Search the Community

Showing results for tags 'apuseni'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Ranndonneuri în România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
    • Ajutor! Am o întrebare
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Joined

  • Start

    End


Group


Localitate


Biciclete


Ocupaţie


Arii de interes

Found 5 results

  1. Dorinw6

    Octombrie 2018. Venit in concediu de prin desertul Arabiei m-am gandit la o mica tura pe undeva. Nu am timp de foarte multe, dar macar sa ies sa ma simt bine, sa simt ca am iesit. Cateva linii de traseu si iata-ma la intrarea in comuna Densus-Hunedoara. Salut pe frate-miu care m-a adus cu masina de la Lupeni, apoi imi vad de-ale mele. Ce toamna, ce miros, ce liniste! Pedalez pe drumul asfaltat apropiindu-ma usor de Densus. Drumul absolut liber. Din cand in cand cate o masina imi tulbura linistea. Pedalez! Pfoai, de cand tot visez la ziua asta. Ajung in sat, iar din centrul satului cotesc dreapta spre Biserica de piatra din Densus. O admir de pe pod, apoi ajung si in parcarea de langa biserica. Nu apuc bine sa scot camera, ca un “dansul” ma abordeaza violent. “Nu ai voie cu camere foto aici” . Usor socat si scarbit de scena, ma retrag, nu inainte de a fura o poza cu interiorul, folosindu-ma de zoom-ul camerei foto. O mica pauza, apoi ma urc inapoi pe calul meu vanzindu-mi de-ale mele. Imi continui pedalatul pe vale, admirand casele modeste, ale localnicilor. Pe partea dreapta admir rocile vulcanic, de-altfel cred a e si rezervatie ceva prin zona (pare rau de slaba documentare). Pedaland pe vale in sus,la o ultima casa intreb despre drumul de acces spre Lunca Cernii. Greu primesc ceva informatii, in sensul ca nici ei nu stiu exact starea drumului....voi afla asta pe pielea mea. Asfaltul se termina si intru pe drumul de piatra.Valea se strange ceva mai mult, iar padurea de fag e tot mai deasa. Ajung la o intersectie de drumuri, unde cu ajutorul lui google maps, reusesc sa iau drumul bun.Cotesc dreapta pe un drum umbros, usor namolit. Ador linistea asta! Absolut nimic nu ma deranjeaza. Urc in continuare pe vale. Drumul devine mai noroios pe ici pe colo. Trec de o zona mocirloasa datorita taierilor de padure, ca apoi sa ies intr-un luminis cu ramificare de drumuri. Scot telefonul si intru iarasi in google maps. Cotesc dreapta si incep o urcare zdravana, cu drum foarte prost, unde nu-mi ramane decat sa imping la bicicleta. Cateva serpentine, apoi o ploaie marunta, ma scot pe un umar de munte, de un incerc sa zaresc...ceata! Mai nimic nu vad, dar au clopotele animalelor care pasc in zona. Prind o coborare fumoasa, apoi ies intr-o zona de pasune cu multa apa, mocirla,vaci, si ceva colibe. Ceata, ploaia marunta si vantul ma fac sa pedalez cat mai repede si sa ies din zona deschisa si sa urca rapid pe drumul ce pare sa ia inapoi spre padure... Din liziera padurii, drumul coboara vertiginos, pe un bolovanis afurisit care imi testeaza bratele. E tarziu deja si ma gandesc unde ar fi mai bine de dormit. Zaresc si prima casa in departare, apoi dupa o curba ai stransa un localnic mana vacile spre sat. Ma opresc sa vorbesc cu el, de unde si afluca suntin Lunca Cernii de Jos. Ajung la drumul asfaltat. Satul pare incremenit in aerul de octombrie. Prin ploaia marunta si ceata rece,imi caut un loc de cort.Intreb la o casa daca pot pune cortul in zona, si primesc indicatiile. La vreo 200 m de casa, pe partea dreapta o pajiste perfecta de pus cortul. Am pus rapid tabara, iar intre timp prepar o supa. In timp ce pregatesc sacul de dormit si spatiul prin cort, aud o voce. Ies din cort si zaresc un tanar.In frigul serii, pe o ploaie marunta, o pacla de ceata, acest om imi aduce o farfurie cu gogosi proaspete.Gogosi calde dupa o zi de pedalat! Ma uit la el. Ma duc spre el si incerc sa-i vorbesc. Imi dau seama ca nu poate comunica, dar ii multumesc dand din cap, apoi ca un semn de si mai multumire, ii ofer o imbratisare. Ma duc la cort, si aduc cateva bucatele de ciocolata si-i ofer. Pleaca! Ma uit dupa el pana cand ajunge la casa din apropiere, unde intrebasem