Edi

Membru
  • Content Count

    209
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    4

Edi last won the day on October 31 2013

Edi had the most liked content!

Community Reputation

361 Excellent

About Edi

  • Rank
    Membru Senior
  • Birthday 03/27/1986

Profile Fields

  • Localitate
    Cimpulung/Oltenita
  1. Edi

    Mai doreste cineva sa se alature la o comanda? Eu am nevoie urgent de un produs aflat pe stoc. Ma pot ocupa de centralizarea si plasarea comenzii.
  2. Edi

    Daca baietii ma includ si pe mine in urmatoarea comanda (tocmai marti sau miercuri pot transfera banii aferenti pieselor dorite), iti pot adduce eu piesele in Targoviste (trec cam o data la 2 saptamani pe acolo).
  3. Poate o sa vin si eu. Daca sunteti interesati, intrucat am inteles ca deja ar fi a 3-a tura pe acelasi traseu, o sa va prezint niste variante noi de traseu.
  4. Edi

    Din punctul meu de vedere, ar fi foarte bine, fiindca nu am nevoie de niciunul din obiectele comandate urgent. Eu ma bag la urmatoarea comanda indiferent cine o va plasa.
  5. Edi

    Si eu sunt interest de urmatoarea comanda. Daca nu exista alt doritor, ma pot ocupa eu de plasarea ei, insa sunt din provincie si s-ar putea sa intrati in posesia pieselor un pic mai greu fiindca nu trec chiar saptamanal prin Bucuresti.
  6. A cam trecut o saptamana. S-a mai uscat?
  7. Da, din păcate sunt perioade când nu am alte alternative decât cele de pe la câmpie. Oricum, eu alternez turele de pe șosea cu cele la munte, iar mersul pe cursieră are deliciile sale pe care nu le poți gusta pe alte biciclete, cum ar fi un sprint unde cobori toate pinioanele sau o coborâre în serpentine pe un asfalt curat. Dar în ultima vreme starea tot mai proastă a șoselelor, șoferii tot mai cretini și răbdarea mea tot mai limitată m-au făcut să mai răresc ieșirile cu bicicleta de stradă ori să le scurtez durata.
  8. Multumesc! Îmi plac mult turele la altitudini mai mari. Pe lângă confortul psihic pe care ți-l oferă priveliștea mai e și unicitatea potecilor de munte care mă fac să zâmbesc ori de câte ori îmi iese câte un pasaj mai dubios.
  9. Au fost prezentate multe ture în Masivul Iezer pe aici, de-a lungul vremii, însă aceasta nu a fost relatată până acum. Din Municipiul Cîmpulung se merge în Comuna Voinești de unde luăm capătul drumului forestier care trece pe sub calea ferată și continuă pe piciorul sudic al Muntelui Strâmtu. De aici se coboară o idee, urmând să fie abordată cățărarea pe Muntele Dobreiașu pe drumul care-l înconjoară prin stânga, variantă nu atât de abruptă și ciclabilă aproape integral. Ajunși în vârf, deja s-a câștigat 1000 de metri în altitudine. De aici și până în punctul Crucea Domnișanului, situat la baza Muntelui Găinațu, drumul/poteca urmează matematic creasta cu aspect de fierăstrău, motiv pentru care ascensiunea către Găinațu pornește de la o altitudine mai mică decât decât cea la care ne situam cu mai bine de 10 km în urmă. Urcarea către platou se face împingând bicicleta pe niște serpentine înierbate destul de lejer, ajungând la fosta stație meteo. De aici începe un forestier care duce până în Șaua Grădișteanu, punct de unde se reia push bike-ul pe un traseu relativ lejer până în Vârful Păpușa. Coborârea din Păpușa către Spintecătură e destul de abrupțică și recomand parcurgerea ei pe bicicletă numai de către cei care se pricep un pic. De aici se cară bicicleta vreun sfert de oră după care se ajunge din nou pe platou, punct de unde traseul se continuă numai în șaua bicicletei. De sub Vârful Bătrâna luăm poteca de pe Plaiul lui Pătru care ne duce la Cabana Voina. Coborârea nu prezintă dificultăți tehnice majore, niște frâne puternice fiind cam tot ce e nevoie pentru a o parcurge. Recomand această variantă celor cărora le place să urce și nu se dau în lături de la a căra/împinge bicicleta pe diverse porțiuni. Cum spuneam și mai devreme, se câștigă altitudine foarte greu datorită succesiunii de urcări și coborâri. Apă se găsește în mai multe puncte, însă recomand izvoarele din șaua dintre Găinațu și Grădișteanu și pe cel de sub Vârful Bătrâna. Eu am reușit parcurgerea sa în 8 ore, incluzând câteva opriri pentru poze și o pauza de vreo oră pentru stat la soare.
  10. Edi

    Mulțumesc! Eeee, capitolul relatare e făcut cam pe repezeală, însă e suficient pentru a se înțelege esențialul.
  11. Edi

    Nu a fost chiar grea în varianta de 3 zile pentru care am optat noi. Am avut timp din belșug de căscat ochii, de făcut poze, de încercat diferite pasaje, de făcut pauze ori de câte ori am avut chef. Ar fi fost un pic mai grea dacă încercam să o facem în două zile, cum intenționam la început. Acum, privind retrospectiv, cred că se poate face și în două zile, cu înnoptat la refugiul din Curmătura Zârnei, însă ar fi o idee cam pe fugă. Aș opta pentru această variantă numai dacă nu aș dispune de încă o zi care să-mi permită să mă bucur de munte mult mai pe îndelete.
  12. Edi

    Bogdanm, nu cred ca e pretabilă varianta coburilor pentru că sunt porțiuni unde se trece foarte des de la mers la carat bicicleta și pentru că sunt bucăți de coborâre destul de accidentate. Nu am folosit niciodată coburi și nu stiu cum e, însă îmi imaginez că ar îngreuna un pic manevrabilitatea și ar tăia mult din plăcerea datului. Borcan22, în principiu ai dreptate în ceea ce privește casca, însă de data asta ideea a fost să mergem cu bagaj cât mai ușor și să ne dăm fără a ne asuma niciun risc, eu fiind în convalescență încă după o intervenție chirurgicală la un genunchi.
  13. Edi

    Ziua 3: Duminică ne trezim mai devreme, astfel că la 8 eram deja plecați de la refugiul din Curmătura Brătilei. De aici traseul devine și mai ciclabil iar pantele versanților nu mai sunt atât de abrupte. Urmăm poteca de creastă pe sub Vârful Berevoiescu, peste Vârful Luțele și ajungem pe Muntele Comisul. Lângă refugiul cu același nume poposim pentru micul dejun. Pe la 11.30 începem ultima porțiune a coborârii pe plaiurile Muntelui Lerescu, intrând în pădure. Planul inițial era să mergem până în Curmătura Foii, însă din cauza dezastrului făcut de țapinari, nu se mai înțelegea nimic din traseu și înaintarea a devenit foarte grea, pretutindeni fiind copaci căzuți, crăci și noroi. Prin urmare, am ales să luăm o urmă de drum forestier și să coborâm către Lacul Pecineagu. Am ajuns pe la jumătatea acestuia și am mers pe drumul de contur până la baraj. Aici am poposit un pic și ne-am lansat pe drumul către Podul Dâmboviței și, mai apoi, Cîmpulung.