imagecam

Membru
  • Content count

    9
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

7 Neutral

About imagecam

  • Rank
    Newbie
  • Birthday 09/09/1973

Informații personale

  • Sexul
    Masculin
  • Biciclete
    Devron Zerga D5.9
  • Localitate
    Cluj Napoca
  1. Merci Liviu;) Vlad, noi am ales directia de curgere a Dunarii, si mai mult, pentru ca ne era mai comod sa lasam masina la Viena. Am pedalat destul pe vant din fata, insa cel de miercuri a fost de kakao... :) Parere impartasita si de colegii germani. Privind retrospectiv, as mai adauga cateva sute de km gen tura pe care a facut-o Bogdan Ungureanu. Maybe next time:)
  2. Am pornit si dupa cateva sute de metri ne-am oprit pt a admira confluenta Dunarii cu Ilz si Inn-ul. Stiam ca pentru inceput opririle vor fi dese deoarece peisajul o cere:) Astfel ca pana spre inserat am reusit sa ajungem doar pana la Niederranna. Aici am inceput sa intrebam de cazare, insa fie gaseam o singura camera fie deloc. Am intrebat niste tineri care ne-au indicat o localitate pe celalalt mal, aflata la vreo 7km. Ajunsi acolo am constatat ca singurul hotel era ocupat in totalitate cu un eveniment iar la o pensiune vecina, proprietarul ne-a facut o oferta la 86 Euro camera. Nu ar fi fost o problema suma ci modul in care ne-a sugerat ca daca nu acceptam oferta lui, o sa dormim afara:) Dupa ce am trecut podul de cateva ori, am reusit sa gasim pe booking o pensiune aflata inapoi spre Passau. Pe net tariful pt 2 camere era 527 RON dar cand am sunat direct, receptionerul ne-a comunicat 120 Euro/camera :)) Am decis sa rezervam pe booking si dupa cateva minute am fos sunati de acelasi individ, care ne-a spus foarte amabli, ca ne asteapta la receptie (desi ora era deja tarzie aprox 11) Am pedalat pe intuneric bezna inca vreo 10 km, ocazie cu care m-am felicitat ca mi-am pus lanterna mica dar foarte puternica, si intr-un final am ajuns la Gasthaus Goldenes Schiff. Am parcat bicicletele intr-o anexa inchisa si dupa un dus rapid, am coborat in restaurant, unde acelai receptioner ne-a pregatit cate un snitel pe cinste pe care l-am asezonat cu o bere buna. A urmat un somn odihnitor, si pentru ca stiam ca a doua zi nu mai ajungem la Mauthausen, am decis sa nu ne grabim cu trezirea. A doua zi ne-am bucurat sa vedem ca vremea e foarte buna si ne-am pornit la pedalat. Nu foarte mult, pentru ca am dat peste un indicator care ne anunta ca pista de biciclete se incheie iar noi trebuie sa luam bacul pentru a traversa pe partea sudica. Eh, de aici, am dat de bacuri peste tot, cand ne era lumea mai draga: ba se taiau copacii pe una din parti, ba ca intram in nu stiu ce rezervatie, ba ca sa protejeze micile afaceri din zona. La un moment dat sa ivit intrebarea: "am venit sa ne dam cu bicicletele sau cu bacul?!" Pe unul din bacuri am intrat in discutie cu un grup de varsta a III-a, majoritatea avand e-bike uri. Din acel moment am inceput sa observam cat de tare sunt raspandite bicicletele electrice, ajungand ca pana la finalul excursiei sa apreciem ca cca 75% din cei care pedalau pe malul Dunarii, o faceau asistati de un motor electric:) In urmatoarea localitate mai importanta, Aschach, am facut o scurta pauza pentru a manca si a ne reaproviziona, dupa care am continuat pana in Linz. Oras f frumos, care ar fi meritat mai multa atentie din partea noastra, insa cum ne era vie in memorie seara trecuta, am decis sa inaintam si sa ne asiguram cazarea cat mai aproape de Mauthausen. Asa am ajuns in Enns unde contra sumei de 520 RON am gasit cazare (2 camere duble) la un hotel detinut de niste turci. Pretul a inclus si mic dejun, asa ca a fost ok. Cand l-am intrebat pe turc unde putem lasa bicicletele ne-a indicat foarte amabil