gibonu

Moderators
  • Content count

    3,561
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    180

Everything posted by gibonu

  1. Sambata, 23.09.2017 Micul dejun a fost OK. Nu era bufet, ci sub forma unei portii de mancare cu de toate, de la branza pana la prajitura, suficient cat sa te saturi. Pentru intoarcere am ales drumul care merge prin nordul lacului Kerkini. A fost o idee foarte buna, pentru ca pe aici drumul este ok si nu ridica nicio problema. Lacul Kerkini era cam secat la sfarsit de septembrie. Un pelincan. Am citi pe undeva ca lacul Kerkini ar fi un loc important de popas pe traseul de migratie al multor specii de pasari. Se pare ca pe aici ajung si pasarile flamingo, insa nu le-am vazut. Lantul muntos din pozele de mai jos se numeste Belasita, in bulgara si macedoneana si Belles in greaca. Pe partea cealalta a acestor munti este Bulgaria si putin mai la vest Macedonia. Si una de la nivelul apei. Bonus. Statuia lui Spartacus de la Sandanski. Spartacus nu era bulgar, ci doar trac probabil nascut prin zona in care azi de alfa orasul Sandanski. Centura de 3 benzi pe sens, format de autostrada a Sofiei, un vis umed la Bucuresti pentru inca mult timp. Pentru final, doar unul dintre locurile in care directia Ruse este semnalizata. Asta pentru ca am avut niste discutii cu niste domni care sustineau ca nu exista indicator spre Ruse pe centura Sofiei. Cam asta a fost. Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
  2. Hai noroc la toata lumea. Vineri 22.09.2017 Dupa tura din peninsula Pelion trebuia sa ne oprim undeva prin nordul Greciei, pentru ca un drum dintr-o bucata Volos - Bucuresti mi se pare prea lung. Fiind si Jerry cu noi, singura cazare pe care am gasit-o in zona care sa permita si accesul cu caini a fost pensiunea Ixnilatis: https://www.ixnilatis.gr/houses_main_en.html Camera dubla, cu mic dejun, pret 50 euro / noapte, luata de pe booking.com. Pensinea este situata pe malul vestic la lacului Kerkini, un lac artificial alimentat de raul Struma [Strymonas in greaca]. Locatia pe harta a lacului se vede mai bine in poza de mai jos. Pentru a ajunge la cazare, am ales varianta drumului care se desprinde spre vest din autostrada Salonic - Serres si care pana la lac merge pe de-a lungul Strumei. A fost o alegere proasta, pentru ca acel drum este cam ingusut si cu multa vegetatie pe margine. Nu merita. Camera a fost ok baia la fel. Cel mai tare mi s-a parut faptul ca pe tavanul camerei exista un cuib, probabil de randunele. Posibil ca inainte in locul camarelor sa fi fost un grajd.
  3. Iunie 2010 - Muzeul montan de langa Bolzano (Italia) Despre cum se urca odata pe munte. Anderl Heckmair este cel care a condus ascensiunea din 1938, in premiera pe fata nordica a Eiger-ului. Mai multe detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Anderl_Heckmair O cugetare care mi-a placut. Muzeul montan de langa Bolzano face parte din seria Muzeelor Montane fondate si administrate de Reinhold Messner, unul dintre cei mai mari aplinisti din istorie. Unii spun ca este cel mai mare. Mai multe detalii: http://www.messner-mountain-museum.it/en/ Iunie 2010 - Muzeul Clubului Aplin Austrian din Innsbruck (Austria). Bocancii cu care Hermann Buhl a urcat pe Nanga Parbat in 1953. Mai multe despre Hermann Buhl: https://en.wikipedia.org/wiki/Hermann_Buhl
  4. @diorgulescu Multumesc pentru apreciere si completare. Stiu Egnatia Odos, am parcurs-o, cu mai multe ocazii, aproape in totalitate, de la granita cu Turcia pana la Ioanina. Putea sa fie finantata si cu bani de la martieni, important este ca exista si ca te poti folosi de ea. Desi ma repet, noi romanii ar trebui sa lasam capul jos si sa ne vedem de treba, pentru ca suntem praf in ceea ce priveste infrastructura. Pe langa greci, si bulgarii ne dau rusine (centura in regim de autostrada a Sofiei, trenul dintre aeroport si centrul Sofiei, etc). Ca sa nu mai vorbesc despre turci, ca aia sunt Star Trek pe langa noi (3 poduri peste Bosfor, un tunel feroviar si unul rutier pe sub Bosfor, drumuri express cu doua benzi pe sens si separatie intre sensuri in aproape toata tara, etc).
