gmarco16

Members
  • Content count

    140
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    13

gmarco16 last won the day on December 8 2015

gmarco16 had the most liked content!

Community Reputation

456 Excellent

About gmarco16

  • Rank
    Membru Senior
  • Birthday December 14

Informații personale

  • Sexul
    Masculin
  • Arii de interes
    Ciclism, ciclism, ciclism
  • Localitate
    Bucuresti
  • Ocupaţie
    IT-ist

Metode de contact

  • Website URL
    https://www.facebook.com/pages/Cycle-Silk-Road/627164730716894

Recent Profile Visitors

2,094 profile views
  1. Am facut o tura prin Norvegia, o tara in care alimentele sunt foarte scumpe, insa pestele are cam acelasi pret ca si la noi si este foarte gustos pentru ca este proaspat aproape mereu. Mai jos sunt doua feluri in care mi-am preparat somonul: 1. Somon maruntit in unt;- se cumpără (costa cam 100 de coroane/kg) somon înghețat (se găsește si proaspat la magazinele mai mari din sudul tarii) și se decongelează în apa rece 30 de min - se pune o linguriță de unt în tigaia încinsă apoi se adauga somonul decongelat în prealabil, dat cu sare, piper și eventual curry.- se mărunțește ușor în timpul preparării ca sa se pătrundă mai bine - se poate adauga peste paste si de asemenea pastra intr-o caserola timp de o zi daca nu e prea cald afara (in Norvegia nu prea e)- merge cu o bere. 2. Somon în sos de unt.Se rumenește somonul foarte puțin timp (30 de secunde pe fiecare parte) în unt (sau ulei de măsline - eu prefer untul) cât sa se facă un pic crocant, dar sa nu se ardă untul. Înainte de asta se adaugă și sarea. (Sarea pusă înainte de gătit are un gust mai intens). Se adaugă ierburile (eu am pus oregano și telina) și se stinge cu apa într-o cantitate în funcție de cât sos dorim. Se lasă la fiert pana când striatiile de somon se desprind cu ușurință, dar în interior este încă un roz închis. Se poate manca cu un orez alături. Si un pahar de vin e deja prea mult lux
  2. Se pare ca iarna ce tocmai s-a incheiat a rupt foarte multi copaci in canion, motiv pentru care poteca este barata de multe ori si trebuie sa ocolesti prin tufisuri. Bine-cunoscuta bucata de boschetareala de dupa Bojichen cum vii dinspre Basarbovo, a fost destul de neplacuta de data asta. @@turnul Daca parcurgi drumul Nisovo - Svalenik prin canion, te rog sa revii cu o parere. Sunt curios cum e. Acum 2 ani cand am fost, era si acolo plin de boscheti.
  3. Cu vietatea asta m-am intalnit in parc pe 8 Martie, in zona grotelor locuite in trecut de monahi:
  4. Si pentru ca pe celalalt topic a venit Radu Diaconescu, cred ca e bine sa anunt si eu ca m-am intors, dar nu ieri, ci acum ceva vreme, adica pe 28 august. Asadar au fost putin peste 5 luni pedaland undeva pe la 9.000 de km. Traseul: http://www.bikemap.net/ro/route/2955366-cycle-silk-road-romania-kirghistan/ Incepand din Iran, calatoria noastra a urmat mare parte traseul lui Radu, cu cateva exceptii. Am hotarat sa ne oprim in Bishkek, in Kirghistan, loc de unde ne-am intors cu avionul (spre deosebire de Radu, cu tot cu biciclete). Ne propusem sa ajungem cel putin pana in China, dar asa sa fost sa fie. Uneori e bine sa asculti de semne si sa faci cum zic ele. Principalele semne erau legate despre felul cum ne intelegeam noi. Legat de asta cred ca ar fi interesant de deschis o discutie despre calatoria (de durata) solitara