gibonu

Moderators
  • Content count

    3,439
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    159

Everything posted by gibonu

  1. Foarte tare site-ul. Multumesc frumos.
  2. Hai noroc la toată lumea. Dobrogea mi s-a părut tot timpul o regiune interesantă, în care merg cu plăcere oricând am ocazia. Plus că în multe zone este ideală pentru o tură cu bicicleta, datorită peisajelor interesante şi a traficului auto redus. La toate astea se adaugă posibilitatea unei nopţi dormite în cort şi a unui spălat la cişmea, aşa că abia aşteptam să plec de acasă. Sâmbătă, 09.09.2017 Cernavodă – Rasova – Ion Corvin – Adamclisi 66 km Bucureşti Nord (06:40) – Cernavodă Pod (08:40) cu trenul IR 1989. Tren sezonier, capăt de linie la Tulcea, penultima zi de circulaţie a trenului respectiv. De asemenea, trenul (Săgeata albastră) avea locuri (online) şi pentru bicicletă. Gara Ciuniţa. În gara Ciulniţa se vând nişte merdenele foarte bune, mult peste ceea ce există în Bucureşti, însă trenul oprea doar 1 minut, n-am putut să-mi iau. Când m-am urcat în tren în gara de Nord, în vagon mai era un tip cu o cursieră. L-am salutat, am vrut să stau de vorbă cu el, însă omu’ era distant şi fără chef de vorbă, aşa că l-am lăsat în pace. La plecarea trenului din Feteşti, m-am trezit cu tipul cu cursiera în faţa mea, cu chef de vorbă, nu mai scăpam de el. A fost o conversaţie interesantă, de genul “io cu cursiera merg şi cu 50 km/h”, “de ce am şaua aşa de mare”, “cursiera mea costă 2500 de euro”, etc. În gară la Cenavodă m-am oprit la o cafea, omu’ cu cursiera a plecat (mergea până la Eforie). Capătul vestic şi intersecţia cu Dunărea a Canalului Dunăre – Marea Neagră. Nivelul apei din canal destul de scăzut. Podul Sfânta Maria din Cernavodă. Cugetarea asta o admir de fiecare dată când trec pe aici. Sub autostrada A2. Indicator care nu mai este de actualitate. Am intrat pe DJ 223, însă aproape imediat am virat dreapta spre crama Rasova. Până la crama sunt vreo 2 km, iar aproape tot drumul este asfaltat şi iluminat. Crama este cu circuit închis, vizita se face cu programare şi cu număr minim de persoane. Însă am avut noroc că am dat de un paznic de treabă care m-a lasat să intru puţin în curtea cramei pentru câteva poze cu podul lui Saligny. Dunărea (amonte) văzută din poarta cramei.
  3. Duminica, 10.09.2017 - Partea a IV-a Adamclisi - Deleni - Pietreni - Pestera - Medgidia 57 km Monumentul eroilor sarbi din cimitirul ortodox din Medgidia. Stema Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor [din 1929 si-a schimbat numele un Iugoslavia]. Se pare ca este cel mai mare monument militar sarbesc din afara Serbiei. Este ridicat in memoria sarbilor, croatilor, bosniacilor si slovenilor care au luptat in Primul Razboi Mondial, alaturi de armata romana in Dobrogea, in 1916. Voluntari au fost organizati sub forma unei divizii in armata tarista. In afara se sarbi, restul componentilor erau prizoneiri sau dezertori din armata austro-ungara. Au ales sa lupte sub comanda sarbeasca deoarece Serbia era singurul stat independent din viitorul Regat al Sarbilor, Croatilor si Slovenilor. Ofiterii acestei divizii de voluntari erau sarbi, proveniti din armata sarba care se afla refugiata undeva pe langa Salonic. Interesant este faptul ca pentru a ajunge de la Salonic la Odesa (locul in care se alfa in pregatire divizia de voluntari) acei ofiteri au trebuit sa faca un ocol maritim prin Egee – Mediterana – Gibraltar – Atlantic – Canalul Manecii – Marea Nordului – Atlantic pana la Murmansk, apoi au continuat calatoria cu trenul pana la Odesa. Mai multe detalii despre acest monument se gasesc aici: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/voluntari-sarbi-pe-frontul-romanesc-din-dobrogea Parcela ostasilor sovietici. Stemele unor state, care la fel ca si Iugoslavia, nu mai exista. Uniunea Sovietica. Republica Populara Romana [30.12.1947 - 21.08.1965]. Urmatoarea oprire, obligatorie, a fost ca