de locul de cort. Ma asez. Mananc gogosile si ma gandesc. Cum e posibil ca oamenii astia, din saracia lor, sa ofere si altuia, fara sa ceara ceva in schimb. Pentru moment am stat si am gandit multe... Halesc si supa ce tocmai se facuse, apoi sar in cort. Ador sa ascult noaptea. Adorm rapid. Undeva in toiul noptii un strigat disperat ma trezeste. Sar ca ars! Realizez ca moartea da tarcoale in jurul cortului. Un animal cade prada vreunei pasarai rapitoare de noapte. Aud cum chiuie si cum zbiara. Parca simt si cum se zbate. Iarasi imi fuge mintea in toate directiile, dar mai cu seama spre cat de fragila e viata. Usor, apoi deloc nu mai aud nimic... E dimineata. Ies din cort sa vad cum e vremea. Ceata, frigut si multa umezeala. Fac o cafeluta mica pe primus, apoi imi strang lucrurile si decid sa mananc cva chiar dupa ivirea soarelui. Urc pe bicicleta si continui traseul pe Valea Cernii, admirand casele localnicilor. Un motan ma pandeste de pe gardul uneia dintre case. Ma fac ca nu-l vad doar sa-i fac pe plac,dandu-i de inteles ca se ascunde bine! Ies din satul Lunca Cernii de Jos, si trec in urmatorul sat, Lunca Cernii de Sus.Drumul e foarte bun, un asfalt impecabil. O dimineata perfecta. Soarele isi face simtita prezenta, moment numai bun de o pauza de masa. Dupa ce infulec cateva bucatele de lipie cu unt de arahide, imi continui drumul spre Gura Bordului, o ultima asezare de pe valea Cernii. Drumul incepe sa urce, cateva serpentine mai dure. Urc! Semn ca se apropie pasul. Din cele citite, drumul asfaltat se termina in pas... Fac cate o pauza scurta. Ajung in pas. O pauza mai lunga. Incerc sa imi dau seama in ce directie merge drumul. E greu de depistat, avand in vedere ca e plin de urme de masini de teren. Google maps, ma ajuta din nou. O iau spre dreapta. Drumul coboara abrupt, plin de namol, aluneca si e imposibil de stat pe bicicleta. Ma chinui, sa cobor, apoi incredibil, dar imping bicicleta la vale. Acum gasesc si prima problema de constructie la bicicleta asta. Distanta dintre cauciucuri si aparatori e prea mica, iar noroiul se aduna intre, facand greoaie invartirea rotilor. Imping de-mi sar ochii! Injur! Cum e posibil! Imping pana la un punct, unde drumul e mai bun, chiar pare proaspat pietruit. Ma cobor spre Ruschita. Opresc la un paraias si curat cat de cat rotile si franele pline de noroi. Dupa curatare, parca merge mai bine, nu perfect, dar se vor curata de la sine. Cateva serpentine in coborare si ajung in drumul asfaltat ce vine din Rusca Montana. Pe o parte si alta a vaii, vad mici afaceri de preluctare a marmurei. Pedalez pe drumul sfaltat spre Rusca Montana. Opresc undeva mai jos, unde fac o pauzade masa mai lunga, prilej cu care usuc si cortul si spal si bicicleta plina de noroi. Soarele ma incalzeste. Ador si momentul asta.... Strang! Cobor pe vale si intru in Rusca Montana. Liniste mare in sat. Nimeni pe strada. La iesirea din Rusca Montana, ma opresc la Monumentul Turistului, dupa care imi continui drumul pana ce dau in drumul ce leaga Caransebesul de Hateg. Pedalez pe drumul european. Trafic destul de mult, contrar la ce citisem pe internet. Trec printr-o serie de sate insirate de-alungul drumului, apoi incepe urcarea. Caldura ma cam moleseste si cu greu trag de mine pana in pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. In pas iau o pauza, apoi ma las la vale. Prind viteza! Aud un tir in spatele meu. Ma avertizeaza ca e in preajma mea, apoi intra in depasire. N-am crezut ca scap cu viata. Curentul produs de tir, plus viteaza mea, ma dezechilibreaza pentru moment si cu greu ma tin pe carosabil. Cateva vorbe de bine, apoi ma calmez! Ajung in zona de camp a depresiunii Hategului si admir muntii Retezat, ca apoi sa fac o mica oprire la Sarmisegetuza. Din Sarmisegetuza apelez din nou la fratele meu care ma duce inapoi acasa. A fost o tura scurta.Mult prea scurta, dar pe gustul meu. Imi dorisem o continuare a turei, dar planuisem si o iesire in Retezat, pe care nu puteam sa o ratez.
