edydear21

Membru
  • Content Count

    29
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

11 Neutral

About edydear21

  • Rank
    Amator
  • Birthday 03/21/1989

Profile Fields

  • Localitate
    Galati

Recent Profile Visitors

The recent visitors block is disabled and is not being shown to other users.

  1. edydear21

    Cum poate fi un obiect pe care deja l-ai folosit si face ceea ce zice(1. e o pipa si 2. e reglabila) o pacaleala? A doua problema, care mecanici si care "shop"? In toata Romania au mai ramas vreo 10-20 de mecanici de bicicleta....sansele sa vezi doi la un loc sunt minime. Cat despre pipele reglabile, numai cuvinte de lauda. In functie de tipul de pipa, poti selecta pozitia ideala si apoi o poti bloca definitiv la unghiul respectiv. Rezultat: pipa nu se mai misca. Evident, la campionatele de downhill si Turul Frantei nu o sa vezi asa ceva, in primul rand pentru ca acolo fiecare competitor isi alege sigur ce pipa vrea si stie deja preferintele lui in materie de lungime, unghi etc, si in al doilea rand pentru ca la respectivele competitii bicicletele sunt folosite la limita, iar in cazul unui accident, o pipa reglabila probabil nu ar prezenta siguranta necesara. Din acelasi motiv unii prefera un ghidon de aluminiu in loc de carbon etc. Cat despre Gigel care se plimba cu bicicleta de oras prin parc, el nu are nici o grija alta decat sa nu loveasca un copac la 7 km/h. Pipa reglabila e ultima din problemele lui, mai problematic e uleiul ala de masina cu care a uns lantul si cu care deja s-a patat....
  2. Chestia asta se intampla mai ales la cadrele vechi de otel, dar o fi util si pentru altii. Bun. Deci ai facut rost de o bicla veche si vrei sa ridici saua, dar descoperi ca nu poti. Te chinui o vreme, o lovesti, o injuri, dar tija nu se misca. Nu-ti fie teama, ghidul lenesului(l-am numit asa dupa mine) o sa te ajute sa rezolvi problema usor si placut. 1. In primul rand, fa rost de niste ulei penetrant(wd40 etc) cu extensie pai si imprastie solutia in punctele in care tija atinge cadrul, mai ales pe interiorul cadrului. Intoarce bicla invers si gaseste o gaura in cadru, fie pe la monobloc, fie pe la suportul de bidon, sau chiar si pe la pipa- scoti pipa si ghidezi uleiul inauntru. La cadrele de otel operatia asta nu strica chiar si daca nu s-a blocat nimic inca. 2. Ai muncit mult, asa ca meriti o pauza de 5 minute. Lasa bicla cu roatele in sus si fa-ti un ceai, in timpul asta uleiul penetrant isi face treaba. Optional pune melodia "Stayin Alive" de la Bee Gees pentru a crea atmosfera potrivita pentru pasul urmator. 3. Bun, acum incepe distractia. Intoarce bicicleta in pozitie normala si scoate saua, dupa care condu bicla catre cea mai apropiata menghina. Intoarce din nou bicla, scoate rotile si monteaza capul tijei de sa in meghina astfel incat tija sa fie perfect verticala si sa dispara orice joc. Tocmai ai creat o opera de arta postmoderna, dar nu am terminat inca. Apuca cu mainile cadrul si incepe sa rotesti putin cate putin cadrul. Nu incerca inca sa impingi cadrul in sus, doar roteste. Stanga-dreapta, stanga-dreapta. Nu numai ca aceasta miscare nu presupune un efort fizic mare, dar realizezi cu ocazia asta si un bun exercitiu cardio-vascular. Dupa cateva zeci de secunde o sa auzi un pocnet metalic infundat si o sa observi ca tija incepe sa se roteasca. Continua sa rotesti si eventual mai insereaza o doza de ulei penetrant in interiorul cadrului. Pe masura ce rotesti, uleiul patrunde mai adanc in spatiul dintre tija si cadru. 4. Dupa 2-3 minute de rotit, tija de sa ar trebui sa fie suficient degajata incat sa poti incepe efortul de ridicare a cadrului. Continua sa rotesti dar in acelasi timp incearca sa ridici incetul cu incetul cadrul, in timp ce tija e in continuare imobilizata in meghina. Cadrul se ridica usor, treptat, pana cand tija e complet separata de cadru. Nu-ti ramane decat sa reasamblezi bicla, nu inainte de a smirghelui si mai apoi gresa suprafata ruginie a tijei de sa, astfel incat sa nu se blocheze din nou.
  3. Incep prin a le ura Sarbatori Fericite "admiratorilor" mei de pe site. Cu siguranta ca articolele mele nu ar valora nici doi lei fara opiniile lor pertinente. Dar acum, sa trecem la chestiuni mai importante: pompele pentru roti. Nu am avut niciodata o pompa ca lumea acasa si asta se vede: detest sa umflu rotile la o bicicleta. Daca stai sa te gandesti cat de importanta e presiunea corecta a penurilor pentru rularea in conditii optime, probabil ca nu te-ai mai zgarci atat de tare sa "arunci" banii pe o pompa decenta, cum am facut eu. Am zis sa trec in revista 3 modele populare(cred eu) de pompe de la Decathlon, in primul rand pentru ca sunt usor de gasit, dar si pentru ca respectiva firma are preturi destul de agresive pentru modelele proprii de pompe. 1. Incep cu pompa saracului, Btwin 100, vanduta cu suma simbolica de 8.90 lei. Presiune maxima teoretica: 72 psi. Constructie integrala din plastic. Am fost surprins de pompa asta pentru ca este foarte adecvata atunci cand o folosesti pe biciclete cu balonaj mare. Cu toate ca sunt greu, am reusit sa umflu cu usurinta rotile de la mtb si sa le aduc la presiunea pe care mi-o doream. Testata pe cursiera, am ajuns la concluzia ca desi pot aduce rotile la o presiune acceptabila, nu pot sa le aduc la nivelul optim pentru acest tip de bicicleta, intrucat am nevoie de o presiune semnificativ mai mare pe care acest model nu o poate furniza. Concluzie: Btwin 100 e un model compact foarte usor de folosit si practic pentru mtb, dar insuficient pentru situatiile in care se cere presiune mare. Totusi, pretul e absolut imbatabil pentru ceea ce ofera. Recomand ! 