Mircea PF

Membru
  • Content count

    892
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    30

Everything posted by Mircea PF

  1. Mircea PF

    Bună seara, Am avut privilegiul de a face ceva mişcare pe bicicletă pe lângă Helsinki şi am nişte albume cu poze pe Google. Aş fi dorit să vi le arăt dar am citit în regulament că nu-i permis să fac trimiteri la site-uri de găzduire. În fiecare album numărul pozelor (fiecare cu comentariul aferent) diferă de la cca 20 la cel mai plin 170 şi ar fi cronofag pentru mine să le pun individual aici. În "ture pentru clujeni", unde postez de regulă, puneam o poză simbol şi trimiterea la albumul Google aferent. E posibil aşa ceva şi aici?
  2. Mircea PF

    Imaginea lipsă cu berea tradițională finlandeză, Karhu (Ursus cum ar veni la noi):
  3. Mircea PF

    Imaginea lipsă de mai sus:
  4. Am avut fericita ocazie să fac o scurtă vizită în cea mai fericită ţară din lume pe unde m-am dat fericit cu bicicleta (vezi topicul destinat*) dar m-am dat şi cu picioarele, autocarul sau vaporul. 1. HELSINKI Am avut ca punct de plecare pentru plimbările mele per pedes prin Helsinki piaţa cu mall-ul aferent, Kamppi, buricul oraşului unde debuşează metrourile din toate direcţiile şi unde, din autogara subterană, puteţi lua autocare spre destinaţiile terestre dorite. Un reper al locului este capela Kamppi. Primul loc vizitat a fost portul situat la capătul esplanadei verzi ce începe din spatele teatrului suedez. Ajuns în piaţa portului, am zărit peste corturile vânzătorilor de suveniruri, mâncare şi fructe (5 euro caserola de zmeură, afine, sau combinate) biserica rusă (după bunul obicei, ruşii i-au încălecat şi pe finlandezi o vreme). Tot în piaţa portului se află primăria oraşului şi palatul prezidenţial, cel de mai jos. Din port puteţi lua un vapor de orice dimensiune sau formă doriţi ca să navigaţi spre insulele din arhipelag sau spre alte zări (Estonia, de pildă care e vis-a-vis) ori puteţi să vă răcoriţi (ieşind din saună, că de la soare se întâmplă mai rar să vă încălziţi) la ştrandul oraşului (cel de sub roata din imagine). Una dintre distracţiile finlandezilor cu bani de prisos este să-şi alinieze în weekend maşinile vintage în piaţă (după ce se strând corturile vânzătorilor ambulanţi), să se aşeze pe capote şi să bea bere în linişte (beţivii/beţivele- că acolo e egalitate deplină între sexe- sunt simpatici/e: au ochii roşii cu priviri fixe, merg legănându-se uşor, nu exagerat, cu sticlele în mână, nu fac scandal şi nu se leagă de nimeni). La o aruncătură de picior de port este piaţa Senatului cu catedrala oraşului... ...iar la două aruncături de picior, fosta puşcărie a oraşului, în prezent hotel. Lăsând la o parte cuvântul care provoacă frisoane conducătorilor noştri (de cinstiţi ce sunt fac tot posibilul să-l şteargă din dicţionar) revin la cultură (care oricum le este complet străină) şi vizitez muzeul artei contemporane Kiasma (12-14 euro pentru adulţi, gratis pentru copii, gratis în prima vineri din lună). Prin geamul muzeului zăresc clădirea parlamentului, neîngrădită şi nepăzită (cu câţiva fascişti care profitând de această scăpare, intinau acest templu sacru al aleşilor mâncând ostentativ sandvişuri şi bând răcoritoare). Un pic mai încolo pe parcurs dau peste Casa Muzicii... ...şi peste Finlandia Hall, icon arhitectural al Finlandei şi al lumii, opera arhitectului Alvar Aalto. Vi-a-vis admir cîteva clădiri de birouri. Pe tot parcursul mă minunez de infrastructura destinată pietonilor şi bicicliştilor (fraierul de primar finlandez nu s-a gândit ca geniala noastră primăriţă să facă economie şi să-i bage pe biciclişti pe liniile de tramvai). Şi oftez văzând risipa de sticlă a locuinţelor colective finlandeze. Deşi nu prea sunt dus la biserică n-am regretat că am intrat în celebra biserică din stâncă (3 euro intrarea adulţi şi gratis pentru copii)... ... în drum spre monumentul lui Sibelius. Peste tot prin centru sunt străzi pietonale cu magazine de lux sau pentru toate buzunarele (cu ceva în ele totuşi), mall-uri şi cârciumi cu terase. Dacă aţi obosit, hop într-un autobuz care vă plimbă prin oraş (30 euro/adult, 15 euro/copil). Io de banii ăia am mers pe jos şi astfel am descoprit şi lucruri inedite ca de pildă statuia crenvurşti-ului. De vizitat şi muzeul design-ului finlandez din imediata vecinătate a bisericii Sf Ioan (cea cu 2 turnuri gemene) - 12 euro/adult, gratis/copii. Doamnele, domnişoarele, domnii, domnişorii, copiii finlandezi preferă să circule cu bicicleta sau transportul în comun (şi deşi oraşul este foarte aglomerat n-am auzit un claxon şi n-am văzut nici o maşină parcată în afara spaţiilor destinate). Şi ca doamnele/domnişoarele să nu se indigneze/chicotească ţin să precizez că un cuvânt aflat permanent pe buzele românilor înseamnă în finlandeză chiflă. Închei cu mândrie patriotică la vederea simbolului imaginii României în lume, prezent şi aici. Dacă doriţi să mai vedeţi câteva imagini din Helsinki, le găsiţi aici : https://photos.google.com/share/AF1QipObaszXlezUBskYO47Y_7Db9qwRIieYmt9HWkUYfQPDX1MbtxbZI2hh2WjtXHYs4Q?key=ZS1IckF6UjJ5TFdHa2pkYTdhekV1emFHVG1QN3N3. va urma... *
  5. Mircea PF

