Search the Community

Showing results for tags 'bulgaria'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 12 results

  1. Protagonist - Pantani Carpaticus, cicloturist autohton. Bicicleta Dulcinea Rozalina - campioana judetului Arad la ture cicloturistice. In 28 iulie in timpul unei ture de antrenament prin zona, la Silindia mi se pune pata sa ma intorc spre casa si tarziu la ora 17 deja o pornesc catre Moneasa cu gandul sa ajung in insula Thassos sa incep o viata noua, sa-mi caut un loc de munca pe Insula de Smarald. Imi iau la revedere de la dealul copilariei mele, de la dealul Mocrii. Va marturisesc caci pedalez si fac ture ca sa ma reintorc in copilaria apusa macar prin intermediul visarii si al emotiei traite. Day 1, Ineu - Silindia - Ineu - Moneasa, 76km. Felicit si multumesc domnului primar al Ineului, Calin Abrudan pt. drumurile excelente prielnice ciclismului din zona noastra. Prima oprire o fac la Dezna unde in varful unui deal se afla ruinele unei vechi cetati medievale.
  2. Protagonist- Pantani Carpaticus, 38 ani, biciclist autohton. Velomartoaga Dulcinea Rozalina aflata la o venerabila varsta. Ziua 1, 80km, Ineu - Bodesti. Iata vine ziua de 8 mai 2017 cand ma sui pe Dulcinea si pornesc la drum dupa cateva luni de asteptare si multe antrenamente prin judetul Arad. Bicicleta este sub orice critica, cauciucuri uzate, roata spate distrusa, fara frana la roata din fata. O iau catre Varfuri. Pe la Gurahont ma prinde ploaia si ma voi adaposti putin de ploaie intr-o pestera din apropiere care arata cam asa. Un localnic a pictat peretii exteriori ai pesterii, a amenajat interiorul si a transformat pestera intr-un muzeu. Ma bucur sa constat ca culorile folosite la zugraveala exterioara sunt cele ale tricolorului national.
  3. Salut, Anul trecut am facut ceva din estul si centrul Bulgariei: http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/18059-bucuresti-ruse-arbanassi-man-kapinovo-man-sf-ilie-plakovo-man-kilifarevo-satul-bojentsite-man-dreanovo-v-tarnovo-can-emen/ http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/17946-ruse-veliki-preslav-shumen-madara-pliska-silistra/ Anul acesta vreau sa merg spre centru-sud-est-vest. pe scurt Muntii Rodopii, cam in doua episoade: unul cu cativa prieteni care nu au vreme de ture mari, cu o masina pe care o vom lasa in Veliko Tarnovo sau Plovdiv, de vreo 3-4 zile si care va ataca, intr-o varianta mai scurta cred, traseul acesta, care va fi modificat http://cyclingbulgaria.com/tour/3 Pe scurt: cateva din marile puncte de interes turistic din Rodopi. O tura Plovdiv - Plovdiv. Iar al doilea, un episod mai lung, ptr care aproape nimeni nu are timp, de vreo 10-14 zile, nu conteaza (se discuta in functie de doritori): http://www.bikemap.net/ro/route/3319680-rudopia-editata/ E vorba de cumva vestita tura Rudopia: http://newthraciangold.eu/cmspage.php?id=137&searchin=0&search=rudopia&lng=en Tura pentru care se si organizeaza grupuri de catre o asociatie din BG care asigura masina, biciclete etc pentru doritori, insa pentru care avem si traseul gps, drept care, nu e nevoie de dat cateva sute de euro bulgarilor pentru calauzire. Precum se vede din link, avem 440 de km, pt bicle light mtb sau trekking, cam un sfert din traseu fiind off road. Mai multe gasim si aici http://www.biroto.eu/en/cycle-route/bulgaria/rudopia-p/rt00001526 unde avem fisierul GPS, descarcat si verificat de mine. Ceva mai departe avem descrierea fiecarei zile http://www.bikearea.org/gps.html faceti va cont gratuit pentru informatii depline si descarcare fisiere gps. la fel aici http://velotouring-bg.org/blog/routes/rudopia/ si aici http://www.bikearea.org/rudopiia-klasik-v211.html insa a se folosi google translate http://rhodopemountains.eu/page/maps-books-112-4.htmlaici ceva bibliografie Povestire dintr o tura asemanatoare http://blog.lifepattern.org/2008/07/24/rudopia-2007/ Albume https://plus.google.com/photos/115881072062874486562/albums/6035646176057131201 https://picasaweb.google.com/106325393287187718328/Rudopiq2014 O descriere a turei pe youtube facuta de asociatia care organizeaza Pe parcurs se vor vizita ceva obiective descrise mai sus, printre care mai important e Perperikonul http://www.perperikon.bg/home.php?cp=8 si altele, descrise foarte bine aici http://tourism.kardzhali.org/en/index.phppe saitul judetului