  5. Hai noroc la toată lumea. În ideea că Grecia nu înseamnă doar mare, soare şi splendoare şi că are foare multe de oferit, câteva vorbe şi mai multe poze despre peninsula Pelion (plus oraşul Volos). Asta este peninsula, mai exact în cercul roşu, la sud-est de Volos. Este o combinaţie interesantă între dealuri mai înalte (nu mi s-au părut munţi) şi mare. Vrăjelile turistice de genul “cel mai bine păstrat secret al Greciei” şi altele asemenea nu le luăm în considerare. Cazarea a fost la Tasia Boutique Hotel: http://www.hoteltasia.gr/ Luat de pe booking, preţ 240 de Euro pentru 7 nopţi, cameră dublă, cu mic dejun. Hotelul, de fapt o pensiune mai mare, este situat undeva în nordul peninsulei Pelion, în cătunul Hania, la 25 de km est de Volos şi la 1200 metri altitudine. Camera a fost suficient de spaţioasă. Şemineul părea functional însă nu l-am folosit. Cabina de duş a fost chiar de dimensiuni generoase. Însă cel mai tare dotare a camerei a fost terasa foarte spaţioasă, ideală pentru şpriţ-ul de dinainte de culcare. Micul dejun a fost OK, cu mezeluri, caşcaval, iaurt, miere, câteva chesţii semi-preparate, omletă, plus ceai şi cafea la discreţie. Pentru a sublinia cât de puturoşi sunt grecii, o singură gagică se ocupa de recepţie, de bucătărie (e drept, pentru micul dejun) şi de curăţenia din cameră. Venea în fiecare zi de la Volos, jumate din drum cu autobuzul, cealaltă jumătate cu autostopul. Era licenţiată în filologie, fluentă în engleză şi super de treabă, gata oricând să te ajute cu diverse informaţii despre peninsula Pelion. Avea nişte probleme cu Germania, însă depsre asta mai târziu. Altfel spus, nişte putori grecii. Poate o exista şi prin RO, însă până acum n-am găsit vreun absolvent de studii superioare care să fie angajat (nu proprietar) şi să se ocupe cu menajul unei pensiuni mai mari. Vor mai exista pe parcursul poveştii şi alte exemple depre cât de leneşi sunt grecii.
  6. @EyesOnly Poate te ajuta la documentare si filmul asta facut de Jeremy Clarkson despre actiunea britanica din 1942:
  7. @EyesOnly Multumesc pentru topicul nou creat. Cat despre cele cateva postari de aici, nu-i nicio problema. Bafta.
  8. Hai noroc la toată lumea. Înainte de orice, trebuie să îi multumesc lui @majikstone. În primul rând pentru ajutorul pe care mi l-a acordat înainte de a pleca în tură, care a constat în răspunsuri clare şi concrete la toate nedumeririle pe care le aveam, de la transportul bicicletei cu trenul până la condiţiile de campare din Franţa. Recunosc cinsit că uneori l-am stresat cu întrebări de-a dreptul tâmpite, cum ar fi dacă în campingurile franţuzeşti apa este potabilă, însă omu’ mi-a răspuns clar şi concret şi la astfel de întrebări. În al doilea rând trebuie să îi multumesc pentru seară agreabilă pe care am petrecut-o la Paris, pe malul Senei, el cu bere, io cu cidru. De asemenea, trebuie să îi mulţumesc şi lui @diorgulescu. Din poveştile lui de tură am văzut că se poate merge foarte bine cu cortul şi că se poate renunţa fără niciun fel de problemă la cazările în pensiuni / hoteluri rezervate în prealabil. N-am nicio intenţie de a-l flata pe om, însă poveştile lui de tură au fost impulsul necesar pentru a trece la nivelul următor, adică de a merge într-o tură mai lungă cu cortul. Revenind la tura în Normandia, după cum se poate vedea parţial şi din TAG-uri, subiectul principal a fost Debarcarea aliată din iunie 1944. Totul a plecat de la cartea “Ziua cea mai lungă” a lui Cornelius Ryan, adică asta. Primă dată am citit acestă carte acum vreo 25 de ani, când aveam vreo 15 ani. De atunci mi-am dorit să ajung în Normandia şi să văd cat mai mult din ce a însemnat Debarcarea. Prima data am ajuns in primăvara lui 2008 în Normandia, însă doar o zi, pe fugă, cu o maşină închiriată. Mi-a plăcut mult ce am văzut atunci, însă a rămas regretul că n-am putut sta mai mult şi că tot ce am văzut a fost cam pe fugă, în ideea