cheile acelea spectaculoase văzut pe internet sunt de fapt stâncile de la ieșirea din sat. Ajung la drumul asfaltat și pedalz în viteză spre Izvoarele Sucevei. Nu mai am timp de pierdut. Dar, după puțin timp, un băiat mă roagă să îl ajut să își umfle roțile la bicicletă. În timp ce eu îi umflu cauciucurile ni se alătură și prietenii lui. Mă așteaptă o urcare scurtă. Apoi urmează coborârea. Dar sunt nevoit să frânez brusc, deoarece asfaltul se termină. Râul Suceava, aproape de izvoare: Pedalez eu cât pedalez prin Izvoarele Sucevei, până când văd o crâșmă. Mă opresc pentru a cere informații suplimentare despre drumul spre Brodina. Aflu pe unde trebuie să merg și primesc și câteva „încurajări”: „Nu vei putea urca cu bicicleta!”, „O să te prindă ursul!”. Singurul lucru care mă îngrijorează este întârzierea pe care o am. Este ora 19, soarele începe să apună, urmează o urcare grea și am aproape 40 de km de pedalat prin pădure. Încep să urc, dar mă opresc. Nu mai pot pedala. Sunt epuizat! Fac o pauză lungă în care mă încarc cu energie. Apoi continui să urc. Trebuie să ies din pădure cât timp încă este lumină. Nu mi place ideea că voi fi nevoit să pedalez pe întuneric prin aceste păduri sălbatice.
  8. RobertS

    Ziua 9 - Duminică, 09.08.2015 (partea a III-a) Ciocănești - Mestecăniș - Orata - Izvoarele Sucevei - Brodina - Frătăuții Noi Fixarea temeliei mănăstirii Orata a început în octombrie 1948, construcția în lemn a început în 1950, iar sfințirea a avut loc în 1953. Chiar dacă este vizitată de mulți turiști, pe mine m-au dezamăgit două lucruri: persoanele care intră cu mașina până la ușa bisericii și geamurile termopane. Dacă nu bag în seamă termopanele și mașinile parcate în curte, zona e liniștită. Revin la drumul asfaltat. Mă lovesc din nou de soarele puternic și de temperaturile insuportabile. Ajung din Moldova Sulița, unde se desprinde din drumul județean un drum comunal care trece prin niște chei. Cu toate că e târziu, aleg să pedalez până la acele chei. După ce ies din sat văd pe ambele părți a drumului câteva stânci. Dar nu are cum să fie acesta acel loc pe care îl caut. În poze părea altfel. Drumul e neasfaltat, iar unii șoferi merg cu viteză foarte mare. Acestea sunt urmările: Parcă accelerează intenționat când trec pe lângă mine. Ce contează că pe drum mai sunt și oameni care merg pe jos sau cu bicicleta? Ei sunt în mașină, sunt feriți de praf și nu îi interesează de ceilalți.
  9. RobertS

    Ziua 9 - Duminică, 09.08.2015 (partea a II-a) Ciocănești - Mestecăniș - Orata - Izvoarele Sucevei - Brodina - Frătăuții Noi Coborârea de la Mestecăniș e liniștită. Chiar și șoferii grăbiți încetinesc când trec pe lângă mine și păstrează o distanță mare. După ce trece zona cu serpentine intru în Valea Putnei. Din păcate liniștea e distrusă de mașinile și camioanele care o străbat. MCV-ul la vânat de șoferi grăbiți. În Pojorâta părăsesc drumul european și intru pe un drumul județean care duce la Izvoarele Sucevei. În sfârșit mă pot bucura de liniștea satelor bucovinene. Încă o dată remarc farmecul îmbinării modiului antropic cu cel natural. Văd la un moment dat un panou care indică 4,5 km până la o mănăstire de lemn, Mănăstirea Orata. Chiar dacă nu mi-am propus să o vizitez, fac un ocol până la ea. Cât de mult timp poate să îmi ia să fac 9 km pe un drum de țară? Și nu regret că am ales să mă duc la mănăstire. Zona e minunată. Trec pe lângă doi turiști cu mașină. Unul din ei mă oprește și îmi spune că apreciază ceea ce fac. Își aduce aminte că s-a întâlnit mai demult, în Deltă cu un grup de cicloturiști din Germania. Fiind în primul tur de mai multe zile, singur, încurajările șoferilor și a oamenilor cu care stau de vorbă mă fac să rămân puțin mirat. Chiar nu îmi închipuiam că mai sunt oameni care apreciază acest tip de activități. Îmi continui drumul spre mănăstire.
  10. RobertS

