savuts

Members
  • Content count

    456
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    1

savuts last won the day on April 12

savuts had the most liked content!

Community Reputation

105 Excellent

About savuts

  • Rank
    Membru Senior
  • Birthday October 3

Informații personale

  • Sexul
    Masculin
  • Biciclete
    WINDSOR, RALEIGH
  • Localitate
    Bucuresti

Recent Profile Visitors

3,117 profile views
  1. Salutare. 54 ar trebui să fie seat-tube nu down-tube (pe acesta nu îl măsoară nimeni și nu îl publică la mărimi ) Și craci de 86 cm la 177 este ceva rar, sperăm să te fii măsurat corect. Durerile localizate acolo ar putea să apară de la o poziție prea întinsă, vezi dacă poți ridica manetele pe ghidon, fără să îl miști din prinderea de la pipă, sau poate pipa este prea jos pe gâtul furcii. Mare nebunie este cu măsurile și geometria la cursiere! și eu am ajuns la concluzia că trebuie probate mai multe și alegi la feeling, pe cea care te face să te simți bine. Eu am 1,90 m și 89 cm pe interiorul piciorului, 75 kg, mâinile lungi, mobilitate scăzută în zona lombară și am ajuns să cumpăr un Raleigh Criterium mărimea 56 (este o geometrie aproape clasică - de! englezească - 56 cm seat-tube c-t și tot 56 cm effective top-tube cu foarte ușoară pantă), brațe pedalier de 172,5 mm. Am schimbat pipa originală de 10 cm cu una de 12 și apoi am mișcat manetele și pipa pe gâtul furcii până am găsit poziția optimă pentru ture de 6-8 ore. SUCCESE!
  2. Cu mare plăcere pentru clarificări! Pentru mine a fost prima ieșire peste graniță cu bicicleta și cred (dar nu spun cu voce tare ) că și ultima cu bicicleta în avion. Este cel mai ieftin mod de a merge cu bicicleta personală (poate expedierea prin curier/autocar să coste mai puțin), dar eu m-am întrebuințat destul de mult cu pregătirile și am stat cam cu grijă de cum va ajunge la destinații și, oricum la avion nu are nimeni grijă să așeze cutiile, acestea fiind manipulate/aruncate ca orice alt bagaj de cală. Luasem în calcul și închirierea de biciclete din Italia, însă pe una din carbon se cere între 25 și 40 de euro pe zi, plus că, pentru confort în principal, mă gândeam să car de acasă șaua și pedalele mele; apoi geometria diferă, greu să găsești la închirieri aceeași bicicletă pe care o deții. Plimbările au fost cu de toate: ploaie, frig, vânt puternic, ploaie, epuizare, revenire, cald, lung, cald, vânt, frumos, rampe, pante, drumuri late și înguste, puțin drepte și mai mult șerpuite. Cel mai mult m-a încântat că nu ne-a claxonat nimeni din cei care veneau din spatele nostru, uneori am mers în paralel pe drumuri puțin circulate și auzeam târziu când se apropiau mașinile. Șosele sunt toate curate, chiar dacă nu am văzut pe nimeni să le spele (am plecat într-o dimineată din Montecatini la Empoli pe drumuri naționale, iar seara ne-am întors pe același traseu pe ploaie, întuneric, cu trafic auto, cca 25 km, dar nu am avut nici o problemă - nici cu șoferii, nici cu orientarea, nici obstacole ascunse). Miercuri și joi am întâlnit foarte mulți cicliști pe șosele, sâmbata și duminica foarte puțini, dar ni s-a spus că în zilele acelea sunt concursuri și mai toți pedalatorii sunt prezenți acolo, ca spectatori sau concurenți! Dacă voi avea timp, mult timp, voi face o povestire despre săptămâna petrecută în zona respectivă. Dar, până atunci, vă provoc să mergeți să simțiți pe fundurile voastre cum va să fie! DRUMURI BUNE!
  3. Din fața aeroportului din Florența ne-am urcat într-un autobuz expres până la Montecatini Terme (BluBus, 5 euro de persoană biletul de la șofer, cutiile la cală, 40 minute pe autostradă) unde am avut cazare asigurată pentru 8 zile, de unde am făcut în fiecare zi ture în câteva zări și o mare . Cutiile au fost refolosite la întoarcere, în același menu. Înainte de plecarea din București, partenerul meu era destul de sceptic cu privire la cutiile de carton, în ideea că nu le-ar fi acceptat la aeroport sau ne-ar fi pus să le desfacem (auzise el că nu ai voie să pui nimic pe lângă bicicletă în cutie), dar am adoptat strategia ”ce nu este interzis, este permis”, fără să mai întreb la companie astfel încât să le dau idei. Și ne-a mers bine dus-întors. De asemenea, în avion, am avut voie gratuit cu câte un rucsac de 25-30 litri, în care am pus alte haine și mărunțișuri, fără mâncare și lichide, fără recipiente sub presiune (ultimele nici în cutiile cu biciclete).
