Claudiu Moga

Urmeaza un traseu autentic de pusta cu portiuni de padure pana ajung la DN 54 pe care pedalez doar 3 km si o iau la stanga pe un drum secundar. Opresc la Orgovany la o terasa pe care o stiam din alte ture sa beau un Borsodi la halba care aici costa doar 350FT. Ramanand fara forinti ma prezint cu o hartie de 100 euro sa cumpar o bere iar un ungur simpatic si generos se ofera sa-mi faca cinste un unicum si o halba. In Ungaria ador berea si soda. Ma bucur ca acest popor imbratiseaza cultul bicicletei. Urmatoarea oprire o fac la Izsak, unde mananc o bucata de pizza si vad un cocos superb. E momentul sa vizitez localul meu preferat din aceasta localitate, un adevarat muzeu la preturi moderate. Vedem personaje istorice de trista amintire.

De aici o iau spre Bugac pe un drum secundar. Ma prinde ploaia pe drum. Opresc in Bugac la un local sa ma hidratez si sa ma adapostesc de ploaie. Sunt deja tot ud. Ulterior ma pun cu cortul intr-o padure langa localitate. Constat cu mahnire ca voi ramane si fara farul pe spate care nu se mai stingea. Adica se va consuma bateria in curand pt. ca refuza sa se mai stinga. Sunt nevoit sa-l iau jos sa nu fiu depistat, sa nu atrag atentia. Day 4) Bugac - Igar Ador padurile, ador copacii, natura este viata mea! Cicloturismul te lasa sa o descoperi si sa o simti!

Aici prin centrul orasului intalnesc arbori de poveste. Interesante protuberante au dezvoltat acesti copaci bizari. Nu voi uita niciodata acest oras si pe ungurul binefacator. Ma voi intoarce sub auspicii mai favorabile!

Pedalez pe o ciclabila pe un dig pe langa Tisza. E foarte cald, cam 35 grade Celsius. Ajung la Tisza, marele afluent al Dunarii. Ma opresc inainte de Csongrad sa mananc un hamburger la 750FT si sa beau o bere la 350FT. Kobanyai e preferata mea, o bere usoara cu doar 4,3% alcool. Continui sa pedalez pe DN 451 pe un traseu monoton de pusta pana in orasul Kiskunfelegyhaza. Nu este un secret ca am plecat de acasa de aceasta dat cu un buget printre cele mai modeste din viata mea, adica doar 350EUR, fiind lovit de Covid, tinand cont ca mi-am pierdut locul de munca din Cipru. De asemenea am plecat fara echipamentul necesar. Nu aveam la mine nici macar o camera de rezerva si nici lipici si petece. In plus frana pe spate nu functiona. Asa ca nu este de mirare ca m-am trezit in a 3-a zi in orasul Kiskunfelegyhaza ca mi se blocheaza si frana pe fata si ca practic bicicleta devine nefunctionala. Oare cum voi ajunge pana in Alpi in aceste conditii? Norocul imi surade si la un magazin de biciclete din localitate, patronul imi serviseaza bicicleta gratuit, imi rezolva franele, imi face reglajele necesare si impresionat de povestea mea si bugetul precar imi doneaza si 2 roti cu 2 camere pline in ele. Iata-ma ca m-am scos! Dar vai cat o sa am de carat! Multumesc oamenilor care mai au suflet in aceasta lume materialista! De acum inainte asa va arata bagajul meu!

Comit gresala de uit sa-mi cumpar apa si voi face sete dar peste o ora de chin gasesc o benzinarie si ma salveaza un suc. Voi dormi la cort intr-o padurice intre Szentes si Csongrad. M-au rupt tantarii. Day 3) Szentes - Bugac Dimineata imi pun o peruca de mascarici in cap sa ma distrez putin. Studiez niste melci.

Pana la Kondoros pedalez pe drumul principal, dar incep sa apara pistele ciclabile. Ungaria are o infrastructura de invidiat pentru ciclisti. Este o tara bike friendly in care ma reintorc cu drag. Pentru aceste piste si infrastructura bike friendly, am ales sa pedalez din nou spre Occident. De la Kondoros o iau pe un drum secundar spre Szentes trecand prin Fabiansebestyen. Aici fac un mic popas sa admir arhitectura. Aici intalnesc un arbore cu flori superbe.

Pt. Gibonu, Bine, v-am gasit! Da, a fost o aventura pe cinste! Imi amintesc de prima mea tura internationala din urma cu 13 ani cand am oprit tot in acest gang dar erau alte murale. Totul este schimbator pe pamant! Opresc la o benzinarie non-stop si dau 1000FT pe un sandwich modest care nici nu-mi place caci era cu paine de cereala. Insa berea Dreher este buna si la un pret decent 350FT adica 1EUR. Ma voi relaxa aici. Day 2) Bekeschaba - Szentes. Voi dormi in zona la sac sub un nuc. Ma trezesc pe la amiaza si merg la restaurantul Panorama din imediata apropiere sa mananc o delicioasa ciorba de gulas pe care dau 1400Ft.