    Ziua 9 - Duminică, 09.08.2015 (partea I) Ciocănești - Mestecăniș - Orata - Izvoarele Sucevei - Brodina - Frătăuții Noi Am dormit foarte bine. Servesc micul dejun și mă duc în curtea pensiunii pentru a bea cafeaua. Aici îl întâlnesc pe proprietarul pensiunii. Îi plătesc (40 de lei pentru o noapte), apoi discutăm despre biciclete. Când era tânăr și dânsul se aventura cu bicicleta prin tot felul de locuri. Intru în vorbă și cu niște italieni. Ei sunt obișnuiți cu turismul pe bicicletă, nu ca românii cu care m-am întâlnit până acum. Îmi arată poze cu bicicletele lor și îmi spun pe unde s-au plimbat. Mi-am propus să plec la ora 8 de la pensiune, dar m-am luat cu poveștile și plec doar la ora 10. Aceasta este pensiunea la care m-am cazat: În imediata apropiere este și o biserică foarte frumoasă: Nu pot să nu remarc din nou frumusețea acestui sat. Ajung la drumul european care leagă Vatra Dornei de Suceava. Am scăpat de șoseaua de proastă calitate, dar dau de un trafic infernal. Și încep să urc spre Pasul Mestecăniș. Cățărarea este foarte ușoară. Cel puțin așa mi se pare. În ultimele zile am urcat foarte mult, iar organismul deja s-a obișnuit cu efortul. Singura problemă rămâne căldura. Intru în localitatea Mestecăniș. Apoi ajung în vârful Pasului Mestecăniș (1096 m). Aici fac câteva poze cu munții din jur. Pentru că umbra este inexistentă, iar temperatura este foarte ridicată, după ce fac pozele încep să cobor.
  11. RobertS

    Ziua 8 - Sâmbătă, 08.08.2015 (partea a X-a) (Vatra Dornei -) llva Mică - Rodna - Pasul Rotunda - Pasul Prislop - Ciocănești Începe o porțiune în care râul Bistrița curge chiar pe lângă drum. Drumul se menține relativ rău și sunt nevoit să pedalez din picioare, pentru că șaua bicicletei s-a certat cu mine. Treptat peisajul se schimbă. Părăsesc acei munți înalți și intru în acei munți cu care m-am obișnuit începutul turului. Satele sunt din nou îngrijite, oamenii sunt harnici, liniștiți și prietenoși. Sunt bucuros că am scăpat de acea zonă care mi-a stricat a doua parte a zilei de astăzi și că am revenit în Bucovina. În Cârlibaba, lângă o biserică frumoasă, mă opresc pentru a arunca o privire pe GPS. Mai am o jumătate de oră de pedalat. Dar nu pedalez mult și mă opresc la un popas pe malul Bistriței. Decid ca acesta să fie locul în care iau ultima masă a zilei. Soarele apune peste minunată vale a Bistriței. Ajung seara în Ciocănești. Rămân impresionat de faptul că absolut toate casele sunt foarte întreținute și păstrează motive populare. Aflu apoi că acest sat a fost declarat cel mai frumos sat din România în anul 2014. Urmărind cu atenție fiecare casă în parte, dau de pensiunea la care am rezervat o cameră: Pensiunea Vladimir. Ajung pe la ora 20:30. Ceilalți turiști servesc cina. Este o cină multietnică, deoarece la masă sunt români, italieni, olandezi și francezi. Stau o oră pe telefon, apoi mă culc. Sunt treaz de aproape 19 ore, iar oboseala își spune cuvântul. Cifrele pentru această zi: 126,56 km (2300 hm) 8h 38min 57s Vmax = 43,0 km/h, Vmed = 14,6 km/h Tmax = 41,5o C, Tmin = 13,2o C
  12. RobertS