Planul A este sa se ia trenul din Ruse pana la Veliko Tarnovo (asa cum am facut si anul trecut), iar apoi, 245 km, cu bicicleta pana spre traseul propriu zis, prin care drum vom vizita celebra rezervatie arhitecturala de la Etar. Cam asa ar arata traseul in prima parte pana la Mazdhari, unde luam contact cu Rudopia Odata intrata pe ea, incepem a pune "condimente", fie o facem pana la Velingrad, si apoi la Plovdiv, fie ne "grabim" direct la Plovdiv, de unde luam trenul inapoi. Am studia bine obictivele turistice. A schimba planul de acasa in Rodopi e mai mult decat firesc, zona oferind multe obiective si altenative. Pe siguranta e bine sa avem doua saptamani, in care sa te tot odihnesti si sa pedalezi nestresat, insa in functie de timpul unuia sau altuia, reducem la 10 zile nu mai mult. Conditii, plan pe zile? Cort si, la cateva zile, odihna la vreo pesiunea, si... buna-intelegere, spirit sobru, balcanic! Dac vreti super organizare cu totul inclus, pe zile, ore etc. luati legatura cu bulgarii care organizeaza! Ok, stiu, nu am precizat totul, dar deja ma dor degetele, mai "bagati-va" si voi, "hartuiti-ma"! Inca ceva... pe la ora 11 avem tren din Ruse la Veliko Tarnovo. Pana la Ruse, plecam din Bucuresti, early in the morning! Media de viteza 22-25/h. Perioada: sfarsit de iunie, in vacanta copiilor, insa nu sunt excluse nici alte variante. La mine imprevizibilul face parte din sarea turelor. Super organizare e pentru corporatisti, sau cei fricosi si cu bani multi, sau care au timpul la discretie. Pana atunci, voi face ceva "antrenamente" prin Dobrogea bulgareasca si romaneasca, de 2-3 zile. Shumen, Isperih etc, prin care am fost dar am pierdut ceva obiective anul trecut. Spor!
  4. 25 mai ora 6 dim Planul era complex. Inca continuam sa deliberez, in functie de multe, drept care, dupa ce s-a terminat. A iesit traseul acesta. http://www.bikemap.net/en/route/3063267-ruse-v-preslav-shumen-madara-pliska-silistra/ Prognozele mai departate ziceau de bine, insa cele mai apropiate, ca de obicei, diferit, e oarecum normal. Insa atunci am putut pleca si gata. Desi aveam si alte posibilitati de ajaunge la Shumen, am ales varianta cu pestera Orlova Chucka de langa Pepelina, ca sa pot innopta la cort, locul fiind linistit, chiar daca nu camping ca atare, insa cu apa si ferit, plus am vizitat pestera a doua oara. Din cele 500 de poze voi reda desigur mult mai putine. Tot drumul a fost frumos, plin de dealuri provocatoare si natura care te inunda, si...ploios, insa ploaia mi-a devenit din prieten, dusman, ea a improspatat asa bine natura ca aerul ce-l raspandea, mai ales la 13 grade dimineata,parea ca da o putere speciala, plus ca pe vreme noroasa pedalatul a fost mai cu spor. In special noaptea a plouat, ziua cand si cand, dar sub amenintare permanenta. Cirese peste tot, cred ca am mancat cateva kg. Spre Orlova Chucka, zeci de ciresi! Si ce a mai plouat.
  5. Salut, Eu impreuna cu un prieten din copilarie ne-am gandit sa plecam spre Asia pe biciclete, urmand in mare vechiul Drum al Matasii. Deoarece suntem pe ultima suta de metri, timpul ne preseaza cu pregatirile, astfel ca nu voi plictisi lumea cu prea multe cuvinte. Traseul: Traversam partea de est a Bulgariei, vom parcurge centrul Turciei si Cappadocia, apoi autostrada Tabriz, Teheran, desertul din Tukmenistan si Uzbekistan, vom intra in tinutul muntos al Tadjikistanului, urmand apoi sa parcurgem autostrada Pamir (al doilea cel mai inalt drum international din lume) catre Kirghistan. Mai departe speram sa completam Drumul Matasii spre China. Bugetul la care ne-am gandit, excluzand costul vizelor, va fi de 7-10 euro/zi. Plecarea va fi din Bucuresti, undeva intre 23-26 martie, functie de vreme. Bicicletele: - bicicleta mea: construita din piese comandate pe net pe un cadru+furca Surly-Troll. - bicicleta lui Petru: construita manual de Oxford Bike Works (Anglia) (Daca cineva vrea detalii despre biciclete, revenin cu un post detaliat.) Durata turei: Nu avem limita de timp, ci doar de bani. Speram ca vom pedala peste 6-9 luni. Vize: le vom procura pe drum (din tara vecina). Echipament: In mare parte echipamentul folosit va fi acelasi cu cel luat pentru un tur prin Europa. Daca cineva vrea detalii, pot raspunde. Cazarea: Low cost, preponderent la cort. Pentru capitole suplimentare legate de tura, va raspund cu placere.
