Search the Community

Showing results for tags 'berzasca'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 2 results

  1. A trecut o lună de când am făcut una din cele mai… dar ce zic eu, CEA MAI faină excursie pe 2 roţi de când m-am reapucat de pedalat. Acum când scriu rândurile de faţă, cuvintele nu prea se înghesuie să mă ajute să exprim ceea ce am simţit. O să încercăm totuşi, eu şi echipa de prieteni care mi-a fost alături, să redăm farmecul Banatului Montan, ale cărui secrete (măcar parţial) le-am descoperit de-a lungul a 7 zile de poveste. După ce am făcut şi istorisit aici tura de anul trecut din Bucovina, bineînţeles că ne-am pus mintea la contribuţie să vedem cam pe unde ne-ar putea duce troacele noastre loiale în concediul devenit deja clasic, în 2015. Reclama care i se face pe diverse canale (fb, tv, bloguri, forum) Banatului Montan nu ne-a lăsat indiferenţi, astfel că am decis în unanimitate că acolo mergem, în perioada 26 iulie - 1 august a.c. Tura a căpătat nume de cod BaBB, după vedeţi din titlu :D. De data asta echipa a mai primit un mult aşteptat membru, pe lângă @@a_mic, @@MaC®, @@iacobdoc şi cu mine. @@Artistul33 ni s-a alăturat şi tuscinci am pornit la drum pe 25 iulie: - din Bucureşti, MaC®, subsemnatul şi Artistul33, în maşina ultimului - tot din Bucureşti, a_mic în franţuzoaica dumisale (aşaaa mai cu noaptea în cap :P), - din Cluj, bineînţeles, iacobdoc. Am ales din nou sistemul cu cateva baze de cazare, de data asta 3, în jurul cărora să întreprindem ture în stea, care să ne permită să vedem cât mai multe din frumuseţile regiunii. Aşadar, am acontat oarece cazări la sfârşitul lui mai, la Reşiţa, Oraviţa (Ciclova Montană) şi Berzasca. Despre ele, când le vine rândul. Pe drumul până la Reşiţa, care a durat vreo 7 ore, am vorbit despre verzi şi uscate, şi mai ales i-am ascultat pe fraţii Gore :D „Neică cât” i-am mai pomenit pe aştia când urcam… că am tot urcat şi coborât în excursia asta, după cum veţi vedea. Ca de obicei, în ziua 0, cine ajunge primul face o tură de recunoaştere, iar acum respectivul a fost iacobdoc, care a lăsat formalităţile cazării pe plan secund şi a plecat să parcurgă tur-retur… TransSemenicul, pe caniculă. Îl lăsăm pe el să povestească. A_micul a ajuns ulterior şi şi-a luat în primire camera ce o va ocupa singur. Ocazie cu care ne-a sunat şi ne-a spus că nu există decât patronul, angajaţii de la curăţenie şi bucătărie fiind toţi în concediu :shock:. Unde se întâmpla chestia asta în plin sezon? Păi unde, la pensiunea Club Castel din Reşiţa, unde am rămas 3 nopţi. Alte detalii, în cele ce urmează. Acum povestea BaBB poate să înceapă... cu impresiile introductive ale celorlalţi coechipieri şi comeseni :).