    Ziua 8 - Sâmbătă, 08.08.2015 (partea a IX-a) (Vatra Dornei -) llva Mică - Rodna - Pasul Rotunda - Pasul Prislop - Ciocănești După ce îmi fac o imagine negativă despre aceste locuri încep ușor să urc. De fapt urcam și până acum, dar rampa era mică. La un moment dat, într-un viraj,, zăresc un câine. Cobor de pe bicicletă și merg pe lângă ea. Dar îmi dau seama că este pașnic și mă urc din nou pe bicicletă. Stă acolo doar ca să păzească niște lemne tăiate și drumul care duce la locul defrișării. Cu cât mă apropii mai mult de pas, cu atât urcarea este tot mai abruptă, iar peisajul este mai frumos. Sunt din nou singur. Ce bine! În afară de câteva mașini nu mai trec pe lângă nicio persoană. Până la pas nu mai trec prin niciun sat, deci nu mai are cine să îmi strice plimbarea. Brusc organismul cedează. Nu știu din ce motiv. Cât de bine mă simțeam pe cățărarea de la Rotunda și cât de obosit și fără chef sunt acum. Mă opresc tot mai des. Poze fac tot mai puține. Cei 3 km până în vârf par o veșnicie. Soarele mă arde, iar bicicleta e grea, plină de praf. Oare de ce s-a schimbat totul dintr-odată? Aflu mai târziu răspunsul: am făcut insolație. Am mers prin soarele ăsta puteric o bună bucată de drum, fără nimic pe cap. După lungi lupte ajung aproape de vârf. Aici se construiește un telescaun spre Cascada Cailor. Chiar dacă e mai simplu să mergi până la cascadă cu telescaunul, pierzi farmecul muntelui. Mult mai frumos e pe jos. Cum e mult mai frumos cu bicicleta decât cu mașina. Oricum, e bine că se mai investește în turism. Văd deja Mănăstirea Prislop. Mai am puțin. Și, în sfârșit, Pasul Prislop, aflat la 1416 m altitudine. Aceasta este cea mai înaltă trecătoare din Orientali. Mă simt din nou plin de viață și mă învârt prin zonă pentru a poza munții. După ce mă odihnesc și ascult povestea tristă a unui localnic foarte de treabă care a avut un oribil accident de mașină cu câțiva ani în urmă, încep să cobor. Chiar dacă urcarea propriu-zisă a avut doar patru km, mi s-a părut una foarte grea. Acum e timpul să mă odihnesc. Ajung în Șesuri și totodată părăsesc Maramureșul și intru în Bucovina. Știu că aici este Muzeul Rădăcinilor. Dar nu văd pe nimeni. Doar afară, lângă drum, stă un domn care pictează un portret. Vreau să mă duc la el, dar îmi dau seama că sunt urmărit de câteva persoane dubioase. Așa că plec. Dar cu siguranță îl voi vizita când voi fi împreună cu cineva, deoarece mi se pare foarte interesantă tematica muzeului. Nu am mai văzut nicăieri în România un muzeul al rădăcinilor. (un reportaj: http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Oradea/Stiri/Muzeul+Radacinilor+un+loc+unic+in+tara+Un+barbat+din+Maramures+c ) Parcurg în viteză porțiunea dintre acest sat și locul din care pornește drumul național spre Pasul Rotunda. Am avut câteva incidente neplăcute pe aici și nu vreau să se mai repete.
  13. RobertS

    Ziua 8 - Sâmbătă, 08.08.2015 (partea a VIII-a) (Vatra Dornei -) llva Mică - Rodna - Pasul Rotunda - Pasul Prislop - Ciocănești Ca să fie tacâmul complet trec pe lângă mine o mulțiime de camioane încărcate cu lemn. Și pădurile din Parcul Național Munții Maramureșului: Cât de mult pot unii să își urască țara ca să facă așa ceva și cât de mult pot alții să își urască țara ca să permită așa ceva? Nu îmi vine să cred în ce țară trăiesc! Nu mai vreau să văd Cascada Cailor. Urc până la Prislop, pentru că nu mai am mult, apoi vreau să ajung cât mai repede la pensiune. Am făcut o greșeală să vin pe aici. În loc să vizitez o zonă frumoasă a țării, am vizitat o zonă în care predomină sărăcia și hoția. Partea aceasta a Maramureșului mi-a lăsat un gust amar.
  14. RobertS