  2. On 8th of October 2009, me and my good friend Razvan Anton who came from Canada to join me on this wonderful trip, set out on an interesting adventure on 2 wheels in Transylvania. My father Dan takes a picture of us in my courtyard before we leave. We start our trip in Ineu where I live. The weather is perfect for cycling, the temperature is OK, the sun is shining, the sky is blue.Our first stop is at Onyx restaurant in the small town of Sebis where we eat a tripe soup and we drink a beer. The restaurant is situated in a lovely place next to a lake surrounded by some karstic hills. We cycle another 10 km till we get to Dezna township where we enter the Codru Moma Mountains, the remotest western range of the Western Carpathians. After we get out of this locality the asphalt ends and we have to cross a mountain pass. This route is quite scenic and wild, but we have a steady climb about 20 km long till the pass. In a few hours the night overtakes us and we get lost on some forestry roads but finally we get to Camp township where we find a pub and have something to eat and to drink. The son of the patron of this pub is very kind-hearted and after we have a nice and long chat, he invites us to sleep in his house, he gives us a room.We sleep very well and the next day he refuses to accept Razvan's money for the accommodation and for the plum brandy we drank last night. He shows us his courtyard which is quite traditional.Then we have a picture with Horia, our kind host and we have to say good-bye.
  3. In the beginning of June 2010 I found out on the internet that an English couple will cycle to New Zeeland coming from London. I was so impressed and immediately I decided to give them accommodation and navigation for free for a few days. I wrote to them via email and they were glad to let me be their guide for a couple of days and they accepted my support.Here came the lucky day when I met the wonder cycling couple. I remember it was on a friday in the second week of June last year when I cycled 40 km to meet them. We met near Socodor and they agreed to have a break in the small town of Chisineu Cris to have a break and to talk a bit to get to know each other.Jodie took a picture of me and Tom. It was a very hot day and they unfortunately refused to have a beer. So they just had some water and ate some apples while I was drinking a couple of beers. They talked about their journey across the world and I wanted to help them a bit in Romania. We stayed there about an hour than off we went.Near Sintea Mare village we saw such a lovely poppy field and Tom took a picture of me and Jodie. I liked that much the poppy field that I required another picture only for myself and with the field. I love the flowers and this field was very special indeed. Then cycling another one hour and a quarter we reached my home which is in Ineu, a small town who has probably never seen globetrotters like Tom and Jodie.Here I gave them a plentiful meal, they could take a shower, and I gave them a clean and decent room.Tom liked very much my father's museum.
  4. This is the story of a bicycle tour we took back in 2012, in the region of the Apuseni Mountains. It was our first bicycle tour and it was mostly off-road. May 25th - Day 1: Getting there Somewhere in October 2011, an idea started to form within our group. That of a bicycle tour. None of us experienced a longer tour before, and we were thinking about visiting the old fortified churches of Transylvania. But, in the end, we ended up adding the Apuseni Mountains to our list. Or at least a part of them. Finally, after tons of hours spent documenting and reading maps, we had a plan and a date: May 25th, 2012. Along the way, we were about to find out that this was the most rainy period in that region. In the end, it became adventurous, partly because of all the rain and mud we had to go through. But it was memorable! And beautiful! The fortified churches were eventuallypostponed, since we became tired and the weather was clearly not friendly. But, let's take it from the start, shall we? Our plan is to get from Bucharest to Bratca (Bihor county) using a night train. From there, we'll be heading out towards