Traveller

Moderator
  • Content Count

    8,379
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    130

Traveller last won the day on November 14

Traveller had the most liked content!

Community Reputation

4,764 Excellent

About Traveller

  • Rank
    easy slow biker, heavy train rider
  • Birthday 09/14/1979

Profile Fields

  • Localitate
    Bucureşti
  • Biciclete
    #3duamneșituate3!
  • Ocupaţie
    medic specialist farmacologie clinică
  • Arii de interes
    trains, bikes, medicines, metal, baroque

Recent Profile Visitors

14,437 profile views
  1. Traveller

    Nu știu cum ar putea fi considerat extrem de scump un oraș din România. Dar astea sunt calculele tale, pe care ți le cunoști cel mai bine. In orice caz, se prefigurează o criză, în general, și imobiliară in special, la anul. Până atunci ai timp să urmărești piața și sa iei o decizie. Topicul ăsta e o premieră interesantă, în care vine cineva pe forum și cere nu opinii despre cumpărarea unei biciclete, cu a unei case într-un decor prietenos cu turele pe bicicletă. Oarecum contra curentului, că lumea mai degrabă pleacă din țara asta.
  2. Traveller

    De Oradea uitasem. Alt oraș frumos. Oradea are șosea de centură și a crescut frumos în ultima vreme, cu fonduri europene. Noduri rutiere sunt și Cluj, Brașov și Sibiu, dar și ele au șosele de centură, deci nu le trec tirurile prin oraș.
  3. Traveller

    Îhî. Autocorrectul dă la mobil.
  4. Traveller

    Cluj, Sibiu, Brașov...
  5. Traveller

    Confortul și fiabilitatea (adică rezistența pieselor la solicitările așteptate) sunt pe primul loc. Cicloturism se poate face cu orice bicicletă pe care deja știi că te simți bine în ture de 50-100 km/zi, pentru mai multe zile. Nu-i musai să fie bicicletă ”dedicată”, poate și și un MTB adaptat, ba poate fi și o cursieră cu geometrie relaxată (de anduranță), dacă știi că tura o să fie numai pe asfalt de bună calitate. Poate fi și o struțo-cămilă făcută pe bucăți. Poți să mergi și fără bagaje, adică nici măcar portbagajul nu l-aș considera obligatoriu.
  6. Traveller

    Nu sunt interzise, dar au crescut restricțiile. Practic, trebuie să existe vagon cu sosit dedicat de biciclete ca să poți lua o bicicletă în tren. Altfel, nu poți să mai iei nici în etajate sau Desiro, unde până acum te mai puteai urca, decât dacă e pliabilă. Cel puțin asta înțeleg eu.
  7. Traveller

    Culoarea este a nitrurii de titan (TiN), o substanță deosebit de rezistență la abraziune și reacții chimice (oxidare, mai ales). Bineînțeles, ea nu protejează intrarea de nisip/noroi între zale, și statistic habar nu am cât de mult prelungește durata de funcționare a lanțului. Funcție de gust și asorteuri, merge sau nu.
  8. Traveller

    În bugetul ăsta fie iei un Rockrider 540, fie o Merida Crossway 20 MD. Funcție de ce fel de plimbări la munte ai de gând. Bineînțeles, mai e și varianta uneia SH, dacă îți surâde.
  9. Traveller