de atunci (acum am renunţat) de a vedea cât mai multe. În plus, în 2008 nu făcusem prea multe ture cu bicicleta, însă deja începusem să am ochiul format pentru cicloturism şi să fiu atent la unele detalii cum ar fi înclinaţia drumului, zonele cu umbră, calitatea asfaltului şi a semnalizării drumului, etc. Altfel spus, din primăvara lui 2008, de la volanul unei maşini închiriate, mă gândeam cât de frumos ar fi să pot avea măcar o săptămăna la dispoziţie pentru o tură cu bicicleta prin Normandia. Apoi anii au trecut, m-am tot gândit, documentat şi am tot plănuit o tură cu bicicleta în Normandia şi până la urmă anul asta s-a întâmplat. Aşadar, împreună cu prietena, în dimineaţa zilei de 10.06.2017 am decolat de la Bucureşti, direcţia Franţa. Că m-am organizat expemplar şi de data asta acum nu mai contează. În noapte de dinaintea plecării n-am reuşit să dorm deloc şi abia am reuşit să pregătesc cele două biciclete pentru transportul cu avionul, plus celelalte bagaje. La fel, nici nu mai contează că unele chestii importante le-am uitat acasă. Data viitoare mă apuc cu o lună de zile înainte de plecare de făcut bagajele, poate aşa reuşesc să nu mai plec cu morcovu-n cur. Zborul Bucureşti – Beauvais – Bucureşti, operat de Blue Air a costat aproximativ 560 Euro (2 persoane, 2 bagaje de cală şi 2 biciclete), bilete cumpărate la sfărşitul lui februarie 2017. Cei de la Tarom mi s-au părut foarte nesimţiti cu tariful de 100 (una sută) euro / segment de zbor / bicicletă. Când am luat biletele la Blue Air, la Tarom preţul era undeva pe la 300 de Euro (om + bagaj de cală) + 200 de Euro pentru bicicletă. Adica 1.000 (una mie) Euro pentru două persoane, faţa de 560 Euro de la Bleu Air. Zborul a decurs fară probleme pentru că am dormit aproape tot timpul. M-am trezit la momentul în care avionul a traversat Rinul pe la nord-vest de Mainz şi apoi a trecut peste valea plină de meandre a Moselei. Fiind prea obosit nu m-a dus capu’ să fac o poză. La Beauvais zborul nostrul era singurul avion din aeroport, însă cu toate astea am stat vreo 40 de minute până au apărut bagajele pe bandă. Probabil le-au mai scanat francezii încă odată, ca efect al stării de urgenţă care este în vigoare din anul 2015. Controlul la frontieră a fost foarte lejer, doar un scan la buletin. Pentru că tot vorbeam despre starea de urgenţa, în loc de “Bienvenue en France”. Mi-a luat vreo două ore până am reuşit să montez cele două bicicletă. Căt timp mă coiam io cu montantul bicicletelor a trecut pe lângă noi de câteva ori patrula de la armata franceză, însă oamenii au evaluat repede situaţia şi nu ne-au spus nimic. De la aeroportul din Beauvais (de fapt din localitatea Tille) până la gară din Beauvais nu este foarte mult de mers călare pe bicicletă, însă asta am aflat-o la abia la întoarcere când am plecat spre RO. Prima dată am mers pe drumul destinat exclusiv maşinilor şi am făcut ceva până la gară. Apoi, odată ajunşi la gara din Beauvais am constatat că vom ajunge la Paris mai târziu decât planificasem şi că nu mai aveam nicio şansă să prindem trenul Paris – Cherbourg la care aveam deja biletele cumpărate online cu mult timp înainte. Cam aşa arată biletul online la căile ferate franţuzeşti. Mi-a plăcut că biletul se cumpără extrem de simplu, chiar nu este nevoie de cont pe site-ul căilor ferate. Pur şi simplu alegi trenul cu care vrei să mergi, dai banu’ (cardul de salariu din RO merge foarte bine) şi primeşti pe e-mail biletul sub forma de PDF. Iar naşu’ cand apare scanează doar codul QR din dreapta biletului, faţa să ceară vreun act de identitate. Biletul din poza de mai sus l-am cumpărat online prin aprilie şi a costa 37 de euro. Biletul pe care care l-am luat apoi în ziua plecării trenului (de la automat) a costat 51,90 de Euro, asadar o diferenta de aproximativ 25 %. Cel mai tare mi s-a părut faptul că tranportul bicicletei cu trenul (în afară de TGV) este gratis.
