krupp

Members
  • Content count

    1,741
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    12

Everything posted by krupp

  1. deschid acest topic in ideea ca aici vom putea posta chestii (altele decat cele legate de ciclism) gasite pe net, vazute live sau patite de noi, carti citite, filme vazute, chestii care ne-au placut, impresionat, zguduit, scarbit, etc etc. hai sa fim si oameni obisnuiti in afara de lumea exclusivista a ciclismului, hai sa ne conturam mai bine profilul si, de ce nu, sa ne gasim pasiuni comune. eu incep cu postarea unui articol scris de iulian comanescu in dilema veche despre internet si comunicarea pe el> Iulian COMÃNESCU Unde duce jurnalismul colectiv Jurnalismul colectiv/cetãþenesc, care se manifestã mai ales pe Internet, în construcþii de tip Web 2.0, este considerat de unii ca asasinul (colectiv) al mijloacelor de informare clasice, în timp ce alþii îl iau cu greu în seamã sau, dacã ºtiu ceva despre el, îl persifleazã. Cît ºi cum vor schimba noile modalitãþi de comunicare faþa lumii, pînã la urmã? Deºi e prea devreme pentru un rãspuns definitiv, cîteva caracteristici ale fenomenului sînt în acelaºi timp premisele unui rãspuns la întrebare. Despre ce e vorba, pînã la urmã? ÃŽn ultimii ani, pe Internet, oameni fãrã experienþã de comunicare au început sã-ºi dea cu pãrerea sau sã furnizeze informaþie în cele mai variate domenii. Ceea ce în presa clasicã exista doar marginal, sub forma scrisorilor pe adresa redacþiei sau a interviului colectiv pe stradã (aºa-numitul vox pop), a devenit un fenomen cvasigeneral. Toatã lumea nu numai cã are ceva de spus, dar o ºi spune prin intermediul unor platforme uºor de mînuit ºi, în plus, gratuite. Blog, Wiki, Youtube. Platformele de exprimare în acest stil (adicã paginile de Internet ºi facilitãþile oferite de acestea) sînt nenumãrate, însã cele mai de succes pot fi încadrate în trei categorii. Se ºtie despre blog cã a însemnat, pînã nu de mult, jurnal personal, adicã o succesiune de însemnãri aºezate pe pagina de Internet, de la coadã la cap, dar în ultima vreme programele ºi site-urile de blog sînt folosite pentru cele mai diferite conþinuturi, de la cãrþi începute pe Internet ºi destinate tiparului, pînã la site-uri aproape clasice de ºtiri. Softurile de tip Wiki permit organizarea ºi prezentarea informaþiei în stilul celebrei Wikipedia, adicã în pagini care corespund articolelor. Noutatea principalã se referã la faptul cã articolele pot fi, în general, create ºi editate de cãtre oricine. Curios, acest sistem a funcþionat foarte bine pentru domeniile cele mai diverse (pornind de la generalitãþile de pe Wikipedia.org), fiindcã e mult mai greu sã distrugi o paginã, decît sã revii la forma anterioarã, bunã sau cel puþin acceptabilã, a textului. ÃŽn fine, YouTube, Google Video ºi celelalte platforme din aceeaºi categorie sînt stomace de struþ în care se stocheazã cele mai diferite tipuri de filme ºi filmuleþe. ÃŽn general, e vorba de clipuri de cîteva minute, multe din ele originale, altele decupate din seriale, lungmetraje, emisiuni TV produse de profesioniºti. Tot acest ansamblu de practici este destul de vag desemnat cu numele de Web 2.0, care se referã, în acelaºi timp, la conþinut, la platformã ºi la modalitatea de utilizare. Democratizarea comunicãrii. Dacã „democratizarea artei“ s-a referit mai curînd la accesul la creaþie al întregii societãþi, odatã cu fenomenul Web 2.0 se poate vorbi de o „democratizare a comunicãrii“ care priveºte mai curînd producþia de conþinut. Numãrul total al blogurilor existente în întreaga lume se ridicã, dupã unele surse, la peste 100 de milioane. Cu alte cuvinte, cam 1 din 50 de locuitori ai Terrei ºi-a fãcut un cont pe un site gratuit ca Blogger.com sau Wordpress.com. Nu întotdeauna însã a ºi scris folosind acel cont ºi, dacã a scris, nu în toate cazurile a fost citit. La fel, numãrul enciclopediilor Wiki e considerabil, ca ºi al articolelor din enciclopedii, iar filmele personale puse pe YouTube sînt nenumãrate. Jurnalismul colectiv este aºadar un succes din punctul de vedere al producþiei de conþinut. Din punctul de vedere al receptãrii, „prea puþine flori poartã rod“, deºi în cazurile de succes se poate vorbi de cifre notabile. YouTube a depãºit 100 de milioane de vizionãri de clipuri pe zi, iar un blog românesc popular, despre fotbal, precum al lui Cãtãlin Tolontan, are cam 6.500 de vizitatori pe zi, în timp ce cotidianul Sport