feribotu

Membru
  • Content Count

    86
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    4

feribotu last won the day on January 6

feribotu had the most liked content!

Community Reputation

63 Excellent

About feribotu

  • Rank
    Membru

Profile Fields

  • Localitate
    Bucuresti

Recent Profile Visitors

1,282 profile views
  1. Salurare @gibonu si merci mult pentru sfaturile tale. Asa intentionez sa fac, imediat dupa ce stabilim perioada exacta (cu siguranta nu in saptamana cu 1 Mai) sa rezerv atat cazarile cat si biletele de tren tur-retur. Zilele 5 si 6 initial le desenasem astfel: - ziua 5 doar cu trecere prin Herculane, apoi continuat traseul pe Cheile Cernei cca 25km (astfel ziua 5 ar fi avut 78-80km), inoptare la Casa Valea Cernei (https://www.google.de/maps/place/®Casa+Valea+Cernei+-+™Baile+Herculane/@45.0275404,22.560003,17z/data=!3m1!4b1!4m10!1m2!2m1!1spensiunea+cheile+cernei!3m6!1s0x0:0xbb775f824f5f6030!8m2!3d45.0275267!4d22.5621843!9m1!1b1?hl=ro). . - ziua 6 - Casa Cheile Cernei- Baia de Arama- Tg Jiu - cca 82km (daca am merge spre Drobeta drumul ar fi mai lung cu cca 20km). Partenerul de tura a considerat insa prea mult pentru ultimele zile, mai ales ca se va acumula si oboseala, iar drumul spre Baia de Arama include si o catarare destul de serioasa. Dar ideea ta cu trenul intre Iablanita si Herculane este interesanta, sunt niste km de pauza pentru coleg si am putea apoi sa continuam ziua 1 cum ziceam mai sus, ar inseamna doar cca 58-60km in ziua respectiva, plus ca-s facuti din 2 mini-etape. Ramane insa ziua 6 si catararea care poate fi problematica in ultima zi (sunt cca 10km in urcare cu o diferenta de nivel de +600m). O solutie ar putea fi intoarcerea in Herculane si continuarea pe sosea pana la Orsova, in speranta ca drumul nu va fi chiar asa aglomerat (desi realizez ca este o portiune din E70). Sau cu trenul din Herculane la Orsova...dar in conditiile astea nu stiu cat se mai justifica ziua 6.
  2. Plec in pregatirea acestei ture cu un bagaj bun de informatii de la colegii care au mai batatorit zona asta, @gibonu si trupa "BBB". Planul este acesta: - tura in luna Mai; - voi fi insotit de un partener pentru care km adunati s-ar putea sa fie o problema, mai ales cei in urcare; - rezervare cazare la pensiuni inainte de plecare in tura, deci un grad de flexibilitate redus in ajustarea traseului sau a km/zi; Primul draft al traseului arata cam asa: 1. Ziua 1. Bucuresti - Orsova cu trenul (IR 72, plecare 5:20, sosire in orsova in jur de 11:16). Orsova- Berzasca. Cca 75km Trenul mentionat mai sus nu are vagon de bicicleta, insa avand in vedere faptul ca vrem sa facem si 75km in ziua respectiva, ora de sosire conteaza. Urmatorul tren, IR1591 are si vagon de bicicleta dar doar pana la Drobeta Tn Severin, pleaca la 6:30 si ajunge la 11:48. Nici asa ora nu ar fi chiar tarzie, in mai se intuneca destul de tarziu, insa ar adauga 24km la traseu care s-ar repercuta in principal in zilele 1 si 2 (in ziua 2 nu sunt prea multe alternative de cazare in zona, adica intre Molodva Noua si Sasca Montana nu cred ca gasesc ceva). 2. Ziua 2. Berzasca- Moldova Noua- Carbunari-Sasca Montana. Cca 60km, la care se vor adauga ceva km spre Cascada Susara. Inca nu stiu cum vom aborda asta, daca vom merge cu bicicletele, am vazut la baietii BBB ca ei au reusit sa ajunga destul de lejer acolo, singura zona mai dificila fiind zona de chei care inteleg ca nu inseamna decat cativa zeci de metri. 3. Ziua 3. Sasca Montana- Potoc - Cascada Beusnita- Oravita - cca 48km. 4. Ziua 4. Oravita- Anina cu trenul. Apoi Anina- Valea Minisului- Eftimie Murgu (morile de apa)- Prigor. Cca 66km. 5. Ziua 5. Prigor - Baile Herculane - cca 54 km 6. Ziua 6. Baile Herculane- Orsova- Portile de Fier- Drobeta Tn Severin. Cca 45km, in ideea de a prinde IR1590 (cu vagon de bicicleta) care pleaca la 14:25 Sunt deschis la sugestii si puncte de interes pe traseu, dar care sa nu adauge prea multi km la cei deja considerati prea multi de partenerul de tura. Singura necunoscuta pe moment este drumul mai intre Moldova Noua si Carbunari...pe Google drumul asfaltat se opreste la un moment dat...si este exact sectiunea de drum cu o urcare care pare destul de sustinuta. Daca cineva poate oferi informatii despre aceasta portiune raman recunoscator (mai mult partenerul de tura).
  3. feribotu

    Pai Tribanul RC520 putem zice ca intra in categoria gravel, permite cauciucuri mai late (36mm), are toate gaurile prevazute pentru a putea pune porbagaj fata-spate si aparatori de noi, geometrie mai relaxata. Cyclocross-ul pur nu este chiar cel mai indicat pentru ceea ce vreau eu: pozitia nu este foarte confortabila, permite cauciucuri de 32mm din cate stiu eu, nu prea are gaurile de care montaj de care ziceam mai sus.
  4. feribotu