un loc pe terasa langa o camera de supraveghere. In acel moment am inceput sa ne gandim la conationalii care "colectioneaza" biciclete din vest, astfel ca le-am legat cu 4 sisteme diferite la care am adaugat si o alarma pentru bicicleta. Linistiti oarecum, am poposit la pizzeria de la parterul hotelului unde am incarcat cate o pizza si o bere dupa care ne-am retras in camere. Dimineata cerul parea noros, astfel ca am acceptat faptul ca vom face contact cu ploile anuntate la prognoza meteo. Cu toate astea, am ajuns la Mauthausen si am reusit sa vizitam lagarul pe o vreme buna. Locul ne-a marcat prin incarcatura astfel ca in cele aproape 2h n-am prea schimbat multe cuvinte. La un moment dat, in sala numelor pierdute, am gasit niste catastife imense cu numele tuturor celor care au pierit in acel lagar. Curios am cautat pe cineva cu numele meu de familie si oarecum bucuros, nu am descoperit pe nimeni avand exact acelasi nume. Surpriza mare a venit dupa cateva zile, cand ajuns acasa am revazut poza pe care facut-o acolo si am vazut o persoana al carei nume era la fel, mai putin litera i de la final, si care CULMEA era din Cluj-Romania... Mi s-a facut putin pielea de gaina :) Revenind... am scurtat cat mai mult vizita pentru ca ne-am programat sa pedalam macar 100km asa ca pe la ora 11 am pornit. Totul a decurs foarte bine pana dupa pranz cand dupa popasul de masa am dat piept cu vantul...si ce vant !!! Prima data ne-a fost atrasa atentia de valurile mari, ca la mare, care se formau pe Dunare, apoi de dificultatea cu care pedalam vs cei care veneau din sens opus. In scurt timp ne-a fost clar ca nu vom scapa, astfel ca am pedalat demoroalizati inca vreo 70km trecand prin Ybbs an der Donau si ajungand in "pasi de melc" la Melk. Aici ne-a intampinat abatia in toata splendoarea ei, astfel ca am decis sa vizitam putin centrul orasului. Ulterior am dat si de un Spar, ocazie cu care ne-m refacut proviziile. Toata intarzierea asta ne-a facut sa nu mai putem inainta cum ne-am propus atfel ca dupa 10km de la Melk am oprit sa cautam cazare. Pensiuni nu erau in zona asa ca tot la booking am apelat. Si am gasit cazare, tocmai in ... Melk. Era tarziu si dupa discutii aprinse, am decis ca e mai bine sa ne intoarcem. Si asta am si facut, pana exact in centrul orasului vechi (pe und mai trecuseram) la pensiunea Waisess Lamm, situata exact langa Abatie, intr-o cladire foarte veche. Primiti cu amabilitate, ni s-a indicat un garaj pentru biciclete. Camerele foarte ok, restaurant cu specific asiatic + pizzerie. Am mancat si am baut cate o bere dupa care am facut o scurta plimbare nocturna prin centru si rapusi de oboseala ne-am culcat. Dimineata, dupa micul dejun am luat-o la pedala. Stiam ca pana la Viena avem 130+ km astfel ca am decis sa ne apropiem cat mai mult de capitala pentru ca in ultima zi sa avem de strabatut o distanta cat mai mica. Am inceput cu un cer innorat care ulterior a inceput sa cearna o ploaie marunta. Oricum am lua-o, a fost mult mai ok decat vantul din ziua precedenta. Am ajuns in regiunea viticola a Austriei, multi km parcurgandu-i prin vii extrem de bine intretinute. Pe masura ce ne apropiam de Krems iar mai apoi de Tulln, ploaia devenea din ce in ce mai serioasa. Pe drum ne-am intalnit cu aceeasi oameni cu care ne intersectaseram in zilele precedente, asa ca pe langa salutul cordial, am si intrat in vorba. Unii veneau de la izvoarele Dunarii si in functie de vreme intentionau sa ajunga la Budapesta, altii (printre care un tip leit Jeremy Clarkson- care de inalt ce era pedala cu calcaiele : :)) mergeau doar pana la Viena. Intr-un parc din Tulln ne-am oprit sa mancam si am lungit-o putin, iar la plecare Florin constata ca are pana pe fata. Incearca