2. Btwin 300. Fratele mai mare a lui B100 se lauda cu un cilindru mai mare si furtun incorporat. Presiune maxima teoretica: 80 psi. Pret: variabil(intre 13.90 si 17 lei). Constructie din plastic. Hm, recunosc ca pompa asta ma lasa rece. De fapt, daca ar fi sa aleg dintre modelul mai ieftin Btwin 100 si asta, l-as alege pe primul. De ce? Btwin 300 nu pare sa prezinte nici un avantaj. E putin mai greu de pompat pentru ca cilindrul e mai mare, furtunul ar fi fost practic daca era mai lung ceea ce nu e cazul si nici acum nu stiu cum sa folosesc modelul asta la valvele de cursiera. Per ansamblu, un model intermediar nereusit. Concluzie: Btwin 300 e o pompa acceptabila pentru uzul la mtb, cu mentiunea ca nu e la fel de usor de pompat si de folosit ca modelul mai ieftin, ceea ce e culmea. Daca aveti de ales, evitati modelul. 3. Btwin 900. Pompa de picior cu cilindru din aluminiu si valva duala. Baza din otel. Dotata cu indicator presiune pozitionat la baza. Vanduta cu suma de 94.90 lei pentru culorile verde neon/rosu si 109.90 pentru versiunea neagra. Presiune maxima teoretica: 145 psi. Am cumparat pompa asta azi de nevoie si vreau sa spun ca se prezinta foarte bine pentru pretul ei. Am tot oscilat intre acest model si pompa SKS "made in Germany" vanduta la 130 de lei si care se prezinta mai bine(e mai grea, baza mai lata, maner mai lat, cilindru mai mare), insa am ales varianta mai ieftina pentru ca pe site-ul Decatlon dar nu numai, pompa Btwin 900 are recenzii mai bune, pe cand mai multe persoane se plang de fiabilitatea proasta a SKS-ului(inclusiv pe amazon uk si alte site-uri). In orice caz, ambele vin cu garantie doi ani si Btwin are avantajul de a fi mai ieftina. Precizez ca baietii de la magazinul unde am fost eu foloseau o SKS Air-Express 8.0 care s-a vandut recent la promotie cu pretul de 55.90 lei si nu erau prea incantati de ea. Am incercat-o si eu si intradevar ceva nu parea in regula, asa ca am tras rapid concluzia ca firma asta e de evitat la categoria "buget", cu toate ca modelul lor de varf e un clasic in domeniu, din cate am citit. "Made in Germany" nu mai e ceea ce a fost odata. Revenind, pompa asta(Btwin 900, varianta cu picior) isi face treaba bine. Am testat-o direct pe cursiera si am adus rotile rapid la 100 psi, unde cred eu ca e nivelul optim pentru mine. Valva duala e foarte usor de folosit si furtunul e suficient de lung. Baza e putin cam ingusta, dar e acceptabila. Manerul e comfortabil. Daca va fi la fel de fiabila pe cat e de simplu de utilizat, pompa asta merita toti banii si nu poate fi comparata cu modelele mai ieftine intrucat e altceva. Decat sa faceti greseala mea si sa luati un model mai ieftin, mai bine cheltuiti 110 lei pe pachetul Btwin 100/900 si aveti deja doua pompe decente pentru acasa si pentru situatii de urgenta pe drum. Daca as fi avut bani, as fi luat probabil o pompa mai scumpa, gen o Lezyne(care am inteles ca sunt foarte fiabile), dar pe moment am incredere ca acest Btwin 900 o sa ma serveasca bine in urmatorii ani. Evident, pe piata sunt sute de modele si nu poate nimeni sa le testeze pe toate, dar cred ca raportul pret/calitate e foarte bun la acest Btwin si cand si daca se va strica, nu voi avea regrete. Garantia de doi ani se acorda atat pe baza bonului, cat si pe a cardului, daca aveti asa ceva. Ca mentiune, tot la Decatlon am gasit si o pompa compacta de la Gyro parca care se vindea cu vreo 35 de lei si era suficient de buna pentru uz general, doar ca absenta unui furtun si cilindrul mic insemna ca umflarea rotilor era e treaba ce dura vreo 10-15 minute. Din cauza asta nu pot sa spun ca m-a incantat. Per ansamblu, pentru comfortul personal varianta ideala e sa cheltuiesti putin mai mult pe o pompa traditionala de picior si sa te scutesti de efortul si stresul care vin la pachet cu pompele de buget. Atentie la pompele generice care se vand in magazine gen Lidl. Nu le-am incercat, dar banuiesc ca nu sunt prea grozave. Daca cumparati o astfel de pompa, pastrati bonul ca sa o puteti returna in caz ca nu e ceea ce pare.
  4. De-a lungul anilor m-am zgarcit sa fac rost de trusa completa de scule pentru bicicleta, si asta se demonstreaza a fi o chestie paguboasa. Ieri pe olx am intrebat 3 tipi cat cer pentru demontarea pinioanelor, a lantului si a angrenajului. Toti au raspuns "50 de lei" fara nici o ezitare. Astia vorbesc intre ei oare? Suma e complet nejustificata. Sa explic de ce: 1. Operatiile cerute cer vreo 7 minute si nu implica nici o calificare in particular. 2. Sculele de care am nevoie ca sa o fac singur costa vreo 65 de lei, deci 15 lei in plus. 3. Dat fiind ca afara e zapada de 30 de cm ar trebui sa se practice inca preturile de iarna. 50 lei pentru 7 minute de munca (sper) nu e pret de iarna. 4. E logic sa ceri 50 de lei ca sa scoti 3 piese de pe o bicla care poate valoreaza 100-200 de lei cu totul? Ca doar nu ma duceam cu Colnago C60 la ei si nu ma cheama "Maruta-Manuta" sau cine mai e considerat vedeta zilele astea. Dar ce ma deranjeaza totusi cel mai mult sunt pretentiile de salarizare la care au inceput sa se astepte unii din tipii asttia, indiferent ca sunt varza la mecanica sau priceputi. Pe mine nu ma deranjeaza sa dau 300 de lei pe un service complet facut ca la carte, dar 50 de lei doar ca sa-mi demontezi angrenajul, lantul si pinioanele? Sa punem problem in context: Operatiunile astea rapesc maxim 10 minute din timpul mecanicului. In situatia teoretica in care el ar munci 7.5 ore pe zi(30 minute pauza), inseamna ca numai din operatiunile astea banale ar trebui sa castige in jur de 75 euro/ora sau 11.000 de euro pe luna. Din nou, situatie teoretica, dar cam asta e pretentia. Ca sa fiu sincer, situatia nu ma surprinde cu totul. In ultimii ani preturile la service au tot crescut si devin invers proportionale cu calitatea serviciilor. Ultima oara cand am fost cu o bicicleta la service(bike geek, sector 4), am platit 100 de lei pentru operatiuni banale si m-am intors acasa cu ea asa cum am dus-o pe motiv ca nu au fost in stare sa-mi inlocuiasca pinioanele uzate(Ati citit bine, nu exagerez). Intr-un fel asta e bine, inseamna ca tot mai multi pasionati o sa trebuiasca sa invete sa-si intretina singuri bicicletele. Asta pentru ca eu cel putin nu sunt platit/nu-mi permit sa platesc salariile de 11000 de euro pe luna pe care le viseaza unii doar ca demonteze lanturi si pinioane. Prea multa bataie de joc !
  5. edydear21

    Replica asta merita printata si atarnata pe peretele faimei acasa la tine. Ce logica, auzi, "Eu sunt smecher(cu factura) si pun pret fix, dar aia de prin targuri sunt fraieri pentru ca n-au factura si o sa negocieze 60% din pret". Cu siguranta as rade daca nu as sti ca persoana care a gandit asa ceva exista cu adevarat. Ce misto ar fi ca regula asta cu factura sa se aplice peste tot. "Salut, vinzi dubloni de aur din 1728? Ai factura originala din secolul 18? Ah, in cazul asta trebuie sa reduci la jumate pretul, asa e corect".
  6. edydear21

    Bine punctat. Nu mai pot corecta acum. Varianta corecta- celofan, din francezul cellophane. Si vaselina, nu "vasilina".
  7. Am promis ca anul asta nu o sa mai cumpar nici o bicicleta, dar viciul s-a manifestat din nou si destinul m-a pedepsit. Manat de obsesie, uneori verific anunturile cu biciclete de pe olx si dirtbike.ro. Intamplarea face ca am dat peste o bicicleta retro ieftina care parea absolut impecabila in poze si avea si o linie LX din 1996 aproape completa care ma interesa. A doua zi nu m-am putut abtine si am comandat-o prin curier. Omul parea sigur de bicicleta si a spus chiar ca "daca nu-mi place nu trebuie sa o accept". Pe deasupra la descriere scria clar ca "bicicleta are service-ul facut" si un cadru "foarte usor". "Afacerea anului", am zis eu frecandu-mi mainile de bucurie. Peste doua zile, a ajuns. Observatii: -Bicla era invelita in ciolofan semitransparent. Se vedea prin el, dar evident nici vorba sa o poti verifica. Nu ma interesa insa aspectul asta. -Abia am carat-o 3 etaje pana in apartament. Cred ca bicicleta cantareste cel putin 15 kg(cadru M), deci nici vorba de cadru usor. Cand merg pe ea fara frane mi-e frica sa nu ating o masina si sa o fac dauna totala, mai ales ca nici eu nu sunt usurel+ sunt patit ! -Ambele roti sunt usor descentrate. -Franele au fost intradevar reglate, dar sabotii nu tin aproape deloc, la bicla asta incaltamintea e cea mai buna frana. -Schimbatoarele nu au fost reglate, lantul sare de pe un pinion pe altul intr-o veselie. -Butucii au fost gresati, dar in mod evident s-a mers pe ei fara vasilina pentru ca vasilina pusa recent e amestecata cu rugina/particule. -Cadrul fusese zgariat si fostul proprietar, probabil un pusti neamt, a dat in mod grosolan cu oja de alta culoare peste. -Lantul a fost ruginit si lubrifiat ca sa-si dea drumul si sa nu se mai vada urmele de rugina. -Caucuri vechi crapate si ventilul de pe spate e de alt tip decat cel de pe fata, nici nu stiu cum se cheama ala. Cauciucurile in sine nu sunt o problema decat daca as merge cu 80km/h, dar e o chestie de estetica si trebuie mentionata. Acum sa nu credeti ca am deschis acest subiect ca sa ma plang. Din contra, ma amuza si vreau sa avertizez si pe altii la ce e bine sa te astepti cand mergi sa vezi sau comanzi o bicla folosita pe internet. Uneori gasesti biciclete in conditie foarte buna, alteori ai ghinion. Din fericire in cazul meu faptul ca bicicleta a costat cu totul mai putin de 400 de lei si am putut sa salvez cateva piese de pe ea face ca pierderea sa nu fie semnificativa. Nu-mi ramane decat sa o vand la pret de piese si asta este. Pentru ca a revenit frigul ma gandesc la titlul "Vand spargator de gheata de uscat". Singurul aspect deranjant din toata povestea asta este ca vanzatorul nu s-a deranjat sa fie putin mai onest in descrierea bicicletei. Stiu si eu ca toata lumea cauta biciclete impecabile la sfert de pret, dar e bine sa eviti sa spui ca bicicleta a fost pusa la punct si ca e foarte usoara cand de fapt ea e in conditia in care a fost gasita si cantareste aproape cat doua biciclete. Genul asta de laude sunt exagerate si neproductive, dar le intalnesc mereu cand e vorba de vanzari biciclete. In afara de asta, respectiva persoana avea si alte biciclete la vanzare pentru ca se ocupa cu asta, iar unele din ele nu erau deloc ieftine. Morala povestii e destul de simpla: fie ca cumparati, fie ca vindeti, fiti modesti in asteptari si evitati in primul rand sa va pacaliti pe voi insiva. Stima de sine valoreaza mai mult de cateva sute de lei cat castigi in plus daca exagerezi starea tehnica a obiectului vandut, iar pe de cealalta parte, nu te poti astepta la minuni de la o bicicleta cumparata cu 2-3-400 de lei. Tocmai de asta nici nu o sa critic in vreun fel vanzatorul. O sa o faca urmatorii lui clienti oricum. In rest, succes la urmatoare achizitie si nu va lasati descurajati de tepele care se mai povestesc, statistic vorbind odata la X cazuri trebuie sa existe si cate o afacere proasta. Pot sa dau si exemple pozitive, dar nu vreau sa para ca ma laud
  8. Prima decada a secolului 21 a fost o perioada interesanta pe piata bicicletelor in Romania. Nu cred ca ma va contrazice nimeni daca spun ca multe lucruri s-au schimbat in acei 10 ani in ceea ce priveste bicicletele. Unul din aspectele mai interesante este ca in acest interval piata pentru "mtb-uri" a explodat. Cand am intrat eu in adolescenta prin 2002, deja nimeni de varsta mea, dar nu numai, nu putea concepe sa cumpere un alt tip de bicicleta decat "monten bike" sau ma rog, fiecare se straduia sa reproduca conceptul cum putea. Si, intrucat pe atunci Romania era si mai saraca decat suntem acum si un salariu mediu era de cateva milioane de lei pe luna(milioanele fiind rezultatul inflatiei uriase din decada anterioara), piata era dominata de doua-trei firme. Numele care raman vesnic intiparite in mintea pustilor de atunci sunt DHS si Firstbike. Niciodata nu am stiut care e diferenta dintre ele, niciodata nu am putut distinge dintre una sau alta. Ceea ce stiu clar este ca vedeai biciclete de la respectivele firme peste tot pe strada. Pe vremea respectiva locuiam in Galati si imi amintesc si acum cu claritate magazinele Firstbike unde se faceau si reparatii la orice fel de bicicleta. Astazi, aceste nume aduc cu sine conotatii negative si multe remarci rautacioase(eu sunt autorul unora dintre ele), dar cred ca problema trebuie pusa in context ca sa ne dam seama cu adevarat care este mostenirea Dhs-Firstbike in lumea bicicletelor din Romania. Asadar, in anii aceia, o bicicleta de la una din aceste firme se vindea cu sume intre 4 si 6 milioane de lei. Ce primeai in schimbul banilor? De obicei era vorba de o bicicleta cu suspensie "integrala", un cadru de otel cu forme destul de ciudate(un design comun era copiat dupa modelele Super V de la cannondale) si, foarte relevant, o garantie de 2 ani care includea si revizii periodice gratis. In mintile multora, faptul de a intra intr-un magazin si de a iesi cu o bicicleta nou-nouta si cu un act care promitea doi ani lipsiti de griji era ceva. Si eu intr-un fel ii invidiam pe acei colegi care faceau asta, pur si simplu pentru ca eu aveam o bicicleta zgariata la mana a doua. Diferenta, nu? E o chestie de imagine. Acuma, faptul ca acele biciclete erau mai mult mai putin fiabile e putin relevant in contextul dat. In vremea respectiva si la banii respectivi, nu prea aveai de ales. Era ori depozitul cu bicicletele la mana a doua unde cumparai la ghici, ori DHS/Firstbike. Sigur ca daca toata lumea se documenta, daca aveai prieteni sau posibilitatea de a vedea biciclete mai bune, iti schimbai parerea despre firmele autohtone(zic autohtone pentru ca bicicletele erau cel putin asamblate in Romania si destinate Europei de Est), dar nu toti aveau posibilitatea asta. O alta problema erau piesele de schimb si consumabilele. Pai vreau sa zic ca astazi, in anul 2018, daca ai norocul sa gasesti la vanzare saboti de frana Kool Stop(eu n-am gasit niciodata pe stoc, doar mult mai tarziu pe ebay), daramite in 2002-2003? Nu mai vorbesc de cauciucuri de calitate, jante, etc. Nu prea se gaseau. Si daca le gaseai, erau scumpe. Prin urmare, sunt multe motive pentru care duetul pomenit a avut mare succes la noi in anii aceia. Trebuie sa tineti cont si de faptul ca in Statele Unite, "cea mai bogata tara din lume" dupa cum zic ei, se cumpara si astazi biciclete de tipul Dhs/Firstbike luate de pe la Walmart cu 100-120 de dolari. Daca ei, care isi permit sa dea 2000 de dolari pe o bicicleta se zgarcesc si cumpara una de 20 de ori mai ieftina, in Romania la ce puteam sa ne asteptam? Toata lumea sa vaneze Specialized Stumpjumper la ocazie, reducere 95% din pretul normal? Nu e un scenariu plauzibil. Plus ca, de bine de rau, magazinele Dhs/Firstbike au adus locuri de munca in multe orasele din Romania. In afara de fabrica unde se asambleaza, chinezii au angajat vanzatori, personal tehnic, etc etc. O afacere ca asta pune in miscare o suita intreaga de servicii si nici un loc de munca in plus nu strica, mai ales atunci. Nu e important faptul ca bicicletele erau proaste- nici nu aveau cum sa fie bune, la un pret mediu de 5 milioane. Cu 5 milioane/500 de lei abia daca reusesti sa cumperi o pereche de cauciucuri, un far si o pereche de pantaloni de ciclism, daramite o bicicleta intreaga, care mai intai trebuia expediata din celalalt colt al lumii. Odata cu aderarea la UE si dezvoltarea relativa a economiei nationale, pe la sfarsitul primului deceniu al noului secol deja incepusera sa apara pe piata biciclete bune. Cativa dintre marii producatori deschisesera magazine in Bucuresti(Imi amintesc de Merida si Trek) dar chiar si asa, diferentele de pret dintre marcile locale si cele internationale a insemnat ca pentru multi dintre noi, tot variantele la mana a doua sau Dhs/Firstbike ramaneau accesibile. Astazi in Galati, reprezentantele Dhs/Firstbike nu mai exista deja de ani buni si partea proasta e ca nu am vazut magazine care sa le ia locul, dupa stiinta mea in tot orasul mai era un singur magazin specializat pe vanzarea de biciclete. In rest....raman amintirile(bune sau rele). Dar cand esti tanar si prost, toate amintirile sunt frumoase. Vad tot mai des pe strada biciclete "adevarate", modele scumpe si pusti de bani gata, 100 de magazine noi care vand biciclete la aproape orice pret, au aparut si bicicletele Devron(facute tot de DHS, dar mai bune) si mai relevant, vad tot mai multe persoane mergand cu bicicleta. Asta este un lucru bun, intrucat am devenit masa critica si soferii/autoritatile au inceput sa prezinte mai multa diferenta fata de noi. SI asta se vede, se simte. Ma bucur pentru faptul ca astazi simt ca sunt mai putin urat de soferi decat eram acum 15-20 de ani, si ca soferii sunt putintel mai civilizati vis-a-vis de biciclisti. In unele locuri s-a mers asa de departe incat au aparut chiar si piste pentru biciclisti- da, sunt trasate aiurea si de obicei prin mijlocul lor dai de masini parcate, stalpi sau oameni care asteapta autobuzul. Dar nene, sunt acolo si ne reprezinta. Lumea nu mai poate sa te injure cand treci pe langa ei atunci cand prin preajma se afla o pista pentru biciclisti. Pista acea reprezinta o validare, arata ca avem si noi dreptul la o bucata din astfalt. Acum 18 ani nu aveam asta- cel putin in locurile unde am crescut eu. In concluzie, era DHS/Firstbike e o mica parte din istoria postcomunista a Romaniei, cu partile ei proaste si bune. Nu stiu cate biciclete marcate ca atare mai vand cele doua companii azi, dar in mare as spune ca epoca lor de aur a apus, in contextul in care oferta pentru biciclete noi si folosite a explodat si numele Dhs/Firstbike nu mai au impactul si "prestanta" de odinioara. Din cate am mai citit, fabrica DHS e ocupata si astazi, probabil cu productia/asamblarea bicicletelor Devron si a modelelor care merg la export.
  9. edydear21

    De vreme ce ai incercat si nu a mers, nu e tarziu sa scrii despre asta ca sa stie si altii. Poate ca solutia ta chiar e cea mai buna pentru conditii de inghet, nu m-am gandit la asta! Ma uit pe internet si vad ca astia in vest au la dispozitie solutii speciale pentru iarna, nu stiu care din ele se gaseste si in Romania. Ice Wax, Dumonde Tech freehub oil ? Idei sugerate de altii: ulei de motor sintetic cat mai non-vascos(0w30), lubrifianti cu teflon. Astia se gasesc mai usor
  10. Continuam seria articolelor cvasitehnice(jumate tehnica, jumate psihedelic) cu o discutie despre butuci. Butucii. Marturisesc ca am devenit putin obsedat de butuci in ultimii ani, ei sunt o componenta ascunsa in sensul ca in conditii ideale nu o sa le acorzi aproape niciodata atentie, dar daca incep sa faca probleme nu numai ca o sa blestemi bicicleta, dar o sa trebuiasca sa refaci roata/rotile, ceea ce nu e deloc placut sau ieftin. Si acum, o mica sesiune de "Stiai ca...?". Multa lume crede ca butucii pe rulmenti au fost inventati ca o evolutie tehnica a sistemului clasic pe bile, dar in realitate se pare ca ei au aparut ca urmare a incapacitatii producatorilor mai mici de a realiza butuci pe bile la tolerante suficient de mici incat sa poata concura cu marii producatori(shimano, campagnolo etc). Nefiind in stare sa rezolve problema, ei au adaptat sistemul pe rulmenti la rotile de bicicleta si s-a dovedit o miscare isteata. Rulmentii sunt mai usor si mai ieftin de produs la scara industriala !! Banuiesc ca nu peste foarte mult timp, butucii pe rulmenti vor deveni singurul tip de butuc produs. Pe langa faptul ca se muleaza pe cerintele pietei si mentalitatile momentului, ei au ca avantaj principal faptul ca nu dureaza la fel de mult ca butucii clasici. Nici un producator nu-si doreste sa produca piese care sa tina vesnic- butucii nu sunt o exceptie. Vom reveni asupra acestui aspect. In al doilea rand, butucii pe rulmenti se muleaza bine pe cerintele actuale din evolutia bicicletelor de munte. Intrucat aceste biciclete au fost din ce in ce mai solicitate in ultimii 25 de ani, piesele au inceput sa se uzeze mai repede si sa se strice mai repede(lovituri, etc), prin urmare sansele ca o bicicleta de munte sa-si sfarseasca perioada utila de exploatare avand piesele originale din fabrica sunt din ce in ce mai mici. In acest sens, butucii pe rulment au avantajul(teoretic) de a fi mai usor de servisat pentru ca intr-un fel sunt mai putin complecsi. Ei ori functioneaza, ori nu functioneaza. Cand rulmentii de la o roata se uzeaza, ei se scot in timp scurt si se inlocuiesc. Avantaj, nu? Mai ales ca in conditii dificile, butucii pe bile(cel putin modelele mai ieftine) au tendinta de a dezvolta un mic joc care in timp se agraveaza, pe cand varianta cu rulmenti(iarasi, in teorie) nu are problema asta. Deci butucii pe rulmenti sunt mai buni pentru "tavaleala". Singurul aspect deranjat pe care il gasesc la acest tip de butuci sunt rulmentii in sine. Sa exemplific: La un moment dat vroiam sa cumpar o bicicleta care venea cu roti mavic crossride model mai vechi- pe rulmenti. Roata pe spate avea o spita lipsa. Am incercat sa gasesc in avans pe internet spita compatibila si rulmenti pentru cazul in care as avea nevoie. Dupa vreo doua ore de cautat, am gasit spite compatibile si rulmenti asijderi pe site-uri diferite si la preturi....destul de serioase. Am facut un calcul rapid si am tras concluzia ca daca as fi vrut sa inlocuiesc cateva spite si rulmentii de la ambele roti m-ar fi costat cat valorau rotile in sine. Eu fiind obisnuit sa gasesc spite si bile oriunde si aproape gratis, nu am fost deloc incantat de "noul sistem". Rotile astea cu piese personalizate nu au viata lunga. Fie din lipsa de piese, fie ca piesele sunt scumpe, ele ajung in cativa ani la reciclat sau la un fraier care se bucura ca le-a cumparat ieftin, fara sa realizeze costurile aferente intretinerii lor. Cat despre mine, asta e o situatie de tipul "Nu mersi". Butucii clasici pe bile. Un butuc de calitate pe bile nu numai ca va tine toate viata(in conditii rezonabile, fara abuz si cu minim de intretinere), dar va putea fi lasat si mostenire copiilor. Cineva intreba la un moment dat pe youtube care sunt cei mai buni butuci facuti vreodata(se referea la butuci pe rulment). Eu am zis Campagnolo Record. Moderatorul a fost de acord. Dar Campagnolo nu sunt singurii care fac butuci "pe viata". Sunt multi care se plang pe internet ca au probleme cu butucii pe bile pentru ca niciodata nu sunt reglati corect si fie au joc, fie sunt prea stransi. Si inteleg problema asta. Intradevar, daca iei o pereche de roti cu butuci slabi si incepi sa cobori scari zilnic mai mult ca sigur ca nu vei fi multumit de rezultate. Insa in conditii mai rezonabile de exploatare si avand la dispozitie butuci buni, problema asta pur si simplu dispare. Am avut la un moment dat un butuc shimano 105 pe fata care niciodata cat a fost la mine nu am putut sa-l reglez astfel incat sa fie perfect. Nu mergea. Fie avea un mic joc, fie era prea strans. In plus, chiar daca il reglam la perfectie la mana, odata montat pe furca se deregla cu cativa nanometri incat sa fie suficient sa nu mai fie perfect. In apararea butucului, s-ar putea ca pe perioada initiala de exploatare sa nu fi fost intretinut corespunzator, situatie in care el desigur s-a deteriorat. Cu toate astea, faceti rost de butuci de calitate care nu au fost neglijati si veti remarca ca sunt mai usor de reglat si nu au joc. In existenta sunt butuci de la un numar relativ relativ mare de producatori, evident eu nu am putut testa decat cativa din acestia. Daca cumparati biciclete folosite/vechi cum fac eu, nu exista regula care sa spuna care butuc e prost si care e bun, toate rotile trebuie luate "la mana" si verificate. Cum spuneam, butucii de calitate nu au joc de au un aer matasos cand se invart, gradul de inertie e urias si zgomotul e ca si inexistent. Nu uitati ca la butucii de competitie se folosesc uleiuri speciale, nu vasilina- odata am facut prostia de a introduce vasilina la un butuc gresat cu un ulei din asta dupa ce am verificat bilele si surpriza, butucul nu se mai invartea la fel de fin si roata avea inertie mai mica. La un butuc cu bile, orice detaliu conteaza ! Recomandari finale: La capitolul butuci ieftini si buni, nu cred ca Shimano are rival astazi. Campagnolo Record/Ultegra/Dura Ace/XTR/XT, toti sunt butuci buni. Aveti grija de ei si ei va vor servi bine. Nu pot sa spun care ar castiga o competitie de anduranta(eu cred Record), dar majoritatea dintre noi nu vor apuca sa ajunga la punctul ala. La capitolul butuci ieftini va trebui mai degraba sa decideti singuri cand cumparati, pentru ca s-ar putea ca diverse modele sa aiba diverse grade de calitate. Se incearca la mana in magazin- greutatea e mai putin importanta aici. Daca cumparati variantele pe rulmenti(la care eu nu ma pricep), ideal ar fi sa verificati disponibilitatea si preturile practicate pentru rulmentii de schimb. Nu in ultimul rand, dintre butucii cu 36 de gauri si aia de 32/28 etc, eu aleg mereu 36. Nu strica niciodata sa ai mai multe spite la roata! In genere vorbind, daca scrie Shimano/Campagnolo/Suntour pe el, probabil ca butucul e decent. Diferenta principala este ca butucii mai ieftini capata joc mai repede si sunt mai greu de reglat decat variantele mai scumpe. Daca puteti, cumparati cei mai buni pe care vi-i puteti permite. Nu conteaza ca sunt noi sau folositi. Pe termen lung veti fi mai fericiti.
  11. edydear21

    Spray lant(cu tub extensie). Nu stiu cum se comporta la frig, dar nu are cum sa strice. Am avut un butuc unde tot asa, clichetii ramaneau blocati. Am folosit spray de lant fara macar sa desfac butucul si problema a disparut.
  12. Acum vreo 12 ani aveam impresia ca daca o bicicleta are jante mai groase, mai late si cauciucuri si mai groase cumva roata va fi mai rezistenta. Nu a fost ultima oara cand m-am inselat. Realitatea este ca roti proaste vin pe toate dimensiunile, in marea majoritate a cazurilor(plimbari, ture) din punct de vedere structural nu prea conteaza cat de lata e janta sau daca cauciucul e gros sau nu. In cartea "The Art of Wheelbuilding"(pag. 39), Gerd Schraner, specialist scrie clar ca "daca vreodata pe una din rotile construite de mine se rupe o spita, asta se datoreaza unei greseli facute de mine". Continua: "Nu e niciodata vina spitei[care s-a rupt] pentru ca cedarea spitelor e intotdeauna cauzata de o structura spitata instabila care e imperfect balansata in interiorul jantei". Punand problema in context, putem deduce ca daca o persoana de 120 de kg se urca pe o cursiera si roata incepe sa se descentreze, asta nu inseamna ca respectiva persoana are nevoie de "roti groase", ci inseamna ca rotile respective nu erau potrivite in acel context. Cel mai adesea, pe langa faptul ca bicicletele obisnuite nu folosesc jante si spite de foarte buna calitate, majoritatea rotilor existente sunt roti de fabrica cu spite subtensionate si de foarte multe ori avand tensiuni inegale intre ele. Adaugam la acest mixt si moda numarului mic de spite si rezulta o roata slaba care va profita de prima ocazie ca sa se descentreze. De cele mai multe ori putem evita descentrarea rotilor prin utilizarea lor cu masura(a se intelege ca trebuie sa tinem cont mereu de limitarile rotii ca atare) si mai ales prin tensionarea corecta a spitelor. E destul de simplu sa afli daca rotile de pe bicicleta sunt problematice, strangi cu mana spitele intre ele si daca simtiti si cel mai mic joc si/sau faptul ca unele sunt tari si altele moi, atunci roata in chestiune trebuie recentrata. Despre asta e vorba in expresia tehnica "structura instabila incorect balansata". Spitele care incep sa se rupa sunt comune in situatiile in care bicicleta a fost folosita pe o perioada extinsa de timp cu roti nepotrivite pentru modul in care au fost folosite si la un moment dat incep sa cedeze pe rand. Am avut o astfel de supriza neplacuta la o bicicicleta cumparata la mana a doua. Spitele au inceput sa cada rand pe rand si singura solutie a fost inlocuirea tuturor spitelor si refacerea rotii. O alta problema sunt spitele care sunt smulse din janta in cazul aplicarii unei lovituri foarte puternice. In aceasta situatie spitele nu si-au facut treaba, pentru ca in loc sa se rupa asa cum ar trebui, ele smulg niplul din janta si distrug janta. Situatia nu e catastrofala ca atunci cand se prabuseste janta, dar e problematica oricum. Pentru evitarea unor astfel de situatii, eu as folosi spite subtiate(butted) care sunt mai elastice si permit o rata mai mare de deformare inainte sa se rupa. Chiar si daca intelegem aceste principii de baza nu inseamna neaparat ca vom putea scapa de problema ruperii spitelor pentru ca in cazul in care nu stii sa construiesti si sa centrezi roti(eu, eu), ramai la mana mecanicilor care, in functie de gradul de pricepere si cheful lor pe moment ar putea sau nu sa--ti centreze corespunzator rotile problematice(in principal e vorba de rotile de pe spate). Pentru persoanele mai grele care au probleme cu spitele rupte, recomand ca pe spate sa montati roti cu jante de calitate, 36 de spite(dt swiss sau sapim, drepte sau subtiate) si butuci decenti. Daca nu aveti resursele sau cheful sa investiti, e suficient sa aveti rotile corect si egal tensionate. In acest sens, e foarte important sa apelati la o persoana care stie ce face, pentru ca sunt mai multe feluri de a centra o roata- modul prost si modul corect. Iarasi, dupa ce ridicati roata de la centrat, verificati la mana spitele. Daca unele sunt beton si altele sunt slabe, cereti banii inapoi si mergeti la altcineva. De evitat atelierele gen Decathlon, unde nu se acorda mare atentie detaliilor.
  13. Nu pare sa existe un subforum pentru discutii legate de istoria si tehnica aferenta dezvoltarii bicicletelor, asa ca postez si eu unde pot. Bicicletele din fibra de carbon au fost promovate inca de la inceput ca fiind mult mai usoare ca cele din otel si aluminiu, desi primele tentative de constructie monococa din acest material au rezultat in biciclete mai grele ca cele din otel. Situatia s-a mai imbunatatit pe masura ce tehnica a mai fost pusa la punct, iar fibra de carbon a fost promovata agresiv ca material de top in constructia de biciclete, in timp ce materialele traditionale au fost marginalizate si impinse catre zona de jos a productiei de biciclete. S-a creat in timp impresia ca cadrele de otel sunt grele si predispuse la rugina, pentru ca multe din bicicletele care mai sunt inca facute din otel sunt intradevar prost facute. Vina insa nu apartine materialului in sine, ci absentei de investitii si de reclama facuta ultimelor aliaje de otel dezvoltate in ultimii 20 de ani, care sa concureze cu succes pe piata daca li s-ar oferi sansa. Vom reveni asupra subiectului. Au existat bicicletele ultra-usoare cu mult inainte de aparitia fibrei de carbon. Inainte si dupa al doilea razboi mondial, in Franta au existat firme care produceau biciclete pe comanda care costau cat o masina si cantareau cam cat cantareste astazi o bicicleta din fibra de carbon. Atasez aici doua pagini din cartea "Epoca de aur a bicicletelor facute pe comanda" iesita de piata in 2005. Exemplul care mi-a atras atentia este o Rene Herse din 1947 care cantareste complet echipata aproape 8 kg, dar daca facem abstractie de elementele extra, precum farul, pompa, aripi etc, ar reiesi ca bicicleta fara accesorii ar cantari undeva pe la 7.5 kg. Cadrul e din otel, desigur. Mai sunt multe exemple de biciclete usoare in carte, dar acesta e unul facil. Atasez aici paginile: Este de mentionat ca aceste biciclete nu erau facute pentru a castiga un concurs si apoi a fi atarnate de perete, ele erau gandite pentru uzul zilnic, multe aveau atasate si genti pentru activitati(piata, picnic etc) si de asemeni trebuiau sa circule pe drumuri mult mai proaste ca cele de azi, mai ales in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Unele au supravietuit, altele nu. Ceea ce e important de retinut este ca tehnologia si arta de a face astfel de biciclete exista inca de acum 70 de ani. Prin urmare, bunul simt dicteaza ca si astazi ar trebui sa fie posibil sa construiesti biciclete durabile, usoare si practice din otel. Fibra de carbon va deveni in cativa ani materialul de referinta pentru constructia de biciclete, si acest lucru nu se datoreaza superioritatii materialului sau al bicicletelor in sine. Ca de obicei, in orice industrie totul se rapporteaza la pret si marja de profit. Este absolut clar ca astazi e mai usor si mai profitabil sa construiesti biciclete din fibra de carbon decat din otel de calitate. Ca bonus, fibra de carbon e mult mai sensibila la evenimente precum zgarieturi, accidente si mai greu de reparat, ceea ce rezulta in cadre care rezista mai putin timp. Reducand perioada de exploatare a bicicletei prin scaderea de ansamblu a calitatii componentelor dar si prin un marketing agresiv, marile corporatii au reusit ce si-au propus, si anume sa transforme bicicletele in obiecte de unica folosinta(procesul se afla inca in faza de dezvoltare-aplicare). Din fericire, datorita cererii(probabil), dar si al aparitiei tubulaturilor din aliaje care pot concura cu orice alt material(vezi ultimele modele de la reynolds si altii), exista si astazi o oferta destul de consistenta pe piata mondiala de biciclete de otel. Ele cumva merg impotriva curentului si sunt un fel de curiozitati pe care doar ciudatii le cumpara(mai ales ca nu sunt ieftine). Din punctul meu de vedere, bicicleta ideala ar avea un cadru din aliaj de otel, facut pe comanda. Ultima parte e importanta, intrucat bicicletele sunt precum hainele- e greu sa gasesti una "de-a gata" care sa-ti vina perfect. Nu am avut ocazia sa fac pana acum o comparatie directa intre un cadru de otel si unul din fibra de carbon, dar in ceea ce priveste comparatia cu aluminiul, e clar pentru mine ca un cadru bun de otel e preferabil, atat la cursiere cat si la biciclete de munte. Otelul prezinta un anumit comfort la pedalat care la aluminiu e uneori inlocuit de senzatia de "rigid". Conteaza foarte mult cum e gandit cadrul si ce fel de presiune ai la roti etc, dar pe ansamblu sunt destul de sigur pe mine cand spun ca atat ca durabilitate cat si ca confort, otelul nu poate fi inlocuit. Un aspect comic care nu e foarte discutat este chiar greutatea dintre diversele tipuri de cadre. Cand marii producatori au inceput sa produca in masa cadre de aluminiu si mai apoi fibra de carbon, se vehicula ideea ca aceste cadre sunt mai usoare ca cele din otel. De-asta se si vindeau, nu? "Cumpara bicicleta cu cadru din aluminiu, e mai usoara" spuneau vocile din popor. Cu toate astea, daca stai sa cantaresti o bicicleta obisnuita din otel cu una din aluminiu, diferentele nu ies in evidenta. De fapt, la categoria biciclete de munte, cea mai usoara bicicleta pe care am incercat-o vreodata avea cadru de otel. Cantarea in jur de 10 kg. Cadrele din fibra de carbon sunt intradevar mai usoare per medie(diferenta de vreo 6-700 de grame), dar cum spuneam durabilitatea pe termen lung sta sub semnul intrebarii si pe langa asta, otelul ofera o siguranta si o previzibilitate pe care fibra de carbon pur si simplu nu o prezinta. Pentru mine(amator), nu exista nici o competitie, otelul castiga dezbaterea. De altfel sunt destul de sigur ca bicicletele mele din otel, cea mai veche avand deja vreo 35 de ani, o sa-mi supravietuiasca si vor putea deservi si incanta generatiile urmatoare, daca o sa mai pedaleze cineva in anul 2050.....
  14. Toate piesele unei biciclete sunt importante(pana si suruburile care ruginesc si care mai apoi sunt desfacute cu mare chin), iar manetele de frana/schimbator nu fac exceptie de la regula. Ele sunt importante pentru ca prin ele "simtim" bicicleta. Daca maneta de frana flexeaza si maneta care schimba vitezele nu functioneaza cum trebuie, deja ne scade increderea in bicicleta per ansamblu. De asemeni, desi se inlocuiesc usor, manetele si schimbatoarele sunt de regula "pe viata", insemnand ca in conditii normale ele ar trebui sa functioneze pe toata perioada cat bicicleta e in uz- inca un motiv sa nu facem economii de calitate la capitolul asta. Intrucat discutia e vasta si sunt multe aspecte relevante interconectate pe care nu le pot acoperi in intregime, o sa incerc sa impart articolul in mai multe paragrafe in care se discuta chestiuni generale si particulare. Cum imi dau seama daca un schimbator/maneta e de calitate? In primul rand evitati plasticul daca se poate, o sa vedeti de ce. O regula generala e ca nici una din aceste componente nu ar trebui, in mod ideal, sa aiba joc la elementele mecanice sau sa flexeze. O maneta de frana ieftina va avea corpul si/sau maneta de plastic si cand o strangi vei avea impresia ca tii in mana un burete, nu exista punct clar de contact. Sunt si alte aspecte relevante care enerveaza, respectiv jocul din pivoti sau elemente de reglaj prost facute sau inexistente. La schimbatoare se aplica aceleasi principii. Apucati schimbatorul si miscati-l putin. Are joc, se misca usor in lateral si fata-spate? Asta inseamna de obicei ca, calitatea e proasta sau ca respectiva piesa a fost lovita. Acelasi lucru si cu rotitele. Unele game de schimbatoare sunt prevazute cu rotite care au un joc perceptibil(shimano acera de pilda), dar la XT nu exista asa ceva. Vom reveni asupra subiectului. 1. Cum spuneam, manetele sunt importante pentru ca prin ele "simtim" bicicleta. In unele cazuri nu prea conteaza ce fel de manete ai- cazul cursierelor si semicursierelor vechi, de pilda. Toate manetele neindexate de schimbator pe cadru sunt cam aceeasi lucru si functioneaza la fel. La randul lor, cam toate manetele de frana de pe cursierele vechi sunt enervante, ineficiente si uneori dureros de inconfortabile. Manetele astea se simt ca si cum ai tine in mana doua spargatoare de nuci, iar de fiecare data cand franezi trebuie sa spargi o nuca. Eu am rezolvat problema montand manete moderne tip shimano sti pe cursiera mea veche. Am facut-o doar de dragul comfortului si nu am regretat niciodata. Manetele moderne de cursiera sunt mult mai comfortabile si putin mai eficiente decat cele vechi si cu adevarat schimba senzatia pe care o ai cand te urci pe bicicleta. Care e diferenta dintre o maneta Sora, de pilda si Ultegra? La manetele astea integrate pentru cursiere difera mai ales senzatia pe care o ai cand schimbi. In comparatie cu gamele superioare, modelele mai ieftine sunt mai "lalai", ca si cum ai tine in mana un taitel. La modelele mai scumpe schimbarea vitezelor e mai rapida, mai precisa si maneta actioneaza cu mai multa fermitate. Chestiunea e mai degraba subiectiva, asa ca alegeti ce maneta va place si e accesibila. Nu comentez asupra durabilitatii diverselor modele pentru ca nu le-am folosit pe perioade lungi de timp, impresia mea e ca daca faceti multi km pe an ar trebui sa ochiti cel putin gama shimano 105/echivalent, altminteri pentru uz recreational si manetele Sora sunt acceptabile. La manetele pentru bicicletele de munte lucrurile devin mai interesante si exista o mai mare diversitate de optiuni. Din capul locului va sfatuiesc ca daca cumparati o bicicleta noua sau la mana a doua, evitati daca puteti manetele integrate frana/schimbator. Sunt enervante pentru ca in majoritatea cazurilor manetele de schimbator nu pot fi detasate si daca vreti sa schimbati frana sau numarul de viteze, trebuie sa schimbati toata maneta. Si daca inlocuiesti una, trebuie sa o schimbi si pe cealalta pentru ca nu arata bine etc. Mult preferabil ar fi sa ochiti manetele individuale care se inlocuiesc/repara mult mai usor. Acestea fiind spuse, am avut in general noroc cu manetele cu care am intrat in contact, indiferent ca au fost ieftine sau scumpe, noi sau vechi. Sunt anumite aspecte de evitat. In primul rand evitati manetele de frana cu corp din plastic, care flexeaza si sunt din cauza asta si mai ineficiente, si mai enervante, si mai putin durabile. Cu cat e mai mult metal, cu atat mai bine. Companii precum DiaCompe fac de multi ani manetele de frana si sunt in general bune. Modelele mai proaste au un anumit joc pe verticala, dar in general e acceptabil. Daca se poate, cand cumparati o maneta de frana mecanica, mergeti la magazin si luati in mana mai multe modele. Alegeti-o pe care aia care are cat mai putin joc si pare mai solida. Manetele de calitate au arc integrat si suruburile de ajustare a cablului sunt metalice si usor de apucat. Sunt multe companii chinezesti/taiwaneze care produc manete bunicele si ieftine, trebuie doar sa va documentati inainte sa cumparati. Cele mai bune pe care le-am incercat eu sunt manetele tip servowave de la shimano. Nu stiu exact cum si ce fel, dar sunt bune ^.^ Manetele de frana hidraulice. Bre, nimeni nu mai foloseste frane pe janta acu`, toti vor biciclete "hidraulice". Am o relatie duala cu franele hidraulice. Le ador pentru ca sunt puternice si nu au nevoie de obicei de reglaj, le detest pentru ca...nu sunt facute sa dureze si sunt mai degraba de unica folosinta. Aceleasi reguli se aplica, cautati frane cu manete cat mai solide, fie ele si din plastic si daca se poate, incercati-le pe biciclete expuse. Manetele/franele mai ieftine(pentru ca se vand set, maneta-cablu-etrier) confera o senzatie mai spongioasa la actionare, nu au puncte de reglaj si evident, nu franeaza la fel de bine. Modulatia e si ea diferita, respectiv daca apesi putin pe ele nu se intampla nimic si daca strangi mai tare se blocheaza imediat roata. Franele hidraulice bune au, ca si franele pe janta, o anumita cursa pe parcursul careia poti doza puterea de franare. Sfat personal: aveti suma X de bani. Nu cumparati frane identice fata spate. Luati cea mai ieftina frana(de la aceeasi companie preferabil) pentru frana de fata si cheltuiti restul pe frana de spate. E mai bine daca aveti frane alivio(Shimano bl-M4XXX) pe fata si slx/XT pe spate decat daca cumparati un set deore. Sigur, conteaza si aspectul aici, dar nu stiu cati de pe strada o sa observe ca aveti modele diferite de manete, mai ales daca culoarea e identica. Motivul pentru care nu ma incanta franele pe disc este ca nu pot fi montate pe orice bicicleta si nu sunt genul de componenta care sa merite achizitionat la mana a doua. Nu recomand sa cumparati frane hidraulice la mana a doua, majoritatea nu sunt facute sa fie reparate si realmente nu merita riscul. De asemeni, nu uitati ca lichidul de frana trebuie schimbat cam odata la 2 ani. In principiu, nu cred ca o frana hidraulica pe disc e gandita sa tina mai mult de 10 ani si intretinerea lor e mai costisitoare decat la franele clasice, dar pentru majoritatea oamenilor aceste aspecte sunt irelevante incat e posibil ca bicicleta cu totul sa nu tina 10 ani. Manetele de schimbator. Am inceput sa scriu acest articol gandindu-ma la ele, dar dupa mi-am dat seama cat de multe feluri de manete sunt si m-am indepartat de centrul subiectului. Manetele de schimbator sunt importante pentru ca ele in primul rand determina procesul de schimbare a vitezelor. Principalul motiv pentru care bicicletele nu mai schimba sau schimba incorect vitezele nu e schimbatorul propriu-zis, ci maneta. Si care e sensul sa ai 30 de viteze pe bicicleta daca nu le poti folosi, no? Cand ies cu bicicleta se intampla sa schimb "viteza" si de doua ori pe minut. Probabil ca la o tura de o ora actionez maneta de cel putin 20 de ori, ceea ce inseamna ca piesa in chestiune trebuie sa lucreze mereu si bine, altfel intreaga experienta are de suferit. Detest schimbatoarele care nu-si fac treaba, sunt sigur ca si altii simt acelasi lucru. Deci, cum sa evitam situatia de a nu mai putea schimba sau lantul care sare aiurea atunci cand vrem sa schimbam foaia sau pinionul? Cea mai mare problema e intalnita la bicicletele vechi si cele de tip supermarket care vin dotate cu manete rotative tip sram gripshift. Eu am folosit sram gripshift multi ani, si recent am inteles si de ce oamenii in general le detesta. Cu toate ca ultimele modele sunt usor de actionat, ele in general nu par sa fie gandite sa dureze mai mult de cativa ani si au tendinta sa fie imprecise. Modelele vechi sunt foarte rigide la actionare/greoaie, relativ imprecise si in special greu de intretinut. Cauciucul care acopera modelele incipiente de gripshift are tendinta sa putrezeasca si inlocuirea lui e nepractica. Unsoarea speciala folosita la angrenarea acestor schimbatoare e iarasi foarte greu de gasit si uneori gresarea lor nu usureaza forta necesara actionarii lor. Acestea fiind spuse, daca aveti o bicicleta veche pe 6-7 viteze sau un DHS d-ala cu manete retro made-pe-vapor si nu vreti sa cheltuiti mai mult de 50 de lei ca sa o faceti sa schimbe vitezele din nou, gripshift si shimano rotative gen SL-RS43 sunt manete decente, la banii aia chiar nu ai ce sa le reprosezi. Sunt ieftine, usoare si usor de actionat. Dezavantaje- precizia lasa uneori de dorit, unele modele nu sunt indexate(desi asta nu e neaparat un avantaj daca ai rabdare si nu te grabesti). Cand acest tip de schimbatoare nu-si mai face treaba, incercati sa le reglati si gresati cu vasilina/spray cu silicon(e posibil ca vasilina obisnuita sa atace plasticul in timp), daca nu merge e mai indicat sa cumparati altele, mai ales daca primele sunt mai vechi de 5 ani. Pentru uzul pe perioade extinse si precizie, manetele produse de shimano cu sistemul "rapidfire" sunt probabil cele mai bune si mai accesibile. Singura critica pe care o am pentru shimano este ca astazi nimeni nu mai produce manete de schimbator de calitate pentru bicicletele cu 6-7 viteze, ceea ce inseamna ca daca eu vreau sa cumpar manete XTR pentru bicicleta mea 3x7, ghinion- nu exista asa ceva. Din fericire, la mana a doua se gasesc la preturi accesibile modele din gama STX- STX RC care sunt de o calitate excelenta, in special cele cu suporti argintii si manete detasabile. Chiar si manetele integrate sunt excelente atat timp cat nu au fost abuzate. Manetele stx-rc facute pentru 8 pinioane(merg si pe 7) sunt atat de bune incat le pot compara usor cu cele din gama XT sau XTR M900. Evident daca aveti acces la xtr M900 luati-le, dar acest scenariu e ma degraba viabil pentru bicicletele "vintage". Pentru uzul practic, gama stx e ideala pentru bicicletele cu 21-24 de viteze si nu pierdeti nimic in raport cu manetele si schimbatoarele moderne, ba s-ar putea sa fiti surprinsi daca sunt mai fiabile ca modelele recente. Singura problema de care am auzit/intalnit la aceste schimbatoare este ca in timp incep sa se gripeze, cand in mecanism incep sa se usuce uleiurile din fabrica si intra praful si diverse sedimente. Prin urmare daca aveti probleme cu ele si devin greoaie sau nu mai intra in viteza, nu va panicati. Luati o cheie, intoarceti maneta cu capacelul rotund in jos si dati-l jos. Cumparati un tub mic de WD40 si saturati mecanismul cu acest lichid, si in acelasi timp actionati maneta, astfel fortand clichetii din interior sa se miste. Asteptati o ora, repetati procesul. Daca se poate sau e necesar, puteti chiar si sa scufundati mecanismul in WD40(sau degresant similar) peste noapte, si s-ar putea sa descoperiti ca acum schimbatorul lucreaza mai bine. Nu functioneaza de fiecare data, dar in mod sigur ajuta. Daca nu aveti accces pe moment la WD40, puteti incerca pur si simplu sa degresati mecanismul cu detergent de vase si o periuta de dinti, dar la sfarsit tot va trebui regresat cu ceva(ulei de lant etc). La capitolul manete "moderne" pentru 9-10-11 viteze, lucrurile sunt simplificate. O pereche de manete acera detasate costa la magazin aproximativ 110 lei si sunt suprinzator de decente. Nu stiu cate de fiabile sunt pe termen lung, dar isi fac treaba bine si nu ma astept la probleme din partea lor. As evita gama altus sau tourney pentru ca acolo deja nu mai merita deranjul, decat poate daca le gasiti la acelasi pret cu sram gripshift, moment in care devin preferabile pentru multa lume. Mie nu-mi plac. Sunt serii mai reusite si mai putin reusite de rapidfire, cel mai usor e sa cititi cateva recenzii gen pe amazon