    Ziua 8 - Sâmbătă, 08.08.2015 (partea a VII-a) (Vatra Dornei -) llva Mică - Rodna - Pasul Rotunda - Pasul Prislop - Ciocănești Ajung la finalul coborârii. Traversez podul peste râul Bistrița și o iau în stânga, spre Pasul Prislop. Chiar după ce traversez podul mă ia la fugă un câine. Când mă uit în spate să văd dacă mai se ține după mine câinele, văd un țigan de vreo 20 de ani care aleargă la un metru de mine. Cresc viteza de la 20km/h până la 30km/h și după 100 m scap de el. După ce se oprește din alergat începe să râdă. Ăsta ori a vrut să mă atace (Doamne ferește!), ori a vrut să se întreacă cu mine pentru a-și arăta calitățile de alergător. Și mă întreb de unde a ieșit, că nu am văzut nicio persoană prin jur. Uit de acest indident și mă concentrez la craterele din asfalt. Temperatura este din nou ridicată, dar drumul este plăcut. Mașini nu prea trec, din cauza drumului rău, în jurul meu sunt munții, iar la omică distanță râul. Dar nu mă pot bucura de plimbare pentru că trec prin Șesuri și sunt întâmpinat de niște copii care îmi aruncă în față o minge: „Ne dai un leu?”. Trec în viteză de acea zonă, fără a mai vizita muzeul aflat în apropiere. Trec din județul Suceava în județul Maramureș, dar nu pot poza panoul, pentru că aleargă spre mine un câine furios. Iar stăpânul stă și se uită. Intru în Parcul Natural Munții Maramureșului. Mă apropii ușor de Pasul Prislop. Știu că trebuie să ajung până la 1400 m și că mă aflu pe la 900-1000 m, dar drumul parcă nu urcă. Mă așteptam să fie o urcare grea. Încep să uit și de incidentele de la Șesuri și mă bucur de liniștea din zonă. Dar nu pentru mult timp. Pe malul Bistriței văd mai multe corturi de țigani, iar pe drum sunt parcate o mulțime de mașini. De mașini au bani, dar pentru o casă nu. Manelele sunt date la maxim, copii încep să se strâmbe la mine, iar cei mai mari mă urmăresc cu privirea. Am făcut un ocol prin Maramureș și iată de ce am dat: oameni săraci, cu mașini, dar fără casă, persoane care îmi cer bani, aruncă cu mingi după mine și mă aleargă. Iar trecerea de la civilizație la sărăcie și... a fost foarte bruscă. Am făcut o prostie să vin pe aici! Mai bine era dacă de la Vatra Dornei mă întorceam direct acasă.
  15. RobertS

    Ziua 8 - Sâmbătă, 08.08.2015 (partea a VI-a) (Vatra Dornei -) llva Mică - Rodna - Pasul Rotunda - Pasul Prislop - Ciocănești Ultimii metri din această urcare. Pasul Rotunda, numit și Pasul Rodna, aflat la 1271m altitudine și care este granița dintre județele Bistrița-Năsăud și Suceava. Mă duc până la refugiul alpin aflat în apropiere. Trec pe lângă niște turiști cu mașini care se miră cum am putut urca cu bicicleta până aici. Mirarea le este și mai marecând văd cât de relaxat și de odihnit sunt. La refugiu mă întâlnesc cu doi drumeți aflați într-o expediție spre vârful Ineu. Trebuie să am grijă la vipere. Și nici numărul de la Salvamont nu strică să îl notez. Coborârea de la Rotunda este scurtă, dar abruptă. Drumul e plin de bolovani, așa că țin în permanență trasă frâna, pentru a nu depăși viteza de 7 km/h.
  16. RobertS

    Ziua 8 - Sâmbătă, 08.08.2015 (partea a V-a) (Vatra Dornei -) llva Mică - Rodna - Pasul Rotunda - Pasul Prislop - Ciocănești Ajung și la locul din care izvorăște Someșul. În timp ce fac aceste poze mă salută un scuterist. Îmi dă câteva sfaturi și îmi spune ce pot să vizitez în această zonă. Îmi mai dă câteva indicații despre drumul care duce la Cascada Cailor. Dar îmi zice că nu am timp să ajung la ea dacă vreau să pedalez și până în Ciocănești. Îl ajung din urmă tovarășii lui de drum. Și prima întrebare primită de la ei este cea la care mă și aștept: „Mergi așa, singur? Nu ai găsit niciunprieten cu care să călătorești?” Dar la cât de mult am auzit aceste cuvinte în turul ăsta, mi se pare deja plictisitoare întrebarea. Fiindcă nu sunt deloc obosit pedalez mai repede. Poate că acel domn a avut dreptate și trebuie să mă grăbesc pentru a ajunge la cascadă. Dar văd în stânga mea patru munți mari și mă opresc. În ordine, de la stâng la dreapta: Vf.Roșu (2113 m), Vf. Ineuț (2222 m), vf. Ineu (2279 m - al doilea ca înălțime din M-ții Rodnei) și Vf. Gajei (1847 m). Cimitirul Erorilor din apropierea Pasului Rotunda, aflat pe locul unei foste gropi comune în care odiheste aproape 700 de soldați căzuți la datorie. Fac încă o panoramă... ... și ajung în vârf.
  17. RobertS

