Tolstoievski

Ajungem intr-un final la Viena, cam in fuga spre final, cand ne zorea soarele, si alegem sa strabatem orasul si sa stam 3 nopti la campingul din marginea opusa a citadelei. O zi dam o raita cu trenul la Bratislava, apoi ne plimbam prin Viena, vizitam muzee si le prezentam copiilor cum se cuvine Praterul. In caz ca va intrebati, asta e o pozitie a la Spiderman: Pana la urmatorul episod, va salutam! Remorca noastra Qeridoo ne cam place. Am mai fost cu ea anul trecut prin Transilvania, inclusiv pe offroad si a mers foarte frumos. Cealalta, cu care a mers amicul care ne-a insotit, e tot a noastra, dar a costat de 3 ori mai putin. Spitele s-au slabit atat de mult incat am fost cu ochii pe roti zilnic si spre final nu credeam ca ajunge intreaga la Viena. As zice ca nu costa degeaba mai mult cea de la Qeridoo, tocmai din motive din astea. Daca ma intrebi pe mine, 1000 euro pe Thule mi se pare prea mult, iar 150 euro e ciudat de ieftin. Echilibrul pare a fi pe unde e Qeridoo, in jurul lui 400 euro.

Inghetata e la fel de buna ca in Italia, asa ca tinem in fiecare zi o dieta drastica de inghetata asezonata cu bere. Copiii s-au oprit totusi la inghetata. Aproape de Melk innoptam intr-un nou camping frumos amplasat, cu vedere la castel. Cat merge, merge; cand nu mai merge, bagam somn. Mai impuscam cate-un loc de joaca, ne mai facem de cap, cum le sta bine unor copii cu izvoare babane de energie. De fapt nu prea iertam locurile de joaca pe nicaieri, ca nu ne mai intalnim cu ele prea curand. Ultimele 2 zile, inainte de Viena, ne-a ars serios soarele. Temperaturile au crescut simtitor, cerul a fost complet senin, iar zona e doar de campie. La popasuri balotam de obicei fructe, peste ele puneam beri, iar in localitati ne parcam la inghetata. Ana transmite atata veselie, ca pana si muscatura ei e un zambarici

In urmatoarea zi continuam alaturi de italieni, iar Maya, fetita de 6 ani, e ba ajutata de tatic, ba face schimb cu Matei la remorca. Pe Dunare salasuiesc surprinzator de multe lebede, iar cele mai multe vin pana la mal, obisnuite cu trecatorii si zgomotele lor. Trecem Dunarea cu bacul, si cum era ceva nou, ne bucuram nevoie mare. Inainte cu 15 km de Linz ne despartim: capul familiei italiene decide sa innopteze in campingul de acolo, iar noi continuam pana la periferia Linz-ului si punem cortul la Pleschinger See, chiar pe malul lacului. A doua zi e dedicata plimbarilor prin Linz. Dam de niscaiva pump track-uri si ne distram, apoi ne balacim in lacul de langa camping. Periplul continua si ne bucuram ca e innorat, fiindca avem mai mult spor la mers. Infrastructura e atat de faina, incat e imposibil sa nu vezi ca oamenii au facut tot ce au putut ca sa tina bicicletele pe traseu dedicat, departe de masini. Am trecut inclusiv peste pasarele suspendate deasupra apei, doar ca sa nu treci pe carosabil. Intr-un orasel dam de o sarbatoare locala. Asezarea implinea 750 de ani de la intemeiere, iar petrecerea era in toi. Fanfara, beri si mancaruri locale, in piata mare a orasului. Descalecam si dam o raita, ca tare usor era sa intri in atmosfera.