    Am mușchi adecvați deplasării doar la picioare nu și la mâini și nu voiam să poluez apele cu hoitul meu dacă mă răsturnam.
  6. Mircea PF

    Apropos de " Ar mai fi arhipelagul Aland din vestul Finlandei, regiune autonoma unde limba oficiala este suedeza". În toată Finlanda suedeza este limbă oficială, toate denumirile (inclusiv pe produse) sunt scrise atât în finlandeză cât şi în suedeză. Limba suedeză alături de engleză se învaţă obligatoriu în şcoli dar în timp ce finii nu prea ştiu suedeză, engleză ştiu toţi.
  7. Mircea PF

    4. PLUTIND PRIN ARHIPELAGUL ESPOO Într-o bună dimineaţă am zis să părăsesc pământul sigur şi să mă avânt pe mare încercând un slalom printre puzderia de insule a arhipelagului Espoo dar nu înot ci cu vaporaşul din portul Haukilahti. Biletul pentru tur costă 12 euro şi poţi rămâne pe oricare dintre insuliţe să faci grătar, plajă sau să zgribuleşti (funcţie de vreme) putând lua alt vapor cand ai chef să pleci (numai să întrebaţi dacă vaporul respectiv merge unde vreţi să ajungeţi pentru că unele se opresc definitiv în anumite porturi, nu fac turul complet ). Un tur al arhipelagului durează cca 4 ore. Aşadar lăsăm în urmă portul şi UFO-ul din Espoo... ...şi trecem pe lângă plaja... ...şi restaurantul din portul de agrement Nokkalan. Vaporaşul navighează printre zecile de insule unele locuite... ...altele nelocuite ci doar vizitate... ...evident dotate cu grătarul şi depozitul de lemne aferent. Imagine cu cotul secundului şi vaporaşul din dotare într-un scurt popas pe una dintre insule. La un moment dat soarele (destul de zgârcit) a intrat în nori şi s-a pornit un vânt tăios... ...care m-a alungat sub punte la căldură deşi eram destul de bine îmbrăcat (am fost prevenit de posibilitatea colorării bronzului meu cu nuanţe vineţii de frig). Odată cu reapariţia soarelui am răsărit şi eu pe punte ca să admir un yaht care mai mult ca sigur nu aparţine vreunui preşedinte de consiliu judeţean finlandez. Şi trecem pe lângă alte insule... ...pe unele dintre ele oprind... ...ca să coboare finlandezi dornici de grătar, pescuit sau stat în vânt pe pietre. Cum încă nu ieşise complet frigul din mine am preferat să stau pe vapor şi să urmăresc o raţă ce-şi învăţa puiul să bată apa cu labele... ...sau să încerc să învăţ cum dau drumul în apă bărcii de salvare. Pe drumul de întoarcere prind momentul în care nişte localnici vor să taie o raţă cu yahtul ca s-o pună probabil pe grătar... în timp ce căpitanul se face că nu vede (din solidaritate marinărească probabil). Şi mai trecem pe lângă nişte insule... ...pe una dintre ele găsind 10 din cele 12 scaune căutate de Ostap Bender şi Ippolit Matveevici Vorobianinov. În cele din urmă se iveşte Otaniemi (cartier al Espoo-ului) în portul căruia se încheie turul arhipelagului... ...nu înainte ca secundul să plieze antena, radarul şi coşurile de fum ale vaporaşului, pentru ca acesta să încapă sub ultimul pod de doar 3,5 m înălţime liberă. Şi-am încălecat pe-o şa (uneori) şi v-am spus povestea aşa! Din păcate m-am întors în scumpa noastră patrie unde potrivit noului cod penal cea mai gravă infracţiune este să fii om cinstit. Dar Finlanda s-a bucurat că a scăpat de hoitul meu inutil la vârsta lui, dându-mi semne clare în acest sens. PS: mulţumesc tuturor pentru atenţie şi aprecieri. PS 2: pentru cine nu s-a plictisit un fel de rezumat al şederii mele în Finlanda găsiţi aici: https://photos.google.com/share/AF1QipPtySd-9_DWdS3EjmoK3fy1Xw8zHP5t-fTN-NP3t7NuzBRjEPsVGOmZbZX5D_fZSA?key=OGxtV0tRR0JsSy1UOVB0ZGVoekxFazNrNXl3bGJ3
  8. Mircea PF

    Poți liniștit dar te sfătuiesc să raportezi la guvern sau parlament că ăia te omoară mai repede. Oricum mai am doar un calup de imagini după care poți părăsi topicul (sau țara).
  9. Mircea PF