Total vinde, cu cheltuieli infinit mai mari, 3800 de exemplare zilnic. Niºa. Un blog deschis la unul din marii provideri gratuiþi nu costã nimic (dacã nu punem în calcul conexiunea la Internet), iar un altul, cu domeniu propriu ºi gãzduire specialã pe un server, costã cam 150 de euro în primul an. La astfel de cheltuieli, conceptul e sustenabil pentru domenii înguste, de la creºterea porumbeilor la aparate foto cu film. Nimeni nu te poate împiedica sã începi ºi o minienciclopedie pe aceeaºi temã, cu aceleaºi costuri, iar a pune filme pe YouTube se reduce la preþul camerei digitale, de 2-300 de euro. Este motivul pentru care Web 2.0 are efectiv succes în zone de acest tip ºi îmbogãþeºte informaþia existentã în mediile de informare clasice. Legãturile. Web 2.0 nu înseamnã însã doar o „coadã lungã“ de astfel de miniresurse de informaþie, ci ºi motoarele de cãutare tip Google, care te duc la ele, ºi hãþiºul greu de descris de legãturi dintre ele. E vorba de listele de pe pagina de intrare (blogroll), dar ºi de subsolul blogului, unde se poartã discuþiile, de agregatoare de bloguri (care grupeazã conþinutul cîtorva sute de jurnale) º.a.m.d. Pe o astfel de reþea poate avea loc aºa-numita promovare viralã, în care o pozã sau un clip amuzant, dar cu un mesaj publicitar nedominant, este lansatã ºi trimisã mai departe în comunitatea de mini-site-uri. Cultura fragmentului. ÃŽntr-o astfel de înlãnþuire hipertextualã, disciplinele teoretice, în accepþiunea lor de edificiu, îºi pierd identitatea ºi structura, devin o amorfã colecþie de „curiozitãþi“. Acest tip de prezentare induce, desigur, o culturã mozaicatã la cei care beneficiazã de ea, adicã în curînd întreaga omenire. Ceea ce e rãu, fiindcã profunzimea e rareori atinsã în astfel de condiþii. Dar este în egalã mãsurã bine, fiindcã un astfel de minienciclopedism sau wikipedism corespunde curiozitãþii naturale a omului ºi îl vindecã de boala supraspecializãrii. Adevãrul statistic. Ioan Mãrgãrit, editorul HotNews.ro, se referea la „verificarea statisticã“ a informaþiei, pe motoarele de cãutare. Cea mai simplã formã a ei se referã la ortografia unui nume strãin. Google, de pildã, dã ceva mai puþin de 700 de rezultate pentru „Jean Baudrilard“, cu un „l“, dar peste 2,6 milioane pentru „Jean Baudrillard“, aºa cã putem presupune cã forma corectã e cea de-a doua. Pe acest gen de criteriu de adevãr se poate construi, desigur, o logicã probabilisticã, mai difuzã, dar mai utilã azi decît Organonul lui Aristotel. Pseudonimitatea. E un cuvînt de datã recentã, care se referã la cvasianonimatul de care poþi beneficia pe Internet. De la apariþia acestuia, oamenii îºi iau pe Web nume de împrumut, în scopuri ne-oneste (atacuri la adresa altuia, pe forumuri) sau din amuzament. Gradul de anonimat pe care îl asigurã în realitate Internetul e foarte redus, fiindcã orice comunicare lasã urme. ÃŽnsã pseudonimele folosite corespund, în ultimã instanþã, unui anume comportament ºi caracter virtual, care le completeazã pe cele din viaþa concretã. Personalitãþile noastre se accentueazã, pe Internet, sub pseudonim, ca în timpul unei beþii. Ceea ce iarãºi dã naºtere unui caracter apãsat retoric. Entertainment-ul. Lumea vrea mai puþin sã se informeze, pînã în pînzele albe, pe Web 2.0, dar ºi la televiziunile comerciale sau în tabloide. Trebuinþele de pe nivelele de bazã ale Piramidei lui Maslow sînt satisfãcute, aºa cã noua comunicare – ºi nu numai Internetul – se ocupã mai mult cu distracþia, decît cu „terapia cognitivã“ pe care o asigurã tradiþional presa. E drept însã cã în interiorul entertainment-ului apar noile probleme politice, referitoare la gen, etnie, ecologie, trai sãnãtos ºi aºa mai departe. Concluzie. Facilitãþile copioase oferite de Internet duc la „balonare informaþionalã“. Mulþi scriu, puþini citesc, iar de la un nivel minim al discursului încolo, succesul depinde de întîmplare ºi promovare, mai curînd decît de calitatea deosebitã/noutatea/relevanþa mesajului. E prea devreme ca sã putem ºti cum va ieºi omenirea din aºa-numita „Revoluþie Web 2.0“ sau, mãcar, dacã aceastã revoluþie are rost. Cert e doar faptul cã zgomotul a început sã se aglutineze în serii cu sens, pe Wikipedia, blogurile vizitate sau YouTube. Tandemul presã tradiþionalã-new media nu este încã pus la punct, dar, la un moment dat, din el va rezulta o lume coerentã din punct de vedere informaþional. Diferitã de cea de azi, dar nu întoarsã pe dos.