    Ziua 8 - Sâmbătă, 08.08.2015 (partea a IV-a) (Vatra Dornei -) llva Mică - Rodna - Pasul Rotunda - Pasul Prislop - Ciocănești Drumul este perfect. În afară de câteva mașini care mă fac să înghit mult praf e răcoare și liniște. Din păcate și din fericire în același timp drumul urcă prin pădure și nu pot vedea peisajul din jur. Pe alocuri se mai văd munții din jurul meu.Dar nu îi văd pentru mult timp, pentru că drumul intră din nou în pădure. Sunt mai multe bifurcații. La început consult GPS-ul pentru a lua deciziile corecte. Apoi renunț la el și îmi ascult instincul care nu mă dezamăgește. Ajung într-un loc fără copaci pe partea stângă a drumului și cu multe izvoare. Am ocazia să văd mai bine Munții Rodnei. Și acum îi văd de la o altitudine mai mare, chiar dacă nu mi se pare că am urcat așa de mult, pentru că nu sunt obosit. Unul dintre izvoarele de lângă drum: Apa este foarte rece și bună la gust. În timp ce îmi umplu sticlele cu apă niște viespii se plimbă pe lângă mine. Le place foarte mult crema mea solară. Încerc în zadar să scap de ele. Până la urmă le las în pace și rămân cu speranța să nu mă înțepe.
  18. RobertS

    Ziua 8 - Sâmbătă, 08.08.2015 (partea a III-a) (Vatra Dornei -) llva Mică - Rodna - Pasul Rotunda - Pasul Prislop - Ciocănești Mă bucur de ultimii kilometri de asfalt. Valea se îngustează. În curând va trebui să urc muntele. Drumul e tot mai rău. Bornele kilometrice sunt tot mai rare, parapeții... nu mai sunt, iar unele porțiuni nu mai au asfalt, ci dale de beton. Pentru un șofer care plătește taxele de drum (fiind drum național) poate fi frustrant, dar pe mine nu mă deranjează aceste lucruri. Văd și primele porțiuni de pădure defrișată. Sper că e doar un loc izolat și că nu e așa tot parcul natural! Dar ceva îmi spune că aceste imagini vor fi tot mai dese. S-a terminat și asfaltul. Începe macadamul și totodată urcarea de la Pasul Rotunda. Partea cea mai rea este aceea când trec pe lângă mine mașini. Ridică un praf așa de mare încât nu mai văd nimic în jur. Dar după unul-două minute praful dispare și văd cum se înalță impunător Munții Rodnei, străbătuți de râul Someș.
  19. RobertS

    Ziua 8 - Sâmbătă, 08.08.2015 (partea a II-a) (Vatra Dornei -) llva Mică - Rodna - Pasul Rotunda - Pasul Prislop - Ciocănești Chiar dacă m-am trezit devreme și sunt adormit, am o poftă mare de pedalat. Treptat se încălzește și sunt nevoit să îmi dau polarul jos, pentru că încep să transpir. După ce îmi pun hainele groase în geantă fac și o poză. Sunt tot mai aproape de dealuri și de munți. Ajung în Rodna. Satul e liniștit, oamenii sunt plini de viață și prietenoși. În Rodna depășesc un bătrân pe bicicletă. La ieșirea din sat mă opresc, iar acesta se revanșează. Când îl depășesc pentru a doua oară îmi spune: „Ce frumoasă bicicletă! Trebuie să fie bună!” Apoi îmi spune povestea bicicletei lui și că mersul cu bicicleta îl întinerește. De când e mic practică acest sport și îl va practica în continuare. Are și mijloace de transport motorizate, dar preferă bicicleta. Mă impresionează condiția fizică pe care o are și viteza destul de mare cu care urcă dealurile. Și dânsul este impresionat de planurile pe care le am eu. Mai povestim până ajungem în Șanț, unde drumurile noastre se despart. Îmi urează călătorie plăcută și distracție, dar nu înainte de a-mi oferi câteva informații despre drum. Îi mulțumesc, apoi îmi continui călătoria. Mai am doar câțiva km de asfalt, după care mă așteaptă macadam și prima cățărare importantă a zilei.
  20. RobertS