carciuma Tanta si Costel. Treaba a inceput cu un gin tonic [nu prea avem timp pentru o sticla de vin] a continuat cu niste macaroane, chiar foarte bune desi nu arata prea apetisant si s-a terminat cu niste clatite. Inainte de a pleca spre gara m-am oprit la fantana arteziana din centru. Din 2012 pana acum am ajuns in fiecare an la Medgidia in luna octombrie insa nu am gasit niciodata arteziana functionala. Magistrala Albastra [Canalul Dunare - Marea Neagra]. Locomotiva lui Mad Max, de fapt un vagon pentru deszapezire. In anii trecuti erau doua astfel de vagoane, acum vad ca a ramas doar unul. Bicicleta in tren, dupa ce am avut o discutie nu tocmai placuta cu un insotitor de vagon de dormit. Macar cu ocazia asta am aflat ca vagonul de dormit are un statut special, diferit de cel al unui vagon obisnuit. Cam asta a fost. Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
  4. Rectificare. Ceea ce se vede in poza de mai jos nu este un turn de apa, ci un radar meteo. Mai multe detalii: http://www.meteoromania.ro/anm2/despre-noi/meteorologie-operationala/activitati-de-baza/radar/reteaua-nationala-radar/ Informatiile provin de la un coleg de pe alt forum.
  5. Duminica, 10.09.2017 - Partea a III-a Adamclisi - Deleni - Pietreni - Pestera - Medgidia 57 km Intrarea in satul Pestera. Probabil o adapatoare. Simetrie si fire. Pauza la magazinul satesc unde am hranit un caine cu jumatate de paine pe care o aveam la mine. Posibil o stilizare a unei centralei eoliene. N-am reusit sa inteleg daca eoliana din poza de mai jos chiar alimenta felinarul. Proaspat arat. Tot singur pe drum. Probabil un inceput de perdea forestiera. Autostrada A2, spre Constanta. Asta pare un turn de apa. Intrarea in Medgidia.
  6. @iacobdoc & @by.ebis Nu ma contrazic cu voi, insa imi pare greu de crezut ca acele dungi au aparut de la banda antipana. De presiune prea mica nu se pune problema, chiar am fost atent la asta. In plus, ambele biciclete erau incaracate cu bagaje (genti laterale, saltea, sac de dormit, cort, etc). Adica ar fi mers foarte greu daca in roti aveam presiune mica. In plus, problema mea erau gaurile care apareau in camera pe la imbinare, nu acele dungi. Oricum, am renuntat la banda antipana. Am mai mers ceva cu bicicleta de cand am renuntat si n-am mai avut nicio pana.
  7. @enache nicolae In primul rand, felicitari pentru tura. Nu trebuie sa fii Sadoveanu, pentru ca aici nu este nici aula Academiei si nici cenaclu literar. De asemenea, nu trebuie sa scrii romane, nu este nevoie sa povestești fiecare km parcurs in cele 23 de zile. Este suficienta o descriere pe scurt a fiecarei zile in care sa ne spui ce ti-a placut / nu ti-a placut, ce te-a impresionat / dezamagit si orice altceva ce ti s-a parut interesant. Plus niste poze si povestea turei este gata. Ca sugestie, incearca un top cu 10 poze din fiecare tara vizitata si o explicatie succinta a fiecarei poze. Cea mai eficienta multumire este o poveste a turei. Gandeste-te ca povestea ta de tura ii poate ajuta si pe altii. Bafta.
  8. Duminica, 10.09.2017 - Partea a II-a Adamclisi - Deleni - Pietreni - Pestera - Medgidia 57 km Inapoi pe DN 3 am virat stanga spre Deleni. Satul Abrud probabil ca a fost fondat de ciobanii ardeleni ajunsi / ramasi prin Dobrogea. Prin zona mai este un sat care se numeste Petrosani. Niste carnati, posibil de oaie, la uscat in Deleni. Stanga spre Pietreni, pe DJ 222. Intrarea in sat. Un canal de irigatii prin care apa nu a mai trecut de mult timp. Medgidia nu era departe. DJ 222 arata bine. Margini de drum. Un canal de irigatii in ruina. In departare o padure de centrale eoliene, probabil cele ale caror lumini rosii de balizaj le-am vazut noaptea trecuta. Singur pe drum. Terase. O initiativa interesanta. GAL = Grup de Actiune Locala. Mai multe detalii: https://ro.wikipedia.org/wiki/Grup_de_Acțiune_Locală
  9. @megabicicleta Banda este presata de camera pe interiorul anvelopei, nu cred ca sa poate deplasa in mers.