  9. @EyesOnly Foarte tare si bafta la planificare. Intr-adevar, ai ales o perioada cam aglomerata, insa stiu si io cum este cand depinizi de altii. Ca sugestie, nu poti aranja cu gazda de la Beauvais sa lasi acolo husele si sa le iei la intoarcere? In final, daca tot ajungi langa Saint Nazare, poate vezi ce a mai ramas pe acolo de pe urma actiunii britanice din martie 1942 (Operatiunea Charriot). Detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/St_Nazaire_Raid
  10. Vineri, 22.09.2017 Ziua plecarii, cu regret, din peninsula Pelion. Inainte de plecare ne-am oprit la biserica Sfantul Andrei, pe langa care trecem in fiecare zi in drum spre cazare. Ultima baie. Pretul apei plate sub cel din RO. Pentru final, inca un exemplu despre cat de lenesi sunt grecii. Bucata de autostrada Volos - Salonic acum este acum completa iar cireasa de pe tort sunt niste tuneluri. Primul tunel are 1,9 km lungime. Al doilea tunel are 6 km lungime. Al treilea tunel are 2,8 km lungime. Aşadar, dupa un calcul simplu rezulta ca grecii au reuşit să construiască (în total) 10,7 km de tunel de autostradă. Iar Bucurestiul nu are nici macar o centura continua decenta. Pentru ca inca mai exista romani care sustin ca centura Salonicului nu este deloc semnalizata si ca ratacirea este inevitabila. Cam asta a fost. Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
  11. Corect. Merinos-ul este cam pretentios si trebuie sa ai grija de el. Am uitat io sa mentionez ca acele izmene sa fie folosite ca primul strat de protectie, peste care sa vina pantalonii. Concret, iarna la munte folosesc o pereche de izmene de merinos si niste pantaloni de carpa de la Lidl. Pana acum n-am avut nicio problema, disconfort, senzatie de frig, etc.
  12. @Marmo Poate te ajuta niste izmele lungi din lana de merinos: https://merino-shop.ro/ro/barbati/70-pantaloni-jogger-barbati.html Sau alte izmene similare. Bafta.
  13. Sambata, 13.01.2018 Am revenit pe traseu, la fix un an de la plimbarea de anul trecut. De data asta n-am mai fost singur, cu insotit de un prieten maistru foto. Caminul Alpin tot inchis este, nici n-a avut rost sa-l fotografiez. Pacat. Un format nou de indicatoare. In prima parte a traseului, zapada aproape deloc. Doua bucati de la maistru foto. Poiana Costilei. Arzatorul sovietic la treaba. Aproape de Pichetul Rosu stratul de zapada a mai crescut putin. Probleme mai mari au fost cu stratul de gheata de sub zapada, bine dezvoltat in anumite zone. Am reusit odata sa alunc si sa ma intind pe burta si sa dau bine cu un genunchi de pamant. Plus alte cateva ocazii in care am reusit sa ma redresez cu ajutorul betelor. O noutate la Pichetul Rosu. Dacii si Bucegiii. A urmat Poiana Izvoarelor, Gura Diham si cei cativa km pe plat pana in Busteni. Nimci deosebit, doar ca n-am mai ajuns la clatitele minune din Busteni. Inapoi la Bucuresti cu IR 1635, care intre Ploiesti Vest si Bucuresti Nord, circula fie cu 140 km/h fie cu 11 km/h. Se pare ca exista o mica problema pe un segmet scurt de linie, altflel 140 km/h intre Bucuresti si Ploiesti [posibil si Campina] pare un mic pas inainte spre un transport feroviar contemporan.