    3. PORVOO Porvoo, o destinaţie turistică foarte populară situată la cca 50 km est de Helsinki, este primul oraş atestat documentar din Finlanda (1346) renumit prin clădirile sale din secolele 18-19 foarte bine păstrate şi prin catedrala din secolul 15. Pentru a ajunge acolo puteţi lua autocarul din autogara situată sub mall-ul Kamppi, biletul costând cca 13 euro dus-întors, cu menţiunea că dacă luaţi astfel de bilet , la întoarcere trebuie să utilizaţi aceeaşi firmă de transport (nu contează ora). Ajunşi în Porvoo... ...trecem noul pod pietonal... ...pentru a admira de vis-a-vis casele roşii străvechi înşirate de-a lungul apei ... ...sau pe cele moderne mimând sintetic suratele lor istorice. Eu am admirat şi tinerele vlăstare ale Porvoo-ului care navigau în cojile lor de nucă ca şi Degeţica lui Andersen pe frunza de nufăr. Constatăm că, în timp ce englezii le-o trăgeau francezilor în bătălia de la Crécy din cadrul obositorului război de 100 de ani, finlandezii atestau documentar primul lor oraş. Trecem apoi pe lângă terasa de pe corabie... ...şi privim pe îndelete casele care fac celebru Porvoo-ul. Toate sunt active; unele sunt mici restaurante... ...altele cafenele... ...magazine cu suveniruri, muzee sau case de locuit. Asta nu e istorică dar e de folos dacă ai băut mai multă bere. vedem cea mai veche gară din Finlanda... ...cu locomotiva aferentă. Trecem podul vechi şi intrăm în oraşul istoric propriu-zis unde au acces mecanizat doar riveranii şi mentenanţa (2 CV-ul nu se pune că-i simpatic). Urcăm pieptiş o străduţă pavată cu piatră de râu şi intrăm în curtea catedralei. N-am putut pătrunde în catedrală deoarece înăuntru se desfăşura o ceremonie privată, în schimb ne-am uitat ca şi curca-n lemne la zidul de piatră al clopotniţei. Am trecut pe lângă restaurantul cu terasă al unui nene cu pălărie de cow-boy, păr prins în coadă cu fundiţă şi haină brodată cam ca a lui Fuego... ...pe lângă regele covrigilor... un Ducu Bertzi local... ...şi pe lângă multe alte case, fiecare dintre ele adăpostind câte ceva interesant... ...de pildă un magazinaş cu jucării vechi şi deosebit de scumpe. Într-un final ne-am luat rămas bun de la Porvoo uitând să urcăm şi dealul castelului (dealul mai e, castelul nu). va mai urma ceva...
  10. Mircea PF

    2. SUOMENLINNA Suomenlina este o insulă fortificată (denumită şi Gibraltarul Nordului) care era pe vremuri cea mai importantă fortăreaţă a Balticii. Ridicată de suedezi (care i-au încălecat şi ei o bună bucată de vreme pe fini) în 1748, este astăzi cel mai vizitat sit istoric din Finlanda, în patrimoniul UNESCO. Vizitarea insulei e gratis dar în unele muzee de acolo se plăteşte intrarea. Este la o aruncătură de vapor (cca 15 minute iar biletul de 5 euro pentru mijloacele de transport în comun e valabil dacă nu aţi depăşit timpul alocat) pe care-l puteţi lua din piaţa portului; nu vă panicaţi dacă vaporul v-a plecat de sub nas deoarece frecvenţa lor e apreciabilă. Lăsăm în urmă portul... ...şi ajungând pe insulă ne lăsăm (sau nu) purtaţi de valurile de turişti. Putem rătăci printre, prin, pe lângă sau pe zidurile groase ale fortăreţei. Obsedaţi de natură încă din tinereţea lor istorică, finii făceau găuri până şi în fortăreţe ca să zărească un pic de verde. Dacă aveţi (cam multă) răbdare puteţi imortaliza catacombele fără capete, trunchiuri, părţi de membre de turişti, atât pe dinăuntru... ...cât şi pe dinafară. Cum dă un pic de soare finii ies ca muştele la căldură. Între timp pacheboturile trec alene. Marry Poppins, varianta coreeană, pregătindu-se de încărcare pentru decolare. Zbor pe dos: sus catedrala Helsinki, jos pescăruşul. Trăgând cu Canon-ul în tun. Trăgând cu ochiul la insula vecină. Poarta regilor. Finlandezii vin aici (mai ales în weekend) ca să bea bere, să stea pe iarbă, să bea bere, să stea pe stânci, să bea bere, să iasă în aer liber cu familia sau prietenii, să bea bere şi tot aşa... Ăştia sunt mai buni ca radarul la identificat ce aveţi în mână de mâncat şi dacă nu sunteţi atenţi, rămâneţi cu mâna goală. Pe drumul de întoarcere admirăm pacheboturile care, fiind o seară de weekend, cară finlandezii făcuţi pulbere de alcool din Estonia înapoi... ...şi trecem pe lângă insule cu construcţii faine care habar n-am ce funcţiune au. va urma...
  11. Mircea PF

    Mulţumesc pentru completări şi pentru apreciere. Aveţi puţintică răbdare fiindcă urmează la "Călătorii fără bicicletă" Helsinki şi alte destinaţii de vizitat în apropiere.
  12. Mircea PF