  10. Vreun motiv anume pentru asta? Sa nu spui si noua cum se comporta banda antipana de la Zefal.
  11. Duminica, 10.09.2017 Adamclisi - Deleni - Pietreni - Pestera - Medgidia 57 km Dupa un somn perfect in cort, cu greu m-am trezit pe la ora 08:30. Monumentul de la Adamclisi pe fundal. Si vazut mai clar. Sacul de rafie, intins si fixat cu doua cuie de cort perfect pentru a strange / rula salteau autogonflabila. Acum la monumentul de la Adamclisi exista si toaleta in spatele casei de bilete, foarte curata si dotata cu hartie igienica, sapun lichid si uscator cu aer cald. Daca tot am profitat de bunavointa celor de la monument, am considerat ca ar fi fost frumos sa platesc un bilet de intrare. Pret 10 lei, compus din 4 bilete de cate 2,5 lei bucata. Cam ce-ar fi de vazut prin sudul Dobrogei. Inclusiv ca Hotelul Ibis [din Constanta] este cea mai mare bazilica din Dobrogea. Monumentul nu l-am mai fotografia pentru ca l-am vazut anul trecut: Cand ma pregateam sa plec a aparut un grup de biciclisti din Calarasi. Io abia ma trezisem iar ei deja avea vreo 50 km parcursi, plus un drum cu trenul pana la Medgidia. Iar de la Adamclisi mergeau acasa pe biciclete, pe la Ion Corvin si Ostrov. Am stat putin de vorba cu ei si am aflat ca sunt niste locuri interesante de vazut in Bulgaria, la est de Silistra. Pensiunea Tropaeum Traiani din Adamclisi unde am stat anul trecut [detalii tot in link-ul de mai sus].
  12. Sâmbătă, 09.09.2017 – Partea a V-a Cernavodă – Rasova – Ion Corvin – Adamclisi 66 km Speram sa pot campa in curtea monumentului Tropaeum Traiani din Adamclisi, asa cum am facut in iunie 2011. Am intrebat-o pe doamna de la casa de bilete daca este posibil, insa aceasta nu a stiu ce sa-mi spuna si ca trebuie sa isi sune sefa. Dupa vreo 3 incercari a reusit sa vorbeasca cu sefa iar raspunsul sefei a fost negativ, pe motivul ca "suntem o institutie publica". Tot doamna de la casa de bilete mi-a spus ca pot campa in afara curtii, langa gard si ca peste noapte exista paza. Mi-a placut argumentul final "vara au venit niste straini cu rulote aici". Langa gard. Cat m-am coit sa montez cortul, doamna de la casa de bilete a plecat si a inchis si poarta in urma ei, asa ca a trebuit sa sar gardul ca sa ajung la cismeaua de langa casa de bilete. Apoi, in timp ce ma splam, a aparut paznicul de noapte, pe un scuter. Omu' era deja informat despre prezenta mea acolo asa ca n-am mai fost nevoie de explicatii suplimentare. Foarte de treaba, m-a asigurat de vreo 10 ori ca pot sta linistit, ca el nu doarme noaptea si ca la cel mai mic zgomot este prezent la poarta. Dupa asta a aprins si luminile, asa ca n-a mai fost nevoie sa folosesc lampa frontala. Sub bec. Poza facuta fara blitz. Pe langa paznicul de la monument, am mai avut la dispozitie doi caini care au dormit langa cort. Cina din seara respectiva a fost orez cu ton si lamaie, un deliciu. Bonus au fost luminile rosii intermitente de balizaj ale unor centrale eoliene [cred ca din satul Pestera] care sunt amplasate mai jos fata de nivelul monumentului de la Adamclisi, astfel incat acele lumini pareau a pulsa la nivelul solului. In rest, o seara placuta de toamna, dupa care somn. Lumina de la bec nu a fost o problema, am adormit imediat dupa ce am intrat in sacul de dormit.