pusa in comparatie cu calatoria in doi, iar de aici o desfacere a firului in doua: calatoria in cuplu versus calatoria cu un prieten. Avantaje, dezavantaje, trairi, etc. O alta tema interesanta ar fi "de ce sa faci o asemenea calatorie, plecand in lume cu lunile pe bicicleta"? Alta intrebare interesanta ar fi: "ce pierdem intr-o astfel de calatorie cand suntem conectati la tehnologie"? Din pacate tind sa ii dau dreptate lui Frank si anume ca aici oamenii sunt preocupati mai mult despre cum sa-ti optimizezi greutatea bicicletei, ce prafuri sa mai inghiti ca sa faci mai multi km intr-o zi si alte lucruri din astea marunte. Un topic cu intrebari ca cele de mai sus cred s-ar "ingropa" dupa doar 5-6 replici. Insa e doar o parere. Mi-ar placea sa nu fie asa. Stiu ca voi fi invitat sa deschid astfel de topicuri. :) Dar asta n-are nicio legatura cu finalul turei mele, era doar un "of". :) Ca sa revin, pedalatul prin Asia, prin acele "stan-uri" prafuite de trecerea timpului este ceva greu de exprimat in cuvinte pentru mine. Locuri incarcate de istorie, inca neatinse de capitalismul nostru agresiv, dar purtand amprenta fostei Uniuni Sovietice, dau un parfum care intr-o calatorie pe bicicleta se simt destul de intens. Cat despre oamenii intalniti am sa spun doar ca ma bucur ca exista pe pamant si felul acesta de oameni. Singura parte mai neplacuta in a calatori prin acea bucatica de lume a constituit-o birocratia obtinerii vizelor cat si costul lor. Cat priveste siguranta noastra, nu am avut niciodata probleme cu asta. De aceea va recomand si chiar va indemn sa faceti o calatorie catre est, un est inca rupt de civilizatia occidentala si de mentalitatea consumerista, dar care se va schimba cu timpul. Ca sa citez pe cineva mergeti in vest, pornind spre est. Ultimul nostru "meci":
  5. O sa incep eu cu un fel de mancare delicios, foarte potrivit pentru micul dejun. Nu o sa dau gramaje pentru ca am gatit asta dupa ureche si dupa 2 incercari iese asa cum iti doresti (de moale sau tare). Ingrediente: apa, un fel de malai cu granulatia un pic mai mare decat malaiul nostru din porumb grisat, dar facut din grau (am gasit asta din belsug in Turcia) - cred ca merge si cus-cus sau ceva asemanator, o tableta de ciocolata, preferabil din lapte (merge si ciocolata de casa), optional, la alegere: nuci, stafide sau alte fructe confiate. Fain e ca poti jongla cu ele ca sa variezi. Mod de preparare: se adauga apa, apoi malaiul si se pun la foc. Se fierbe pana se inmoaie granulele. (Pe gustat.) Se adauga ciocolata si se amesteca pana se topeste. Se arunca si niste nuci/alune/migdale/fructe confiate. Arata cam asa si e un bun energizant inainte de o zi de pedalat. Reteta am aflat-o de la un cuplu de francezi pe care l-am intalnit in Edirne.
  6. La un moment dat m-am saturat de paste si supe instant si atunci am suspinat: "Ah, ce bine ar fi fost sa am la mine o cartulie de bucate ce se pot prepara la foc de primus!". Oare o fi existand asa ceva? Nu m-am obosit sa caut, dar m-am decis sa deschid acest topic. Asadar, va invit sa facem "schimb" de retete de mancare ce se pot prepara la primus. Cred ca ar putea fi util, atat celor plecati in ture lungi, pentru variatie, cat si celor ce intentioneaza o iesire mai scurta si care sunt in pana de idei. Pentru mine, a putea sa-mi gatesc, inseamna inca un grad de libertate castigat.
  7. Si cateva fotografii:
  8. Nu mai stiu in ce carte am citit despre gulag. Acolo un detinut povestea despre viata mizerabila, despre frigul si lipsa mancarii. In acelasi timp spunea ca nu toate acestea erau cele mai grele de suportat ci faptul ca a petrecut cei 10 ani, zi de zi, intr-o camera in care mai erau inca o suta ca el. Desigur ca ce traiesc eu n-are nicio legatura cu asta :), era doar o idee. Eu sunt in vacanta si fac ceea ce ma face fericit :). Intre timp am reusit sa-mi regasesc pacea interioara si sa ma bucur cum se cuvine de calatorie. Vremea s-a mai imbunat in ultima saptamana. Au mai fost ceva mici ploi, dar in rest soare pe linie. Asia, e un taram al extremelor totusi. Am avut vreo 5-6 nopti consecutive cu temperaturi sub zero. Intr-o dimineata ne-am gasit sticlele de apa bocna, semn ca mercurul s-a dus destul de mult in jos. Dar ziua temperatura depaseste 20 de grade, iar soarele e destul de puternic si fara protectie mi-a cam ars fata. Cat despre oameni, acestia ne cheama la ceai de atat de multe ori incat nu putem raspunde la toti. Am spus 'da' la niste picnicuri. Ceausescu si Hagi sunt cei mai populari romani intre oamenii intalniti de noi. De departe cea mai interesanta experienta a fost intr-un sat unde pe acoperisuri inca mai exista zapada. Era seara, soarele apusese deja. Pe strazile pavate si inclinate suvoaie de apa curgeau de la topirea zapezilor. Am incercat la magazinul din centrul satului sa intrebam unde am putea dormi, dar vocabularul nostru redus nu a ajutat prea mult. Pana la urma am intalnit un om pe strada care la auzul cuvantului 'misafir' ne-a trimis spre o casa, despre care am aflat mai tarziu ca era casa de oaspeti. Am primit o mancare de lebe (nu stiu cum se scrie corect), vreo 7 ceaiuri si vizite de la multi oameni(barbati) din sat. Dupa o zi de pedalat prin munti, sa incerci sa prinzi cate un cuvant dintr-o suta in limba turca te cam ameteste de cap dupa o vreme. Din pacate bariera lingvistica a fost de netrecut. Un ghid conversational ar fi fost util sau macar un dictionar. Zilele urmatoarea ne-am cumparat unul. Am avut un somn adanc pe niste paturi tari sub niste plapumi ce te turteau. Cu toate ca soba din mijlocul incaperii (un amanunt comun incaperilor in care am intrat in ultimul timp) frigea cand ne-am culcat, dimineata ne ieseau aburi din gura cand ne-am trezit. Pedalam de zile bune pe un platou in jur de 1100 de m si mai mult. Inainte sa urcam pe el am avut 2-3 zile de munti cu un pas pe la 1500 si ceva si avansam destul de greu. Ne gandeam ca vom petrece destul de mult timp in Turcia si ca vom intarzia pentru a putea lua viza de Iran din Erzurum. Insa pe platou e mai simplu. In jur se zaresc varfuri de peste 2000 m, pana in 3000. Zapada cazuta acum o saptamana incepe sa se topeasca. dar inca o mai putem atinge din cand in cand. Pe masura ce ne indreptam spre est mancarea devine mai ieftina si mai gustoasa (organica?!, de parca restul mancarii ar fi anorganica). Oamenii din zona oraselor raman ca la oras totusi. Aseara, inainte sa ajungem in Konya, am reusit sa vedem orasul de pe un deal. A fost impresionant. Refugiatii sirieni cu care speram sa nu avem de-a face sunt prin sudul Bulgariei si cu atat mai mult prin orasele mari din Turcia, inclusiv Konya, unde viata e ieftina si sunt multe bussinisuri 'arabe' etc. Speram sa avem zile frumoase si in continuare. P.S. Multumesc tuturor pentru sugestii. Isi fac efectul :)
