Tolstoievski

Membru
  • Content Count

    296
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    3

Tolstoievski last won the day on July 8 2017

Tolstoievski had the most liked content!

Community Reputation

229 Excellent

About Tolstoievski

  • Rank
    Member
  • Birthday 08/07/1983

Profile Fields

  • Localitate
    Bucuresti

Recent Profile Visitors

The recent visitors block is disabled and is not being shown to other users.

  1. Tolstoievski

    Salut! Imi spui te rog ce varsta si inaltime are pustiul? Cadrul banuiesc ca e de 13-14, nu?
  2. Si mie imi par ciudatele recomandarile lor. Parca se restrange aria in jurul zonei de aerob superior, dar poate asta e scopul. Totusi, sa zici ca 150-160 e prima zona de anduranta e... cam mult :) Cred ca suntem apropiati ca cifre, iar in linii mari, eu as avea urmatoarele linii de ghidaj: MHR=201 / RHR=45 / 35 yrs Zone 5 - Speed (anaerobic) 180-201 / 90%-100% MHR Zone 4 - Economy (anaerobic) 160-180 / 80%-90% MHR Zone 3 - Stamina (aerobic) 140-160 / 70%-80% MHR Zone 2 - Endurance (aerobic) 120-140 / 60%-70% MHR Zone 1 - Recovery (aerobic) 100-120 / 50%-60% MHR As zice ca ori interpretam noi ceva gresit, ori nenea medicul neamt stie ceva in plus
  3. Tolstoievski

    Adevarul e ca dormitul la pensiuni ar fi o premiera
  4. Cred ca zonele sunt definite un pic diferit pe Strava vs. Garmin. Cu maxim la 201, in Garmin Connect imi incepe zona 5 la 168 bpm. Dupa Strava, ar insemna ca de acolo sunt in anaerob si ma indoiesc ca e asa, din moment ce stau minim o ora peste 180 bpm.
  5. Tolstoievski

    Nu stiu daca ar fi fost mai nimerit sa postez in clubul distrusilor, dar o fac aici, in ideea ca apare vreun sfat folositor si-l pot pune in aplicare. Dupa fiecare alergare din ultima perioada, fara exceptie, raman cu un soi de contracturi musculare la nivelul gambelor, pe jumatatea lor interioara (intre picioare). Dor tare odata cu flexia labei piciorului, dar si la extensie completa (muschi incordat). La masaj pe rulou sau palpare se lasa cu lacrimi. Durerea se estompeaza daca fac pauza si reapare in timpul primei alergari, iar ciclul se reia. In afara faptului ca e mai suportabila atunci cand aterizez pe calcaie (evident, nu e ce-mi doresc), cred ca pana acum am eliminat toate cauzele la care m-am putut gandi: carente in organism, incaltari nepotrivite, tehnica de alergare, incalzire deficitara, suprasolicitare, volum prea mare. Am o oarecare retinere cu privire la cresterea prea brusca a volumului, dar cum nu fac asta pentru prima data, inclin sa cred ca poate fi eliminata. Alte idei de la carturari in domeniu iegzista? :)
  6. Tolstoievski

    Pai vezi, de ce sa se termine mai repede?
  7. Tolstoievski

    Eu ma gandeam sa rezolv asta altfel: sa ma antrenez si la alergare As incerca ceva mai mare de trail la anul, sa vad cat doare. PS: Da, azi sunt handicapat si am spasme musculare in somn.
  8. Tolstoievski

    Ei, anul trecut am mers cu pacerii de 1:45, m-am simtit bine si am fortat in ultima treime. A iesit un 1:42. Acum am zis ca incerc un pic mai bine, sa vad ce se intampla. Evident ca anul asta am alergat mai putin. E foarte bine asa, ca daca faceam la fel ca anul trecut, imi parea rau ca nu am incercat :)
  9. Tolstoievski

    Eu m-am scarpinat ieri mai adanc decat trebuia la MIB. Desi stiam ca nu am antrenament, am tintit un semimaraton de 1:40 si am clacat dupa 15 km la puls >180. Nu pot sa zic ca nu ma asteptam, dar voiam sa vad cat merge. Am aflat :) https://www.strava.com/activities/1903533165
  10. Tolstoievski

