Edi

Membru
  • Content Count

    209
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    4

Everything posted by Edi

  1. Edi

    Mai doreste cineva sa se alature la o comanda? Eu am nevoie urgent de un produs aflat pe stoc. Ma pot ocupa de centralizarea si plasarea comenzii.
  2. Edi

    Daca baietii ma includ si pe mine in urmatoarea comanda (tocmai marti sau miercuri pot transfera banii aferenti pieselor dorite), iti pot adduce eu piesele in Targoviste (trec cam o data la 2 saptamani pe acolo).
  3. Poate o sa vin si eu. Daca sunteti interesati, intrucat am inteles ca deja ar fi a 3-a tura pe acelasi traseu, o sa va prezint niste variante noi de traseu.
  4. Edi

    Din punctul meu de vedere, ar fi foarte bine, fiindca nu am nevoie de niciunul din obiectele comandate urgent. Eu ma bag la urmatoarea comanda indiferent cine o va plasa.
  5. Edi

    Si eu sunt interest de urmatoarea comanda. Daca nu exista alt doritor, ma pot ocupa eu de plasarea ei, insa sunt din provincie si s-ar putea sa intrati in posesia pieselor un pic mai greu fiindca nu trec chiar saptamanal prin Bucuresti.
  6. A cam trecut o saptamana. S-a mai uscat?
  7. Da, din păcate sunt perioade când nu am alte alternative decât cele de pe la câmpie. Oricum, eu alternez turele de pe șosea cu cele la munte, iar mersul pe cursieră are deliciile sale pe care nu le poți gusta pe alte biciclete, cum ar fi un sprint unde cobori toate pinioanele sau o coborâre în serpentine pe un asfalt curat. Dar în ultima vreme starea tot mai proastă a șoselelor, șoferii tot mai cretini și răbdarea mea tot mai limitată m-au făcut să mai răresc ieșirile cu bicicleta de stradă ori să le scurtez durata.
  8. Multumesc! Îmi plac mult turele la altitudini mai mari. Pe lângă confortul psihic pe care ți-l oferă priveliștea mai e și unicitatea potecilor de munte care mă fac să zâmbesc ori de câte ori îmi iese câte un pasaj mai dubios.
  9. Au fost prezentate multe ture în Masivul Iezer pe aici, de-a lungul vremii, însă aceasta nu a fost relatată până acum. Din Municipiul Cîmpulung se merge în Comuna Voinești de unde luăm capătul drumului forestier care trece pe sub calea ferată și continuă pe piciorul sudic al Muntelui Strâmtu. De aici se coboară o idee, urmând să fie abordată cățărarea pe Muntele Dobreiașu pe drumul care-l înconjoară prin stânga, variantă nu atât de abruptă și ciclabilă aproape integral. Ajunși în vârf, deja s-a câștigat 1000 de metri în altitudine. De aici și până în punctul Crucea Domnișanului, situat la baza Muntelui Găinațu, drumul/poteca urmează matematic creasta cu aspect de fierăstrău, motiv pentru care ascensiunea către Găinațu pornește de la o altitudine mai mică decât decât cea la care ne situam cu mai bine de 10 km în urmă. Urcarea către platou se face împingând bicicleta pe niște serpentine înierbate destul de lejer, ajungând la fosta stație meteo. De aici începe un forestier care duce până în Șaua Grădișteanu, punct de unde se reia push bike-ul pe un traseu relativ lejer până în Vârful Păpușa. Coborârea din Păpușa către Spintecătură e destul de abrupțică și recomand parcurgerea ei pe bicicletă numai de către cei care se pricep un pic. De aici se cară bicicleta vreun sfert de oră după care se ajunge din nou pe platou, punct de unde traseul se continuă numai în șaua bicicletei. De sub Vârful Bătrâna luăm poteca de pe Plaiul lui Pătru care ne duce la Cabana Voina. Coborârea nu prezintă dificultăți tehnice majore, niște frâne puternice fiind cam tot ce e nevoie pentru a o parcurge. Recomand această variantă celor cărora le place să urce și nu se dau în lături de la a căra/împinge bicicleta pe diverse porțiuni. Cum spuneam și mai devreme, se câștigă altitudine foarte greu datorită succesiunii de urcări și coborâri. Apă se găsește în mai multe puncte, însă recomand izvoarele din șaua dintre Găinațu și Grădișteanu și pe cel de sub Vârful Bătrâna. Eu am reușit parcurgerea sa în 8 ore, incluzând câteva opriri pentru poze și o pauza de vreo oră pentru stat la soare.
  10. Edi