    Aş mai adăuga faptul că acolo reciclarea este foarte importantă (dozele de aluminiu, peturile de plastic, cutiile de carton nu se aruncă ci se returnează şi primeşti contravaloarea lor în bonuri valorice) iar colectarea deşeurilor se face pe categorii. Poate am fost subiectiv în aprecieri dar Finlanda a fost plasată în top ca cea mai fericită ţară din lume (devansându-i pe danezi) mai mult ca sigur şi datorită educaţiei (tot primul loc în lume), exemplu care pe conducătorii noştri repetenţi şi analfabeţi îi lasă desigur indiferenţi acţiunile lor având ca focalizare doar cum să strângă averi nemuncite şi să scape de justiţie.
  13. Mircea PF

    ADDENDA: câteva preţuri la alimente în supermarket: baghetă 380 g -1 euro chipsuri – 2 euro gem fructe de pădure 460 g – 2,29 euro brânză Emmental 350 g – 4,89 euro frigărui carne de porc 500 g – 5,95 euro chifteluţe conservă 400 g – 2,39 euro cârnăciori la caserolă 280 g- 3,79 euro pui la caserolă 900 g – 2,99 euro salată 100 g – 0,5 euro lapte - 1-2 euro/ l depinde dacă e cu sau fără vitamine coca-cola pachet 6 doze de 33 ml – 10 euro icetea - 1,5 l – 2,5 euro Sima - băutură tradiţională finlandeză, cam ca şi şampania pentru copii de la noi - 1,5 l - 2,99 euro bere Karhu tradiţională finlandeză - pachet 6 doze de 33 ml – 10,76 euro avokado – 4,99 euro/kg pungă de cafea 400 g – 2,95 euro bomboane Raffaello 260 g – 4,99 euro îngheţată Aino 900 g - 3,3 euro transport, muzee, cazare 5 euro preţul biletului de la automat care este valabil cca 1h40' pe toate mijloacele de transport în comun regionale (zona Helsinki şi limitrof) tren, metrou, autobuz, tramvai, vaporaş la muzee diferă dar de regulă intrarea este de la 10-12 euro în sus (sunt şi zile când intrarea e gratuită); dacă ai Museum Card sau Helsinki Card intrarea este gratis (nu ştiu de unde se pot procura- presupun că de la centrele de turism- sau cât costă, eu l-am avut pe al fiului meu / toţi finlandezii primesc anual şi gratuit de la stat un card pentru cultură şi unul pentru sport cu care pot merge când vor la manifestările respective) mi s-a spus că poţi pune cortul unde vrei şi e gratis prânz în oraş am mâncat la Mc Donald's şi la Hesburger (un fel de KFC local) - meniu Big Mac şi respectiv ceva similar dar cu pui - cca 11 euro în Espoo am mîncat la restaurantul japonez Futo din supermarketul Niitykumpu - "all you can eat" (zilnic de la 11 la 14) - 11 euro ce mi-a plăcut / impresionat natura prezentă peste tot, dominând intervenţia umană grija deosebită a finlandezilor pentru natură mirosul sau mai precis lipsa oricărui miros neplăcut (în general miroase a pin şi neaşteptat, marea lor nu miroase a mare ca a noastră - explicaţia: curăţenia şi lipsa algelor în putrefacţie) liniştea - am stat 10 zile într-un bloc şi n-am auzit un sunet de la vecini; în oraş, inclusiv în capitală (deosebit de aglomerată), exceptând vuietul cotidian al aglomerării umane şi mecanice, nu am auzit nici un claxon oamenii - frumoşi, calmi, cu bun simţ, politicoşi, modeşti, gata să-ţi sară în ajutor (eram derutat la un moment dat fiindcă direcţia arătată de gps nu se putea urma din cauza unui şantier extins şi de îndată s-a apropiat de mine o trecătoare întrebându-mă dacă mă poate ajuta), cu spirit civic (udau şi îngrijeau spaţiul verde din jurul blocului deşi această sarcină revenea angajaţilor specializaţi), foarte atenţi cu curăţenia din jur (în staţia de metrou o tânără s-a aplecat să ridice şi să arunce la coş o coajă de banană lăsată pe jos de vreun nesimţit) apetitul finlandezilor pentru cultură şi mişcare în aer liber - în muzee numărul turiştilor era egalat şi chiar depăşit de al localnicilor iar locurile de agrement sunt pline de finlandezi care nu au obiceiul de a se deplasa cu maşinile personale peste tot (nici măcar la serviciu) ci cu bicicleta, transportul în comun sau pe jos, fiind permanent încurajaţi să facă asta prin mijloace auditive/vizuale vânzătoarele, în general angajaţii cu care intri în contact - permanent cu zâmbetul pe buze, săritori, dornici să-ţi explice ce şi cum curăţenia de peste tot, mai ales din oraşul Espoo şi de-a dreptul inimaginabilă la noi, din pădurile şi locurile de agrement. În Helsinki i-am arătat fiului meu hârtii pe jos şi a replicat sarcastic: "turişti!" arhitectura (în Helsinki am început prin a poza frenetic clădiri noi şi vechi dar am abandonat rapid ideea fiind mult prea multe pentru timpul meu şi capacitatea de stocare). Locuinţele colective, cu faţade luminoase în care domină transparenţa ar face de ruşine prin arhitectură orice bloc ridicat la noi în ultimii an politeţea şi calmul extraordinare ale şoferilor - dacă văd că te apropii de o trecere de pietoni nesemaforizată opresc încet, cu mult timp înainte de a ajunge tu pe zebră şi aşteaptă răbdători chiar dacă trec minute în şir cârduri de turişti copiii finlandezi de 6-10 ani care la 7:30 pe vreme rece se urcau în bărcuţele lor cu pânze (cât o coajă de nucă) şi porneau pe mare (nu am observat nici un adult împrejur care să-i supravegheze) frecvenţa transportului în comun de orice tip efervescenţa construirii - se construieşte/ renovează/ modernizează frenetic peste tot evident, infrastructura pentru biciclişti, pe alocuri adevărate autostrăzi dedicate ce nu mi-a plăcut faptul că dintre splendidele lacuri finlandeze m-am întors în puţul României
  14. Mircea PF