  9. Cand e senin, cand e ploaie si vant; asa si-n sufletele noastre. Vreme schimbatoare de primavara. Lucrurile intre noi merg tare bine, dar alte ori apar situatii conflictuale de la lucruri total lipsite de importanta, niste nimicuri. Cei care au calatorit pentru lungi perioade de timp fara a fi singuri cred ca inteleg despre cele ce scriu. Nu e deloc simplu sa stai cu aceeasi persoana 24 de ore din 24, 2 saptamani in sir, in natura, lipsit de confort. Asperitati personale de care nu ai habar, te socheaza chiar si pe tine si cu atat mai mult pe celalat. Am mai spus-o: frigul, ploaia, vantul, dealul, transpiratia sunt usor de trecut. Bucuria calatoriei topeste orice greutate. Dar atunci cand sunt neintelegeri parca si greutatile devin mai grele. Iar constientizarea fericirii de a fi pe bicicleta in niste locuri in care putini au norocul sa pedaleze dispare cu totul. Sunt obisnuit sa calatoresc singur. Sunt un singuratic si in viata reala. In ce ma priveste calatoria asta este si o lectie, totodata cu examen inclus, la materia: convietuirea in doi. Pana acum cred ca nu am fost un elev foarte silitor. Cat am calatorit singur nu mi s-a intamplat sa pierd nimic, sa uit. Dar acum in doar o saptamana am pierdut deja 3 lucruri: caciula, manusi, pantaloni scurti. S-au mai intamplat si alte incidente, nu atat de importante incat sa ne afecteze continuarea, nu le mai amintesc. Sunt semne ca fac ceva gresit. A fi in doi ofera multe avantaje. Nu insist pe asta. Dar atunci cand esti singur totul devine mai intens. Trairile parca sunt mai autentice atunci cand se petrec in tacere, atunci cand nu trebuie sa discuti despre unde sa pui cortul sau la cat te trezesti a doua zi. Imi lipseste mult singuratatea. Egoist. Randuri dintr-o dimineata ceva mai trista, din Can. Inchei optimist cu un citat favorit: 'You can't be sad when riding a bicycle' - Anon.
  10. Ruta pana la Edirne: http://www.bikemap.net/en/route/2955366-cycle-silk-road-patea-1/#/z7/43.2692,27.29553/terrain
  11. Nu credeam ca vom pedala 8-9 zile prin Bulgaria, ca vom ajunge si un pic prin Grecia, dar traseul s-a desenat pana la urma asa. Iar asta imi place cel mai mult cand plec pe bicicleta, necunoscutul: unde dormi, oamenii si peisajele intalnite, traseul pe care ajungi efectiv. Am ajuns in Turcia de nici o zi. Imi vin in minte amintiri din ultimele calatorii din aceasta tara minunata. Imi place foarte mult felul mancarurilor de aici. Chiar daca se gateste si cu carne, iar eu nu sunt mare fan al ei, combinatia picant si legume, si felul in care o prepara, prieste stomacului meu. De fiecare data cand am fost aici am simtit la fel. Ceaiul pe care il primesti in mod gratuit si in cantitate nelimitata dupa masa, usureaza si mai mult digestia. Iar pentru mine, nicio zi fara ayran (mi s-a spus ca regleaza tensiunea arteriala, iar vara e bun ca hidrateaza si inlocuieste sarurile pierdute prin transpiratie). Aseara am mancat Lahmacun. Inca n-am incercat celebrul Kebab Adana. Oamenii mi se par cu totul deosebiti, iar cei intalniti aseara mi-au intarit convingerile. N-am calatorit eu cine stie ce, insa n-am mai intalnit asa multi oameni ce toti par sa aibe inca caracteristici ce le avem atunci cand suntem copii. Sunt pasionali, fac multe cu suflet, se implica, se minuneaza de lucuri marunte in cel mai sincer mod cu putinte, se mira, asculta cu toata fiinta, fara sa fie distrasi de ce se intampla in jur, se bucura chiar ca niste copii atunci cand joaca jocuri. Li se citeste bucuria vietii pe fata. Dar asta poate fi doar parerea mea :) Ospitalitatea si felul cum isi trateaza musafirii sunt arhicunoscute. Despre peisaje astept sa vad mai multe ca sa pot impartasi ceva propozitii.