    Mulțumesc! Eeee, capitolul relatare e făcut cam pe repezeală, însă e suficient pentru a se înțelege esențialul.
  11. Edi

    Nu a fost chiar grea în varianta de 3 zile pentru care am optat noi. Am avut timp din belșug de căscat ochii, de făcut poze, de încercat diferite pasaje, de făcut pauze ori de câte ori am avut chef. Ar fi fost un pic mai grea dacă încercam să o facem în două zile, cum intenționam la început. Acum, privind retrospectiv, cred că se poate face și în două zile, cu înnoptat la refugiul din Curmătura Zârnei, însă ar fi o idee cam pe fugă. Aș opta pentru această variantă numai dacă nu aș dispune de încă o zi care să-mi permită să mă bucur de munte mult mai pe îndelete.
  12. Edi

    Bogdanm, nu cred ca e pretabilă varianta coburilor pentru că sunt porțiuni unde se trece foarte des de la mers la carat bicicleta și pentru că sunt bucăți de coborâre destul de accidentate. Nu am folosit niciodată coburi și nu stiu cum e, însă îmi imaginez că ar îngreuna un pic manevrabilitatea și ar tăia mult din plăcerea datului. Borcan22, în principiu ai dreptate în ceea ce privește casca, însă de data asta ideea a fost să mergem cu bagaj cât mai ușor și să ne dăm fără a ne asuma niciun risc, eu fiind în convalescență încă după o intervenție chirurgicală la un genunchi.
  13. Edi

    Ziua 3: Duminică ne trezim mai devreme, astfel că la 8 eram deja plecați de la refugiul din Curmătura Brătilei. De aici traseul devine și mai ciclabil iar pantele versanților nu mai sunt atât de abrupte. Urmăm poteca de creastă pe sub Vârful Berevoiescu, peste Vârful Luțele și ajungem pe Muntele Comisul. Lângă refugiul cu același nume poposim pentru micul dejun. Pe la 11.30 începem ultima porțiune a coborârii pe plaiurile Muntelui Lerescu, intrând în pădure. Planul inițial era să mergem până în Curmătura Foii, însă din cauza dezastrului făcut de țapinari, nu se mai înțelegea nimic din traseu și înaintarea a devenit foarte grea, pretutindeni fiind copaci căzuți, crăci și noroi. Prin urmare, am ales să luăm o urmă de drum forestier și să coborâm către Lacul Pecineagu. Am ajuns pe la jumătatea acestuia și am mers pe drumul de contur până la baraj. Aici am poposit un pic și ne-am lansat pe drumul către Podul Dâmboviței și, mai apoi, Cîmpulung.
  14. Edi