  13. @Traveller Foarte tare acel site. Oarecum similar, insa doar pentru trenurile operate de CFR Calatori, exista "Trenul meu": http://www.cfr.ro/index.php/cauta-tren Arata in timp real situatia trenului din traseu, ideal atunci cand mergi la gara si nu stii ce intarziere ar putea avea trenul in care vrei sa te urci.
  14. Sâmbătă, 09.09.2017 – Partea a IV-a Cernavodă – Rasova – Ion Corvin – Adamclisi 66 km DN 3 "coala de hartie" intre Ion Corvin si Adamclisi. Zidurile [ce-a mai ramas din ele] cetatii de la Adamclisi vazute de pe DN 3. Vazute mai de aproape. Una dintre portile de intrare. Printre ruine. Cealalta iesire din cetate, diametral opusa fata de intrarea dinspre DN3. Singurul panou explicativ pe care l-am gasit si care nu este intr-o stare prea buna. Drumul care face legatura dintre cetate si monumentul Tropaeum Traiani.
  15. @Lucianpim Foarte tare. Felicitari pentru tura si asteptam continuarea povestii.
  16. Sâmbătă, 09.09.2017 – Partea a III-a Cernavodă – Rasova – Ion Corvin – Adamclisi 66 km Canalul Dunare - Marea Neagra vazut de la distanta. Dunarea vazuta de sus, si de la nivelul malului, la intrarea in Rasova. Fosta, mai bine zis ruina, statie de pompare de la iesirea din Rasova. Se observa faptul ca garnituta conductei este facuta dintr-o anvelopa spate de tractor. O capra care parea ca vrea sa faca baie. Spre Aliman. Statuia lui Dan Spataru din curtea scolii din Aliman, satul natal al artistului. Cam ruginit indicatorul care marcheaza iesirea din sat. Asfatul ramane bun. Margine de drum. Un card de gaste in Floriile. Surprinzator, insa asta pare a fi o perdea forestiera. Stanga, spre Adamclisi pe DN 3.
  17. Sâmbătă, 09.09.2017 – Partea a II-a Cernavodă – Rasova – Ion Corvin – Adamclisi 66 km Înapoi pe DJ 223, de pe contrasens m-a abordat direct în engleză o doamnă la volanului unui Duster cu numere româneşti. Iniţial am crezut că se rătăcise, însă doamna (părea olandeză) mi-a spus că câţiva km mai încolo este un adapost pentru animale care merită văzut. Ştiam despre acel adăpost, era în plan să-l văd şi i-am mulţumit doamnei pentru sugestie. Despre asta este vorba. Regulile de vizitare. Zona dedicată câinilor şi cea dedicată pisicilor. Casa propriu-zisă a pisicilor. Protecţia anti săritură de pisică în partea superioară a gardului. Printre locatare. Plus o pisică obeză. Caii au casa lor, însă când am trecut pe acolo erau plecaţi. O parte dintre măgăruşi (mai erau şi altii însă nu i-am fotografiat). “Gardul electric” care îi ţinea pe măgari în tarc. Este doar o bandă care de la distanţă seamănă cu tifonul şi care doar pişcă puţin la atingere. Simplu, frumos şi eficient. As fi vrut să stau de vorbă cu cineva de la acest adăpost de animale şi să îi felicit pentru iniţiativă. Din păcate am găsit doar un domn îngrijitor, cam supărat pe viată, care mi-a spus ceva de genul “noi suntem doar muncitori, normal”. Poate mă înşel, însă din exprimarea omului am dedus că nu prea înţelege motivul pentru care cineva este dispus să dea nişte bani pentru ca măgării să nu fie puşi la cătuţă iar căinii să nu fie ţinuţi în lanţ. Locaţia adăpostului, la nici 3 km distanţă faţa de autostrada A2.
  18. @Action Este bun drumul judetean. Poti merge fara probleme.
  19. @Traveller Foarte tare. Mai asteptam astfel de povesti feroviare.