    FOIALA 2 : Insula muzeu Seurasaari Insula Seurasaari adăposteşte un muzeu al satului finlandez. Intrarea este 9 euro pentru 1 persoană, 3 euro pentru copii între 3-17 ani sau 20 euro pentru o familie (2 adulţi şi 1-4 copii). Intrarea e gratis pentru deţinătorii de Museum Card sau de Helsinki Card. Aici de Midsummer (sărbătoarea solstiţiului de vară) se aprind focuri uriaşe şi tot aici se găseşte una dintre cele 2 plaje de nudişti din Helsinki (asta însă e separată pe sexe). I-am zis "foială" pentru că e doar la cca 10 km de unde am stat în Espoo sau dacă staţi în Helsinki, e situată la marginea de vest a oraşului. Nu se poate intra cu bicicleta, aceasta trebuie lăsată în parcarea de biciclete de lângă podul ce face legătura cu insula (o mulţime de biciclete sunt lăsate pretutindeni nelegate pe aici; e drept nu mtb-uri de mii de euro, aşa ceva nici n-am prea văzut). Am pornit spre Seurasaari pe pista de biciclete de pe marginea şoselei; dacă sunt cumva primari care se uită aici, aia pe sub care am trecut este tot pistă de biciclete (şi când te gândeşti că bieţii biciclişti finlandezi au vreme bună de mers cu bicicleta doar câteva zile pe an şi uite cu ce i-au potcovit!). Ajuns în centrul de cartier Tapiola am remarcat, ca de altfel peste tot prin zonele urbane, efervescenţa şantierelor - se construieşte în draci prin Finlanda şi nu numai clădiri speculative ci dotări sociale sau infrastructură urbană! Aici de pildă era în amenajare o zonă verde. Cum prin pădurea Nuuksio n-am întâlnit nici un urs (karhu în finlandeză), deşi erau panouri de avertizare în acest sens, am dat peste unul în parcul din Tapiola. Apropos de karhu, aşa arată "Ursus-ul' finlandez, cam 11 euro pachetul de 6 doze la supermarket dar preţul diferă dacă iei la bucată (io am luat şi cu peste 3 euro, doza) Speriat de moarte (de animal şi de preţ), am pedalat mai departe trecând pe lângă sedii de firme care mai de care mai faine... ...şi pe lângă locuinţe individuale remarcabile în simplitatea şi eleganţa liniilor. Ajuns la Seurassari am lăsat bicicleta în parcarea dedicată şi am păşit pe podul ce leagă ţărmul de insulă. De îndată ce m-am oprit să fac o poză s-a şi înfiinţat inevitabilul pescăruş gata să înhaţe dacă ai ceva de mâncat în mână. Pe insula Seurasaari sunt răspândite construcţii de lemn din diferite zone rurale ale Finlandei. Aici, de pildă, este cea mai veche dintre construcţii, un hambar pentru grâne. Mai încolo este prezentată o gospodărie cu anexele înşirate având diferite întrebuinţări: depozite de alimente, adăposturi de animale, ateliere. Insula este renumită şi pentru aşa-numitele veveriţe roşii; aici una care, după ce a trecut nepăsătoare pe lângă picioarele mele s-a poziţionat ca să-mi arate că trebuie să întorc camera pe verticală... ...pentru a încadra corect capela bisericii de aici. Pentru a putea ajunge la slujbă, biserica punea la dispoziţia enoriaşilor o barcă (aici în şopronul aferent) în care încăpeau până la 100 de oameni (şi la noi biserica pune la dispoziţia popilor mercedesuri ca să poată veni la slujbă). Apropos de creaţiile Domnului: ah, femeile finlandeze... ...până şi morii i-au picat palele văzând aşa frumuseţe. Dar să nu cădem în ispită şi să nu uităm scopul vizitei, aici o casă de locuit... ...sau ferma unui gospodar avut. Pe drumul spre casă imortalizez un loc bun de privit fabrici şi uzine... ...sau altă clădire de birouri. În fine, ajung de unde am plecat adică în centrul de cartier Niitykumpu cu cel mai înalt bloc din zonă, reper sigur dacă te rătăceşti pe uscat sau pe mare. Alte câteva imagini din Seurasaari puteţi vedea dacă doriţi, aici: https://photos.google.com/share/AF1QipM0oODK0EOCaVxeNoOS0-RfYelkEKtssKrvhkr7nXbNvwz5kU3Wbd4UVLHlmex6QA?key=dzZ0Rkc1bHBPdThWN25GWjBHOG8xZWZkOFdlMkJB
  15. Mircea PF

