Salutare,
Luna asta am făcut o scurtă tură biciclistică (eu + un prieten) în zona bisericilor fortificate săsești din Transilvania, așa că mai jos vă voi "pedepsi" cu impresiile mele (mai mult scriptice decât foto). Aceste impresii tratează emoțiile simțite la fața locului și interacțiunea cu oamenii care iți deschid biserica, nu construcția în sine.
Speranta e că acest text (ce se anuntă a fi lung - imi cer scuze de acum pt. asta) ... nu stiu ce sper cu acest text, stiu că pt. moment vreau să-l scriu si să văd daca alti colegi forumisti care au vizitat zona au ramas cu aceleasi impresii sau alte total diferite (si am avut eu asteptări nerealiste).
Precizez că în majoritatea obiectivelor vizitate am fost singurii turiști la momentul ăla, deci scuzele cu prea mulți oameni care trebuie dădăciți nu țin (excepțiile fiind Viscri, Rupea, Saschiz și Biertan, unde era ceva lume, dar nefiind weekend, nimic exagerat).
Mic rezumat - pt. cei care nu vor să citeasca prea mult (scara este intre 1 si 5 stele):
Si pe lung:
Axente-Sever 1 *
Am ajuns acolo, fiind singurii vizitatori. Era o doamnă care încasa bilete, dar după ce a luat banii, și-a văzut în continuare de treaba ei (se întreținea cu o altă doamnă / vecină), nu a oferit nici o informație despre loc, nici un pliant. La întrebarea dacă au toaletă, a spus că este defectă pentru moment și că își cere scuze.
Când am plecat, ne-a spus că au o cameră (in regim de pensiune), dacă ne interesează să ne cazam acolo. Mi se pare aiurea să nu ai o toaleta pt. vizitatori, dar să oferi o cameră la pensiune (cu toaleta funcțională). Poate ar trebui verificat dacă camera este în legalitate (se oferă bon fiscal, se plătesc taxe), sau au amenajat ceva într-o biserica fortificata si încearcă sa profite.
Nu dau cu presupusul, nu acuz asta, că nu știu exact, acuz doar lipsa de dezinteres pt. turiști.
Valea Viilor 4 *
O doamnă la intrare care ne-a vorbit puțin despre biserică ne-a arătat unde este toaleta, ne-a dat indicații cum să ajungem în turn (o zonă nu prea potrivită vizitatorilor, greu de accesat).
Lângă intrare era o cameră cu pliante și alte informații, de unde puteai afla mai multe.
Bunești 5 *
Am sunat la numărul de telefon de pe poarta bisericii și a venit un domn pe bicicletă, cam după 4 minute (singurul sas 100% întâlnit de noi în această tură). Ne-a spus despre zonă, despre sat, despre biserică, despre obiceiuri, ne-a arătat tot ce se putea (biserica, capela veche, fresca, pe unde se poate urca, pe unde nu), apoi ne-a lăsat cât timp am vrut noi să ne plimbam prin incintă.
După acest tur, standardele noastre au fost cu totul altele.
Noi ne-am simțit mai bine ca în alte locuri, unele chiar pe lista UNESCO.
Cărarea de biciclit Criț - Bunești a fost bonus : )
Viscri 1 *
Părerea mea e că se bucură de faima Prințului Charles (doar numele lui aduce turiști), angajații nefăcând prea mult efort. Vorba aia - timpul trece, banul curge, de ce să mai și lucrăm?
Problema 1: La intrare (in clădirea aia mică cu casa de bilete) era o doamnă la vârsta a 3-a care avea treabă pe telefon. Am intrat (eram singur in toată încăperea), am dat bună ziua, doamna a răspuns, dar nu s-a sinchisit să ridice privirea. A terminat treaba (scroll-uia ceva, nu am idee ce) după vreo 15 secunde, timp în care eu eram in fața mesei ei, uitându-mă la pereti și deabia când a pus mobilul jos am reusit să cumpăr biletele de intrare.
Problema 2: Cu biletele în mână am purces la intrarea in Biserică. Aici era un tinerel (sas, spre 30 de ani, plecat de la vârsta de 5 ani din Viscri în Germania, deci nu mai vorbea româneste) care era împovorat cu importanta treabă de a ștampila biletele. ATÂT. După vizita noastră, la ieșire am intrat în vorbă cu el și am aflat că a venit ca voluntar în satul natal și cam asta face timp de 10 săptamani. Am rămas încuiat.
Cârcotim, cârcotim, dar venim și cu propuneri:
Cred că toata lumea ar avea mai multe de caștigat dacă:
a. Tanti cu biletele ar fi chiar la intrare, nu într-o clădire separată. Așa se elimină nevoia de încă o persoană care să verifice biletele.
b. Tinerelul ar oferi tururi vizitatorilor (german care vorbea si engleză binisor - noi așa ne-am înțeles cu el, iar în jurul nostru erau foarte mulți nemți). Ar fi si el mai câstigat (una e să interacționezi cu oamenii, să răspunzi la tot felul de întrebări, practici engleza - și alta e să ștampilezi bilete, unde îți omori creierul cu zile), lumea ar fi mai multumită si per total toata Biserica fortificata ar ieși mai bine.
Rupea 1 *
Marcă banu, du-te și te plimbă, citeste ce e pe panourile alea și dacă vrei mai mult, marș pe internet și citește, că noi nu avem timp de explicații.
Partea bună: am uitat ceasul pe ghidonul bicicletei legate în standul de bici din fața cetații (care apropo - nu este proiectat pt. MTB cu cauciucuri groase sau frâne pe disc) și nu a dispărut în cele 1-1.5 h cât am vizitat prin înăuntru (sau erau doar fani Garmin, care nu se murdăresc cu un Suunto). Ce vreau să spun - lume bună 😀
Homorod 2 *
Am ajuns după 16:00 și cu greu am reușit să dăm de cineva cu cheia, să ne deschidă. Din ce am inteles, nu a fost persoana care se ocupă de treaba asta în mod uzual, dar după puțin tras de limbă, doamna ne-a povestit câte ceva.
Archita 4 *
Sunat la numărul de la poarta, a venit o doamnă si ne-a explicat de toate, ne-a plimbat peste tot.
Impresie generala - un obiectiv mult subapreciat și din păcate foarte foarte puțin vizitat (poate din cauza drumului foarte prost - dar aici nu comentez, pt. că noi am ajuns pe biciclete, peste deal, iar coborârea de la crucea de lemn până in sat face toți banii).
Dârju 4 *
Renovat (cu gust, la limită, nu foarte intruziv). Odată cu biletele, la intrare am primit și un pliant care contine informații despre mai multe obiective, nu doar Darju, dar doar ei ni l-au oferit. Mă gândesc că fiecare obiectiv a primit x mii de exemplare, dar poate unii le-au gătat, într-un fel sau altul).
După ce ne-am uitat noi cât am vrut pe acolo, ne-a asaltat o don'soara care a încercat să ne explice ce si cum, cât a putut ea de bine (deși era localnică și tinerică, conversația a fost în englezâ, deoarece cunoștințele de lb. romană ale locuitorilor din zonă sunt destul de limitate, reușind să ne spună doar câteva cuvinte în română). Pe lângă ea mai era o doamnă care oferea informații (in magiara) altui grup de turiști.
Am trecut apoi si la discuții filozofice cu fata (partea de ghidare a turiștilor fiind un job de vară):
daca vede vre-un dezavantaj faptul că nu vorbește limba țării în care trăiește --> și a zis că da;
câți români sunt în localitate --> a zis că doar echipajul de poliție, restul toți maghiari (unul din motivele pt. care acești oameni nu vorbesc bine lb. Romana - nu sunt expusi, nu o aud / folosesc în mod frecvent);
Am glumit, nimeni dintre noi nu a fost ofticat de situație. Ne-am simțit bine.
La ieșire am mers la un birt de lâgă biserică (și s-a verificat informația - numa unguri 😉), am cerut un Csiki Sor (bere locala - în traducere ar însemna "Adevărata Bere Ciuc"), doamna care servea a zâmbit, am schimbat 2-3 cuvinte în română (ea având un accent foarte fain), ne-am băut berea pe un șanț afară, am făcut curat după noi și dupa alții care au fost pe acolo înaintea noastră (o doză de Ursus și un pachet de țigări lăsate de izbeliste), doamna a ieșit afară și ne-a multumit cu un zâmbet contrariato-admirativ.
Saschiz 1 *
E adevarat că am ajuns acolo chiar de Sf. Maria (15 Aug) și era cu dezmăț în fața bisericii (scenă, muzică populară, tarabe cu mici, etc). Eu fiind încă în filmul meu (pedalat pe coclauri, singurătate, liniște), nu m-am simțit foarte bine și toată gălăgia m-a băgat într-o pasă proasta.
La biserică - doar o tanti la intrare care lua banii si rupea bilet. Fără pliant, fără o vorbă (și asta m-a supărat, lipsa de dezinteres, mai ales că știau că va fi mai multă lume care va dori vizitarea bisericii decât de obicei) .
Ne-am plimbat, am văzut, am plecat - nu a trezit nici o emoție.
Tei Teehaus
La ieșirea din sat spre Cloasterf ne-am oprit la Tei Teehaus (nu-i terasă, nu-i pub, e o chestie de băut o limonadă sau o bere mai specială). De vizitat și revenit.