sa remedieze problema cu un spray cu solutie anti-pana insa fara succes. Cu ocazia asta ne-am lamurit cat de eficiente sunt spray-urile astea. Inlocuim camera si ne dam seama ca tot avansul pe care il aveam, s-a cam dus. Pedalam pe o ploaie din ce in ce mai serioasa iar vantul desi nu la fel de puternic ca si ieri, o acompaniaza. Decidem dupa o discutie sub un pod sa cautam cazare la periferia Vienei pentru ca e mai ieftin, urmand ca a doua zi sa ne ramana doar sa strabatem capitala. Numa bine am gasit un hotel foarte dragut cu 26E/pers mic dejun inclus. La fel ca si datile precedente am avut un loc unde sa depozitam bicicletele peste noapte. Ne-am comandata cate o... pizza de la o pizzerie care asigura doar pentru delivery si unde lucrau si doi romani. Bineinteles ca ne-au lasat sa comandam in engleza pentru ca la final sa ne intrebe in romana daca vrem sos de rosii sau usturoi :) Seara am incheiat-o in camere cu o scurta rememorare a celor mai importante momente ale excursiei, in timp ce la tv era semifinala Eurovisionului. Cu ocazia asta am concluzionat ca nu se mai face muzica, asa ca pe vremea noastra:) Ultima dimineata, dupa un mic dejun satios am luat-o catre partea de sud a Vienei unde ne astepta masina. Dupa mai bine de 1h de trafic vienez, cu circulatie regulamentara (oprit la toate semafoarele, circulat pe pistele speciale etc etc) deja ne intrebam de ce nu mai ajungem. Am mai consultat o data GPS-ul si ne-am dat seama ca mai avem putin. Intr-un final am ajuns si la masina, unde ne-am schimbat si dupa o masa copioasa la un restaurant chinezesc ne-am pornit catre casa. Vineri dupa masa fiind, am prins cateva stau-uri, accidente, incendii auto si intr-un final am ajuns cu bine acasa. Ultimii 4 km,din centrul Clujului si pana acasa i-am facut pe bicicleta la miezul noptii, exact asa cum am inceput, timp in care am inceput deja sa ma gandesc la urmatoarea destinatie :)
  3. Povestea mea incepe in urma cu mai bine de jumatate de an, cand de ziua mea, bunul meu prieten si fin Traian, mi-a facut cadou un set de genti pentru bicicleta, insotit de mesajul "Passau-Viena drum bun" In paranteza fie spus, Traian are experienta unor trasee lungi pe bicicleta, parcurgand printre altele: Cluj-Constanta, Cluj - Torino, pe bicicleta. Din acel moment am decis sa nu mai amanam experienta (cum am facut in ultimii ani) si sa ne organizam in asa fel incat in primavara lui 2016 sa facem traseul. Am mai cooptat inca doi prieteni, pe Florin (un alt fin:)) si pe Ionut, colegul de serviciu al lui Traian. Traseul am decis sa il facem in sensul curgerii Dunarii, de la Passau la Viena. Hotararea am luat-o in special pentru ca la Viena aveam unde sa lasam masina. Ulterior ne-am dat seama ca nu am luat in calcul un factor foarte important: vantul. Daca ar fi sa refac traseul cu siguranta as alege cealalta varianta. M-am documentat pe net, am citit jurnalele de calatorie ale lui Gabriel Chitu si Bogdan Ungureanu, am cautat cel putin orientativ, cazari si incet incet ne-am apropiat de termenul stabilit pentru plecare: 2 mai 2016. Din cauza conditiilor meteo din vest, am decis in ultimul moment sa amanam plecarea cu o saptamana pentru ca nu am fi vrut sa pedalam pe lapovita :) Am cautat o solutie avantajoasa pentru transportul bicicletelor de la Viena la Passau iar aceasta s-a dovedit a fi cu autobuzul (Flixbus) in schimbul a 24 euro 15 pers + 9 bike. Am achitat biletele cu o saptamana inainte si cu toate acestea nu am mai prins disponibil decat autobuzul de 14.30. Cel matinal de la ora 10, nu mai avea disponibili suporti de bicicleta. Ne-ar fi avantajat o pornire mai rapida pentru ca vroiam sa ajungem cat mai aproape de Linz inca din prima zi, insa din pacate nu a fost