Bulz and Remeti, where a stay has been arranged beforehand. Given that we'll be riding on a night train without a sleeping coach, this will come in handy. It's great to have a place to lay down, sleep properly and have a hot meal before you embark on a harder ride. May 24th, evening. Final preparations. The usual double checks. The next day, hours passed by at an infernal slow rate as we wait for our departure. We meet up at the train station around 18:45. The trains is already here, preparing. One nasty surprise: the coach where we had the tickets was reversed. We specifically bought the tickets so that we'll be placed right in the first coach, towards the engine. This way, we could use the blocked doors to place our bikes, since the train itself does not have a bicycle storage space. We'll manage anyway. The front wheels were removed from each bike, thus making it easier to tie them in the hallway. Eventually, the train leaves and we are full with enthusiasm. It starts to rain again. A lot! Doesn't matter anymore. After Sighisoara, we began napping in turns. By Medias, we were all asleep. I was dreaming we were riding somewhere along a trail, in the full summer sun. At some point, a rocky section makes me more cautious, but still I hear a huge "bang!". What could it be?.... ..only to wake up and see that we are in Cluj and the bikes fell over in the hallway, one of them hitting the compartment door. No biggy! The locomotive is replaced and a new train master (a quite big and chubby guy) gets aboard. He sees the bikes and we argue a little, even though we were sleepy as hell. After explaining the whole situation, we are charged with 10 RON for each bike (~2.5 Euro). With no ticket. Apparently, that's how it goes. We leave it like that, because we have a journey ahead and nothing can stop that :) The train will arrive in Bratca at about 5:54 AM. We ask for the train to wait a couple of minutes until we unload the bikes and our luggage. Bratca is a small town and the train usually stops briefly here, for ~1 minute. Absolutely no problem. We reach Bratca, finally. The fresh early morning air is invigorating. We assemble the bikes as the sun rises from behind the hills, take some photos and get on moving towards Remeti. We can hardly wait for a shower and a nice breakfast! Marius reminds us that he brought palinca, and that will prove to be very, very useful! Thus, our trip begins!
  5. Protiând de faptul că ai mei au mers în concediu la Arieşeni, m-am decis să merg şi eu... cum nu voiam să merg cu maşina, am ales o altă metodă de transport. Aşa că la 20 eram în gara de Nord, aşteptând IR1932. A apărut pe la 21, a plecat la 21:40 (în loc de 20:30) şi a ajuns la Aiud la 7:20 în loc de 4:40... Nu vă mai spun cât m-am chinuit să cumpăr bilet de bicicletă, câte telefoane am dat... până la urmă bicicleta a urcat în vagonul seria 89-87, jumătate bar (bere - 10 lei, cafea 5 lei, chipsuri 5 lei, apă 5 lei... şi altceva nu avea), fiind pusă la capătul vagonului, unde oricum era un vagon de dormit încuiat (deci nu deranja pe cei care mergeau prin tren), subsemnatul primind locul 62 în acelaşi vagon. La 7:20 cobor în HM Aiud, de unde mă aştepta http://www.bikemap.net/en/route/2441643-aiud-arieseni/#/z10/46.20834,23.22029/terrain Vagonul meu n-a mai ajuns la peron... Peste drum de halta de mişcare, un LDH era pornit (de fapt, se chinuiau să îl pornească) După ceva învârteală prin Aiud pe niște drumuri rupte, ajung în DJ107I, pe un asfalt superb: Așa superb era asfaltul, că am putut devansa niște javre care mă fugăreau pe urcare: Intru în pădure şi merg tot în sus: Ce drum! Ca în palmă, cu marcaje, indicatoare, parapeți (mai încolo)...şi, mai ales, PUSTIU, nu trecea nici dracu' pe acolo la 8 dimineaţă (oare cum ar fi fost la 6 dimineaţă, dacă nu întârzia trenul?) Fiind drumul bun, pe plat încerc să ţin măcar 30 km/h, să nu întâlnesc cu Moş Martin... dar în afară de o vulpe foarte speriată, nu am văzut faună sălbatică. Sunt singur pe drum! Se termină pădurea, putem admira Apusenii: Loc de oprit şi admirat peisajul... extrem de curat: