Traveller

Moderator
  • Content Count

    9,131
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    177

Traveller last won the day on September 23

Traveller had the most liked content!

Community Reputation

5,519 Excellent

About Traveller

  • Rank
    easy slow biker, heavy train rider
  • Birthday 09/14/1979

Profile Fields

  • Localitate
    Bucureşti
  • Biciclete
    de bătut cîmpii, șoselele și munții
  • Ocupaţie
    medic specialist farmacologie clinică
  • Arii de interes
    trenuri, bicle, chimicale, muzici metalice și baroce

Recent Profile Visitors

18,602 profile views
  1. Ce vrei sa faci cu ea? Pe unde și cât să te dai? În ce condiții fizică te afli?
  2. Pare că, încă din 2017, avem o stradă care e pretendentă serioasă la titlul de cea mai abruptă stradă din România: strada Armaș Bunea, sat Vulcana Băi (reședința comunei omonime), județul Dîmbovița. Strada măsoară 1,8 km, iar în afară de primii și respectiv ultimii 400 m, acel 1 km din mijloc are pantă medie 17%. Per total, pe toată lungimea, media e 13% cu un maxim de 30%. https://ridewithgps.com/routes/34232868 Cineva a urcat-o la inaugurare... cu drona.
  3. Traveller

    Asta rezultă. Un fel de "Tovarăși, s-au făcut și greșeli, dar în principiu era bine." Adică un regim vine la putere așa cum a venit, rade tot ce înseamnă adversari politici/ideologici, se instalează, dă impresia cetățenilor că au tot ce trebuie (dacă nu fac gît, desigur), suprimă proprietatea privată și economia privată, țara o duce bine o perioadă după care începe să o ia la vale, ca în orice economie cvasi-izolată și rămasă în urmă tehnologic, iar noi, la 30 de ani de cînd a picat, trebuie să recunoaștem și "părțile bune". Nu, mulțumesc.
  4. Traveller

    Discuția a cam trecut demult în derizoriu, de vreme ce am senzația că încerci să arăți publicului că înainte de 89: - cetățeanul avea posibilitatea de a face niște alegeri (politice, economice, de călătorie, divertisment, etc) - cetățeanul avea șansa să își arate nemulțumirea față de cei aleși sau numiți în funcții publice, fără a se teme pentru sine și familia sa Eu am fost martor al anilor 80 în toată splendoarea lor. Singurul lucru realmente plăcut au fost excursiile prin diverse locuri din țară. În rest... - cozile la tacîmuri de pui, lapte sau brînză la 4-5 dimineața - cozile la banane și portocale, doar în decembrie, evident - apa caldă cu program (de unde mulți români au rămas cu baia de sîmbătă și spălatul la mașină idem) - gaze cu program - curent electric cu program - școala de sîmbătă, cu ora de desene animate la prînz (Mihaela sau Nu zaieț, pagady!) sau Leka noci deța seara, la bulgari Dă-o încolo...
  5. Traveller

    Marți, 26 iunie 2019: La Marea Moartă Dacă e vreo ciudățenie de loc care să merite vizitat măcar o dată-n viață, apăi aș zice că țărmul Mării Moarte e unul dintre ele. Eu fusesem deja în 2007, cu serviciul, dar era musai să fiu ghid și pentru ai mei. Așadar, mai ales că era ultima zi înainte de întoarcerea acasă, am hotărît să încheiem excursia spectaculos. Dimineața ne-am dus pe jos în stația de autobuze de lîngă gara Savidor. Statia se numește Arlozoroff sau, mai nou, Terminal 2000. Linia 421 a companiei Egged face (sau făcea atunci) 2 curse dus întors zilnic spre stațiunile din nordul Mării Moarte. Noi ne-am decis să mergem în stațiunea Ein Gedi. Drumul durează 2 ore jumătate efectiv, 3 ore cu pauza la o benzinărie. Se ocolesc Teritoriile Palestiniene pe la sud, pe lîngă Beer Sheva și prin Arad (nu al nostru, al lor). https://www.google.co.il/maps/dir/Ein+Gedi,+Israel/Tel+Aviv+2000+Terminal,+Tel+Aviv-Yafo/@31.4170762,34.7788647,10.04z/data=!4m14!4m13!1m5!1m1!1s0x150319fb133e5d07:0x87141eb95a92190b!2m2!1d35.383571!2d31.451191!1m5!1m1!1s0x151d4b958b76cf63:0x7236ed6ba0a8c3dc!2m2!1d34.7964067!2d32.0828957!5i1?hl=en Ruta auto devine spectaculoasă după ieșirea de pe autostradă, dincolo de Beer Sheva. E un traseu care amestecă deșertul cu muntele, se coboară continuu în căldarea care adăpostește Marea Moartă, la 400 m sub nivelul Mării (Mediterane). Neve Zohar, punctul unde drumul atinge țărmul mării, în dreptul lagunelor artificiale create de Israel, unul dintre proiectele menite a încetini contracția continuă a suprafeței și volumului mării. Autocarul virează la stînga, iar drumul trece prin cîteva stațiuni, fiind mărginit la dreapta (E) de mare și la stînga (V) de munți ai Iudeei, scunzi dar arizi și pietroși. Deși nu pare, zona e străbătută de numeroase trasee turistice, mai ales pentru picior: https://hikingintheholyland.com/dead-sea-area/ Ein Gedi, stașiune aflată la 1 km sud de satul și rezervația naturală omonime, e un loc mic, niște băi cum am spune noi. Plaja e la 1 km spre est. Gazdele au un fel de tractor cu remorcă, a cărui misiune e să transfere turiștii la și de la plajă, din jumătate în jumătate de oră. Sigur că se poate merge și pe jos, teoretic, dar fiind 37 de grade la ora 12.30, am preferat să ne urcăm. Altitudine: cota -418. Ne-am lăsat puținele lucruri sub unicul umbrar, și ne-am îndreptat spre mare. Mersul în picioarele goale era misiune imposibilă, deci eu, neavînd papuci, am sprintat voinicește. Apa era o supă extrem de sărată, de vreo 10 ori mai sărată decît oceanul și mările noastre obișnuite. Ideal ar fi să nu-ți intre în ochi... și nicăieri altundeva, că ustură! Cu greu s-ar putea afirmă că pe mal, pe plajă în general, există nisip. E un pămînt bine bătătorit, îmbibat cu sare, care cristalizează peste tot în variate aspecte și forme geometrice. Nimeni nu înota, și nu pentru că nu știa (ca mine), ci pentru că nu putea. Temperatura apei era, conform prognozelor din ziua aia, de 36 de grade. De stat la plajă după ieșirea din apă, nu prea putea fi vorba, că erau oarece gîze halofile prin aer. Astfel că după maxim o oră ne-am retras la piscina de la băile Ein Gedi. Am stat ce am stat, am mîncat la restaurantul-cantină și, la orele 16, ne-am suit în autocarul 421, care ne-a lăsat în aceeași autogară Arlozoroff la ora 19. Costul cursei e 50 shekeli de persoană (55 lei, pe sens), iar intrarea la Ein Gedi Spa a fost, dacă îmi aduc aminte bine, 90 de shekeli de persoană (100 de lei). A doua zi ne-am întors acasă, cu trenul pînă la aeroport și de acolo tot cu El Al, precum venisem. În 2020, evident, nu ne-am putut întoarce în Israel, dar poate că 2021 o să fie mai bun cu noi toți. Mai sunt multe lucruri de văzut...
  6. Traveller