  6. http://plateaucycling.com/?en-cycling-tours-in-europe-guided-or-self-guided,1 Desi nu intentionez un plan bine pus la punct deocamdata, linkul de aici e o pisica vie aruncata in curtea forumului, pe care mangaiati-o cum puteti, daca si credeti ca merita :| De ex. sugestiile de ture de pe acest sait, si nu numai, ma indreapta catre Platoul Shumen, "Shumen Plateau", unde se pot vizita f multe locuri. O simpla cautare pe net va aduce toate informatiile, sate rustice, medievale, manastiri vechi sapate in stanca, destul de multe, pesteri, cetati, fortarete, monumente, paduri. Platoul e plin de marcaje si turistice. Pozele cele mai interesante (si am scotocit saiturile bulgaresti destul de bine!) le-am gasit aici http://terrabyzantica.blogspot.ro/2009/06/blog-post_3589.html http://terrabyzantica.blogspot.ro/search/label/shumen%20plateau Sunt multe de descris si spus. Pe scurt, sunt mai multe obiective pe o distanta relativ mica, intre cativa km si 10-20 km. Generalitati http://bulgariatravel.org/en/object/105/Park_Shumensko_plato Se poate ajunge fie prin Calarasi, fie prin Giurgiu, ambele oferind variante de sosea placute, fara trafic infernal, ce presupun si alte obiective pe parcurs, la alegere. Planificarea cu toate detaliile o voi face la sfarsit de aprilie sau inceput de mai, ptr o tura de 3-5 zile. Din Shumen se poate continua in Dobrogea si/sau spre mare. Iata deci teme de cugetat la cald pana la primavara! Deja suntem doi ciclisti care fac pregatiri in acest sens. Ca unul care in 2014 am facut Silistra Balcik si Dobrogea romaneasca, anul asta ma extind mai spre centrul tarii! Lectura placuta!
  7. O istorie cu masina si bicicleta, despre care inca nu stiu sigur cum va continua si, cu atat mai putin, cum se va termina: Zilele minus unu şi zero N-aş fi crezut cǎ voi începe povestea unei cǎlǎtorii – acum la sfârşit de an. Dar aşa a fost sǎ este. Poate pentru cǎ zilele sunt scurte şi nopţile lungi? Cum nu am reuşit sǎ mǎ înţeleg cu tradiţionalii mei prieteni pentru sǎrbǎtorirea Anului Nou şi cum din anumite considerente nu am avut un back-up, am hotarat sa caut o zona mai caldǎ în care sǎ mǎ pot da şi cu bicicleta. Zona cu pricina ar fi trebuit sǎ-mi permitǎ şi cǎlǎtoria cu maşina, aşa cǎ, Insulele Borneo au cǎzut alǎturi de Yucatan. A mai rǎmas Grecia. Cum pentru muntele Athos ne trebuie ausweiss-uri, mi-au cǎzut ochii pe Meteora. Am început sǎ sap sǎ vǎd cu ce se mǎnânca, distanţe, cazǎri, obiective şi, în final, m-am hotǎrât. Am stabilit şi plecarea pentru 27/12 ora 18.00. Mi-am desǎvârşit pregǎtirile maşinii, ale bagajelor, am fǎcut socotelile, mi-am cumpǎrat provizii, am fǎcut rezervarea prin buching, iar la amiaza zilei de 26 am intrat sǎ revǎd prognoza meteo. Dupǎ veştile încurajatoare de acum o sǎptǎmânǎ, urmau deziluziile: frig, ploi… adicǎ ce am îndurat cu toţii în 2014. Tendinţa se menţine… Ziua de 26 a fost destul de închisǎ în Bucureşti, iar posturile tv transmiteau extinderea codurilor de ninsoare. Asa ca mi-am modificat ora plecǎrii din 27 de la 18.00 pentru 12.00. Trezit de dimineaţǎ, arunc un ochi cârpit de somn pe geam şi mǎ uit lung cum