    TURA 3 : Din nou prin pădurea Nuuksio dar pe la lacul Nuuksio Îndrăgostit iremediabil de pădurea Nuuksio am ţinut musai să revin dar am ales altă rută de a pătrunde în ea, pe la vest (cea anterioară a fost pe la est). Aşadar am pornit pe aleile oraşului Espoo spre pista de biciclete ce ne ducea pe lângă şosea până la lacul Nuuksio. Străbatem acelaşi peisaj cu case pierdute în verdeaţă sau prin pădure. După o vremea apare lacul Nuuksio... ...cu case de vacanţă (sau permanente?) abia vizibile din verde. Pe malul lacului se află centrul de agrement Haltia... ...de unde puteţi închiria fatbike-uri (dacă bicicleta voastră vi se pare prea uşoară) şi de unde noi am cotit-o la dreapta intrând în pădure. În codru puteţi găsi şi locuri special amenajate de frânt gâtul dacă nu o puteţi face cu bicicleta. Am pedalat apoi pe minunatele drumuri din pădurea Nuuksio cu coborâri şi urcuşuri pe care mă luam la întrecere cu electrica fiului... ...de a ajuns să-mi spună "renul turbat". Plictisiţi de starea impecabilă a drumului principal am zis la un moment dat să o luăm pe o scurtătură înierbată care, după gps, trebuia să ne readucă la drum mai încolo; conform proverbului cu cărarea versus drumul şi cel ales de noi s-a înfundat într-unul dintre cele 1000 de lacuri finlandeze (care vă reamintesc sunt cca 190.000) trebuind să facem cale întoarsă. Am dat şi peste o porţiune unde eu am abandonat întrecerea cu electrica împingând gâfâind bicicleta la deal. Am debuşat în cele din urmă în aşa numita "ruta 2000", traseul principal de biciclit (iarna de schi fond)... ...mergând pe el o vreme... ...şi apoi lăsându-l lac (că aici nu poţi să zici "lăsându-l baltă", negăsind aşa ceva), am cotit-o la dreapta... ..spre deja cunoscutul loc de popas de la lacul Sulalalpi. Aici am admirat din nou grafica finlandeză şi nuferii care, din cauza căldurii excesive (de 25 de grade) au înflorit între timp. Străfulgerat la un moment dat de necesităţi fiziologice am vizitat una dintre numeroasele buzi din pădure care, neobişnuit pentru noi românii, nu erau căcate şi pişate încă din uşă, ci deosebit de curate. Plini de încântare pentru peisajul din jur ne-am îndreptat spre casă, părăsind cu regret acest minunat loc, pădurea Nuuksio. va urma...
  16. Mircea PF

    TURA 2: peninsula Porkkala Peninsula Porkkala este situată în sud-vestul Finlandei la cca 40 km de Helsinki. Este cel mai apropiat punct al Finlandei faţă de Estonia (care se şi vede când atmosfera este limpede), situată vis-a-vis la 36 km. Îngrijorat de cum va fi vremea în perspectiva turei planificate, pe la 3 dimineaţa am dat un ochi afară ca să văd cum se prezintă cerul. Da, la ora 3 soarele era deja răsărit aşa că dacă vreţi să dormiţi în aşa-zis-a noapte de vară finlandeză (care în iunie durează între 0 şi 2 ore) luaţi-vă mască de dormit sau trimiteţi în avans cu curierul draperii opace. Bucuroşi de vremea frumoasă ce se arăta, am pornit (nu la 3 dimineaţa ci după încă un somn bun) spre peninsula Porkkala pe pista de biciclete ce însoţea şoseaua în Espoo, apoi prin pădure... ...sau pe lângă autostradă... ...şi peste podurile care traversau golfurile tărmului zdrenţuit. Şi dacă tot mergeam la Porkkala să vă arăt cum arată un coteţ de porci în Finlanda, undeva la marginea drumului (precizez şi faptul că nu mirosea deloc deşi porcii erau acasă). Apoi am intrat pe o şosea locală schimbând peisajul cu unul rural... ...unde omniprezenta pădure era fragmentată de câmpuri cultivate înverzite. În cele din urmă am ajuns în peninsulă reintrând în peisajul împădurit tipic finlandez, cu cutiile poştale dispuse ici-colo pe marginea drumului vestind că undeva pierdute în verde sunt case (abia vizibile sau nu). Am părăsit şoseaua ce mergea spre port şi am luat-o la dreapta prin pădure. După ce era să dea peste mine tăindu-mi calea, s-a orpit politicoasă la câţiva metri să-şi ceară scuze şi să ne pozeze. Apoi cărarea a luat locul drumului şi în cele din urmă a dispărut şi ea lăsând la latitudinea noastră traseul de urmat ( marcat totuşi ici-colo de podeţe de lemn), cu suişuri mai abrupte sau mai line... ...şi coborâri aşişderea. Şi iată marea ! Am lăsat bicicletele la umbră pe malul mării, că or fi obosit... ...şi ne-am îndreptat spre apă. Văzând că salvamarul este la datorie, ne-am avântat plini de entuziasm să facem baie în mare. Ajunşi în apă la nivelul gleznelor şi cum după o străfulgerare nu am mai simţit nimic, am ieşit urgent ca să verificăm dacă mai avem labele picioarelor... ...am stat câteva minute bune la soare ca să le dezgheţăm de frică să nu se spargă la contactul cu pedalele. Apoi am pornit înapoi unduind în sus şi în jos pe pietrele netede... ...trecând pe la deja obişnuitul loc de grătar ...şi pe la deja obişnuitele căprioare care stăteau liniştite la pozat (cred că animalele finlandeze suferă de boala Urbach-Wiethe - lipsa fricii) Pe drumul de întoarcere, trecem iarăşi pe lângă fermele localnicilor, una dintre ele făcând să pară celebra reşedinţă a familiei Ewing ca o aşezare aridă de beduini. În final întrezărim Espoo-ul... ...şi angajându-ne pe extraordinara infrastructură pentru biciclişti, ne întoarcem acasă. Alte câteva imagini de pe traseu puteţi vedea aici: https://photos.google.com/share/AF1QipOvFYkBV9HdGOqdM1mlUTTb25PUJoLlHpwDPswiiiytMJOn5z11_BQ3uwZ6Zf0_vw?key=Ylo4QVlKN184ZTdjRERhamFrMXp0NlQyYnZiaThR va urma...
  17. Mircea PF