    Ai fost fara SPD-uri, deci e ca si cum te-ai fi incadrat in 24 ore :D
  11. Tolstoievski

    Similar: acum am 87 kg, aproape acelasi ritm pe semi: https://www.strava.com/activities/1232954643 Dar iata ca, daca fortez, ma pricopsesc cu cate ceva fain. Acum am ceva fasciita plantara, ca nu-s turloaiele obisnuite cu treaba asta. Graba strica treaba.
  12. Tolstoievski

    Ajungem intr-un final la Viena, cam in fuga spre final, cand ne zorea soarele, si alegem sa strabatem orasul si sa stam 3 nopti la campingul din marginea opusa a citadelei. O zi dam o raita cu trenul la Bratislava, apoi ne plimbam prin Viena, vizitam muzee si le prezentam copiilor cum se cuvine Praterul. In caz ca va intrebati, asta e o pozitie a la Spiderman: Pana la urmatorul episod, va salutam! Remorca noastra Qeridoo ne cam place. Am mai fost cu ea anul trecut prin Transilvania, inclusiv pe offroad si a mers foarte frumos. Cealalta, cu care a mers amicul care ne-a insotit, e tot a noastra, dar a costat de 3 ori mai putin. Spitele s-au slabit atat de mult incat am fost cu ochii pe roti zilnic si spre final nu credeam ca ajunge intreaga la Viena. As zice ca nu costa degeaba mai mult cea de la Qeridoo, tocmai din motive din astea. Daca ma intrebi pe mine, 1000 euro pe Thule mi se pare prea mult, iar 150 euro e ciudat de ieftin. Echilibrul pare a fi pe unde e Qeridoo, in jurul lui 400 euro.
  13. Tolstoievski

    Inghetata e la fel de buna ca in Italia, asa ca tinem in fiecare zi o dieta drastica de inghetata asezonata cu bere. Copiii s-au oprit totusi la inghetata. Aproape de Melk innoptam intr-un nou camping frumos amplasat, cu vedere la castel. Cat merge, merge; cand nu mai merge, bagam somn. Mai impuscam cate-un loc de joaca, ne mai facem de cap, cum le sta bine unor copii cu izvoare babane de energie. De fapt nu prea iertam locurile de joaca pe nicaieri, ca nu ne mai intalnim cu ele prea curand. Ultimele 2 zile, inainte de Viena, ne-a ars serios soarele. Temperaturile au crescut simtitor, cerul a fost complet senin, iar zona e doar de campie. La popasuri balotam de obicei fructe, peste ele puneam beri, iar in localitati ne parcam la inghetata. Ana transmite atata veselie, ca pana si muscatura ei e un zambarici
  14. Tolstoievski

    In urmatoarea zi continuam alaturi de italieni, iar Maya, fetita de 6 ani, e ba ajutata de tatic, ba face schimb cu Matei la remorca. Pe Dunare salasuiesc surprinzator de multe lebede, iar cele mai multe vin pana la mal, obisnuite cu trecatorii si zgomotele lor. Trecem Dunarea cu bacul, si cum era ceva nou, ne bucuram nevoie mare. Inainte cu 15 km de Linz ne despartim: capul familiei italiene decide sa innopteze in campingul de acolo, iar noi continuam pana la periferia Linz-ului si punem cortul la Pleschinger See, chiar pe malul lacului. A doua zi e dedicata plimbarilor prin Linz. Dam de niscaiva pump track-uri si ne distram, apoi ne balacim in lacul de langa camping. Periplul continua si ne bucuram ca e innorat, fiindca avem mai mult spor la mers. Infrastructura e atat de faina, incat e imposibil sa nu vezi ca oamenii au facut tot ce au putut ca sa tina bicicletele pe traseu dedicat, departe de masini. Am trecut inclusiv peste pasarele suspendate deasupra apei, doar ca sa nu treci pe carosabil. Intr-un orasel dam de o sarbatoare locala. Asezarea implinea 750 de ani de la intemeiere, iar petrecerea era in toi. Fanfara, beri si mancaruri locale, in piata mare a orasului. Descalecam si dam o raita, ca tare usor era sa intri in atmosfera.