  12. Intre timp am cumparat din Edirne un alt cauciuc, Marathon Tour (fara Plus) pe care il tin de rezerva. Sunt curios dupa cati km o sa ajung cu cel cu probleme la banda de protectie albastra. Silviu, iti multumesc mult si pentru ultimele retusuri :)
  13. Dupa 300 de km - cred ca e de vina compozitia materialului, pentru ca nu exista crapaturi pe cauciuc; n-am mai patit niciodata o uzura ca asta.
  14. Ca sa incep cu un clasic pe care nu cred ca-l stie prea multa lume, Ciuperca Gheorghe din Piatra Neamt, o sa scriu ce mi-a spus la telefon inainte sa plec: "Gigele, nu uita ca o sa te lupti cu natura si ca nimeni nu te asteapta". Suntem in Nesebar dupa primele zile de tura. Am avut o vreme obisnuita de primavara, adica capricioasa. Am stat si la maneca scurta dar am luat si gecile de vant si ploaie. In ce ma priveste nu simt ca m-am rupt complet de casa, poate si din cauza ca am cu cine vorbi limba romana zi de zi. Incepem sa ne acomodam unul cu altul si de asemenea fiecare cu bicicleta lui. Prima se pare ca iese mai greu, dar lucram la ea, a doua ca si facuta. Bulgaria e frumoasa, asa cum o stiam, potrivita pentru cicloturism: pustie, cu galme menite sa nu te plictiseasca, dar nici foarte mari ca sa te solicite prea mult. In partea asta de tara nu mai pedalasem si m-au surprins in mod neplacut gropile adanci si fara de sfarsit pe multe drumuri. La un moment dat un tir m-a improscat din cap pana in picioare cu apa dintr-o groapa, fapt ce m-a facut sa-l 'injur' pe Sova lor. Suntem cam ghinionisti cu vantul care a fost de fata tot timpul, mai putin km pana la Giurgiu. Intr-un sat, pe o banca, la un pahar de lapte acru (cu halci, cum erau odata si la noi), intr-o atmosfera autentica de primavara cu albinele zorind printre flori, asteptandu-l pe Petrica, mi s-a parut ca localnicii care intrau in magazin si se mai salutau nu o faceau in bulgara. S-a dovedit ca era turca, mostenire lasata de pe vremea Pasalacului Turcesc, cred eu. Ayranul si baclavalele mi-au confirmat ca nu gresisem. Altfel, oamenii foarte calzi si de treaba, ca-n Turcia. Din tarile pe unde-am umblat, Bulgaria e pe primul loc in practicarea 'free-campingului'. Au fost si cateva mici reglaje mecanice: la v-brakeuri, la un schimbator spate, dar si o curiozitate la care chiar nu ma asteptam. Cauciucul meu fata, un Schwalbe Maraton Plus Tour 26x2.0, dupa doar 200 de km a inceput sa dea indicii de oboseala: semne vizibile de exfoliere (descompunere) a materialului pe partea de contact cu solul. Nu stiu de cand au aparut ca abia atunci le-am observat. Prespun ca e vorba de imbatranire, dar totusi, e un cauciuc cumparat anul trecut de pe bike-components, rulat vreo 500 km fara bagaje inainte de plecarea asta. Nu am poze cu el, dar o sa pun daca devine mai vizibila treaba. Poate o sa ma tina macar 1-2 mii de km. Nu stiu cand si cat o sa mai postam pe viitor. Iertati dezacorduri sau greseli de ortografie ca si lipsa de inspiratie in a scrie ceva interesant. Intelegeti. Cateva poze: O iluzie optica