    Ceea ce urmează este o promenadă pe două roți, printre străzi și case ale Bucureștiului, care mai noi, care mai vechi, care mai somptuoase, care mai modeste sau chiar părăsite. Este o plimbare prin vechiul țesut architectural al orașului, pe care l-am explorat de multe ori la pas. M-am gîndit acum să aștern impresiile astea și pe ”hîrtie”, după ce le voi fi trecut în revistă pe două roți. Bucureștiul e un oraș radiar, iar între razele marilor șosele sau bulevarde se află o încrengătură de străduțe care îi dau farmecul său particular (în cartierele unde ele încă s-au păstrat, pentru că există, cum bine știm, zone care au fost rase de pe fața pămîntului, unde a apărut, transplantate forțat, centre civice și canioane de blocuri socialiste). Ideea nu e originală, ea a apărut citind mai multe bloguri care explorează Bucureștiul, iar în ceea ce privește micile intersecții de tip rond sau scuar, există o serie de 4 episoade sub titlul ”Scuaruri, ronduri, părculețe” pe blogul http://www.simplybucharest.ro În episodul de azi am întreprins o tură în interiorul inelului 1 al orașului, adică vatra lui veche, cum am zice. Traseul nu a fost ales cu precizie matematică, nu m-am bazat pe anumite definiții ale piațetelor – ele pot fi realmente ronduri (chiar sensuri giratorii), scuaruri care au în centru părculețe sau nu, ori intersecții în triunghi, însă toate au acel ceva pitoresc al Bucureștiului de altădată. Pornind din mahalaua Cotrocenilor, la mijlocul străzii Sf. Elefterie ea se lărgește, lăsând în centru un scuar alungit, unde se află biserica Sf. Elefterie veche, monument istoric de la 1744. Biserica fiind construită initial pe o insulă în albia Dâmboviței, avea o salcie la capătul estic, din păcate scoasă acum câteva zile, în procesul de renovare… Pe Planul Cadastral de la 1911 cartierul nu exista încă, doar străzile Sf. Elefterie, Carol Davila și Costache Negri apăreau. Ulterior s-au edificat și celelalte. Un rond izolat se află în capătul intrării Costache Negri, care se desprinde în unghi drept din strada omonimă. Mergând pe Cheiul Gârlii în jos, ajungem în Piața Kogălniceanu, unde pe axul drumului domină statuia fostului prim-ministru al României. Piața fragmentează în două fosta stradă Grădina cu Cai. Acum doar bucata dinspre Splai se mai numește așa, cealaltă, dinspre Cișmigiu, poartă numele lui Pompiliu Eliade, istoric literar și profesor de limba franceză. Urcând pe Bd. Schitu Măgureanu, depășim intersecția cu Cobălcescu, unde întorc tramvaiele 24 și 44. La intersecția cu str. Pictor Stahi există o piațetă semicirculară care poartă numele (și bustul) Papei Ioan Paul al II-lea. Continuând drept înainte pe str. Popa Tatu, ne abatem un pic in dreapta, către părculețul Cazzavillan, cuprins într-un pătrat dintre strada omonimă, Transilvaniei și Temișana (stradă și intrare). În centrul micul parc cochet se află o fântînă închinată ziaristului Italian, cel care a căpătat cetățenie română și a predat italiană la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Citez de pe pagina de Wikipedia ce îi este dedicată: ”În 1884 a fondat ziarul Universul, publicație cu mare renume și tiraj în epocă, un cotidian modern, care era neangajat politic în timpul vieții lui Cazzavillan. Tot în anul 1884, Luigi Cazzavillan a editat Ziarul călătoriilor și al întâmplărilor de pe mare și uscat (iunie-septembrie 1884 și 5 noiembrie 1897-15 noiembrie 1916), precursorul revistei Știință și Tehnică. Revista conținea articole sau comentarii științifice, biografii sau sfaturi și rețete practice, fiind considerată a fi „Cea mai veche și mai apreciată revistă scrisă pe înțelesul tuturor pentru răspîndirea științei și cunoașterea lumii prin călătorii”. În timp ce era director al ziarului Universul, dar și reprezentant în România al fabricii italiene de biciclete „Bianchi”, Luigi Cazzavillan a amenajat din banii săi un velodrom nou, pe șoseaua Kiseleff, lângă Arcul de Triumf. Velodromul, cu o pistă de lemn în lungime de 333,33 metri și o lățime de 6 metri, a fost inaugurat în 14 septembrie 1896. În 1898, velodromul a fost demontat și pista a fost vândută ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, rămase neachitate.” Cotind la dreapta pe strada Iulia Hașdeu intrăm Calea Griviței, devenită nu demult sens unic. Pe colț a rămas o plăcuță cu numele vechi al străzii. Ajungem pe ocolite în strada Occidentului, în care, la intersecția cu Sf. Voievozi, este organizat scuarul folosit drept