    Ziua 8 - Sâmbătă, 08.08.2015 (partea I) (Vatra Dornei -) llva Mică - Rodna - Pasul Rotunda - Pasul Prislop - Ciocănești Astăzi voi evada din Bucovina și mă voi plimba puțin prin Maramureș. Planul este să ajung la Pasul Prislop, apoi la Cascada Cailor, după care voi coborî până în Ciocănești, județul Suceava, unde mă voi caza. Pentru a nu face un drum dus-întors pe aceeași rută, am ales să merg cu trenul până la Ilva Mică, iar de acolo să merg la cascadă și la Ciocănești. Astfel, voi vedea de două ori mai multe lucruri. La ora 03.00 îmi sună alarma. Somnul cel mai dulce e dimineața. Parcă nu mai vreau să plec la drum. Patul moale și călduros nu vrea să mă lase să plec. Dar mi-am cumpărat deja biletele de tren și nu renunț eu așa de ușor. Până la urmă mă trezesc, servesc micul dejun și îmi termin bagajele. Apoi mă duc la bicicletă pentru a schimba saboții rupți, pentru a regla frânele și schimbătoarele și pentru a unge lanțul. Dar toate aceste procese au durat mult, iar eu mă trezesc că în 15 minute îmi pleacă trenul și încă nu am plecat de la pensiune. Prind repede coburile pe portbagaj, iar geanta cu sticlele de apă o țin pe umăr. Ajung la tren cu cinci minute înainte să plece. Bine că gara este aproape de pensiune. Un angajat de la căile ferate mă ajută să urc bicicleta în vagonul etajat al trenului 4205. Bicicleta are loc suficient lângă ușă. Drumul până la Ilva Mică e destul de plictisitor. Este întuneric, așa că nu pot să mă uit la peisaj. Dar timpul trece și ajung la Ilva Mică. Când cobor din tren mă lovesc de un aer rece. Sunt 13o C. Este ora 7 dimineața și sunt între munți. Iau polarul pe mine și pornesc la drum. Un pod peste râul Someșul Mare: Astăzi voi pedala doar pe drumuri naționale. Dar se pare că traficul e redus. Poate și din cauza orei matinale. Zona este frumoasă și mă face să uit că m-am trezit la ora 3. Temperatura se menține scăzută. Acum nu mai îmi pare rău că am cărat cu mine polarul și căciula. Și nu mă deranjează dacă nu se mai încălzește. Am avut parte de prea multă caniculă în aceste zile. Dar ies din pădure și soarele își aruncă razele pe munții din fața mea: Munții Rodnei. Peisajul e complet diferit față de cel din Bucovina. Munții Rodnei sunt mai mari, mai impunători. Ajung în Sângeorz Băi. La intrarea în stațiune mă întâlnesc cu un alt drumeț pe două roți. Ne salutăm și ne continuăm drumul. În oraș mă opresc la un magazin pentru a-mi cumpăra încă un set de baterii pentru aparatul foto. Până mâine nu voi mai trece prin orașe și nu vreau să rămân fără baterii.
  21. RobertS