    TURA 1: Prin pădurea Nuuksio pe la lacul Bodom Nuuksio este o pădure/parc rezervaţie naţională (nu ştiu de ce este numită aşa dat fiind faptul că toate locurile de aici par a fi rezervaţii naţionale) situată la nord de Espoo în imediata vecinătate a oraşului. Are multe trasee marcate pentru drumeţie (pe care se poate şi pedala), peste 30 km de piste amenajate pentru biciclişti (din fericire pentru gustul meu, neasfaltate), 22 km pentru călăreţi şi mulţi alţi kilometri de poteci care o străbat în toate direcţiile pe lângă lacuri sau stânci pitoreşti. Vei găsi pe tot parcursul locuri special amenajate şi dotate pentru grătar, pentru sport şi grupuri sanitare. Poţi să culegi fructe de pădure (chiar dacă sunt pe proprietate privată) dar nu ai voie să mişti o creangă de la locul ei (chiar dacă e pe jos - sunt oameni care se ocupă special de asta). De sărit în ochi pentru un român este curăţenia impecabilă de peste tot (când am picat uşor şi m-am julit am fost sfătuit să-mi culeg pieliţele de pe jos ca să nu fac mizerie). Am pornit deci spre Nuuksio şi la un moment dat am avut impresia că am ajuns deja în pădure dar era doar un pasaj între două cartiere ale Espoo-ului. Am ajuns apoi la lacul Bodom unde cei din Espoo vin să facă plajă şi baie, ahtiaţi după cele câteva zile din an când e soare şi cald (la ei codul roşu de caniculă începe şi se cam termină la + 25 de grade). Am urmat şoseaua de-a lungul lacului având în faţă materializarea faptului că finlandezii sunt mari amatori de alcool. Apoi am cotit brusc la stânga şi am intrat în pădure... ...oprindu-ne ici-colo pe pitoreştile stânci netezite... ...sau pe malul lacurilor; aici lacul Sulalampi unul dintre cele 1000 de lacuri pentru care Finlanda este renumită (şi care de fapt sunt cam 190.000). Dacă vreţi să faceţi baie n-aveţi decât să procedaţi ca finlandezul din imagine: a oprit cu fatbike-ul lângă noi, s-a aşezat pe ponton, s-a dezbrăcat la pielea goală, a sărit în apă, a dat de 3 ori din braţe (evident că apa era foarte rece), s-a întors, s-a uscat, s-a îmbrăcat şi fără o vorbă, s-a urcat pe bicicletă şi a plecat. Între timp noi făceam poze cu splendoarea din jurul nostru... ...sau cu mostre naturale de design finlandez. În cele din urmă am urcat pe cărare la aleea principală... ...pe care am continuat trecând pe lângă alte lacuri, unele cu spaţii special amenajate pentru grătar, inclusiv cu toate ustensilele necesare... ...având evident alături şi depozitul cu lemnele gata tăiate (tu nu trebuie decât să aduci posmagii)... ...pe lângă nelipsitele şi tipicele formaţiuni stâncoase... ...chiuind la vale... urcând sau coborând într-una (să nu aveţi impresia că biciclitul prin zonă e pe plat ca în pădurea Snagov)... Dacă nu te-ai mişcat destul şi simţi că ai înţepenit, te poţi desţepeni în zonele destinate acestui scop unde ai şi instrucţiuni de folosire ca nu care cumva să-ţi dăuneze. Am părăsit în cele din urmă drumurile parcă rupte din rai şi am luat-o spre casă... va urma
  18. Mircea PF

    Am uitat să inserez un link pentru alte imagini din Espoo pentru cine doreşte să vadă : https://photos.google.com/share/AF1QipOmcIrNefZ0MEVi5OdMNZ2DoameorfcRNEI-ZgPbbsBI5u-3fj8Q2Go3hu-H6-Rlg?key=TVNvak1UQWxzYWtGUlFYc3dOTDk5OFRRXzNmY3lB
  19. Mircea PF