sa fie :) Pentru ca tot timpul am avansat ideea plecarii duminica noaptea, spre luni, mi-am setat ceasul sa sune duminica la ora 00.00 uitand ca de fapt era vorba de luni, astfel incat, cred ca pentru prima data in viata, am intarziat 20 min la o intalnire. Baietii au montat foarte rapid bicicletele pe masina si in scurt timp eram pe drum. Am fost avertizati ca din cauza crizei imigrantilor s-au reluat si inasprit controalele la vama la Nickelsdorf astfel ca ne-am asigurat o marja suficienta. In Ungaria, la Abony ne-am oprit pt o cafea si o prajitura (celebra pentru noi din perioada in care faceam saptamanal drumuri la Viena) Asa cum stiam, la Nickelsdorf am stat cam 45 min la coada pana sa intram in AU, dupa care am mai facut un scurt popas la Parndorf. Pe la ora 12 eram in Viena la prietenul nostru Marius, cel care ne-a gazduit masina. Dupa povestile de rigoare, la 14.00 ne-am prezentat la autogara de unde urma sa pornim spre Passau. Am validat biletele si ajutati de un sofer sarb care turuia incontrolabil in germana, ne-am montat bicicletele pe suportii din spatele autocarului. Calatoria a fost confortabila (autocarul era double decker, dotat cu prize 220v, wi-fi gratuit etc) insa parca prea lunga pentru nerabdarea noastra. Am ajuns la Passau cu o intarziere de 15 min datorata unor controale de pe autostrada. La debarcare, unul din suportii de bicicleta (Thule) s-a blocat si pret de 10 minute n-am putut elibera bicicleta. Soferul era nervos si neputincios, in plus trebuia sa verifice imbarcarea celorlalti pasageri care mergeau spre Amsterdam. Intr-un final am reusit, moment in care a aparut relaxat un tanar corean cu bicicleta, care venise pe doua roti pana acolo din Bulgaria. Soferul s-a socat cand a vazut ca mai trebuie sa ataseze o bicicleta iar noi, l-am ajutat pe baiat, pentru ca habar nu avea cum sa procedeze. Dupa plecarea autocarului ne-am ehipat bicicletele cu coburii si celelalte accesorii,pregatiti sa parcurgem primii km din odiseea Passau Viena.
  4. E coborat, chiar de atunci:)
  5. Cu riscul sa cobor nivelul posturilor :), atasez si eu o poza cu cel mai recent 29" din dotare: Devron H4.9
  6. Salutare Ma alatur Clubului Devron cu un Riddle H5.9 Yellow Lime. Desi mi-a placut la prima vedere, a contat la achizitie si feedback-ul vostru :) Spor la pedalat!
  7. Nu mai am varsta la care sa sar prin oras pe borduri:) Exact cum ai spus, e o bicicleta pt cross-country cu accente de off-road moderat. Nici nu am nevoie de altceva:) Legat de suduri: la H5.9 sudurile de la ghidon sunt vizibile in timp ce la H4.9 nu se vad (parca e turnat cadrul) Partea buna e (sustin unii) ca in felul asta, rezistenta cadrului e mai mare decat la H4.9 unde sudura e polizata.
  8. Am intrat si eu in clubul Devron, dupa aproape un an de la primul contact cu o astfel de bicicleta. Mi-a placut de la inceput si am tot urmarit preturile pana au ajuns la un nivel f ok. Am aproape 1000km cu ea si pana acum n-am avut nici o problema. Am trecut cu vederea faptul ca schimbatoarele nu au indicator pt viteza (se mai plangea lumea) si cadrul care are sudurile aparente. F ciudat, am si un H4.9 in familie, iar la acesta care are un cadru identic cu H5.9, sudurile nu sunt vizibile... (lucru f apreciat de unii:)) In rest, e o bicicleta cinstita si cu un aspect f frumos. E prima experienta cu echipare SRAM - Avid de care ma declar f multumit. Merg mai temperat asa ca nu ma pot pronunta in legatura cu comportamentul la downhill sau off road extrem. In momentul de fata incerc sa ma abtin de la achizitionarea uneia de strada tot de la Devron. La magazinul din Polus CJ au cursiera de carbon despre care vorbati mai sus, la 2999 Ron F grava :) Spor la pedalat si vreme buna tuturor!