    Ziua 7 - vineri, 07.08.2015 (partea a IV-a) Vatra Dornei O mare atracție în rândul copiilor sunt caii. Spre fericirea lor, aceștia pot fi călăriți. Eu ajung chiar după ce a plecat un grup de copii și când caii se odihnesc. Mă întorc la telescaun. Fac încă o panoramă, după care cobor în Vatra Dornei. Ce să fac în timpul rămas? Hai să mai mă plimb prin stațiune. Și cel mai potrivit loc pentru o plimbare rămâne tot parcul cu veverițe. Izvorul Sentinela: Încă un izvor de apă minerală: Mă întorc la stațiune și iau o sticlă pentru a o umple cu apă minerală. Apoi mă întorc din nou la pensiune pentru a lăsa sticla, după care mă duc la Kaufland pentru a-mi face povizii pentru următoarea zi. Cumpăr iaurt, câteva cornuri, ceva de ronțăit și fructe. După ce mă asigur că am luat tot ce trebuia, mă duc la gară pentru a-mi cumpăra biletele de tren pentru următoarea zi. Vreau să mă scap de o grijă. Ajung la pensiune târziu, pe la ora 21, rupt de oboseală. Nu știu cât am mers astăzi, dar cu siguranță au fost mulți km. Am rană în talpă de la cât de mult am umblat. Servesc cina, apoi îmi fac bagajele. Fiindcă îmi este prea lene pentru a face în seara asta reglajele la bicicletă, rămâne să mă trezesc dimineață la ora 3. Iar la ora 4.15 trebuie să plec spre gară. Mă uit 10 minute la un film, apoi mă culc. Mă așteaptă o zi grea mâine.
  22. RobertS

    Ziua 7 - vineri, 07.08.2015 (partea a III-a) Vatra Dornei Deasupra mea este un nor negru. Dar la cât soare am avut până acum, inclusiv astăzi, nu mi-ar strica puțină ploaie. În jur sunt mulți cai, dar nici unul nu vrea să se întoarcă cu fața la mine pentru a-i face o poză. Mă întâlnesc și cu câinele ciobănesc care are grijă de cai, dar nu îmi face nimic. Este obișnuit cu oamenii. La câți turiști trec pe aici... Fac încă o poză cu Munții Suhard, după care mă duc pe cealaltă parte a Dealului Negru pentru a poza Munții Bistriței. Și Munții Bistriței: În depărtare se văd satele Todireni și Șaru Bucovinei.
  23. RobertS

    Ziua 7 - vineri, 07.08.2015 (partea a II-a) Vatra Dornei Trec deasupra unei stâni de oi. După 25 de minute de urcat cu telescaunul ajung la punctul final. Cei care se ocupă de telescaun mă informează că ultima plecare este la ora 17.00. Din vârf am o priveliște minunată. Vârful Oușorul, 1649 m. Vreau ca această zi să fie una activă, așa că o iau la pas pe una dintre multele poteci. Drumul pe care merg este cel care coboară în Vatra Dornei. Trece chiar pe sub telescau și este perfect pentru un MTB. Cine nu vrea să urce cu bicicleta până aici, dar vrea să coboare, poate folosi telescaunul fără nicio problemă. Parcurg aproximativ un sfert din drumul care coboară în stațiune, după care mă întorc, dar nu înainte de a mă juca puțin cu aparatul foto.
  24. RobertS

    @@Claudiu Moga Îți mulțumesc pentru încurajări!
  25. RobertS

    Ziua 7 - vineri, 07.08.2015 (partea a I) Vatra Dornei Mă trezesc devreme, pe la ora 7. Iau micul dejun, după care îmi fac planul pentru această zi. Renunț la plimbarea cu bicicleta la mănăstirea Piatra Tăieturii. Mâine voi pleca foarte devreme și mai trebuie să fac și niște reparații și reglaje la bicicletă. După ce mai pierd puțin timpul la pensiune mă duc la o scurt plimbare prin stațiune. Râul Dorna: Parcul Central, cunoscut pentru veverițele din el: Catedrala Sfânta Treime, aflată la intrarea în parc: După ce fac un mic tur al stațiunii iau prânzul, după care mă întorc la pensiune. Mă odihnesc o jumătate de oră, apoi plec spre telescaun. Îmi aduc aminte cu plăcere de acest telescaun. Prima dată când am mers cu un telescaun a fost la Vatra Dornei, cu mulți ani în urmă. După ce încurc de două ori drumul până la teleferic, ajung la el. Un bilet dus-întors pentru un adult costă 20 de lei. Plătesc biletul și mă urc în telescaun. După primii metri realizez că am făcut o greșeală. Chiar dacă este o zi de odihnă, aș fi putut urca pe jos până la punctul final al telescunului, Dealul Negru, și să cobor cu telescaunul. Era mult mai frumos așa, o zi de odihnă activă. Cu cât urc mai mult, cu atât se vede mai bine stațiunea Vatra Dornei.