    FOIALA 1: Plimbare de-a lungul ţărmului în Espoo Nu am făcut o tură cicloturistică propriu-zisă în Finlanda ci profitând de vizita făcută fiului meu acolo, am ieşit de câteva ori cu bicicleta în împrejurimile Espoo-ului. Espoo este al 2-lea oraş ca mărime din Finlanda, practic lipit de Helsinki, un oraş într-o pădure, situat pe ţărmul golfului Finlandei. Evident că am vrut de îndată să pedalez de-a lungul ţărmului ca să intru în atmosfera locului. Spre mare am trecut pe lângă UFO-ul din Espoo, un icon al oraşului, de fapt un restaurant deosebit de scump unde am mâncat răbdări prăjite la soarele blând al zilei. Trecând pe lângă portul de agrement Haukilahti... ...m-am angajat pe aleea ce şerpuia de-a lungul mării şi pe care o mulţime de biciclişti, alergători, sau simpli plimbăreţi se foiau de zor. Pe drum m-am oprit să reazăm un bolovan ca să nu pice în mare... ...am ochit băncile pentru odihnă şi căscat gura amplasate mai fain... ... sau am admirat locuinţele unifamiliale cu multă sticlă pe faţade (în afara faptului că finii ăia nu prea ştiu să-şi facă nişte căsoaie adevărate ca noi, habar n-au că dacă-ţi faci geamuri mici e mai ieftin şi mai cald înăuntru) Pedalând mai departe... ...am dat peste plaja din Espoo, impecabil de curată (homleşii n-au nici o şansă să găsească mucuri de ţigară prin nisip sau vreo sămânţă nespartă). Acolo mi-a sărit în ochi un afiş care spune totul despre atitudinea finlandezilor pentru domeniului public şi care s-ar traduce cam aşa: "Acesta este parcul nostru şi am decis să dăm o mână de ajutor oraşului Espoo pentru a-l îngriji aşa cum se cuvine deoarece ne pasă de clasificarea pentru cea mai îngrijită zonă pe care am obţinut-o". (biberonul cred că face aluzie la viitorul copiilor lor pe care-l vor bun acolo şi nu în alte ţări cum parcă vrea statul român cu copiii lui) Bulversat de această concepţie străină de spiritul nostru latin, am pedalat mai departe admirând casele de pe puzderia de insuliţe... ...şi alte porturi de agrement, pentru că orice finlandez care se respectă trebuie să aibă o casă de vacanţă şi o barcă. va urma...
  20. Mircea PF

    PREAMBUL:
  21. Mircea PF

    Mulțumesc, @gibonu, pentru explicații. Când îmi voi face un pic de timp voi posta, numai că ar trebui schimbat titlul în ”pe lângă Helsinki” deoarece prin Helsinki am umblat pe jos, ieșirile mele pe bicicletă făcându-se din Espoo, oraș practic lipit de Helsinki. Și nu a fost o tură în adevăratul sens al cuvântului fiindcă de fapt am fost în vizită la fiul meu, așa că date obișnuite aici (cazare, mâncare, cârciumi) nu prea am.
  22. Undeva prin Finlanda : https://www.youtube.com/watch?v=ILBmUUM_FZY
  23. Cătunul Arsuri, munţii Gilăului, 3 ore de pedalat de la Cluj
  24. Prin câteva cătune din Apuseni: aici cătunul Negrele de Sus.
  25. Mircea PF

    Un traseu mai lung (pentru cine nu are maşină să meargă până la Gura Râştii), recomandabil pentru cei cu antrenament: Cluj-Gilău-Someşu Rece-Gura Râştii-Muntele Rece-Doleşti-Balta-vârful Buturii-cătunul sub Dobrin-cătunul Negrele de Sus-Negrele de Jos- valea Someşului Rece-barajul Someşul Rece-Măguri Răcătău-Gura Râştii-Gilău-Cluj 110 km cu 1640 m urcare pe verticală şi 1549 m altitudine maximă eu am făcut cca 10 ore jumate cu toate pauzele dar io-s trecut de 60 de ani am împins pe alocuri fie din cauza oboselii fie din cauza pantei prea grele pentru mine dar traseul se poate face tot pe bicicletă câteva repere la intersecţii după cătunul de sub Dobrin> după curba ac de păr se face un drum în stânga-sus (este un indicator "cruce galbenă" dar n-am văzut pe drum nici o cruce galbenă), apoi în prima curbă ac de păr o luaţi pe drumul ce urcă uşor înainte; după ce treceţi pe deasupra cătunului Făgeţii de Jos, la prima intersecţie o luaţi la stânga în jos spre cătunul anterior pomenit şi ţineţi drumul care o ia în jos până daţi de valea Dumitreasa; aici treceţi prin gospodăria oamenilor (atenţie la dulău!) şi după podeţ se face un drum în sus care dă în drumul ce coboară în valea Someşului Rece (bănui că cel cu "cruce galbenă")> fragment notat 77 pe harta bicicliştilor clujeni izvoare în Muntele Rece, Doleşti, Dobrin, La Biserică traseu foarte frumos cu peisaje vaste drumurile, mai ales la vale unde vrei să-ţi dai drumul, cu pietre (naturale sau puse de om) şi şleauri imagini de pe traseu aici: https://photos.google.com/share/AF1QipPFU1llN69qVd2jkRSYfq7f9JASZ_uFWl086dmFvRobeZML3gjY-4t_sMpZ_UjsEw?key=eGRKNS1xeThIcDYwUWpxbFVNai1Zd0dKbzdXaWNR