  4. Fiind doi bicicliști și un intermediar la procurarea biletelor, nu mai știu dacă scria pe site (am căutat și eu acum și nu am găsit) sau am sunat la BlueAir și ni s-a pus condiția să venim cu bicicletele ambalate; nu era restricție la dimensiuni ci doar la greutate - 32 kg (ca la orice bagaj de cală). Am ales soluția aceasta pentru că alte variante de ambalare erau scumpe (închiriat sau cumpărat cutii solide). Am avut grijă să protejăm foarte bine părțile bicicletelor care erau cel mai aproape de pereții cutiilor cu: folie cu bule, polistiren și haine. Am cumpărat de la magazine brico rolă de folie pentru împachetat (transparentă, de 50 cm lățime și mulți metri lungime) pe care am petrecut-o în trei straturi peste cutiile închise cu scotch (după fiecare descărcare, am constatat doar mici julituri pe folie și ușoare urme de apăsare pe cutii - în primul avion, le-am văzut când au fost încărcate și depozitate lângă ușa de la cală). Ne-am prezentat la check-in cu 2 ore înainte de ora zborului. La Otopeni au decurs repede formalitățile; la Florența am stat mai mult la rând pentru că inițial era o singură funcționară pentru zborul la București și au afișat târziu unde anume se face check-in-ul. Este important să respectăm indicațiile și restricțiile impuse de companii cu privire la ceea ce avem în bagaje! Știu pe cineva care avea bicicleta ambalată în carcasă dură și care a fost pus să o desfacă (pe lângă încuietorile cutiei, avea doar chingi textile pentru siguranță) și i-au confiscat buteliile cu aer pentru umflat roți. De asemenea, noi am lăsat puțin aer în anvelope. Să vă fie de folos și, dacă mai este ceva de întrebat, îmi dau silința să răspund prompt! Drumuri bune!
  5. Doi bicicliști cu două biciclete pe ruta București-Florenta și retur, cu Blue-Air: - 25 euro / bicicletă / segment de zbor; - fiecare bicicletă (cursieră carbon) în cutie de carton luată gratis de la magazine de biciclete; - în fiecare cutie polistiren expandat de 10 cm scobit pentru fixare furcă, roată spate, angrenaj cu lanțul pe foaia mare, schimbător spate, qr spate, top-tube plus seat-tube și brat pedalier stâng; - șaua și pantofii în spatele cutiei de o parte și alta a roții spate; - ghidonul scos cu/fără pipă și așezat vertical pe lângă furcă și head-tube; - roata față între ghidon și cadru și fixată pe interiorul brațului pedalier drept; - folie cu bule mari și mici pe brațele furcii, cadru, roata față, pipă, manete, braț pedalier drept; - 2 bidoane pentru apă umplute cu batoane energizante și fixate între brațele furcii; - haine împărțite în 3-4 pungi mari și așezate în fața și deasupra head-tube-ului și pe unde a fost nevoie de protecție la impact; - scule, soluții întreținere bicicletă, cască lipite cu scotch pe unde mai era loc, de pereții cutiei. - cutiile închise bine cu scotch și înfoliate de acasă, plus sticker-e cu Fragil; La Otopeni, cutiile au fost cântărite la check-in și apoi, cu un reprezentant al companiei, le-am dus la lift și am așteptat ok-ul cca 10 min; la Florenta, după cântărire, le-a luat în lift un angajat și dus a fost! ne-a dat ok-ul când s-au închis ușile la lift și nu a mai fost nevoie să așteptăm altceva. Au fost încărcate și descărcate de trei ori, pentru că la București nu a pornit avionul și ne-au mutat în altul după două ore. Am ajuns la ambele destinații fără pagube!
  6. Am ajuns să dețin trei seturi de anvelope pt cyclo: - Maxxis Raze de 35C - Prima Evadare 2011 și 2012, Naționalele de CX din 2013; la începuturi nu știam mare lucru despre presiune, acum am ajuns să pun 2,8-3 bari si nu sparge; all-rounder adevărat! - Continental CX King de 35C - Comana 2013 cu presiune cam mare 4 bari, dar trag foarte bine pe Valea Azugii și Sinaia-Babele (pietre, stânci, iarbă, nisip peste pământ tare, se curăță ușor după noroi, NU clisă!) - Maxxis Mud Wrestler de 33C - din iarna aceasta; cu 2,8-3 bari sunt foarte bune pe zăpadă bătătorită, înghețată și afânată sau grea DAR NU mai mare de 10-12 cm. Toate trei tipurile foarte mulțumitoare pentru banii dați (până în 100 lei pe bucată) și la stilul meu de amator în cyclocross. Nerecomandate pentru zeci/sute de km pe asfalt!
  7. Poze: Discuții: Mai sus, niște unii cu numere de concurs, par a fi în competiții desfășurate în sezonul rece. Observăm că unii au gâtul acoperit, alții gâtul și bărbia, chiar și gura, iar unii umblă mai dezveliți. Săracii, probabil că nu au un sfătuitor, cum sunt câțiva pe lângă noi pe aici, care să-i îndrume ce, cât și cum să acopere când fac efort. Cum ne acoperim sau nu când ne apucă pandaliile să ne dăm cu ciclocrosurile? Eu, cu rinită alergică și deviație de sept, am nevoie să acopăr gura și gâtul pentru a putea inhala mai mult aer pe gură; respirând doar pe nas, nu îmi este suficient. De asemenea, aș acoperi și nasul pe vreme foarte rece, dar mi se aburesc ochelarii și disconfortul este și mai mare. De la 0, -2 grade în jos, dacă nu acopăr măcar gâtul până sub bărbie, mă pricopsesc cu amigdale umflate. Chestiunea este deschisă, după ce am stat și am rumegat trei săptămâni, pentru cei novici dintre noi, pentru a nu fi influențați în echiparea pe vreme rece de unii-alții atotștiutori și degrabă sfătuitori sau, mai rău, să fie speriați să nu mai iasă și să fim mai puțini . (P.S.: Rog să fie ștersă postarea mea anterioară. Mulțam)
  8. Poze: https://lh3.googleusercontent.com/H11FsXxe_uNkL7cvklNPkpINUYGYC3yMAMdAsVPcPnc8ChBh1IqJWdrK6V8kRe3UjWhH_LWK5pXFMR8Bv8uyQph6BwbOqLl53v0VRr0mqsF35nh4hAd1a_JTlOA9MP8KFpNiwCKZmxbhbUDFp0F48JqKkyn3AIoQ5LnNGTRaZYWguaF7rZSw6iMESBFHvpUGH9RUw3EmYy7xfalTFSUMcq_2i66yL20_NBKrzuxG2RKaqp5s9tzzZs0o-pqAKMKr-sNsdAOaEvDMCRidz-2nPdqjUdcZOf0NSC1B3ZyabhX_gGTB4CcAeWpCZkMpMHHrD6pQJtLTdeg3ljFoV_f7onf5hXgSl8JF_YhhjOgCWEGbTjmu8h_Kx8XbbBsBLxq5HwCmZYfih0tYN8_1izRKKABEaFvnnc_H5bDQ9kdU5lyzjvnj0zRFBJLg8DscrcwnUiGCekxbCXmVbxzCB7BuMd4tYKk4hRH45c7Gmr8Gih-CIpejRZvQoGNozQUAXRTKz8kSDbIeUl4xeWc3r6Qrh8dMROjrfQylJI9hxK9L5TfwPsT7DmTu-zIFRyTtKH9xv4l3VF9lMr_00tt-OIsmW3gWbeidoEz1DlG_iZYPu0WO56n4TONz=w670-h429-no
  9. Cu cuie? Cucuie? Mare tartor, nu am păcălit pe nimeni, am ieșit la prima zăpadă în IOR după ce m-am supărat că am dat singur la lopată pe lângă mașină și de pe alee. A fost ”la scurt”, am făcut o tumbă pe o coborâre fără lumină și, după ce s-au udat mănușile, am plecat acasă cu mâinile înghețate. Și cantileverele au înghețat după primele 15 min. Și mi-a fost al naibii de bine la bărbie, la gât și mai jos .
  10. Primul!
  11. Faptul că le pui pe o cursieră, deja le face ”speciale” ;) . Hai, pune-le degrabă, că parcă văd că ies și acestea din trend. :D
  12. @@Geordan Corvette există trei tipuri de manete suplimentare în funcție de poziționare și grosimea ghidonului: - prindere pe 25,4 mm; - prindere pe 31,8 mm; - prindere pe 25,4 sau 31,8 mm (aceste manete vin cu colier mare dar au și reducție interioară pentru 25,4 mm). SUCCESE!
  13. Off-topic: ce scriu eu și ce (a)mesteci tu! Același, neobosit, bagă mare în continuare!
  14. Întâi fixezi manetele standard și cele suplimentare pe ghidon în pozițiile pe care le dorește burta matale, după care măsori necesarul lungimii de cămașă de cablu între manetele de pe aceeași parte a ghidonului (că aici este mica problemă de distanță). Cere capete scurte pentru cămașa de cablu dintre manete, este estetic, iar unele au marginea îndoită pentru protecție la praf. Ține minte că a coborî cu mâinile pe frânele suplimentare pe care vrei tu să le montezi o să îți ia din aerodinamică (poate nu contează prea mult pentru tine) și, cel mai important, o să ai deficiențe la stabilitate (din născare, ghidoanele pentru cursiere sunt înguste, tu o să mai reduci din îngustimea asta)! Manetele suplimentare sunt bune pe cursieră când te deplasezi în trafic printre mașini sau mergi la plutonaș și vrei să stai mai lejer și mai sus dar cu siguranța frânării la urgență. SUCCESE!
  15. Săru' mâna pentru masă, plasă și... celelalte ^:)^