  14. Sâmbătă, 14.01.2017 Bucureşti (07:00) – Buşteni (08:41) cu trenul IR 1631. În tren cald şi bine, astfel încât am stat în tricoul şi cu o vestă subţire pe mine, pentru că la vestă aveam buzunare pentru portofel şi telefon. Între Bucureşti şi Ploieşti trenul merge cu aproape 120 km/h. Se vede mai bine din poza de mai jos (o aplicaţie de telefon mobil). Asta pentru că în ultimul timp, trenurile inzăpezite, anulate sau întârziate au fost un subiect intens exploatat de către presa românească. însă un tren în care este cald şi bine, merge repede şi ajunge la timp nu constituie vreun subiect de ştire. Locomotiva electrică expusă în gara Buşteni. Construită (locomotiva, nu gara) la Berlin în anul 1913. Altimetrul gării din Buşteni. Tehnologia contemporană (doar GPS, fără senzorul barometric) a ajuns la aceiaşi concluzie. După o cafea de 2 lei de la aparat băută pe peronul gării mi-am pus parazăpezile şi am plecat spre Căminul Alpin. Regina Maria şi Regele Ferdinand la baza statuii grenadierului Muşat. Conform unei hărţi de la Centrul de vizitare al Parcului Naţional Bucegi (in Buşteni lângă hotelul Silva) monumentul se numeşte “Ultima grenadă”. Mai multe informaţii despre Constantin Muşat. Fotografia de mai sus a fost făcută la Expoziţia “România în Marele Război” de la Muzeul Naţional de Istorie al României, deschisă până la 15.03.2017. DN 1 văzut de sus. Se anunţa o zi cu soare. Pâna la Căminul Alpin nu a mai durat mult. Ospitalitate maximă, pe uşa de intrare (oricum parea închis de mult timp). Conform uniculul afiş din geam, ultimul eveniment a avut loc aici acum aproape 1 an. Revenind la Clubul Alpin Român, pare o instituţie foarte serioasă, care se intinde pe 3 site-uri. Sau cel puţin asta rezultă la o simplă cautare pe Google (atenţie la terminaţiile site-urilor). Unul dintre site-uri este făcut pe o platformă de bloguri, însă asta contează mai putin. Plus că am văzut că se discuta intens despre unele acuzaţii sau dosare aflate pe rolul unor instanţe judecătoresti. Aşadar, treabă serioasă aşa cum doar românii ştiu să facă.
  15. Cum spuneam, tipic romanesc. Pe de o parte ridici viteze de circulatie de la 120 km/h la 140 km/h iar pe de alta parte nu poti sa repari o bucata scurta de linie. Foarte tare.
  16. Sambata, 13.01.2017 IR 1635, intre Ploiesti Vest si Bucuresti Nord circula cu 140 km/h. Si ca sa fie treaba romanesca pana la capat, tot acelasi tren reuseste performanta de a merge si cu 11 km/h [la nici 5 minute dupa ce alerga cu 140 km/h]. Sper doar sa fie o problema termporata a caii de rulare.
  17. Paste cu ciuperci de la Adventure Food, 28 Lei de la MMSport. N-am ales io sortimentul de mancare, ci un prieten care a si platit-o. I-am sugerat un gulas, insa omu' a ramas la paste. Si nici nu a percutat la argumentul meu ca 28 de lei este cam mult pentru o portie de paste. Mancarea din punga, inainte de turnarea apei calde. Varianta finala inainte de consum. Desi nu arata prea apetinsant, gustul mi s-a parut foarte bun, aproape similar cu mancarea gatita acasa.