  2. facui acest topic deoarece prietenii mei de la U2 au pus pe net ultimul lor album, No Line On The Horizon . asa ca, daca va mai misca si alte ansambluri vocal/instrumentale rogu-va, puneti acilisea sa stim si noi ce anume. ultimul album U2 se poate asculta gratis, adica degeaba, la urmatoarea adresa: U2.com > Sound and Vision > Audio
  3. 33 de ani, sănătos, licenţiat în jurnalism, caut de muncă în Bucureşti.
  4. dragi prieteni, am şi eu o problemă. vreau să deschid un topic la planificări ture şi nu pot. adică mi-e ruşine. şi nu ştiu ce să fac. hai că-l deschid totuşi, poate primesc ajutor de la voi. treaba stă aşa, aş vrea să fac o super tură, care cu ajutorul lui dumnezeu şi al vostru, sper, să mă ducă în antarctica. e visul meu de când m-o fătat mumămea şi nu mai pot amâna plecarea decât vreo 4 ani, că după aia îs flăcău trecut şi nu mai îmi iese mişcarea. deci, vreau să plec în 2015, de paşte aşa, către polul sud, unde după lupte înţepătoare cu viforul şi zăpezile uriaşe să pot înfige steagul mult iubit al ţării care m-a fătat şi să fac mândru fiecare purtător de naţionalitate care începe cu "ro". m-am gândit că singurul mijloc de locomoţie fezabil ar fi o sanie trasă de porci de guineea. aşa că dacă aţi vrea să mă ajutaţi şi pe mine cu nişte exemplare de parte muierească şi de parte bărbătească, tare m-aş mai bucura, că în momentul de faţă, fiind vitregit de soartă şi de nişte hoţi terifianţi, am rămas fără de porcuşori, care hoţi, auzind că de crăciun se consumă porc, s-au dedat la un mârşav atac mişelesc hoţesc prin care am fost lipsit de cei doi porcuşori din ferma garajului pe care cu mare cinste şi evlavie îl patronez. mai pe scurt, hoţii s-au îndulcit cu porcuşorii mei, pricoche şi clara, două exemplare minunate, cu pedigree, crotal şi gene modificate, pe care i-am primit cadou într-o tură prin guineea ecuatorială sau bissau, nici nu mai ştiu, că am fost mai mult beat în timpul ei şi nu mai îmi aduc aminte ce şi cum. cert e că la întoarcerea în ţară mai aveam în coburi doar pe clara şi pricoche, care plângeau de bucurie şi de drag că ce aventuri vom trăi noi de atunci încolo. acu, totul s-a sfârşit, clara şi pricocche s-au dus ca şi cum n-ar fi fost, am primit prin poştă crotalurile de la urechi, atât. în fine, eu ştiu că sunteţi buni şi mă puteţi ajuta să-mi fac o echipă pe cinste pentru a putea cuceri polul sud, să fiu şi eu ca amundsen, ori scott, nici nu mai ştiu care a fost primul, dar ce contează, eu tot plec. voi alege un traseu pitoresc cu multe oraşe importante, din care să vă povestesc zilnic ce şi cum mă înţeleg eu cu oamenii şi cât de mult mă îmbogăţesc sufleteşte şi spiritualicişte şi mentaliceşte prin această călătorie magică şi cred eu şi sper, pentru mine şi pentru voi, plină de aventuri. ştiu că mă laud câteodată, da am cu ce, de aia vreau să fiu însoţit în acest minunat periplu de cineva, oricine, oricum, numa să fie acolo ca să fie martor să mă pot lăuda pe bune la întoarcere. bugetul nu e nici prea mare, nici prea mic. am calculat şi mi-am dat seama că mi-ar ajunge 11 euro pe zi şi un sac de grăunţe pentru porcuşori. când nu mai am nimic văd eu ce fac, mă descurc. în fine, sunt aşa entuziasmat de ideea mea încât nici nu mai ştiu ce să scriu, am atâtea planuri în cap, încât s-ar putea să pierd esenţialul. dacă aveţi sfaturi să-mi daţi, rog nu ezitaţi. cu drag, al vostru cla..., pardon, cumpat liviu, zis şi krupp.