    ZIUA 2. Clasica urcare spre Poiana Brasov Planul zilei 2 a fost sa urcam in Poiana iar apoi sa ne pregatim de drumul de intoarcere spre Bucuresti, cu speranta ca scapam totusi de aglomeratie. Dupa primii 2 km, avand in vedere ritmul mai lejer al colegului, decidem sa mergem fiecare in ritmul propriu, urmand sa ne regasim sus pentru "realimentare". O scurta panorama spre Brasov de pe primele pante: Si inchei topicul cu realimentarea din Poiana Brasov, care sa va dea chef si pofta de pedale: Coborarea a fost facuta la fel, fiecare in ritmul lui, astfel ca m-am bucurat ca un copil mic in fata unei cutii de ciocolata de pantele lipsite de masini, avand in vedere ca inca era dimineata si noi eram deja pe sensul celalalt. Cam asta a fost scurta tura prin jurul Brasovului, din care am ramas cu impresii foarte placute despre Harman si Prejmer, locuri prin care imi propun sa mai revin.
  5. feribotu

    ZIUA1. Continuare: Prejmer-Bod-Halchiu-Codlea De la Prejmer am luat drumul inapoi spre Harman-Sanpetru si de acolo am facut dreapta spre Bod. Drumul nu este prea spectaculos si nici prea lung, astfel ca sosirea in Bod deja inseamna km 42 pe ziua in curs...si deja incepea sa produca efecte in starea colegului de tura. Spre deosebire de Harman si Prejmer, aici biserica era inchisa. Am profitat de pauza pentru o scurta rehidratare, o poza a bisericii dintr-o perspectiva deloc favorabila...si o alta pentru un cuib de barza. Cum rezerva de energie a colegului era spre zero, am zis ca vom profita de urmatoare oportunitate ca sa facem o pauza un pic mai lunga pentru o masa cu de toate. Iar asta s-a intamplat doar dupa alti 4-5 km, cand la intersectia drumului nostru cu DN13 a rasarit in cale "Hanul din Ardeal", care ne-a intremat oarecum cu o ciorba de vacuta si clasica portie de 4 mici cu cartofi prajiti. Insa pauza in loc sa-i aduca energie colegului parca i-a turnat plumb in picioare, asa ca incepand cu km48 al zilei a trebuit efectiv sa mai reducem viteza de croaziera. Am trecut prin Halchiu fara sa mai oprim, continuand drumul spre Codlea pe o plictisitoare ruta aproape dreapta...vreme de vreo 10 km. Doar dealurile de la orizont mai rup un pic monotonia liniei drepte. Si uite-asa....mai incetisor, am ajuns si pe pista de biciclete de la Codlea: Si aici am poposit in curtea bisericii fortificate, profitand de umbra ca sa lenevim un pic pe iarba verde. Si cateva poze de la loc cu verdeata... De aici am luat drumul pe DN spre Brasov trecand prin Ghimbaj, o ruta monotana si intens circulata. Noroc ca drumul are o mica portiune pe care te poti strecura, nu la prea mare distanta de bolizii si tirurile care trec in mare viteza. Dupa alti vreo 24 de km, fara a ne mai opri in Ghimbav deoarece odata cu oboseala a trecut si cheful partenerului de tura...iata-ne ajunsi din nou in parcarea Auchan de unde plecasem dimineata, moment sarbatorit cu inca o bere dupa ce biciclete si-au reluat locul pe suporti.
  6. feribotu

    Nu prea sunt tentat sa o construiesc pe bucati, cu siguranta ajung la un cost peste o bicicleta deja echipata. Mie imi cam surade acel Triban RC 520...
  7. feribotu

    ZIUA 1. Continuare: Prejmer Drumul de la Harman la Prejmer este fara istorie, nimic notabil in cei cca 9km care despart cele doua sate. Aaaaa...un lucru de notat ar fi pista de bicicliete din Prejmer care merge un pic in exteriorul localitatii, intr-o zona noua industriala (pozata pe drumul de intoarcere). Deci iata ca prin unele locuri chiar se poate face o pista de biciclete reala, nu doar dungi din vopsea pe trotuare existente. Intrarea in micuta localitate a coincis si cu o mica alimentare cu bere, nedocumentatata deloc aici (pentru mine, colegul fiind soferul delectandu-se cu o bere fara alcool caci urma sa mutam masina din parcarea Auchan catre locul unde ne rezervasem cazarea). Biserica de aici a fost ridicata tot de Cavalerii Teutoni la inceputul sec. XIII, si la fel ca si la Harman, zidurile de aparare au fost construite ulterior pentru a se apara de invaziile tatarilor si turcilor. Este unul din locurile inscrise in patrimoniul UNESCO si poate, si din acest motiv, nu a fost lasat de izbeliste (desi nici macar comunistii nu au uitat cu totul de cetate, fiind relativ intretinuta si pe acea vreme si chiar restaurata prin anii '60-70). Trecerea pe sub zidul exterior si intrarea in cetate: Si apoi trecerea pe sub al doilea zid de aparare al cetatii: Si o a doua poarta masiva de aparare: Un loc numai bun pentru a sta un pic la liniste, mai ales pentru colegul care era la nesperatul km 20 fara sa se resimta foarte mult. Cetatea, caci aspectul de cetate este mai pregnant parca ca nicaieri cand vorbim de biserici fortificate, in cateva poze de jur-imprejur: Si un selfie cu "feribotu was here": Din pacate acum a fost momentul in care am realizat ca ramasesm fara baterie la telefon, asa ca cetatea Prejmer ramane pe acest topic doar cu aceste poze. Dar ramane in memoria mea ca un loc foarte placut, pe care planuiesc sa-l revad prin niste ture viitoare. Ceea ce va doresc si voua.
  8. Cum iarna ne-a mai bagat la barlog si avem un pic de timp sa ne mai tragem suflul, pun aici si o mini-tura facuta prin August 2018, in jurul Brasovului. A fost o tura mica, sambata-duminica (doar pana inainte de pranz). Deplasarea la Brasov a fost cu masina, participanti myself si un prieten. Plecarea sambata foarte devreme in ideea de a nu prinde aglomeratie, plecarea inapoi la fel, duminica cat mai devreme pentru a nu ramane cantonati in aglomeratie pe drumul de intors. ZIUA 1 - Bucuresti - Brasov - deplasare cu masina. Traseu planificat: Brasov- Sanpetru- Harman- Prejmer- Bod- Halchiu- Codlea- Brasov Ajunsi dimineata in jur de 9.20 la Brasov, parcam masina in parcarea Auchan-ului de pe fosta platforma Tractorul si incepem sa ne pregatim de drum. Cum spuneam, partenerul avea o bicicleta nu tocmai adecvata pentru tura care era planificata 100% pe asfalt, asa ca intreg ritmul turei a fost dictat de el. In plus, nu facuse niciodata o tura mai lunga de 35km (asta o facusem impreuna inainte de tura asta, ca sa se acomodeze un pic cu distanta). Deci ideea de la care am pornit a fost de la o tura de relax, in care pedalam incetisor, ne oprim pe drum la bisericile/ cetatile fortificate de pe traseu, astfel incat sa avem suficiente pauze si sa nu se acumuleze oboseala. Ziua nu a inceput tocmai fericit, amicul reusind performanta sa faca pana in parcare, in timp ce umfla roata spate!! Cum spartura era in zona ventilului, am montat camera de rezerva e care o avea si colegul a dat repede o fuga in Auchan si a mai cumparat o camera de rezerva...asa, doar sa fie pe drum (ca tot parea foarte "norocos"). Intr-un final suntem gata de plecare, furia verde astepta nerabdatoare sa-i dau pedale: Prima oprire am facut-o in Sanpetru. Aici biserica fortificata era inchisa, iar o parte din constructia lipita de zidul exterior a fost transformata in magazinul cu de toate al satului: Next stop direct in Harman, unde poposim la biserica fortificata din sat. Biserica dateaza din Sec. XII, fiind legata de prezenta Cavalerilor teutoni pe teritoriul a ceea ce atunci reprezenta Tara Barsei, fortificatia exterioara fiind realizata ulterior, prin Sec XV. Este una din cele mai frumoase si bine intretinute biserici fortificate vazute prin zona, incepand de la faptul ca era deschisa vizitatorilor fara sa cauti "omul cu cheia", pana la cum arata iarba tunsa din curtea interioara si terminand cu concertele de vioara/ violoncel organizate in acustica bisericii (am fost instiintati si invitati cu drag de cel care avea grija de loc la un concert care avea loc chiar in acea seara). Am platit cu mare placere biletul de intrare, stiind ca asta ajuta ca locul sa fie intretinut si sa nu fie lasat uitarii. Ca si observatie personala, turistii prezenti erau in mare parte germani sau etnici germani. Las acum pozele sa vorbeasca: Odata intrat in interior, am primit harta de vizitare a locului si in plus am si fost instruiti de portar de sensul de vizitare, ce si pe unde regasim. Observati va rog cat de bine arata locul, iarba tunsa si ingrijita (culoarea aia o obtii la gazon doar dupa ce ii dai cu fosfati): Odata urcati in primul nivel, se poate face un tur aproape complet al zidului inconjurator, cu exceptia unei mici portiuni in care zidul s-a prabusit la un moment dat si nu a mai fost refacut decat sa astupe "gaura". Se pot observa in zidul de aparare cum erau practicate gauri necesare apararii in caz de asediu. O gaura probabil pentru a putea arunca bolovani/ lichide incinse si care sa nu cada pe zid: Si gauri pentru observare sau metereze cu rame de lemn care se inchid: La parter, in cladirile anexa lipite de zid sunt expuse diverse: instrumente muzicale ceva mai recente diverse unelte mestesugaresti (faceti abstractie de dozatorul de cafea) Costume populare din diverse epoci: Cetatea includea chiar si o mica scoala: Interiorul bisericii: Turnul clopotnitei este si el deschis spre vizitare: Inchei acest calup de poze cu o poza care imi place si in care se vede clar cum locul este ingrijit. Felicitari celor care au grija de acest loc...iar daca sunteti prin zona nu evitati sa vizitati. Dupa plecarea din cetatea fortificata, dam o tura rapida pe stradutele din sat, apoi continuam drumul spre Prejmer. Ratam un pic iesirea spre Harman, facem dreapta pe o strada care ne duce intr-un final pe un drum ne-asfaltat, moment in care colegul este in culmea fericirii, avand posibilitatea sa ma lase in urma vreme de cateva sute de metri.
  9. feribotu

    Ma gandeam ca anul acesta (pana cel tarziu in primavara) sa achizitionez o bicicleta de cicloturism/ touring dar pe care sa o folosesc si ca bicicleta de deplasare catre job. In prezent am o Merida Ride (cursiera endurance) cu care am facut cateva ture scurte de cicloturism. Chiar daca nu are mont-uri pentru portbagaj, am gasit un portbagaj adaptabil, cu montare pe furca spate, astfel ca pot pune o geanta/ cob-uri. Pot spune ca bicicleta s-a descurcat admirabil pe drumuri nu chiar "coala de hartie", ba mai mult: - m-a dus pe drumul in lucru de la Dacia la Viscri iar apoi pe drumul desfundat de la Viscri la Bunesti, fara absolut nicio problema. - a facut fata chiar si la o coborare (este adevarat, foarte atent si fara viteza) pe un traseu de genul acesta: Am pus pozele pentru a vedea cam care ar fi maximul de traseu off-road pe care l-as parcurge. Marea majoritate a turelor le planific pe sosea, dar sunt cazuri in care diverse drumuri sunt in lucru...sau pur si simplu nu ai informatii despre o portiune de drum si nu stii la ce sa te astepti...si mai dai si de drumuri de pamant sau pietris batatorit, macadam, etc. Acum, eu as dori o bicicleta: - la care sa pot monta portbagaj normal, dar si posibilitatea de a pune aparatori de noroi (cele conventionale, nu-mi plac cele cu prindere pe seat-tube sau furca) - pe care sa o folosesc in ture de cicloturism, nu cu foarte mult bagaj (cam ce se vede in poza de mai sus). Drumuri in principal asfaltate, dar sa nu fie probleme daca asfaltul se termina brusc...si mai dau de un macadam, drum pietruit, poteca de pamant, etc - pe care sa o folosesc ca si bicicleta de mers la job. Detest sa port rucsac in spate, din acest motiv vreau o bicicleta pe care se poate monta un portbagaj in care sa pot cara un tricou/camasa/ pantaloni pt birou - care sa nu-mi rupa totusi bugetul, astfel ca suma maxima ar fi in jur de 3500-4000 lei. Acestea fiind spuse, m-am tot uitat in principal la biciclete de touring. Avand in vedere profilul turelor, nu m-as orienta catre o bicicleta cu furca flexibila, ci mai degraba la una cu o geometrie mai relaxata, care sa poata suporta cauciucuri mai late (un 32mm cred ca ar fi decent pentru astfel de drumuri), care sa aiba mount-uri pentru portbagaj si aparatori de noroi si care sa aiba o echipare cel putin decenta (un Tiagra, de ex) care sa nu te lase cand ti-e lumea mai draga. In plus, tintesc un angrenaj compact 50-34 si o caseta 11-32 care sa-mi permita abordarea mai lejera a unor catarari in conditii in care ai si bagaje. In toamna tarzie a anului trecut m-am tot uitat pe diverse site-uri de profil...dar ceea ce doresc eu cam sare lejer din bugetul alocat. Ce mi-au sarit in ochi: 1. Fuji Touring Road Bike 2018 - pretul era in jur de 890 EUR cand ma tot uitam eu. Acum vad o reducere (chiar reala) la 594 EUR. https://www.chainreactioncycles.com/ro/en/fuji-touring-road-bike-2018/rp-prod166407?mx=a Nu este specificat daca vine si cu aparatorile care sunt in pozele in varianta pe negru, portgabajul spate este inclus in specificatii. Echiparea nu este insa chiar cine stie ce, vine cu bar-end shift-ere (tocmai cand ma obisnuisem cu dual-controls), cadru otel, greutate maricica (dar probabil include si portbagajul) 2. Jamis Aurora Elite 2018 Touring Bike - 1000 GBP. Depaseste cam mult bugetul. Vad insa ca Evans Cycles nu mai face livrari internationale... https://www.evanscycles.com/en-ro/jamis-aurora-elite-2018-touring-bike-EV306053 Cadrul tot otel, echipare Shimano 105, dar tot cu bar-end shifters, tot in jur de 13.5kg. De curand am vazut si varianta 3...care imi cam face cu ochiul. Deci: 3. Triban RC 520 - https://www.decathlon.ro/bicicleta-sosea-triban-rc-520--id_8554421.html Pret cca 3670 Lei, intruneste cam toate cerintele mele: - are gauri pentru prindere portbagaj fata-spate si aparatori de noroi, - poti pune cauciucuri de maxim 36mm, - echipare Shimano 105 R7000 (am verificat si pe site-uri de afara...este eronata descrierea de la Dechatlon Romania cu non-sensul "Sora 105"). - angrenaj 50-34, caseta pe 11 viteze 11-32, schimbatoare 105 Dual-Controls. Pedalierul inteleg ca este un RS510, un fel de 105 dar nebranduit asa. - greutate relativ decenta (10.4kg), cadrul insa este de Al si cu furca fata carbon. Cu aparatori si portbagaj cred ca tot va fi sub greutatile celor de mai sus. - vine cu frane pe disc, desi asta nu era unul din criteriile mele. - avantaj ar fi garantia locala si service care este destul de convenabil pentru mine. Bicicleta a fost lansata pentru moment doar un UK, are review-uri destul de pozitive ca si touring/ commuting bike. Vad ca la noi inca nu este disponibila nici in magazine dar nici cu comanda online, dar presupun ca lunile urmatoare va incepe sa fie disponibila si pe aici. Opinii& pareri despre variante? Alte sugestii luand in considerare caracteristicile prezentate? Si nu in ultimul rand...cum vedeti necesitatea unei astfel de biciclete? Ma refer in principal la faptul ca, dpdv al geometriei, cadrul de la RC520 este destul de asemanator cu cel al cursierei existente, imbunatatirile ar veni doar din posibilitatea de a pune aparatori de noroi si niste cauciucuri mai late pana la 36mm (cursiera pe care o am acum poate primi caucicuri de 28mm....cele de 32 sunt deja la limita extrema, iar portbagajul l-am rezolvat prin cel adaptabil pe furca spate). Spun toate astea pentru ca, desi depozitarea nu este chiar o problema (stau la curte, am garaj care o poate primi si pe asta noua), negocierea cu sotia va fi dura . Mai ales ca ma batea gandul sa am si o bicla de off-road (nu ceva foarte pretentios, la ce as folosi-o eu cred ca un Rockrider 520/ 540 ar fi suficient), iar in conditiile astea si bugetul incepe sa fie un pic afectat.
  10. feribotu

    In probabil ultima sambata cu soare din Noiembrie, am decis repede sa profit de vremea frumoasa pentru o tura pe care o vazusem pe acest topic (multumesc baietilor pentru traseul deja batatorit). Plecare cu RegioTrans-ul de la 8.40, ajuns repejor in Floresti la 10.15. Traseul planificat era cel clasic, care sa incorporeze urcarile de la iesirea din Magureni, apoi Sultanu si in final catararea de la Provita. Prima oprire dupa coborare din tren a fost la "Micul Trianon". Din cate am inteles, au fost niste planuri de refacere, chiar si fara bani de la buget, insa se pare ca locul este contaminat TBC iar pentru inlaturarea riscurilor ar trebui escavat pamantul cca 1m. Pacat cum toata istoria si-a batut joc de locul asta, incepand cu nemtii care au luat sobele din interior si tabla de cupru, rusii veniti ulterior care au luat tot ce se mai putea lua si terminand cu localnicii care au luat si ei ce le mai era de folos prin curti. Apoi comunistii care transforma anexele in spital TBC.... Dupa scurtul popos am luat drumul spre Magureni, dupa iesirea din sat si trecerea peste raul Provita fiind un peisaj foarte frumos, cu drumul care serpuieste pe acea pajiste si padurea in straie de toamna tarzie. Prima parte a urcarii este foarte lejera, insa dupa intrarea in padure panta este mai sustinuta. Si apoi urmeaza momentul acela cand tu esti pe cursiera cu cauciucuri de 25....si asfaltul se termina. Sa o iau in spate: ...sau tot inainte cu tupeu? Nu stiu cum acest detaliu mi-a scapat cand am citit initial topicul, desi @Traveller a mentionat ca este o portiune pe coborare care a scapat asfaltarii. Vazand ca totusi poteca nu este atat de rea...incep sa ma dau incet la vale: Iar poteca asta buna se termina repede....apoi pantele sunt chiar abrupte si arata pe alocuri cam asa: O auzeam pe furia verde de sub mine cum m-a injurat vreme de 2.5km, cat este aceasta portiune neasfaltata, ca am bagat-o pe un asemenea traseu. Pe alocuri chiar am fost domn si am luat-o frumusel pe cele 2 picioare din dotare, drumul fiind plin de pietre mari si sleauri create de masinile mai grele care au tot trecut pe aici. Drumul este foarte pitoresc, pe acel drum ingust, cu casute si gospodarii mici. La curba spre dreapta spre Sultanu era un echipaj de politie, si destul de multa lume. Nu am oprit sa vad despre ce este vorba....dupa nici 100m din sens opus a venit o alta masina de politie care mi-a transmis in difuzoare sa stationez pe dreapta...apoi dupa 30 secunde trecand in viteza maxima 3 ciclisti. Se pare ca nimerisem pe contrasens fata de tura de ciclism "The Wall – Road Grand Tour Pucioasa". Dupa trecerea primilor concurenti ma reintorc spre curba unde traficul era restrictionat si intreb politistii si organizatorii daca pot merge in fata, cat mai pe dreapta pentru a nu incurca concurentii. Primesc ok-ul si o iau usor la drum, incercand sa merg astfel incat sa nu perturb concursul care se desfasura pe celalalt sens, oprind din cand in cand si retragandu-ma in afara carosabilului atunci cand veneau grupuri mai mari de concurenti. Profit de astfel de pauze sa mai pozez si peisajele din zona care sunt foarte frumoase: La curba spre stanga, practic de unde incepe catararea catre Sultanu, era strans un mic grup: una din concurente avea pana iar locul in care ne aflam avea un semnal la telefon foarte slab. Au trecut minute bune pana a reusit sa ia legatura cu masina de asistenta...ea nevoind sa accepte o camera de rezerva si nici macar roata spate pe care unul din amatorii care se oprisera i-o oferise cu generozitate (este drept...in lipsa masinii de asistenta tipul era in imposibiliatea de a recupera roata la sfarsitul concursului, ramanand el tintuit pe loc). In cele din urma tipa a trebuit sa abandoneze, intr-un moment in care, din cele ce am inteles, era prima sau printre primele in concursul fetelor. Am "pierdut" aici vreo 15-20 min, in plus din sens opus veneau grupuri grupuri de ciclisti cu viteza foarte mare si nu am vrut sa-i incomodez, chiar daca soseaua este mai lata pe aceasta portiune. Cand traficul s-a mai subtiat am purces si eu la prima lupta cu Sultanu...infernala catarare! Nu mi-am dat seama daca prima portiune este grea din cauza pantei sau din cauza ca am pierdut acele 20 min iar musculatura s-a racit. Vizual nu ai senzatia de panta accentuata, insa ritmul in care te lupti cu fiecare metru spune altceva. Am fost nevoit sa fac push bike pe doua portiuni scurte in acul de par din partea de sus a catararii...cu promisiunea ca anul viitor niciun sultan nu va mai reusi sa ma dea jos din pedale. Howgh! Cateva poze cu catararea numita "zidul": Sus era un mic punct de alimentare pentru concurs, am acceptat 2 biscuiti si o sticla de apa si am luat-o la vale pe cealalta parte a Sultanului, cu unele pante la fel de accentuate: Cateva casute din Provita: Eram deja pe ultima portiune a turei, pe catararea de la Provita nu mi-a iesit decat o poza miscata, fiind facuta in urcare dar privind in spate: Ajuns sus am tras repede o poza spre Campina si am luat-o repejor la vale, oprind direct in gara din Poiana Campina. Cam asta a fost prima parcurgere a acestui traseu, pe care imi propun sa-l repet de cateva ori in primavara anului viitor, fiind o buna pregatire pentru traseele mai lungi de munte.
  11. feribotu

    ZIUA 5: Planificasem o tura Sibiu- Rasinari- Paltinis si retur. M-am trezit dimineata devreme, in ideea de a porni devreme pe drum si apoi sa am jumatate de zi de relaxare in Sibiu. Din pacate planul mi-a fost dat peste cap de vreme, a fost una din zilele alea in care a turnat cu galeata in nenumarate reprize de-a lungul zilei. Dupa micul dejun in care priveam pe geam cum se rup norii, a urmat un scurt moment in care cerul s-a mai luminat. Am decis repede sa ma sui pe bicicleta si sa iau doar minimul necesar: telefonul, 3 batoane cu carbs, pompa si o camera de rezerva. Nici nu am apucat insa sa ies din Sibiu si in Parcul Dumbrava m-a prins urmatoarea rapaiala. M-am adapostit cat de cat sub un copac si am asteptat cam 30 minute...dar ploaia nu se oprea. Am decis sa merg mai departe pe ploaie dar odata ajuns in Rasinari norii s-au suparat din nou aruncand zeci de l/mp in doar cateva minute. Cum cerul nu arata deloc ca vremea se va imbuna, am decis sa las Paltinisul pentru o zi mai prietenoasa, m-am abatut la intoarcere prin Cisnadioara-Cisnadie si inapoi in Sibiu. Ziua asta nu pot declara decat cca 25km, fara poze pentru ca pur si simplu a plouat non-stop cat am fost pe bicicleta. Ziua 6 era cea destinata drumului cu trenul inapoi in Bucuresti. Am plecat fara regrete pe o zi la fel de ploioasa din Sibiu, uitandu-ma cu jind la Muntii Fagaras (seara dinainte ma gandisem ca daca va fi vreme frumoasa sa iau un tren care sa opreasca in Carta sau Ucea si sa dau o tura si pe versantul nordic al Transfagarasanului pana la Balea). Dar cum vremea nu parea sa se imbuneze, am lasat Transfagarasanul, ca si Paltinisul, pentru o tura urmatoare in 2019. Cam asta este sfarsitul povestii din sfarsitul de vara 2018. Va urez tuturor un 2019 cat mai bun, cu sanatate, bucurii si cati mai multi km in sa! La Multi Ani!
  12. feribotu

    Nu-i ca o scuza, dar am avut un sfarsit de an super aglomerat, asa ca am lasat povestea asta nespusa pana la sfarsit. Cum nu-mi place sa las lucruri neterminate, ma grabesc inainte de petrecerea de Anul Nou 2019 sa completez tura asta. Asadar: ZIUA 4. Sighisoara- Saes- Apold- Agnita- Nocrich- Sibiu Sumarul zilei: - Distanta: 105.2 km - Diferenta nivel: +866m - Timp total: 05:49 - Timp deplasare: 04:50 Dupa inca o seara relaxanta sub zidurile Sighisoarei, am avut o dimineata inceputa cu un mic dejun copios care sa ma pregateasca pentru ziua care se anunta un pic mai lunga, apoi un mic relax citind o carte pana cand stomacul meu mi-a dat unda verde pentru pornirea pe drum. Fiind o zi de comutare catre alt oras, furia verde a primit destul de bucuroasa si bagajele minimale dar care chiar si asa se ridicau la cca 10kg. Imi iau ramas bun de la Sighisoara si setez cap compas pe Sibiu. Prima parte a drumului se pastreaza in aceleasi coordonate: trafic inexistent, liniste deplina, muuuuult verde. Nu-s eu cine stie ce pozar dar zilele alea, iesind din modul "sa alergam prin Bucuresti", m-au surprins continuu prin peisajele superbe si cummultele nuante de verde treceau usor spre galben: Primul sat care imi iese in cale este Saes: Unele casute chiar par desprinse din povesti. Si din povesti de-alea in care omu' nu avea nevoie neparat de palate pentru o viata linistita. Bineinteles, ca orice sat din acest tur si aici avem o biserica saseasca: Dau pedale spre Apold pe o sosea foarte buna, marginita de verde crud si mai putin crud: Dupa circa 5m iata-ma ajuns in Apold. In planul meu intentionam ca biserica de aici ca si cea din Agnita sa o vizitez. Dar cum planurile nu se pupa cu realitatea, ma multumesc si aici sa fac cateva poze doar din exterior: Dupa scurta pauza de poze, iesirea din Apold inseamna si prima urcare a zilei, cca 2.4km cu panta medie de 5%. Dupa doar ceva timp las in urma Apold-ul imortalizat de pe micul deal tocmai urcat: Urmatoarea oprire a fost in Netus, moment nefericit deoarece ma opresc sa ma hidratez cu o bere...care imi va da batai de cap (de fapt de stomac) pentru urmatorii 75km. Incepand de aici drumul devine nu doar mai prost (ma refer la asfalt) ci si mai anost. Probabil starea asta mi-a fost transmisa si de disconfortul creat de crampele stomacale avute dupa berea nefericita de mai devreme. Urmatoarea oprire a fost in Agnita, desi am avut un mic imbold sa fac dreapta mai inainte si sa ma abat si pana la Iacobeni. Decizia insa a luat-o stomacul, ca de-altfel tot drumul care il mai aveam de strabatut spre Sibiu. Un firisor de apa, raul Hartibaciu, care probabil a cunoscut si cote mai inalte dupa cum arata malurile consolidate, strajuieste biserica fortificata din Agnita: Este una din bisericile care mi-au lasat o imagine dezolanta, este regretabil sa vezi ca in tara asta nu mai suntem in stare sa mentinem constructii ridicate cu sute de ani in urma si care au trecut totusi prin veacuri...pentru a ajunge aici si asa: Prin alte sate/ localitati, chiar daca bisericile erau inchise, parca totusi parea ca cineva se mai ocupa de ele din cand in cand. Aici se pare ca nu...iarba este lasata sa creasca, buruienile napadesc zidurile seculare: Deja ma simteam foarte rau desi luasesem cateva pastile pentru durerea si deranjul la stomac. Am cautat pe internet un tren care sa ma duca la Sibiu, gara din Agnita este la cca 2.5km de oras si care pare ca este un punct terminus. Din pacate nu aveam niciun tren care sa ma ajute, asa ca mi-am permis o pauza mai lunga ca sa-mi revin cat de cat. Calitatea drumului devine mai buna dupa Agnita si dupa cativa km incep sa ma simt mai bine. Trec repede de micuta urcare din dreptul satucului Barghis: Trec repede (chiar prea repede, asta o sa vedeti ulterior) prin Nocrich, cu gandul ca voi ajunge cat mai repede in Sibiu si ma voi recupera restul zilei: Deja in zare incepeam sa vad din nou Fagarasii: Cand in sfarsit ma simtem un pic mai bine, realizez ca in pauza din Agnita consumasem mare parte din apa, desi eu stateam linistit la gandul ca mai am o sticla de 1l in bagaj. Trecusem deja rapid de Nocrich si speram sa ajung repede la urmatorul sat pentru alimentare cu apa. Mai aveam 2 guri de apa in bidon cand realizez uitandu-ma intr-un tarziu pe harta ca eram cumva la jumatatea drumul intre urmatorul sat sau sa ma intorc spre Nocrich. Urmeaza apoi un contratimp individual de cca 20 km in care am preferat sa merg cat mai repede, pentru ca deja simteam ca cu cat trece timpul incep sa me deshidratez (deshidratarea era deja accentuata de probleme la stomac). Am ramas surprins sa vad cat de mult m-a motivat chestia asta, am uitat de durerea de burta si am tinut acul kilometrajului la +35km/h pe urmatorii 20km, cu gandul ca imi permit cate o gura de apa la fiecare 10km. Trec disperat pe langa satele Hosman si Cornatel, care se lasa fiecare in stanga fata de soseaua principala, nestiind cat de departe sunt fata de sosea si daca gasesc ceva deschis acolo (mai ales ca era duminica si realizam ca in ultimele sate prin care trecusem nu vazusem absolut niciun magazin deschis) si in sfarsit gasesc apa abatandu-ma spre Daia, la sfatul unui localnic intalnit pe drum. Apoi, cu doar 13km ramasi de parcurs, cu apa in bidoane, fara dureri de burta si cu Sibiul la un deal distanta...parca altfel privesti viata Astfel se incheia una din zilele mai neplacute, dar bucuros ca am ajuns totusi devreme in Sibiu (plecasem in jur de 10.30 din Sighisoara) iar la ora 16.30 deja eram ajuns la locul de cazare din Sibiu. Ziua se termina la un pahar de vin, sub amenintarea unor nori care nu anuntau deloc vreme frumoasa.
  13. feribotu