capăt pentru troleibuzul 65. Mă bucur de câteva sute de metri de pistă de biciclete, pe Calea Victorie, pentru a vira apoi la stânga pe str. Biserica Amzei. Biserica omonimă a fost ridicată de Amza Năescu între 1807-1810. Vizavi de ea șade mîndră casa Miței Biciclista, aflată în curs de restaurare (deși la parter n-am mai văzut mișcare de multișor)... https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/povestea-mitei-biciclista-coana-cu-bikini-masina-coupe-si-trasura De aici continuăm pe str Christian Tell, iar pe intrarea omonimă observ pentru prima dată clădirea consulatului Francez, secția pașapoarte. Binecunoscutul rond de la Piața Romană, cu clădirea ASE și blocul din cântecul lui Alifantis, nu mai are nevoie de prezentări. Din Bd. Lascăr Catargiu, ne lăsăm pe mâna dreaptă prin str. Visarion, în dreptul casei memoriale Dinu Lipatti. Str Visarion răspunde în capăt intr-un rond, unde intersectează str. Constantin Daniel și Povernei. Intersecțiile în stea, unde se întâlnesc 3 până la 5 străzi, constituie un peisaj tipic al cartierelor de case din zona centrală a Bucureștiului. Multe dintre ele, fiind înguste, sunt străzi cu sens unic. Astfel sunt și Căderea Bastiliei și Grigore Alexandrescu, pe care am continuat drumul. La fel și Calea Dorobanților (cu excepția transportului public), care ne conduce în rondul cunoscut înainte-vreme drept Piața Cosmonauților, adică Alexandru Lahovari în prezent. Presat de trafic, nu am fotografiat intersecția, așa că mă ajut de vederea 3D a lui Google Maps, de deasupra. Din rond se desprind străzile George Enescu, Dionisie Lupu și Eremia Grigorescu. Am apucat pe Dionisie Lupu și, la intersecția cu Jules Michelet și Pitar Moș, am oprit o clipă în micul părculeț care conține statuia Fântâna cu Copii. Următoarea intersecție, cu str. Arthur Verona și AD Xenopol, are în colțul estic biserica Anglicană, în spatele căreia se extinde parcul triunghiular Icoanei. Dincolo de el, străzile Jean Louis Calderon, Polonă și Dumbrava Roșie edifică Piața Gheorghe Cantacuzino, din care se poate intra atât în parcul Icoanei, cât și în Ioanid. Dumbrava Roșie e o stradă a caselor frumoase, vile monumentale în diverse stiluri, de la neoromânesc (sau brâncovenesc) la eclectic. Spre Bd. Dacia, capătul străzii formează un scuar, în care tronează bustul lui Miguel Cervantes: Piața Spaniei. Să remarcăm că e unul dintre puținele locuri unde a rămas vechea piatră cubică. Deja ieșim din zona cu case chivernisite și intrăm în cea cu case mai puțin arătoase, care au decăzut sau care au fost renovate chicios. În scuarul de pe str. Tunari colt cu Leonida se află și azi o benzinărie Petrom, fostă PECO. Un bloc extraterestru în peisajul oarecum sărăcăcios, la intersecție cu Str. Mărgăritarelor, urmat de un mic rond spre capătul străzii Icoanei, la intersecție cu Dogarilor. De aici ne întoarcem, prin Viesparilor și Radu de la Afumați, într-un scuar amenajat sumar, închis între str. Viitorului, Ardeleni și Toamnei. Prin strada Toamnei, ajungem pe strada Monumentului în micul părculeț cu statuia lui Tudor Vladimirescu, într-o intersecție cu Mihai Eminescu și Precupeții Vechi. În spate, obstrucționând vederea spre vechea stație de ambulanță a Bucureștilor, a înflorit, din ruinele unei case cu un nivel, acest colos diform. Următorul rond care ne apare în cale este cel de la intersecția străzilor Salcâmilor și Toamnei, un rond adevărat, cu bustul regizorului Alexandru Tatos în centru. Mai departe, ajungem în strada Viitorului, în locul unde se intersectează în triunghi cu Vasile Lascăr și Logofăt Luca Stroici. Stradă a Viitorului care, pînă a deveni ”strada cu tramvai” de după liceul Cantemir, are un parcurs labirintic, dinspre strada Al. Donici. O nouă voltă în vânt către Luca Stroici, stradă care este ”întreruptă” de un rond în care se află biserica popa Chițu, monument istoric de la 1813. Conform Wikipedia, brîul de 91 de ”ocnițe pictate cu sfinți” a fost adăugat în cadrul restaurării dintre 1975-1980. Casă veche din rond. L-am lăsat pe Logofăt, a cărui stradă cârmește ușor la dreapta, și am continuat prin cartierul armenesc, pe str. Popa Rusu și Italiană. Intersecția ei cu Vasile Lascăr e un sens giratoriu transformat în parcare. Două blocuri interbelice au fost aici renovate recent. De aici, prin str. Speranței, ajungem în piața Rosetti, unde Bd, Carol I se bifurcă pentru a-i lăsa loc statuiei lui C.A. Rosetti, să șadă în tihnă pe jilt. Prin bd. Hristo