  5. http://www.flickr.com/photos/hotdoorknobs/3466692643/in/photostream/lightbox/ HENRY MILLER
  6. da bre, o fo frumos. pe viitor, puneţi pe comunicat ora de plecare, ca să ştie şi televiziunile când să dea live-urile. că la 14.30 când ştiam noi erau doar câteva sute la start.
  7. unde-s mă ăia 10.000? mama voastră de potlogari.
  8. Auzi domnuţu, viaţa unui om valorează mai mult decât a tuturor maidanezilor. Aşa că du-te şi latră la altă masă.
  9. sonatine, de şi cu takeshi kitano.
  10. eu îs frustrat că ăsta micu' nu pune spaţiu după cuvinte şi că nu îi plac cururile mari. pune şi tu o poză cu ea să o trebăluim oleacă.
  11. eşti fraier mă, pune cucu pe profă, să vezi cum îţi trece răceala.
  12. aveam plosca la spate, eram pregătit să-i dau şi lui, că tare era îngheţat, dar nu a vrut săracu. tiii, ce împrieteneală făceam la răzoare dacă nu ar fi fost şoferii care să se chiombească la noi.
  13. poliţia chiar nu are treabă cu noi. ieri pe gheaţă, la răzoare, şedeam şi eu în aşteptare, nea poliţistul se uită spre mine şi "merge, merge", eu "normal, cu roţile dezumflate urc şi pe sticlă", el "bun, dar nu ţi-e frig?", eu "păi, am izmene, polare, şosete de alpinist şi mănuşi la fel", el "dar la moacă nu te trage", eu "păi nu, că am tras o răchie înainte", el "ei, atunci e bine".
  14. cronica păsării arc - haruki murakami rotters' club - jonathan coe
  15. lasă bre, ai posturi mai multe decât kilometri.
  16. unde vedem cât de important e să avem o digestie bună http://semi-rad.com/2011/03/should-i-buy-that-new-piece-of-ultralight-gear-or-just-go-to-the-bathroom-first/
  17. corect, MaC®
  18. normal că vreau.
  19. şi ce să vă mai povestesc, acu am dat-o pe întoarsă de la invitaţia pe care am avut eu la un teveu. acolo fu fain, gen, m-or lăsat să zic ce vreau eu, le-am povestit eu cum vine treaba cu pasiunile, că eu multe am şi nu mai ştiu ce să fac cu ele, dau şi la alţii, mai iau de la alţii şi tot aşa. par egzampl, io mă dau cu maşină roşie, decapotabilă, plm, ultra şmecheră, bibelou, i-am turnat un porbagaj pe care pus-am ceva bicle, aruncate acolo, şi m-am prezentat fromos la marşul bicicliştilor ăla cu pista măsii. erea fain la marş, am rânjit mereu, am arătat degete, nu unu, două, că aşa e fain, m-am băgat în coloană, am claxonat, ce să mai vă egzplic, o fo tare fain să fiu cu încă o mie de de ăştia rânjitori cu fasolele în soare. deci, ce s-o mai lungim, am decis să fac o aroganţă, pardon, să-mi arog organizarea acestui marş. so, pregătiţi-vă pasiunile, că vin să vi le iau...
  20. dar pe ăla de a venit cu maşina la marş de ce nu l-aţi luat la scuipat. mai ales că acum se laudă pe la tv că el a organizat.
  21. nu, asta nu. eu ca individ pot scuipa pe oricine în bot, dar atunci când sunt în gaşcă şi militez pentru respect and shit în trafic, nu am niciun drept.