    ZIUA 3. Sighisoara- Valchid- Copsa- Biertan- Dumbraveni- Sighisoara. Sumarul zilei: - Distanta: 65.3 km - Diferenta nivel: +564m - Timp total: 3:51 - Timp deplasare: 3:00 Pe langa bucuria pedalatului si faptul de a trece prin locuri frumoase nu din goana unui automobil ci cu 20km/h si cu vantul in plete (care nu prea mai sunt, dar asta este chestie doar pt carcotasi), au mai fost alte doua idei de la care am pornit in tura asta: sa raman in anumite orase mai mult de o singura zi, astfel incat sa am zile in care sa merg fara bagaje, iar in zilele astea sa programez ture mai scurte, de cca 60-70km care sa-mi permita ca restul timpului sa-l petrec si relaxandu-ma in oras. Dupa micul dejun copios urmat de o leneveala de vreo 2 ore citind o carte la o cafea, in jur de 10 eram pregatit de drum. Furia verde se bucura deja ca se simtea si ea mai usoara fara bagaje: Dupa iesirea un pic valurita din Sighisoara si cei cca 15km pe DN, faceam stanga spre drumul catre Valchid. Mi-a placut tare mult drumul usor serpuit printre colinele inverzite, in toata linistea aia absolut monumentala. Inca de la primele pedale pe asfaltul destul de grunjos dar suprinzator de bun (cel putin fata de asteptarile mele, caci bucata asta de drum nu era aratata pe Google) mi-a placut traficul absolut inexistent, pana la Valchid nu am intalnit nicio masina. Pentru ziua in curs nu prea o sa am vorbarie si o sa las pozele sa vorbeasca in locul meu: Dupa 25km imi apare in cale indicatorul ca sunt deja in Valchid; Biserica de aici este intr-o stare nu tocmai buna si se pare ca anii astia din urma incep sa treaca cu efecte exponentiale. Dar deh...sat mic, buget insuficient si per total poate parerea este ca oricum sunt prea multe edificii de-astea, asa ca ai nostri conducatori fac un fel de test al timpului si andurantei unor constructii. Biserica mi-a parut pur si simplu inghesuita din toate partile, nu numai ca este aproape imposibil de fotografiat, dar daca nu ar fi acel turn de la intrare ai putea trece pe langa fara sa o observi. Singura oprire planificata dinainte era la Biertan, aici as fi intrat doar daca era deschis. Cum bineinteles ca nu era, am facut un mic ocol de jur imprejurul micutei si batranei fortificatii, imortalizand momentul prin cateva poze. Sincer, m-a bucurat mult mai mult drumul de la DN pana in sat decat locul in sine si senzatia de loc parasit. Am purces apoi la drum spre Copsa, drumul avand aceleasi coordonate: muuult verde pe langa drumul care serpuieste lin din sat in sat. Cei cativa km trec repede infulecati de furia verde si iata-ma la rascruce de drumuri la intrarea in Copsa Biserica din sat se iteste de pe un mic deal, fiind vizibila inca de la departare: Neavand chef sa astept omul cu cheia si gonit oarecum si de un caine care se vedea mult mai stapan pe locuri decat mine, ma reintorc spre bucla de la intrare in sat, stiind ca vor urma niste pante destul de pronuntate (ridewithgps zicea de o panta maxima de 20.7% pe care insa nu prea am simtit-o pe teren), desi urcarea ar fi fost grea daca ar fi avut ceva lungime. Asa, sunt doar cativa sute de metri cu panta medie de cca 10% dar pe care ii parcurgi nervos ridicat din sa. Drumul spre Biertan venind dinspre Copsa este usor in coborare, prin aceleai peisaje dominate de nuante de verde: Intrarea in Biertan prin zona non-turistica este un pic diferit decat accesul pe soseaua principala. Casute mici: unele care trec testul timpului, altele nu Iar altele par cumva in afara timpului si nu se lupta absolut deloc cu trecerea acestuia. Odata ajuns in Biertan down-town, biserica de aici, una din cele inscrise si in patrimoniul UNESCO, se ridica maiestuoasa, obstructionata fiind doar de hotelul restaurant care ii ia fata. Am lasat furia verde legata la intrarea in zona de intrare cu promisiunea ca doamna care taie bilete isi mai arunca ochii pe acolo, apoi am urcat scara de lemn acoperita prin care se face accesul in fortificatie: Zidurile fortificatiei sunt chiar impunatoare, existand chiar 2 ziduri imprejurul bisericii Biertan privit de pe zidurile bisericii fortificate: Biserica este intens vizitata, a fost unul din putinele obiective unde chiar am vazut autocare cu turisti, marea majoritate straini. Orga impunatoare, sunt convins ca acustic ar putea impresiona si un porc mistret. Dupa iesirea din biserica fortificata am baut o bere la una din terasele din zona, apoi am luat-o incetisor pe drumul in usoara coborare spre Dumbraveni. Asflatul este absolut impecabil pana la Saros Pe Tarnave. Si acelasi verde te izbeste pe retina din loc in loc: O sa-l dezamagesc pe @BodoC si pe @Traveller (care mi-a recomandat din timp carciuma din Dumbraveni), insa eu la ture scurte, pana in 5-6 ore, nu prea ma omor cu mancatul. Adica...sunt mancau din fire si pauza de masa ar fi insotita ulterior de o alta pauza de vreo 2 ore...asa ca sunt obisnuit sa functionez cu ceva rapid de mancat si cu ceva bere. Cum tura asta inseamna cca 4 ore, deja imi programasem o masa copioasa la reintoarcerea in Sighisoara. In Dumbraveni m-a impresionat placut o casa foarte cocheta: Si bineinteles las cate o poza si cu bisericile diferitelor culte religioase: De aici am mai oprit doar sa imortalizez trecerea prin Hoghileag, trecerea peste Tarnava Mare si apoi biserica din Danes: Astfel la ora 14 eram deja inapoi la hotel, pregatit si pentru o dupa amiaza relaxanta sub zidurile umbroase ale cetatii Sighisoara.
  14. feribotu