Aici am reușit să îmblânzesc demonii lăuntrici și să revin la sentimente mai bune (mental vorbind). Nu eram nervos, doar posomorât din cauza lipsei de implicare de la biserica mamii lor + țigăneala ieftină cu muzică si gratarele. Și nici măcar muzica și grătarele nu m-au deranjat, cât toți tembelii care se perindau la microfon și absolut toți începeau cu mulțumiri primarului, care a organizat chermeza. Unul nu a spus că multumiri primarului, ca a organizat și plătit totul din banii comunei, din banii ălora care dădeau alți bani pe bere și pe mici. Că doar nu a adus primarul bani de acasă (deci mulțumiri primarului pe bani publici, care așa a gândit el, că toate în comună sunt perfecte, iar ultimul lucru care lipsea era chermeza și reclama gratis).
Cloașterf 1 *
Am ajuns la biserică, am sunat la nr. de pe poartă, dar vocea de nene de la celalalt capăt al firului zicea că sunt în Saschiz, la dezmăț. Am insistat prin sat, am aflat de casa unde șade cheia, am pedalat, bătut la poartă si a venit o tanti care ne-a deschis. Cu puțin tras de limbă, am aflat răspuns la cateva intrebari.
Am făcut bine că am insistat, pt. că după ce a deschis pt. noi, au mai intrat vreo 6 vizitatori până să plecăm.
MaC-ul si BodoC-ul
Nu sunt ei chiar așa mari fizic precum o biserică sau alt monument UNESCO, dar a fost fain să ne cunoaștem, deoarece tura lor (BB din 2016) a fost scânteia pt. tura noastră de acum, iar multe informații din tura lor au fost folosite la maxim de către mine, inclusiv pontul cu cazarea in Criț (și aici se vede clar avantajul forumului vs. alte platforme).
Sper să mai dau nas în nas cu ei și cu alte ocazii - altfel curge berea când stai la povești cu OAMENI.
Meșendorf 4 *
După o scurtă discuție cu băieții menționați mai sus, am concluzionat că merită să schimbăm planurile (inițial doream să ne trezim, aruncăm bici în mașină și să plecăm, urmând ca în drum spre casă să mai vizităm și altele). Discuția a fost scurtă, pt. că argumentul unor porțiuni foarte faine de dat pe bicicletă a bătut repede alte planuri.
Ajunși la Meșendorf pe șosea, am sunat la nr de pe poarta bisericii, a venit un domn, a deschis, ne-a povestit, nu ne-a grăbit (deși am ajuns cam dimineață), am trecut și prin câteva discuții personale / familie... A fost ce trebuia și a meritat.
Pe drumul de întoarcere spre Criț (prin pădure de data aceasta, pe una din cările amenajate pt. biciclit), ne-am pierdut, pt. că în loc să ținem drumul nostru, ne-am lăsat absorbiți de traseul marcat pt. concursul ce avea să se vină. Tot răul spre bine, căci așa am apucat să pedalăm mai mult - și chiar e faină zona.
Copșa Mare 1 *
De la pensiunea din Criț am plecat spre casă. Am făcut în așa fel încât biserica din Copșa Mare să fie în drum - dar mai bine nu făceam efortul (și nu băgam mașina în gropi).
Plătit bilet la intrare - după care domnul încasator a și ieșit pe poarta bisericii și dus a fost, numai el știe unde. Sus în turn erau 2 muncitori, lucrau la acoperiș.
Fără pliant, fără informații, fără o vorbă bună.
Biertan 1 *
Autocare în fața bisericii, lume multă ca la bâlci - deci iarași am intrat cu așteptări mari.
Fără o vorbă, fără un pliant, doar o doamnă în mijlocul bisericii care a zis unui grup mai în vârstă că ea e acolo în caz că are cineva întrebări. Nu a inițiat nici un dialog, nu a spus nimic din proprie inițiativă. Nimeni nu a întrebat nimic, "win-win" cum ar veni.
Dezamăgit, nu am mai urcat la orgă sau mai sus.
Densuș 2 *
Ne-am nimerit cu un alai de nuntași (căsătoriți în alt loc) veniti doar să facă poze acolo.
Le-am dat spațiu, încercând să nu intrăm în cadrele lor (au terminat repede și au plecat), apoi am tras și noi 2-3 instantanee, am intrat înăuntru, am observat decorațiile romane (provenite de la cetatea Sarmizegetusa), am schimbat 2-3 cuvinte cu doamna care vindea lumânări (ne-a răspuns scurt la o întrebare legată de vandalizarea frescelor). Nu a ținut să ne dea alte detalii despre biserică. A fost înlocuită la scurt timp de un domn, dar la fel de taciturn și neinteresat (era și 17Ș00, poate doreau să pună lacăt și să-și vadă de drum - pot înțelege dacă ăla a fost motivul).
Am ajuns acasă în noapte, mulțumiți de pedalat și doar pe jumate mulțumiți de ce am vizitat.
Se confirmă (de parcă mai era nevoie) că OMUL SFINȚESTE LOCUL.
Și ca să nu fie chiar fără poze (biserica din Densuș):