  18. Hai noroc la toată lumea. Am folosit funcţia “search” şi nu am găsit un topic pe acestă temă. Aş dori să discutăm aici despre mâncarea deshidratată (păreri, impresii, preţuri, care mâncare are gust de plastic, etc). Din pură curiozitate am încercat varianta celor de la Trek’n Eat (pe piată sunt mai multe oferte de la diverse firme producătoare). Conform vânzătorului din RO, ar fi vorba despre gulaş. Punga are o greutate de 160 de grame iar mâncare din ea conţine 635 de calorii. Interiorul pungii (mă aşteptam să arate precum boabele pentru câini sau pisici). În pungă se adaugă 520 ml de apă fierbinte (am lasat-o până a fiert), se amestecă bine, apoi se inchide pungă (are sistem de inchidere) si se asteaptă 5 minute. Rezultatul după cele 5 minute. Mancarea mi-a plăcut, are un gust bun, deşi se simte o diferenţa faţă de mâncarea normală de acasă sau de la cârciumă. Şi cel mai important, nu are gust de plastic sau vreun gust chimic. În plus, o mânâncă si maidanezii. Se poate mânca direct din pungă, fără prea mare efort. Eu am folosit furco-lingura de la Light My Fire. Avantaje: Ocupa putin spatiu in bagaj. Se prepară foarte repede, fiind nevoie doar de juma de kil de apă fierbinte. Mâncarea este bună la gust. Se poate mânca direct din pungă, aşasar nu mai este necesară spălarea vasului din care s-a mâncat. În zone mai sălbatice, punga golită de mâncare se poate cara foarte uşor până la primul coş de gunoi. Dezavantaje: Pretul. Punga din poza de mai sus a costat 30 de lei, la http://stocpro.ro/product-category/trekn-eat/.
  19. Foarte tare. Am stat 23 de ani peste drum [in diagonala] fata de acel bloc. Pentru cunoscatori, la parterul acelui bloc turn era cofetaria Florentina, care avea terasa si etaj iar putin mai sus era restaurantul Amfora. Acum, daca nu ma insel, cofetarie este sediu de banca iar carciuma este supermarket. Scuze pentru off-topic.
  20. @EyesOnly Corect. Un drum cu trenul prin Franta, chiar si cu bicicleta dupa tine, este mult mai comod ca un drum cu masina de la Sibiu la Bucuresti. Ca sugestie, in cazul in care ti se pare util, poti deschide alaturi [la propuneri de ture] un topic cu tura pe care vrei sa o faci prin Franta. Pe de o parte, este foarte posibil sa primesti niste informatii care sa te ajute, iar pe de alta parte, acele informatii pot fi utile altora. Bafta.
  21. Joi, 21.09.2017 - Partea a III-a Din Trikeri am taiat-o cu masina spre Agia Kyriaki. De pe drum. Bucata de "montagne russe" vazuta pe lumina. Probabil ferryboat-ul care venea din Sporade. O troita de pe margine drumului. Cina din seara respectiva, in aceiasi carciuma in care am fost cu doua zile inainte. Grecul, chelner si patron in acelasi timp, s-a bucurat sa ne vada si am stat vreo juma' de ora de vorba. Ne-a povestit omu' multe lucruri interesante, cum ar fi ca in sudul Pelionului se mai intampla ca iarna temperatura sa coboare uneori sub zero grade iar rezultatul este ca se sparg tevile de canalizare care sunt montate pe exteriorul cladirilor. Si Jerry s-a inteles bine cu acel grec, deoarece l-a lasat sa-l mangaie, ceea ce nu prea face cu alti oameni. Conflicul cu pisicile de la carciuma a continuat, insa deja eram obisnuiti. Cel mai tare a fost ca omul ne-a considerat prietenii lui, drept pentru care nu ne-a lasat sa plecam pana nu ne-a dat cadou o sticla de vin. Frumos din partea lui. Inca n-am baut-o.
  22. @EyesOnly In masura in care este posibil, ia legatura cu colegul nostru de forum @majikstone Cu siguranta el stie mai bine ca mine sa te lamureasca cu mersul trenurilor din Franta. In alta ordine de idei, pentru ca ai vorbit despre Nantes, nu te ajuta un zbor la Bordeaux?
  23. @EyesOnly Exact, de unde pana unde vrei sa mergi cu trenul in Franta? Fiind vorba de Beauvais, trenul de aici ajunge doar la gara de Nord. De exemplu, daca ajungi in Paris cu un tren care ajunge la alta gara, s-ar putea sa fie cam greu sa-ti poti lua un singur bilet. Concret, in Paris, intre gara de Nord si gara Saint Lazare distanta este foarte mica, undeva pe la 2 km.
  24. @EyesOnly Habar n-am. Anul trecut mi-am luat biletele separate (online). Este vreun motiv anume pentru care nu vrei sa iti iei bilete separate?
  25. Din motivul asta spuneam ca este utila husa textila pentru transportul bicicletei in avion. Oricum, ma bucur ca s-a rezolvat cu bine. In rest, felicitari pentru tura atat tie cat si doamnei tale. Multumesc pentru disponibilitate si te asteptam si cu alte povesti.