    Ziua 2: Sâmbătă ne-am trezit pe la 8, reușind cu greu să părăsim căldura sacilor de dormit. Totuși pe la 9 eram deja în traseu, urcând pe un drum forestier care începe exact din spatele stânii și ne duce până la intrarea în Valea Bândei. Traseul pe vale începe cu o potecă aproape plană care începe la gol alpin să urce cumva în trepte fără porțiuni foarte abrupte. Ulimul urcuș, cel care ne duce până sub Vârful Urlea, este cel mai susținut. Aici suntem deja în poteca ce urmează traseul de creastă și, mai pe biciclete, mai pe lângă ele, mai cu ele în cârcă, traversăm porțiunea cuprinsă între Urlea și Vârful La Fundul Bândei. Aceasta a fost poțiunea cea mai tehnică și expusă din întreaga tură. În continuare poteca devine destul de ciclabilă și gâștigăm ceva viteză de deplasare. Trecem pe lângă Vârful Leaota, parcurgem Curmătura Zârnei și vârful Omonim și ajungem pe Vârful Ludișorul, unde asistăm la unul dintre cele mai frumoase apusuri pe care le-am trăit până acum. Noaptea urma să o parcurgem la refugiul din Curmătura Brătilei, loc de care ne despărțea numai o coborâre pe care am făcut-o fulminant aproape pe întuneric. Refugiul este relativ bine izolat și, cu echipamentul potrivit, se poate înnopta în condiții foarte bune acolo.
  15. Weekend-ul ce tocmai a trecut am reușit să fac o tură pe care o visam de multă, multă vreme. Zona vizata a fost creasta Munților Făgăraș, mai exact, partea de Est a acesteia. Parcurgerea traseului a durat 3 zile, desfășurându-se după cum urmează: Ziua 1: Vineri m-am întâlnit cu Ionuț în Comuna Corbi și, după ajustările de ultim moment, am pornit la drum. Traseul propus pentru ziua respectivă a fost unul relativ ușor. Din Corbi am urmat drumul asfaltat până în Comuna Slatina, ulterior continuând pe drumul forestier ce însoțește cursul Râului Doamnei. Drumul a fost reabilitat recent si este de o calitate foarte bună. Am câștigat altitudine ușor, ușor, astfel că de la 550 de metri unde ne găseam la Corbi, 50 de kilometri mai târziu, ajunși în Valea Rea, ne aflam la aproximativ la 1700 de metri. Am înnoptat la stâna ce se găsește la intrarea în Valea Bândea, stână izolată foarte bine și foarte curată. Ne-a luat aproximativ 5 ore să ajungem acolo și, având încă ceva vreme până la apus, ne-am dat un pic pe potecuțele de pe lângă stână. Seara am petrecut-o lângă foc, depănând povești și punând în discuție noi ture.
  16. Edi

    Ne-am intalnit pe traseu sambata. Cred ca pe undeva prin Spantov.
  17. Drept sa-ti spun, merge mai bine decat as fi indraznit sa visez si decat cele mai optimiste grafice ale doctorului.
  18. Pana la urma bilantul in urma acestei cazaturi a fost: ligament incrucisat anterior rupt si fisuri la ambele meniscuri ale genunchiului stang. Asa ca genunchiul meu a fost stilizat cu cateva fermoare noi.
  19. Felicitari! Casnicie lunga si fericita iti doresc si eu!
  20. Edi

    Puteai sa cobori in Dragoslavele pastrand linia crestei in momentul cand ai ajuns in varf. Urma sa cobori intr-o sa si apoi un gat de urcare pana in Vf. Cioara (parca). De aici fie puteai cobora catre Vest, in Dragoslavele, pe o poteca foarte misto in prima jumatate a traseului, apoi pe drum de taf si forestie, fie puteai sa pastrezi poteca de creasta care se indreapta spre sud. Cea mai mare parte a traseului se poate parcurge in sa. Pe variant asta ai fi ajuns pe versantul din dreapta la aproximativ 200 de metri mai sus de podul de unde ai surprins prima fotografie.
  21. Ai intrebat mai devreme daca se poate continua traseul pe Valea Dambovitei. Traseul enuntat de Khatar e o variant la DN, insa nu urmeaza exact firul apei intrucat traverseaza niste chei destul de inguste. Insa, clar, cea mai simpla variant e sa vi pe Valea Cheii pana in Podul Dambovitei, apoi pe DN73 si DJ 725. Din Dagoslavele pana in Stoenesti drumul este asfaltat cam pe 2/3 din lungime, insa este destul de bun.
  22. Eu cred ca ar fi mai potrivit pentru tine ceva mid-level. Cursiera are o durata de viata mai lunga, se uzeaza fizic mult mai putin decat un mountainbike. O bicicleta mai buna te va incanta mult la inceput si nici nu vei simti nevoia sa schimbi ceva peste un an. Radon-ul cu Ultegra pare foarte ok.