Botev și stânga pe Negustori, ajungem în cartierul armenesc. În intersecția cu Mântuleasa, Pictor Alexandru Romano și Plantelor se formează încă un spațiu în triunghi, cu părculeț în mijloc. Pe latura sudică a fost zidită în anul 1732 Biserica Armenească, de către iunie Maria, sora lui Mantu Cupețul, negustor avut, și fiica lui Stanca. De la el își trag numele biserica, strada si mahalaua. Periplul continuă drept înainte, pe Plantelor, unde pe mîna stîngă, la nr. 9, este locul unde avea Dr. Șuțu sanatoriu, și unde și-a dat obștescul sfârșit Mihai Eminescu, pe 15 iunie 1889. În intersecția cu Str. Sf. Ștefan și Dr. Burghelea apare un scuar larg, în care a fost amenajat parcul Popa Soare (o stradă paralelă cu Plantelor, în plin cartier evreiesc). Din nou suntem pe străzi cu case elegante, care acum găzduiesc restaurante, cafenele sau ceainării. Toamnă pe Avram Iancu colț cu D. Racoviță. Probabil una dintre cele mai frumoase case din întreg Bucureștiul vechi se află în apropiere, pe str. Dimitrie Racoviță, proaspăt restaurată. De aici ajungem în rondul de la Izvorul Rece, în mijlocul căruia se află un părculeț cu statuia cam suprarealistă a lui Nicolae Bălcescu. Restaurantul Izvorul Rece, care a împrumutat numele său neoficial rondului, continuă să existe, trecînd prin felurite epoci, de la 1930 încoace. Altfel, piața figurează în acte drept Pache Protopopescu, căci de aici începe spre est bulevardul omonim, după numele fostului primar al urbei. Prima clădire aflată la bifurcația bulevardului Pache cu Ferdinand I este Biserica Greacă, în spatele căreia se află Ambasada Republicii Elene. Din bulevardul Pache se desprinde strada Matei Voievod dominată de aripa sudică a liceului Mihai Viteazu sau Mișu, după cum îl alintă cei care i-au urmat studiile, inclusiv subsemnatul. Din Matei Voievod cotim la dreapta, prin strada Rondă, care în intersecțiile cu str. Mecet și Costa Foru, formează un scuar generos, cu părculeț în centru. Mecet, cuvânt de origine slavă, e un arhaism care înseamnă mica moschee ori cimitirul de lângă ea. Iar la capătul străzii Costa Foru, apare un nou scuar, mai îngust, la intersecția cu Țepeș Vodă și Popa Nan, cu parc și stațiile troleibuzelor care leagă centrul de cartierul Titan. După traversarea străzii Traian, la intersecția Dr Burghelea cu Popa Soare, într-un un spațiu larg, cu părculeț, se află, din anul 1745 biserica Popa Soare, ridicată de ”Jupân Iane Cupețul, numit și Ene Boldescu, negustor din Buzău”. Mahalaua Popa Soare se numea pe vremea construcției bisericii, și Mecetul turcesc. Prin str. Ștefan Mihăileanu ajungem în scuarul alungit cu care începe strada Sf. Ștefan. De jumătatea jumătatea sudică a inelul central, dar și alte cartiere, o să scriu într-un episod viitor. Sunt multe locuri frumoase în București, însă orașul ăsta e din ce în ce mai sufocat de mașini și condus (iar nu în puține cazuri, și locuit) de oameni care nu-l prea iubesc. Aici pe străduțele astea încă mai poți respira aerul Micului Paris (când te lasă mașinile și cablurile care spânzură peste tot). Plimbați-vă pe aici, pe jos sau cu bicicleta. și n-o să regretați, dacă vă doriți o dimineață sau după amiază tihnită, departe de vuietul bulevardelor. Traseul din episodul de azi: https://ridewithgps.com/trips/29277108
  10. Problema mea e că pierd poze postate pe forum și trebuie să cheltui timp și energie ca să le fac din nou vizibile. Nu stocarea în sine, acolo sunt asigurat.
  11. Tocmai ce lăudam flickr pe topicul de poze MTB, ce bună galerie de poze au ei... După care @MaC® vine și mă trage de mânecă: N-ai primit e-mail de la ei? Ba da, dar nu-l citisem - ei bine, limita de 1 TB se anulează de la 8 ianuarie 2019, și cine are peste 1000 de fotografii în contul la liber trebuie să cumpere cont Pro, plătit (50 USD/an sau 6/lună). Altfel, se apucă ei să le șteargă, începînd de la cele mai vechi. Cum aveam vreo 6000, dintre care destule sunt direcționate și aici în multiple topicuri cu povești de plimbări scurte sau ture lungi, acum am început să șterg tot ce nu e public, și când n-o să mai fie de ajuns va trebui să reinserez linkuri din galeria One Drive. Acolo deja plătesc pentru 1 TB lu Microsoft, nu e cazul să mai plătesc pentru același serviciu și lu SmugMug, că așa au ei chef.
  12. Și echipament ”specific enduro”, ca să reiau o marotă dragă lui Mladen.
  13. Traveller

    Deocamdată sunt inundații catastrofale. Când se liniștesc ploile, se va vedea care e situația.