ninge. Iar ninsorile intrau dinspre sud… Bulgaria e la sud şi e renumitǎ pentru încâlcelile de trafic provocate de ninsoare. Ultimele lucruri bǎgate în franţuzoaicǎ au fost cele douǎ mici canistre de motorinǎ, ca rezervǎ. Mǎ aşteptau 1050 de km în cine ştie ce condiţii… La 11.45 ridic ancora cu stop de alimentare a canistrelor la Jilava. Iniţial am hotǎrât sǎ alimentez din Bulgaria pentru cǎ taxe combustibil, însǎ vremea mi-a schimbat planurile şi am vrut sǎ am disponibilǎ rezerva de la început. Drumul spre Giurgiu e acoperit de zǎpadǎ moale, iar temperature stǎ pe la -2 grd. Cu atenţie la derapaje, ajung pe la 1 şi un pic în vama Giurgiu. Coada la pod. Mare. MARE! Mǎ lǎmuresc de faptul cǎ un TIR nu a putut urca rampa şi aşteptǎm sǎ fie remorcat. Dupǎ o jumǎtate de orǎ ne urnim în coloanǎ. Vinietǎ pe douǎ sǎptǎmâni în BG (60 lei) şi iau drumul cǎtre Veliko Târnovo, cale de 130 km, prin zloata de pe sosea si prin bogǎţia fulgilor de nea. Merg încet şi cu ochii pe drum, ca roţile sǎ n-o ia razna şi sǎ pot feri şi un potenţial alt şofer cu dificultǎţi. Trec de V.T., iar la Garbovo am prima surprizǎ: intru pe un fel de centurǎ, mǎ înfig într-o rampǎ şi sesizez pierderea aderenţei pe roţile din faţǎ. Mǎ trec apele şi fac manevre de revenire, ca sǎ pot urca pe zǎpada sub care se afla gheaţǎ. Trec în treapta superioarǎ şi urc cu bine. Ajung la ieşire şi alimentez la plin. Urcarea în pasul Shipka îmi furnizeazǎ o a doua surprizǎ (de parcǎ îmi lipseau…). Panta este tare, temperatura este de -9 grd, dar constat cǎ apa din radiator a ajuns la 115 grd. Opresc puţin speriat şi dau sǎ mǎ uit la motor. Nu pot ridica frumuseţe de capotǎ de franţuzoaicǎ pentru cǎ este sudatǎ de zǎpadǎ. Îmi iau lanterna din maşinǎ sǎ studiez problema: la lumina ei constat cǎ toatǎ grila radiatorului este acoperitǎ de câţiva centimetri buni de gheaţǎ. Pǎi pe unde sǎ intre aer la motor??? Încerc sǎ o sparg, dar e prea tare. Renunţ şi-mi aprind o ţigarǎ. Dupǎ cele 10 minute regulamentare, la pornire constat scǎderea la 90 grd. Opresc din nou şi cotrobǎi dupǎ o şurubelniţǎ stea. Cu ea reuşesc sǎ dau cam 10 gǎuri în stratul gros de gheaţǎ şi pornesc. În 5 minute urcǎ temperatura la loc, dar o ignor cu atât mai mult cu cât afarǎ sunt déjà -11. În sfârşit ajung sus şi pornesc spre vale. Încet-încet, teribil de încet, temperatura motorului scade şi mǎ liniştesc. Trec de Stara Zagora şi fac iar plinul, ultimul din Bulgaria, la Kardzali (preţ: 2.09 leva / litru = 4.75 lei / litru) şi iau urcarea spre Makaza. La 23.30, dupǎ 12 ore de la plecare, în sfârşit ies din Bulgaria. De aici lucrurile se îmbunǎtǎţesc, grecii fiind mai grijulii cu şoselele, e drept cǎ şi într-un alt climat. La Makaza e pustiu şi mǎ întreţin cu o vameşǎ grecoaicǎ frumoasǎ de pica. Schimbǎm ceva banalitǎţi, mǎ întreabǎ de bicicleta ce se zǎrea în portbagaj, îi povestesc despre planurile mele şi, pânǎ la urmǎ, mǎ dezlipesc de ea… Coborârea de la Makaza debuteazǎ rapid cu primul tunel din şirul celor fix 30 ce vor fi traversate pânǎ la Meteora. Drumul este cu 4 benzi, inclusiv în tuneluri, spre deosebire de noua şosea ce urcǎ în punctul de trecere a frontierei pe partea bulgǎreascǎ care nu are decât douǎ benzi. Deşi e noapte, altitudinea îmi oferǎ frumoasa viziune a oraşelor din Grecia, întinse la poalele muntelui pe care îl cobor, feeric luminate: În dreapta mea, luna se gǎteşte de culcare: Odatǎ coborârea terminatǎ, intru pe autostradǎ. La greci nu se plǎteşte taxǎ de drum, dar autostrada costǎ 2.40 EU cam la fiecare 80-90 de km. Cum pe mine mǎ aşteaptǎ multi km de autostradǎ, mǎ voi tot scobi de bani… Trec de Komotini, Xanti şi Kavala şi, dupǎ aproape 300 de km de mers pe autobahn îmi sunt aproape luminile Salonicului: un oraş uriaş în care sigur voi avea probleme de orientare. Care şi apar dealtfel, de cum intru: nu existǎ panouri care sǎ indice direcţii. Mǎ rǎtǎcesc evident şi mǎ trezesc în partea greşitǎ a oraşului, pe malul opus golfului mǎrii Egee. Întorc şi ghicesc un “ring road” care mǎ scoate, în sfârşit spre Kazani. Tândǎlind prin Salonic la 4 dimineaţa am fost uluit sǎ vǎd ce de lume umbla creanga prin oras: un fel de Bucureşti de ora 9 seara, inclusiv autobuze de transport local pline de lume… Ciudat… Iau din nou autostrada în bot şi ratez ieşirea spre Kazani. Nu-i bai, cǎ mai e una pe care o depistez chiar mai aproape de ţinta cǎlǎtoriei mele: Grevena (cam sunǎ bulgǎreşte…) Ies perfect şi mǎ încadrez pe drumul spre Kalabaka (sau Kalabaki, sau Kalapaki, sau sa le ia naiba cǎ pe fiecare panou scria altceva…) Drumul e pustiu şi foarte frumos. Soarele se pregǎteşte sǎ rasarǎ, iar lumea e cuprinsǎ de culorile dimineţii. Deşi e frig, peisajele mǎ încǎlzesc. Opresc la trecerea peste podul ce traverseazǎ râul Venetikos, un preambul al celor ce vor urma. Pozele nu sunt grozave pentru cǎ e încǎ un fel de noapte amestecatǎ cu zi În depǎrtare se întrezǎresc crestele înzǎpezite. Eu caut Olimpul… Dar, pânǎ sa-l gǎsesc, soarele crud mǎ întâmpinǎ: Şi, în sfârşit, îl prind: Drumul continuǎ pustiu, iar eu tot trag gâţi din sticla cu ness în speranţa cǎ nu voi chiar adormi. Opresc mai mult ca sǎ-mi alung somnul decât pentru a obţine informaţii: Apar şi primele întrebǎri: ce caut io coleşica? Cǎ io veneam de la Gravena… Simţurile responsabile cu orientarea încep sǎ-mi joace feste şi voi face mai încolo chiar o boacǎnǎ mare de orientare. Ce-a mai rǎmas din crusta de gheaţǎ ce mi-a blocat aerisirea radiatorului: Primele stânci ale ansamblului muntos din vecinǎtatea Meteorei (nu chiar “vecinǎtate”, dar mie îmi plǎcea sǎ cred) Şi, cum mǎ pregǎteam sǎ schimb mia de kilometri… Fac un bilanţ: un drum foarte greu, cu multǎ zǎpadǎ la roţi, cu temperature scǎzute, cu 4 pasuri depǎşite, cu o maşinǎ destul de bine încǎrcatǎ însǎ, mânca-o-ar tata de franţuzoaicǎ: Undeva în drum gǎsesc un indicator care mǎ trimite la stânga spre Kalamika. In capul meu se declanşeazǎ confuzia şi mǎ gândesc cǎ este o altǎ denumire pentru Kalambaka. Apuc pe drumul indicat şi, dupǎ vreo 20 de km mǎ trezesc într-un “T” care trimite la Trikala sau spre Larissa. E clar cǎ e ceva greşit. Opresc o maşinǎ şi, în limba gimnasticǎ mi se spune sǎ mǎ întorc pentru cǎ mai am doar doi kilometri pânǎ la Kalambaka. Cei 2 se vor dovedi 25… VA URMA
  8. Topic deschis la rugamintea lui @@Claudiu Moga.
  9. Status dupa aproape 1500 de kilometri si 19 zile, toate bune si frumoase mai putin vremea care a fost dezamagitor de ploioasa in prima parte a lui martie, din 19 zile abia 3 fiind cu soare. De la atata ploaie o sa trebuiasca sa schimb sabotii mai devreme cat planuiam si nici lantul nu are viata prea lunga, cu tot cu chainglider cu tot. O sa incerc sa pun si sa aranjeze in urmatoarea perioada si cateva postari si pe forum. Deocamdata postarea despre plecare: Pe masura ce s-a apropiat ziua plecarii timpul a parut ca se contracta si nu putine au fost momentele in care nu eram deloc sigur daca voi reusi sa rezolv toate lucrurile pe care voiam sa le rezolv la timp. Astfel incat lista cu lucruri ce trebuie facute, s-a lista lunga s-a scurtat in lista cu lucruri ce trebuie facute neaparat inainte de plecare urmata de inca o scurtare la lista de lucruri critice. Totul a culminat cu ziau de vineri, in care m-am impartit intre rezolvat o lista destul de lunga de lucruri si petrecut timp cu parintii si cu Mihaela. Punctul culminant a fost in schimb probabil momentul in care am luat de la Decathlon cateva piese de echipament esentiale pentru a putea pleca, respectiv cortul, incaltamintea si o pufoaica usoara, la ora 7:30 in seara de dinainte de a pleca. Dupa care o ultima masa de seara impreuna cu parintii, socrii si cu Mihaela urmata de definitivarea bagajelor care s-a terminat seara la 23:30. La un moment dat am renuntat sa le mai organizez, si pur si simplu le-am aruncat in cob-uri in speranta ca voi avea mai mult timp pe drum pentru a vedea ce si unde va sta. Si dupa o noapte scurta vine si marea dimineata, cu o burnita neanuntata si cu atmosfera bacoviana numai buna de inecat corabiile. Mai montez pe ultima suta de metri un suport de bidon, fac un dus rapid si facand pe pace-bycicle pentru parintii mei fac drumul de la usa blocului pana in Tineretului. De ce am ales in Tineretului? Poate pentru ca aici am muncit aproape 6 ani de zile, poate ca era oarecum pe directia prin care urma sa iesim, poate pe de o parte pentru ca ar fi fost un loc de plecare ca si oricare altul. E greu de spus ce a fost in mintea si in inima mea in momentul in care am facut drumul pana acolo. Un amestec de entuziasm cu teama de a nu fi uitat ceva important. Si un ciclocomputer prost calibrat, care imi arata ca merg cu 10km/h cand eu aveam probabil de doua ori pe atat. La Tineretului prietenii incep sa apara unul cate unul, si chiar ma bucur pentru fiecare mana pe care am strans-o acolo. Pe multi ii stiu de ani buni de zile iar altora cred ca le-a placut mult ideea unei calatorii lungi pe bicicleta cert e ca s-au strans suprinzator de multi oameni pentru o plecare destul de matina intr-o sambata dimineata. Multumesc inca odata. Si dupa o jumatate de ora de glume, planuri, poze si chiar un mic interviu pentru o televiziune care habar nu aveam ca o sa fie acolo si dupa despartirea de parintii ne urcam pe bicicleta si ne asternem la drum. Spun “ne” pentru ca in prima zi de pedalat am avut o mica echipa de insotitori care au facut plecarea putin mai usoara. Si din nou le multumesc pentru asta. Primii kilometri la iesirea din Bucuresti in schimb sunt foarte uzi si murdari mai ales ca multi dintre oameni nu si-au gasit la timp aparatorile de noroi pentru ploaia neauntata. Pe masura ce ne departam de Bucuresti si de drumurile principale asfaltul se zvanta si cum se mai si incalzeste pedalatul incepe sa devina din nou o placere. Cerul in schimb a ramas plumburiu si bacovian pana la sfarstiul zilei, un cer complet nefotogenic care face sa dispara orice urma de contrast din poze. Din Comana urmeaza o mica bucata pe drumuri mai rupte, in schimb in momentul in care ajungem pe national intindem velele si cu un vant prielnic ajungem pe la 15:30 in Giurgiu, de unde ne facem si cumparaturile pentru masa de seara. Trecem si podul prieteniei si nu reusesc sa impresionez din pacate vamesul bulgar cu viza de Kyrgystan. In minte jucase deja urmator dialog: - Si, pana unde mergeti? - Pai pana aici aproape, pana in Kyrgystan. - Pana unde?! - Pana in Kyrgystan, vedeti ca e si viza pe pasaport. Realitatea a fost in schimb formata din cateva cuvinte balmajite in bulgara si un semn de a trece mai departe. Prin Ruse trecem prin parc si prin centru pentru a schimba ceva bani si pentru a cauta un operator de telefonie mobila pentru o cartela de bulgaria. Daca primul punct a fost simplu la al doilea mi-am dat seama ca o sa fie interactiv prin Bulgaria cu engleza, dar am aflat prin metode de comunicare mono-silabice ca Vodafone e Mtel in Bulgaria si ca toate magazinele sunt cam inchise la ora asta. Nu-i nimic, sper sa rezolv in urmatorul oras mare luni dimineata. Ultimii 15 kilometri pana in Basarbovo ii facem pe intuneric si cu ocazia asta imi amintesc ca nu-mi place de nici o culoare sa merg noaptea. In schimb acum stim ca ne asteapta locul de cort de langa falezele de catarat, unde ajungem dupa un deal redutabil pe care nu l-am observat pana acum cand veneam aici la catarat pe bicicleta. A urmat o ultima seara cu prietenii si o ultima noapte cu Mihaela inainte de cele 9 luni de calatorie. Datele zilei: Distanta: 110km. Diferenta de nivel: 200m. Moral: 9. Peisaj/Obiective: 6. Prietenii stransi inainte de plecare. Pinguin bulbucat. La poze. La kilometrul 0. Plutonul care m-a insotit. Fara aparatori, rastignit. Nu trebuie sa mergi departe pentru a da de locuri mai salbatice. Suspendat. Catre comana. Pe camp. Masa campeneasca.
  10. O mare parte din frumusetea unei expeditii pe bicicleta, e ca poti sa o incepi chiar de la usa casei tale, si in general se incheie in acelasi loc din care a inceput. Si totusi in lumea grabita in care traim acum, timpul necesar pentru o asemenea experienta e un impediment, astfel incat alegem sa scurtcircuitam lucrurile, si in felul acesta si experienta, cu ajutorul masinii, al trenului sau al avionului. Imi imaginez de pe acum momentul in care voi pleca de acasa, cu 9 luni in fata mea si cu o lume intreaga de explorat in fata. Drumul matasii Inainte de drumul matasii, va trebui sa traversez Bulgaria si Turcia, calatorind spre sud-est catre Iran si catre primavara. Caci pentru a avea timp pentru intreaga expeditie voi porni la jumatatea lui Februarie, cu o prima parte a calatoriei care va fi destul de infrigurata. Sper sa gasesc primavara undeva intre Turcia si Iran, si de aici sa continui mai departe pe drumul matasii, prin amestecul de culturi si natii care pot fi intalnite si astazi de-a lungul lui. Pe cat posibil voi incerca sa folosesc cat mai mult drumurile laturalnice si mai putin umblate, si voi incerca sa documentez calatoria prin fotografii si prin jurnale. Drumetia pana in tabara de baza Dupa calatoria de 7000 de kilometri prin Asia centrala, ar trebui sa ajung la poalele muntilor Tian Shan, la granita dintre Kyrgistan si China. De aici incepe partea a doua a expeditiei, o drumetie de 2 saptamani si 60 de kilometri pe unul din cei mai lungi ghetari din lume pana in tabara de baza a Khan Tengri-ului, unde sper sa ajunga si echipentul de alpinism pe care il voi trimite din tara. Muntele Stapanul Spiritelor, sau Khan Tengri, e piramida de 7000 de metri de stanca si gheta, si discutabil unul din cele mai estetice varfuri din lume. Si e in acelasi timp si un tel perfect pentru o calatorie atat de lunga, cel putin pentru cineva care e pasionat si de alpinism si de bicicleta. Si mai e si frumusetea de a ajunge pe un astfel de varf, plecand din Romania, doar prin forta propriilor picioare. In acelasi timp nu pot decat sa sper ca voi avea parte de conditii bune pe munte, de vreme buna si de sanatate. Intoacerea la casa pe doua roti Dupa munte, calatoria nu e decat la jumatate, si urmeaza drumul spre casa, in primul rand cu trimiterea echipamentului de alpinism inapoi in tara. Dupa acesta urmeaza drumetia pe ghetarul Inylchek, cu speranta ca voi gasi bicicleta si tot echipamentul de cicloturism in locul in care le voi lasa. Nesfarsitele stepe Ruta inapoi catre Romania va trece prin stepele nesfarsite ale Kazakhstanului si ale Rusei, intrecandu-ma cu toamna si mai tarziu cu iarna pe drumul catre casa. Si chiar daca pot parea pustii si nespectaculoase, eu cred ca e o frumusete aparte si in stepe, o frumusete pe care o simtim atunci cand ochii pot sa hoinareasca in voie pe intinderile nemarginite. Poate ca frumusetea aceasta e ingropata undeva adanc in subconstientul indo-european, si atunci cand Mongolia e prea departe pentru cele 9 luni pe care le am la dispozitie, va trebui sa ma multumesc cu ce e mai aproape de noi. Dupa marea Caspica, in functie de timpul ramas voi incerca sa merg prin nordul Caucazului si de-a lungul tarmului de nord al Marii Negre, pana inapoi in Romania. Intoarcerea acasa Daca ar fi sa fac un exercitiu de imaginatie, sunt trei momente care imi vine acum un minte. Unul e momentul plecarii, atunci cand stii ca ai 9 luni in fata, cel de-a doilea e pe undeva pe la jumatatea calatoriei, pe drumul matasii pierdut in mijlocul pustietatii pe undeva prin Asia Centrala, iar ultimul e momentul intoarcerii acasa, la toate lucrurile familiare, la muntii si la oamenii care imi sunt dragi. Si fiecare dintre momente are propria frumusete, dar nu pot exista unul fara de celalalt. Cam aceasta ar fi descrierea putin mai poetica a calatoriei pe care o voi intreprinde anul care urmeaza. Detaliile mai pragmatice ale muncii de organizare o sa incerc sa le detaliez pe masura ce ma lovesc de ele si pe masura ce le rezolv. Nu am sa fac un site separat pentru expeditie, pe de o parte pentru ca nu e nici prima, si mai mult ca sigur nu va nici ultima, si dupa parerea mea e mult mai bine sa ai toate informatiile la un singur loc. Astfel incat voi incerca sa pun update-uri pe blog si aici pe masura ce inaintez cu planificarea. Tot legat de calatorie, am inscris-o intr-un concurs de proiecte initiat de oamenii de la rexona, astfel incat daca vi se pare interesant si daca vreti sa o sustineti, o puteti vota aici.
  11. Weekendul acesta a fost unul special, marcat (cum altfel?!) de o aventura ciclistica, de data aceasta in Bulgaria. Mai exact pe muntele Vitosha la baza caruia se afla Sofia, singura capitala din lume situata la poalele unui munte cu o altitudine mai mare de 2000 metri. Nu sunt la prima escapada pe aceste meleaguri, anul trecut am avut placerea de a pedala in zona Rusenski Lom. Dar aceasta tura este mai grea si deosebita deoarece am pedalat alaturi de colegii nostri de pe forumul mtb-bg, niste oameni cumsecade in compania carora m-am simtit foarte bine. Urma un weekend banal. Trebuia sa ma duc in Sofia sa-l aduc pe fratele meu in tara. Un drum lung, timp irosit cu deplasarea, fara bicicleta, trist. Asa ca am pus mouseul pe harta, am inspectat variante de traseu pe Vitosha, pe langa Sofia si pana la urma am ales traseul de la Vitosha 100 pentru a profita la maxim de aceasta deplasare ( Vitosha 100 este pt. bulgari cam ce este Prima Evadare pt. romani). Mi-am facut cunoscute intentiile pe forumul mtb-bg, m-am imprietenit cu Evgeni si impreuna am planificat iesirea pe munte. Se anunta o tura interesanta. Vineri la 2:00am eram in picioare pentru ca nu mai puteam sa dorm. Mi-am luat bagajul si am plecat in directia Sofia fara sa tin cont de ploaia de afara. Bucurestiul dormea acoperit de ploaie la ora aia, liniste si pace. Dar parca prea liniste, prea intuneric. Mi-am pus camera de filmat in masina si am parcurs o parte din traseul autobuzului turistic. Stiu ca erau alte lucruri de facut la ora aia, dar mi-a placut sa conduc si sa vad Bucurestiul in aceasta ipostaza si de ce nu, sa filmez. Pana la Giurgiu drumul a fost plictisitor. Am dat buna ziua vamesilor si am trecut in Bulgaria. Speram ca la rasarit sa fiu pe pod pentru a admira rasaritul, dar am ajuns prea devreme. Pe drum m-am oprit de mai multe ori, am filmat, am facut poze (un exemplu bun de “ce face plictiseala din om”). Peisajele frumoase erau puse in valoare de lumina calda a rasaritului. Parca se dadea o lupta intre soare si nor. Rezultatul, o tentativa de curcubeu: Am intrat pe autostrada, inca putin pana in Sofia.
  12. Iata ca a sosit si fericita zi de 21 aprilie, o zi cu totul speciala pt. mine pe care o asteptam de atatea luni cu maxima nerabdare. Vine momentul cand eu Carpaticus si velodromaderul meu Radon trebuie sa pornim spre tarile calde, spre Orient, spre lumea musulmana, spre marea aventura. Vom supravietui oare? Ce ni se va mai intampla in lunga calatorie care ne cheama ca un magnet? Imi iau toate catrafusele necesare: gioarsa mea de cort gaurit dar care a vazut mai toata Europa, sacul meu de dormit uzat primit din Bosnia - acesta pe post de saltea, sacul meu de dormit Quechua primit din Belgia,combinezonul de ciclism primit de la Camelia din Timisoara, tricoul meu personalizat primit de la Harry din Munchen si restul de echipamente si chestii necesare. Imi iau la revedere de la parintii Dan si Mariana si de la scumpa mea catelusa Candy. La revedere casa parinteasca si mica urbe unde am copilarit! Ramaneti cu bine! Pedalez pe ruta clasica spre Tara Motilor. Vremea este buna, prima pauza de hidratare o fac la Buteni. Dupa inca cativa km. opresc la o pizzerie sa mananc ceva bun. Suntem la intrare in depresiunea Gurahont. Mai pedalez o ora pana ajung la Gurahont iar de aici incepe o zona frumoasa impadurita. De aici drumul o ia pe langa Crisul Alb, raul copilariei mele de care sunt legat afectiv.