inainte sa cumparati modelul dorit. La o bicicleta noua(culmea) sunt multe cazuri in care primul lucru pe care l-as schimba ar fi tocmai maneta care schimba pinionul si frana pe spate, tocmai pentru ca ele sunt cel mai des folosite. E o diferenta clara intre o maneta altus si slx, de pilda. Acest lucru devine tot mai evident pe masura ce trece timpul, dar in primul an de exploatare probabil ca nu o simtiti nevoia de ceva mai bun. 2. In sfarsit trecem la capitolul schimbatoare si aici nu o sa insist foarte mult. O sa-mi bazez observatiile pe oferta shimano, intrucat ei domina piata si nu am experienta cu ce ofera acum sram(desi daca observ filosofiile celor doua companii as prefera tot shimano pe termen mediu-lung) Schimbatoarele sunt mai importante decat se crede, ele determina tensiunea aplicata lantului si impreuna cu manetele determina modul in care se schimba viteza. Combinatia ideala pentru mine la biciclete de munte este: pinioane otel(nu exista diferente majore evidente intre modele, cumparati ce vreti), lant+schimbator+maneta XT pe spate, deore pe fata. Combinatia rezultata va aduce rezultate bune pe o perioada lunga de timp si in conditii mai putin ideale(noroi, schimbarea in panta, lant uzat etc). Daca atunci cand cumparati bicicleta nu veti observa neaparat o diferenta, peste 24 de luni lucrurile se schimba. In principiu ce se intampla cu componentele mai ieftine este ca trebuie sa aveti mai multa grija de ele ca sa poata opera in parametri. De asemeni ele se uzeaza mai repede, dar asta nu devine evident daca folositi bicicleta odata pe saptaman in parc. Veti observa ca un schimbator acera nu e la fel de rigid ca un slx/xt si rotitele sunt de calitate mai proasta la primul, In momentul in care lantul devine uzat si nu ati mai trecut pe la revizia anuala de vreo 5 ani, modul in care se comporta gamele inferioare lasa de dorit. Totusi, un mic detaliu ignorat de multi poate face o diferenta semnificativa, si anume, reglajul din maneta al pozitiei schimbatorului. Aproape orice maneta de schimbator din gama mtb are un punct de reglaj la intersectia dintre cablu si maneta. Rotind usurel de acel accesoriu veti observa ca schimbatorul se misca usor in fata sau in spate, paralel cu pinioanele. De multe ori schimbatul vitezei devine imprecis din cauza alinierii incorecte intre schimbator si pinioane, aliniere care e foarte importanta mai ales la transmisiile cu multe viteze, dar nu numai. Ca sa verificati, priviti din spatele bicicletei alinierea schimbator-bloc pinioane. Cele doua nu ar trebui sa fie perfect paralele, ghidajul lantului ar trebui sa fie cu cativa milimetri in fata pinionului pe care e asezat lantul. Initial e nevoie sa va jucati putin ca sa intelegeti procesul, dar odata ce va prindeti cum functioneaza aveti sansa sa scapati de schimbarile imprecise si lantul care sare de pe un pinion pe altul fara sa doriti asta. Puteti merge desigur la service pentru asta, dar sa presupunem ca nu aveti chef sa lasati bicicleta sau pur si simplu nu vreti sa cheltuiti bani. O aliniere gresita chiar si cu cativa milimetri la o transmisie de 9+ viteze poate sa duca la rezultate diferite atunci cand schimbati pe anumite pinioane. Mare atentie insa, daca urechea de la schimbator(piesa care fixeaza schimbatorul de cadru) e stramba sau schimbatorul in sine e stramb sau are un joc mare ca urmare a unei lovituri degeaba incercati sa reglati alinierea lant-pinioane pentru ca lantul va sari in continuare. Daca urechea de la schimbator e chiar si usor stramba, ea trebuie indreptata. Iarasi, daca schimbatorul a fost lovit si se vede, cel mai probabil va trebui sa-l inlocuiti altfel schimbarea vitezelor va fi imprecisa. O alta situatie in care lantul va sari oricum este atunci cand e uzat. Diferenta insa este ca lantul uzat patineaza pe pinioane/foi, pe cand un lant ghidat imprecis va sari de pe un pinion pe altul, adica schimbarea vitezelor fie e greoaie, fie nu se face deloc, fie lantul sare pe alt pinion decat cel dorit. De obicei ghidajul e de vina aici. Iarasi, unii se grabesc sa regleze schimbatorul din cele doua suruburi de pe el care regleaza cursa schimbatorului(stanga-dreapta). Din punctul meu de vedere e o metoda putin mai complexa si cel mai simplu reglaj e acela care se face din degete, mai ales ca orice greseala acolo poate fi corectata mai usor(pur si simplu tii minte de cate ori rasucesti si in ce directie). Sansele sa strici si mai rau bicicleta sunt destul de mici ^_^ Ca modele de schimbator, recomand cel mai scump pe care vi-l permiteti pe spate(nou sau folosit), pe fata merge si unul mai ieftin, dar nu luati cel mai ieftin. Totodata atunci cand schimbati manetele/schimbatoarele trebuie sa aveti mare, mare atentie la compatibilitatea dintre piese. Aici sunt o suta de scenarii posibile, asa ca nu intru in ele. Suficient sa spunem ca daca o bicicleta a iesit pe poarta fabricii cu X numar viteze, cel mai sigur si mai ieftin este sa pastram compatibilitatea existenta cand schimbam o anumita piesa. Veti fi surprinsi sa aflati ca un schimbator deore XT(exceptie uzura excesiva) de acum 20 de ani e mult mai bine lucrat si tensioneaza lantul mai bine ca un acera luat ieri din magazin, dar asa este. Din punctul meu de vedere, la capitolul schimbatoare shimano sunt azi doar doua game: gama acera-alivio-deore si gama (s)lx, xt, xtr, respectiv zee si saint, desi ultimele doua sunt mai specializate. Sunt destul de sigur ca si sram are o gama similara, mai ales ca cele doua companii incearca sa ofere alternative la fiecare punct de pret. Altfel spus, intre un schimbator shimano la 200 de lei si un sram la 200 de lei probabil ca diferentele nu sunt asa mari. In teorie sram pune accent pe "ergonomie" si operatie in timp ce shimano sunt mai conservatori, asa ca daca schimbati bicicletele odata la 2-3 ani cum se face in occident probabil nu veti observa vreo diferenta importanta intre modele, dar pe termen lung veti aprecia diferenta de calitate si usurinta in intretinere oferita de gamele superioare. Inchei acest scurt articol cu cel mai simplu si mai util sfat: NU neglijati bicicleta. Luati-va un spray de lant macar si ungeti periodic toate partile aflate in miscare. Curatati periodic transmisia, nu lasati mizeria sa se acumuleze. Ungeti periodic manetele si pivotii la care aveti acces, verificati si gresati butucii. Verificati ca spitele sa fie corect si egal tensionate. Sabotii de frana trebuie sa calce cat mai egal pe suprafata, suprafata de franare trebuie sa fie curata. Revizia anuala e si ea importanta, dar doar daca aveti acces la un service ca lumea, ceea ce nu e asa simplu. In ultimii ani, tot mai des observ ca tipul unsuros care lucreaza in curte sau garaj face o treaba mai buna decat "personalul calificat" de la magazinele mari care te taxeaza si pentru privitul bicicletei.
  15. edydear21

    A nu se intelege gresit ca eu incurajez furtul. Realitatea economica este ca Romania pierde mai mult decat castiga de pe urma UE iar capitalismul reprezinta o formula istorica pentru exploatare si furt. Invit pe cine doreste sa-mi citeasca disertatia cu titlul "Relatia dintre capitalism si bunastare in Europa" care poate fi descarcata gratuit de aici(subiectul poate fi dedus): http://www.academia.edu/9021212/Relatia_dintre_capitalism_si_bunastare_in_Europa De asemeni, cine are nevoie de carti si surse serioase pe teme generale legate de capitalism poate sa-mi trimita mesaj. Bibliotecile noastre sunt deficitare la capitolul asta. Schimbarea vine prin cunoastere (=^.^=)