    ZIUA 2-CONTINUARE. Sighisoara Daca tot ajunsei si in Sighisoara, este pacat sa nu pun si cateva poze. Odata descalecat din pedale, fac un check-in rapid, pun furia verde la loc ferit si sigur, abuzez rapid de 5 minute de apa calda in dus si ies la o plimbare prin cetatea mediavala. Bineinteles ca nu o sa ies din clisee si atasez repede si o poza cu Turnul cu Ceas: Am nimerit in plin festival ProEtnica si sa-mi spal pacate cu poza cliseistica de mai sus, am fugit rapid de multimea adunata in fata scenei, preferand sa ma plimb agale pe stradute nepopulate. Cand vrei sa simti Mama Pamant, pai mergi nenicule hipstereste in picerele goale: In zare un nor incearca sa-mi spuna "si ce daca Deveselu?" Indragostit iremediabil de obloanele de genul asta: Si la fel de indragostit de casute mici si cochete, trendul de 200mp utili construiti "a prost" si fara gust m-a ratat si ca atare nu sunt un bun roman. Intr-un final intru intr-un loc nu foarte aglomerat sa mananc ceva: Apoi merg intr-un alt loc bine cunoscut (Casa Cositorarului) pentru un desert minunat si o cafea cu amaretto. Daca sunteti prin zona nu ratati, desi este unul din locurile alea pentru turisti, este linistitor sa stai un pic la umbra aia naturala si sa te bucuri de senzatia de liniste desi lume multa trece... Ziua urmatoare avea programata o plimbarica mai scurta de +/- 65km spre Valchid, Copsa Mica, Biertan si intoarcere prin Dumbraveni inapoi in Sighisoara. Cum esentele tari se tin in sticlute mici, asa si traseul asta care m-a bucurat mult chiar daca nu-s nici multi km, nici multe obiective "de bifat"...ci doar o sosea serpuind printre mici dealuri, verde, liniste si pace. Tineti aproape, in curand ii dau bun de tipar.
  15. feribotu

    @MaC® oricat de deschis la minte as fi, ANALogic-ul ala imi suna ciudat si chiar si rostirea in minte imi face sa vibreze dubios timpanul. Nu zic ca digitalul de aici suna mai putin dubios . Glumesc, stii cum se spune...berea si vinul apropie oamenii, descatuseaza limba si deschid inimile.