Pt. Gibonu - Salut! Am revenit in tara joi seara dupa o tura de 2500km in 34 zile. Da, sunt acasa din nou. Anul acesta nu am reusit sa lucrez in strainatate. In Chisineu-Cris opresc sa-mi schimb niste lei in forinti si sa-mi incarc bidonul cu apa. Aici imi aduc aminte de omul politic si memorandistul Mihai Veliciu, fiu al Sepreusului, comuna din apropiere. Ma prinde apusul la Socodor unde-mi aduc aminte de marele scriitor Ioan Slavici. O lume fara cultura si un popor care nu-si cunoaste trecutul este ceva destul de trist. Traiesc pentru arta, sport si cultura iar cicloturismul ma ajuta enorm in acest sens. Ies din tara pe la Varsand, chiar la intrare in Gyula am parte sa surprind un bursuc care traverseaza strada prin fata mea. Pedalez ca sa ma bucur de natura si sa simt plenar existenta. Pedalez, depun efort, deci traiesc! Continui calatoria pe E44, un drum de mai proasta calitate decat cel din Romania spre Varsand DN79A care este perfect. Pe langa Bekeschaba gasesc un gang cu picturi murale.

Protagonist - Pantani Carpaticus, cicloturist roman. Velodromaderul - Bubulina, la a doua expeditie internationala alaturi de stapan. Salutare prieteni! Day 1) Ineu - Bekeschaba. Iata vine ziua de 27 iunie cand ma sui pe Bubulina si o tai spre Dolomiti. Mi s-a facut dor de Alpi si a venit momentul pentru o noua cicloaventura. Pornesc din Ineu cam tarziu pe o canicula mare directia Varsand. La Sintea Mare fac o pauza de hidratare si discut cu niste sateni despre noua mea provocare si despre cum e traiul pe la noi. Inspre Chisineu Cris avem o ciclabila deplorabila. Gasesc o cismea sa-mi astampar setea. Romania rurala este destul de saracacioasa.

Ma intorc in Perivolia sa vizitez o frumoasa manastire. Urmeaza o noua zi de relaxare pe o plaja superba. Ma voi campa langa Meneou chiar langa un drum laturalnic. Dimineata urmatoare sunt alungat de aici de un echipaj al politiei care m-au legitimat in prealabil. Dupa 3 saptamani de vis vine si ziua cand trebuie sa iau avionul spre Bucuresti. Ajung la Otopeni dupa miezul noptii si sunt asteptat de un bun prieten Horia care ma duce cu masina personala pana la casa sa din nordul capitalei unde vom petrece 2 zile de neuitat. Aici ma imprietenesc cu pisica sa neagra. Iata ca vine si ziua cand trebuie sa iau trenul spre Arad, Horia ma conduce la gara cu masina. Primul tren il ratez pt. ca nu ma accepta cu bicicleta dar il iau pe urmatorul si mai dau conductorului 80RON ca sa fiu lasat singur intr-o cuseta. In Gara de Nord consum o bere excelenta si un pranz copios. Dimineata ajung in Arad si voi lua un nou tren spre Ineu. Asta a fost aventura. Nu este nici un secret ca dupa 9 luni de aventuri dintre care 4 au fost vacanta si 5 munca efectiva, am reusit sa ma intorc acasa cu colosala suma de 670EUR. A fost un sezon minunat. Vacanta costa! Si totusi daca stiam ca va veni pandemia si-mi voi pierde locul de munca cred ca as fi fost mai cumpatat! Traiasca cicloturismul!

Am parte de un nou apus minunat. Dupa o serata faina voi dormi la cort langa Perivolia sub un smochin. Trufandalele s-au copt deja. Dimineata urmatoare constat ca am dormit in imediata proximitate a cimitirului pe care-l vizitez sa ma reculeg putin.

Florile de leandru nu lipsesc din peisaj. In zona se afla un lac vizitat anual de pasari flamingo. Zaresc si o barca traditionala. Este cazul sa vizitez Faros Beach care este cam stancoasa. Apa este inca buna de baie.

Azi voi mai explora putin zona. Pedalez pe langa coasta spre Perivolia. Aproape de Possidon Beach Gardens mai fac o baie. Intalnesc pe aici o infrastructura turistica de invidiat. Pedalez pe o ciclabila plina de feline. Intalnesc vile de vacanta de lux. Proprietarii se pare ca sunt bogati. Multe masini superbe sunt prin zona.

Aici sunt impresionat de niste aranjamente interioare. Noaptea o voi petrece la sac langa restaurantul unde m-am simtit bine pe plaja din Meneou. In timpul noptii ma latra putin un caine dar ma odihnesc bine. Sunt in elementul meu. Urmeaza o noua zi de relaxare la plaja de la Meneou. Am parte de un apus minunat.

Gasesc si un restaurant frecventat de englezi. Aici o halbe rece de Keo costa doar 3,50EUR. Ospatarita este o cipriota tanara si draguta. Dupa cateva ore de relaxare e timpul sa ma plimb prin sat unde intalnesc o gramada de feline simpatice. Mi se face foame si gasesc o carciumioara unde savurez un excelent lamb doner la un pret bun, doar 6EUR.