Ba chiar ni s-a alaturat un cuplu de prieteni, Oana si Marcian, pentru intregul periplu. Planul era sa nu ne grabim in niciun fel, ba chiar sa o lalaim pe alocuri, Matei sa pedaleze cat simte ca ii e bine si niciun moment sa nu simtim presiunea timpului. Nu tinteam kilometri sau viteze, ci nazuiam doar la liniste si voie buna. Putem spune cu mana pe inima ca am reusit, ne-am oprit undeva sub 400 km pe cele doua saptamani, iar Matei a pedalat probabil vreo 120 km. Mi-e greu sa expun traseul pe zile, fiindca nici nu am memorat atatea detalii (nici nu stiu cui i-ar fi de folos), dar incerc sa pastrez firul cronologic in postari. Daca intentioneaza cineva sa mearga in viitorul apropiat, pot oferi orice fel de detalii, daca le stiu Toata partea austriaca a traseului Euro Velo 6 e asfaltata si semnalizata impecabil, spre deosebire de Germania, unde mai puteau aparea cateva indicatoare, iar asfaltul e doar in proportie de 50% (restul e oricum drum nivelat, de zici ca mergi pe asfalt). Noi am ales sa mergem cu masinile pana la Passau, iar de acolo sa urmam cursul Dunarii in aval. De la Viena ne-am intors doar cei doi soferi cu autocarul si am recuperat masinile. Am dormit in acelasi camping ca acum 3 ani si l-am gasit la fel de primitor si linistit, cu exceptia tantarilor, pe care nu ni-i aminteam Pentru ca nu i-am acordat timpul cuvenit data trecuta, am ramas o zi in plus, pentru plimbarici pe pamant si pe apa. Oraselul e fermecator, daca ai rabdare sa-i descoperi dedesubturile. \ Aia-i, nu stiu cum de nu am dat de ea. Ramane deci s-o repopulez cu imagini. In final ne-am luat viteza, cu doua remorci la purtator si un Matei care alterna pedalatul cu leganatul in remorca. Ne insotim inca din Passau cu o familie de italieni (tatal+3 copii, de 6, 8, respectiv 10 ani). Ma rog, locuitori ai Modenei, cu tatal originar din Mexic - un mic Quintana al cicloturismului. Meritul e al lui Matei, care s-a atasat repede de copii, chiar daca vorbeau unii cu altii doar prin gimnastica si mimica. Toti cei 3 copii merg pe bicicleta proprie, planuiau tot un ritm domol de mers, iar traseul era acelasi cu al nostru. Spre seara dam de un camping cu priveliste faina si piscina si, chiar daca nu era cel la care intentionam sa innoptam, bucucria copiilor e suficienta sa ne faca sa coboram garda. Balaceala la apus si bere pe terasa nu suna chiar asa rau.

Cu 3 ani in urma am parcurs partea nemteasca a rutei Euro Velo 6 si am pus punct la Passau, aproape de granita cu Austria. Vad ca povestea de atunci nu mai apare pe forum, dar daca citeste pe aici vreun admin, il rog mult sa verifice cum s-a pierdut in neant, macar sa avem continuitate. Pauza de 3 ani a fost cumva planificata, pentru ca planul era sa crestem numarul de membri ai familiei. Am atins obiectivul, asa ca anul asta am putut calatori in formula completa, cu doi piticoti: Ana (1 an si 10 luni, incepatoare) si Matei (5 ani, la categoria veterani).

Salut! Eu am in plan acelasi lucru pentru luna iunie. Am de gand sa merg cu masina pana la Viena (tu poti proceda la fel cu trenul), iar de acolo sa iau vaporasul pana la Passau, de unde ma intorc la masina pe bicicleta. E adevarat ca nu am habar cat costa, dar consider ca placerea calatoritului variat merita ceva diferenta de cost :)

Abia acum vad ca pozele nu mai apar... Se poate face ceva dpdv tehnic sau e vorba de expirarea link-urilor propriu-zise?

Daca vreti, va vand un pont: http://www.islabikes.co.uk/ Daca nu, nu :) PS: Vedeti si greutatea ;)

Stii ca e consoarta lui Corrado, da? :) Mai era de fapt o poza cu ea care facuse furori. Cu ochelari si strambandu-se.

bikemap.net mapmyride.com

Sigur e valabil. N-a trecut niciun deceniu.

Daca te dai serios sunt suficient de zgomotoase incat sa ii explici vecinului de dedesubt ca de fapt se aude masina de spalat. Altfel sunt destul de bune si iti faci treaba linistit cu ele. Ba chiar iti recomand Decathlon pentru garantia fara dureri de cap. Mie mi s-a rupt cablul de tensiune la trainer si m-am dus sa mi-l schimbe -> au zis ca din pacate nu au si sunt nevoiti sa imi dea un trainer nou. Si vorbim de trainer vechi de un an :)

Stiu ca e de galerie, dar scrie si matale intr-un comentariu micut daca merg Ikoanele in conditiile de acum. Ai lamuri multi baieti care se codesc sa intrebe cinstit :D

Si inca aveti impresia ca ajutati pe cineva? Macar ganditi-va la timpul vostru si opriti-va din atacuri mascate de politeturi.

Culmea culmilor, nu toata lumea are suporti Thule! Dobitoc... Asadar, am Thule Proride 532, iar cheile sunt aceleasi pentru tot ce vine de la Thule: prindere suport, prindere biciclete, prindere bare, cutii bagaje etc. Se prezinta in mai multe forme, cum sunt cele din pozele de mai jos. @@puterfixer: Am zis ca ajung la dealeri doar daca epuizez si varianta cu forumul. Tare mi-e ca o sa fiu suspectat de alte ganduri, ca asa poti sa-ti faci chei in ideea de a usura suporturile altora de biciclete. Oricum, cu ocazia asta m-am convins ca n-ar trebui sa ma incred in suportul incuiat nici cat in antifurtul ala de dus la paine.