  20. Hai noroc la toala lumea. Asta a fost tura din Normandia: dupa care au mai urmat cateva zile la Paris si o noapte la Beauvais. Cazarea la Paris a fost la Ibis Budget Porte d'Italie, pret 199 Euro / camera dubla / 4 nopti, fara mic dejun, luat de pe booking.com. Camera, cam austera insa baie a fost ok. Cel mai ciudat mi s-a parut faptul ca geamul camerei era blocat [manerul scos] astfel incat nu se deschidea deloc. Astfel, singura posibilitate de schimbat aerul din camera, ca de aerisit nu se punea problema, era instalatia de aer conditionat. Oricat de performanta ar fi instalatia de aer conditionat, nu se compara cu aerisirea naturala a unei incaperi. Micul dejun costa 7 euro de om, ceea ce mi s-a parut cam mult, asa ca nu l-am luat. Pana la urma s-a dovedit o decizie buna, pentru ca prea multa mancare nu era disponibila. Hotelul este amplasat chiar langa centura Parisului. Ca transport in comun, linia de metrou nr. 7 este in apropierea hotelului, la maxim 10 minute de mers pe jos in ritm lejer spre statiile Le Kremlin Bicetre sau Maison Blanche. Duminica, 18.06.2017 Un numar de inmatriculare din noua regiune Grand Est, cea care azi contine fostele regiuni Alsacia, Lorena si Champagne Ardenne. Banca Le Credit Lyonnais, sponsorul de multi ani al tricoului galben din Turul Frantei. Printr-o piata temporara de langa hotel. Cartoful de Noirmoutier, doar 4,80 euro kilu'. Noirmoutier este o insula pe coasta atlantica a Frantei, de unde va pleca Turul Frantei in 2018. Cu toate astea, nu prea inteleg ce are cartoful de acolo atat de special incat sa coste aproape 5 euro [peste 20 de lei] kilu'. Zona de peste. Revenind la cartoful de Noirmoutier de 5 euro kilu', exista si varianta prajita a acestora, parca 3 euro cateva sute de grame asa ca mi-am luat si io ca sa nu mor prost. Au fost buni, insa nu m-au dat pe spate, nu aveau nimic deosebit fata de alt cartof. Am terminat cu piata, insa dupa cartoful de 5 euro kilu' urmeaza chilotii de 57 de euro si sutienul de 95 de euro. Deja aveam impresia ca sunt intr-un film cu prosti. O expozitie cu haine care i-au apartinut lui Dalida.
  21. Miercuri, 21.06.2017 - Partea a III-a Printre cei care cantau era si o formatie cu niste calugari [parca franciscani] ceea ce mi s-a parut foarte tare [scuze pentru calitatea pozei]. Catedrala Sfantul Petru din Beauvais, chiar spectaculoasa. Imi pare rau ca n-am apucat sa o vedem si in interior. In afara de catedrala mai erau niste lucruri interesante de vazut in Beauvais, pacat ca nu m-am documentat inainte si l-am considerat doar un oras de tranzit. Apel pentru o viteza de 30 km/h in centrul orasului. Traducerea: "Mersul cu 30 km/h in centrul orasului este mai cool". Pe la ora 12 noapte am incercat sa dormim, insa nu prea ma reusit. In piata centrala muzica inca era la maxim, camera nu avea aer conditionat, afara tot 40 de grade erau, asa ca nu se punea problema de inchis geamul. Cel mai tare a fost ca pe la ora 2 noaptea, formatia de mosuleti care cantau cover-uri de rock au considerat necesar sa isi termine concertul cu ambalarea, vreo juma de ora, a celor cateva motociclete pe care le aveau. Dupa asta a fost liniste. Joi, 22.06.2017 Trezit la ora 6 dimineata, mers la aeroport, dezmembrat bicicletele si ambalate in husele pentru transport, un iaurt, o tigara si imbarcarea in avion. Viteza cu care zbura avionul. Pacat ca nu m-a dus capu' sa setez si afisarea altitudinii la care zbura avionul. Avionul nu a avut nicio intarziere iar cand am ajuns la Bucuresti era parfum, doar 26 de grade fata de cele 40 din ultimele zile de la Paris si Beauvais. Plus aer conditionat in autobuzul 780 de la aeroport pana la gara de Nord. Cam asta a fost. Daca are cineve vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
  22. Miercuri, 21.06.2017 - Partea a II-a Aer conditionat in tren, plus un plan inclinat in vagon, ideal pentru manevrarea unei biciclete incarcate cu bagaje. La Beauvais, la fel ca la Paris erau 40 de grade, desi era ora 22:00. Cazarea am avut-o la un hotel din piata centrala a orasului. Pana aici nimic deosebit, doar ca piata centrala era plina de oameni plus cateva scene la care se canta [la volum maixm] de toate, de la cover-uri rock pana la hip hop frantuzesc. Asa am aflat ca am ajuns la Beuvaias exact cu ocazia "Fete de la musique", probabil o sarbatoare legata de solstitiul de vara. Partea mai nasoala a fost ca francezul de la hotel ne-a asigurat ca sarbatoare nu dureaza prea mult, doar pana la ora 1 noaptea. Revenind la hotel, camera noastra a fost la etajul 4. Hotelul nu avea lift, doar o scara destul de ingusta. Pe scurt, o placere sa car toate bagajele pe scari la o temperatura de 40 de grade. Singurul loc disponibil in care am putut lasa bicicletele a fost un calorifer din holul foarte ingust de la parter. Legate intre ele. Si apoi legate de teava caloriferului.
  23. Hai noroc la toata lumea. Avand in vedere faptul ca aici pe forum exista colegi care au caini si se pricep la cresterea lor, cred ca un topic dedicat acestor animale ar fi util. Sau cel putin pentru mine a fost foarte util un topic similar, respectiv cel cu povestea celor 4 catei gasiti abandonati pe strada. Adica asta: http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/18694-ingrijire-caini-nou-nascuti/ Unul dintre cei 4 catei l-am pastrat. Se numeste Jerry si cam asta a fost evolutia lui. La aproximativ o luna. La aproximativ doua luni. Acum, la 4 luni. Dintre cei 4 catei, Jerry a fost de la inceput cel mai atasat de oameni. In timp ce fratii lui se jucau, de multe ori el venea si se ghemuia la picioarele mele. Acum Jerry are toate vaccinurile facute plus cip. Rasa este maidanez [metis cum i se spune mai elevat] si ni s-a spus ca ar avea ceva de ciobanesc german. Ramane de vazut cand va fi adult. Pare un caine inteligent, aproape ca a invatat comanda "sezi", in curand avansam la "culcat". De asemenea a invatat foarte repede ca atunci cand face prostii isi ia un ziar pe cococasa asa ca acum este suficient doar sa ii arat ziarul si se potoleste imediat. Cel putin pana acum pare foarte tolerant fata de cele doua pisici cu care sta. Ea este Gina, gasita in parcul Circului acum vreo luna. Pata neaga de sub nas nu face parte din vopseaua originala ci este doar putin unsoare din lantul bicicletei. Ea este Pice, gasita cum doi ani in Bulgaria, la intrarea in Ruse dinspre Silistra. Gina chiar mananca boabe odata cu Jerry, direct din trocul acestuia iar Jerry nu are nicio problema. Cand este vorba de mancare gatita [orez cu carne si legume] atunci situatia se schimba putin in sensul ca Jerry o maraie discret pe Gina. E drept ca nici noi nu o lasam pe Gina prea mult langa mancarea gatita a lui Jerry. Sper ca si pe viitor Jerry sa ramana la fel de tolerant fata de cele doua pisici. Prin casa Jerry nu a facut vreun dezastru, cel putin pana acum. Nici noi nu i-am lasat aproape nimic la indemana si am ridicat cablurile pe care le-ar putea roade. De asemenea, cel putin cand suntem noi acasa Jerry stie foarte bine ca nu are voie pe canapea. Momentan suntem la etapa in care Jerry invata sa isi faca nevoile afara, insa asta am inteles ca este un proces de durata si care necesita multa rabdare din partea stapanilor. De iesit afara iese de doua ori pe zi, dimineata vreo 20 de minute si seara undeva intre 40 de minute spre o ora iar in week-end, uneori mai iesim cu el cateva ore prin parc. De asemenea, am inteles ca in niciun caz nu este bine sa ii aplic corectii fizice sau sa-l bag cu nasul in ceea ce produce. Asadar, daca exista sugestii referitor la cum invat cainele sa isi faca nevoile afara, raman dator.
  24. Poate ajută pe cineva. Pentru iesirea cu câinele în afara tării este nevoie de paşaport pentru animal. Paşaportul canin este un carnet standard, fără regim special, oarecum similar cu carnetul de sanatate. În mod normal ar trebuie sa existe disponibil la orice cabinet veterinar. Există şi loc de fotografie pentu titularul canin, însă aceasta nu este obligatorie. Paşaportul are nişte rubrici pe care le completeaza medicul veterinar legat de vaccinările antirabice şi de deparazitări, plus o rublică specială unse se lipeşte codul de bare al cipului. Cu 24 de ore înainte de ieşirea din ţară, titularul pasaportului canin trebuie să treacă pe la medicul veterinar iar acesta trebuie să confirme în paşaport că animalul este apt să iasă din tără, că nu este bolnav, etc. Jerry până acum a fost doar în Bulgaria si Grecia, cu maşina. De paşaportului cânelui m-a întreabat doar poliţistul de frontieră grec de la Makaza. Pe români şi pe bulgari nu i-a interesat. În rest, Jerry s-a simţit foarte bine în Grecia (sudul peninsului Pelion) şi noi la fel alături de el.
  25. Hai noroc la toată lumea. Ceea ce urmează sunt doar nişte păreri personale, fără nicio intenţie de polemică. A venit momentul să vorbim despre lucruri serioase, despre un oraş unic care cel puţin asupra mea exercită o magie şi o atracţie constantă, indiferent de câte ori l-am văzut. Am fost până acum de 7 ori la Istanbul şi de 11 ori în Turcia per total (începând cu anul 2004). Cu toate astea, Istanbulul nu a încetat să mă fascineze şi să mă atragă. Este maximul, este cel mai tare, estea tata lor, este superlativul. Nu pot spune că am văzut multe alte oraşe, însă din ceea ce am apucat să văd până acum, de la Toronto la Ierusalim şi de la Berlin la Palermo, nimic nu se ridică peste Istanbul. Trecem peste amănuntele (convenţionale) potrivit cărora Istanbulul este singurul oraş amplasat pe două continente sau că este cel mai mare oraş din Europa în ceea ce priveşte populaţia. Este un oraş viu, un oraş care traieşte intens şi care se alfă într-o continuă schimbare şi (mai ales) dezvolare. Plus că Turcia de la nivelul străzii nu are nicio treabă cu Turcia pe care o vedem la TV sau despre care citim în ziar. Ca să nu o mai lungesc aiurea, în 2012 încă existau în gara Sirkeci înscripţille de mai jos (acum din păcate nu mai sunt). Mesajul de întâmpinare. Mesajul de rămas bun. Revenind în prezent. 18.05.2017 Am intrar în Turcia din Bulgaria, pe la Malko Tarnovo. Formalităţile de intrare în ţară s-au desfăsuar lin şi cursiv, chiar am stat la graniţă mai puţin ca în octombrie 2016, în total vreo 10 minute. Pentru o variaţie de treseu am ales drumul naţional D 020 care merge oarecum paralel cu autostrada O3 Edirne – Istanbul. Transportatoarele de tancuri ale armatei turce. Păcat că nu erau şi tancurile. Drumul national D 020. Duda turcească, încă necoaptă. Primul ceai turcesc băut gratis într-o benzinărie din Vize. Pauza de masa îi oraşul Saray. Nu arată prea apetisant, însa fasolea şi orezul au fost delicioase, nu ştiu ce-au pus turcii în ele. Undeva la nord de Arnavutkoy (satul Arnăuţilor) am constata că drumul national D 020 este închis din motiv de construcţie a noului aeroport (al treilea) al Istanbulului, aşa că am intrat mai redepe de noua autostradă O6, un fel de a treia centură a Istanbulului. Cu orientarea nu a fost nicio problemă pentru că O6 merge spre aeroportul Ataturk după care se continuă alergarea până pe malul mării Marmara. Hotelul în care am stat: http://hamptoninn3.hilton.com/en/hotels/tu...ZEHX/index.html Situat in Zeytinburnu (vestul orasului vechi, langa cetatea Yekidule si zidul Constantinopolului). Camera. Baia, cu o cabina de dus in care puteam da ture. La receptie am gasit numai turcoaice tinere fluente in engleza, micul dejun este generos iar parcarea subterana mare si moca. Panta de acces in parcare aproape ca nici nu se simte. Pret: 133 Euro pentru 3 nopti, camera single cu mic dejun (luat de pe booking.com cam cu o luna inainte de plecare). Ne-a zis turcoaica si ceva despre spa insa nu i-am dat prea multa atentie.