    Nu vreau să comentez despre avantajul unui GPS dedicat, care e clar dpdv dimensiuni compacte și autonomie. Însă când vrei să vezi ca lumea harta, un ecran de mobil are și el avantajul lui. Chestiunile cu transpirația nu le-am pățit. Când merg pe șosea ecranul stă închis, telefonul e pe ghidon și ascult indicațiile. Dacă am dubii, apăs butonul lateral (ăla de power) și ecranul se deschide, am harta în față imediat). Să manevrezi un touch-screen în mers e greu. Dacă e nevoie opresc și fac manevrele respective (zoom, pinch). Asta sunt experiențe de dată recentă, cu Komoot. Telefonul mă ține spre 7 ore in modul ăsta de operare (mai puțin, să zicem 6, dacă e mai mult offroad, cu multe intersecții delicate). În pauze îl scot de pe ghidon și îi mai dau ceva energie de la powerbank. Dacă plouă trebuie să-l pun în buzunar sau rucsac. Pentru ture frecvente și lungi, de peste 10 ore, probabil că nu e avantajos, dispozitivul dedicat GPS fiind clar recomandat.
  7. Traveller

    Tu duci dorul vremurilor ălora mult de tot? Că din ce scrii, cam asta transpare. Adică nostalgie-nostalgie, ok, am înțeles, e un sentiment omenesc până la urmă, dar totuși... ce-ar fi să trăim în secolul prezent? Că până și China, pe care o lauzi atât, are ceea ce are, ca economie și infrastructură, tocmai pentru că s-au prins oamenii ăia că dacă îi dau înainte cu economia centralizată de tip socialist, duc țara în gard. Așa că au îmbrățișat (un pic mai mult) economia de tip capitalist, inclusiv cu capital privat străin. Dacă economia aia de tip socialist era atât de eficientă, ar fi rezistat în multe state, ceea ce evident nu s-a întâmplat. Mai sunt câțiva bezmetici care se țin de ea ca înecatul de pai, plus suporterii leneși - ăia cărora le place socialismul până când se termină banii de la capitaliști, ăia care îți recită ce bun ar fi fost comunismul dacă ar fi fost "aplicat corect".
  8. Se aberează la greu, se bagă teorii ale conspirației, pentru că de ce nu? Deja sportul are o reputație îndoielnică. Dar nimeni nu se gîndește că ăștia nu-s roboți, sponsorii și presa vor și spectacol cu medie de 45 la oră, și să fie fresh la sfîrșit, ca s-o ia mîine de la capăt. Nimeni nu se gîndește cît de sălbatic era dopajul de la 1900 pînă la 1980 încoace. Acum măcar e "administrat controlat", dacă îmi e permisă exprimarea. Să lase omul să se bucure de victorie, pînă una-alta.
  9. Se face pe oriunde vrei, că nu pare îngrădit. https://ridewithgps.com/routes/34211618
  10. Din Cîmpina spre resturile exploatării miniere Siliștea Dealului din Filipeștii de Pădure, prin luncile Proviței și Prahovei, cu @a_mic, @MaC® și @Artistul33. https://www.strava.com/activities/4082776918
  11. Traveller

    Primul e asfaltat în stare bună sau chiar foarte bună. Valea Doftanei - Secaria e în stare bună pînă la ieșirea din Secăria (cu o porțiune ruptă de alunecare aproape de antena din vîrful primei urcări), iar pe coborîrea spre Comarnic e plin de șanțuri transversale prost asfaltate. De făcut se poate face, totuși.
  12. Traveller

    Dacă e pedală pe bile, s-ar putea să fie nevoie să schimbi perechea de pedale.
  13. Traveller

    Verifică întîi dacă e discul bine aliniat între plăcuțe. Dacă nu, încearcă să aliniezi din șuruburile etrierelor. Dacă nu, scoate roata, ține-o pe ax și dă-i un impuls, apoi las-o să se învîrtă liber. Verifică spițele și prinderea lor în nipluri, pe jantă.
  14. Astea sună a SF, de aceea am și întrebat cîți km faci anual. Bun, schimbi un lanț , dar două? Schimbi o pereche de plăcuțe de frînă, dar 3? Adică rezultă că undeva e o greșeală. Cu siguranță nu faci naveta pe traseul de Prima Evadare săptămînal.
  15. @Alin99 Întrebarea mea fusese pentru @IonutA