  2. Hai noroc la toată lumea. N-am apucat să văd toate judeţele ţării, însă din câte am văzut până acum, Caraş-Severin mi se pare cel mai frumos. Zona sudică (Cheile Nerei – Beuşniţa, Anina, Oravita, Mărghitaş, cantonul forestier Comarnic) am batut-o cu piciorul şi rucsacul în cârcă cateva toamne la rand, pe la sfârşitul anilor ’90. Apoi, într-un sfârşit de septembrie nu cu mulţi ani în urmă a fost tura de pe clisura sârbească, tură care a începtul cu o zi şi jumătate de pedalat prin sudul Caraş-Severinului: http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/3419-baile-herculane-vidin/?hl=vidin Îmi doream să revin în Caraş-Severin, deşi tot traseul turei de faţă îl ştiam, fiind parcurs cu maşina în alte perioade. Nu a existat magia descoperirii unui drum nou, însă asta nu m-a deranjat deloc. Tura asta o aveam în plan de mai mulţi ani, însă tot timpul s-au găsit alte destinaţii s­au nu am putut să îmi iau concediu. Aşa că, anul asta când a apărut oportunitatea unei săptămâni libere în prima jumătate a lunii iulie n-am mai ratat ocazia. Aşadar, fără prea multă introducere pentru că nu are rost. Duminică, 06.07.2014 La ora 15.00 am plecat, cu bicicleta pe maşină la Orşova. Cu o zi înainte a trebuie să particip la o nuntă, că altfel aş fi plecat mai devreme, că doar aveam ce face prin Caraş-Severin. După 5 ore de condus relaxat şi la răcoarea aerului condiţionat intram în Orşova. Înainte de intrarea în Orşova, la Radio România Actualităţi, Alex Ciocan vorbea despre Turul Franţei care abia începuse. Înainte de a pleca, mi-am rezervat telefonic toate cazările din tură. La Orşova am rămas puţin surprins de preţurile cam mari, însă până la urmă am găsit o pensiune cu 80 Lei camera simplă pe noapte. Pensiunea se numea Wanted şi conform hărţii era situată pe strada Graţca, cam la 1 km din locul în care se termină oraşul. Bineînţeles că nu am văzut placa (cam mică, după cum a recunoscut şi proprietarul) cu numele pensiunii. Am continuat alergarea până când strada Graţca s-a înfundat, în curtea unei pensiuni în construcţie. Spaţiu strâmt, căteva manevre şi înapoi spre oraş. L-am sunat în preabil pe proprietarul pensiunii Wanted, rugându-l să îmi dea un punct cât de cât clar de reper cu pensiunea lui. Omu mi-a indicat “un bemveu auriu chiar în faţa porţii” şi doar am bănuit că este maşina lui, pentru ca altfel era ca ca aiurea punctul de reper indicat. Am ajuns la pensiune, am parcat maşina în curte, a apărut proprietarul care mi-a spus că îi pare rău însă nu mă poate caza deoarece are un grup deja cazat, grup care urma să se mărească în seara respectivă. Mi-a spus ceva de nişte studenţi în practică şi un profesor care vine (duminică seara) să stea cu ei, însă n-am insistat asupra subiectului pentru că oricum părea cam minciună. Însă, tot proprietatul de la pensiunea Wanted mi-a spus că mă poate caza la altă pensiune din zonă. Am mai avut parte de întâmplări similare şi prin alte ţări, aşa ca nu mi s-a părut o problema prea mare. Astfel, am ajuns la pensiunea Patricia, situată chiar la intrarea pe strada Graţca: http://www.turistinfo.ro/orsova/cazare-orsova/vila_patricia-c94300.html Aici însă preţul era 120 lei camera / noapte, fără mic dejun, faţă de 80 cât ar fi fost la cealaltă pensiune. Condiţiile de cazare erau mai mult decât OK. Camera era la primul etaj. Dacă era la etajul 2 ar fi fost puţin cam greu de ajuns, având în vedere dimensiunea redusă a treptelor scării. Pare că acea scară nu a fost proiectată odată cu restul clădirii. Am întreabat unde pot mânca ceva şi mi s-a recomandat cârciuma Damiro, ca fiind un loc în unde se mănâncă foarte bine. Cârciuma asta este pe faleza Orşovei, în zona centrală, cam la 2 km de pensiunea Patricia. Am deschis menu-ul şi printre altele, pe o pagină special dedică era pleşcaviţa cu cartofi prăjiţi şi ceapă, parcă 20 de lei. Mi s-a părut puţin cam scump, însă m-am gandit că apropierea de Serbia face pleşcaviţa bună. Din păcate nu a fost aşa, semn că românii nici la copiat mâncare nu se descurcă prea bine. Ce se vede în poza de mai jos nu are nicio treabă cu pleşcaviţa originală din Serbia, pentru că la mama ei acasă pleşcaviţa nu arată ca un mic mai mare, ci ca o chftea plată, care acoperă aproape toată farfuria. Măcar a fost bine prăjită, deşi cam aţoasă. După tentativa de pleşcaviţa l-am întrebat pe chelner de o porţie de clătite. Omu’ mi-a spus că nu ştie dacă mai are şi că se duce la bucătărie să întrebe. Şi dus a fost, pentru că n-a mai apărut deloc toată seara iar nota am achitat-o la colega lui. Luni, 07.07.2014 Orşova – Iablaniţa (cu trenul) – Petnic - Prigor – Bozovici 53 km Mi s-a părut mai comodă deplasare cu trenul până la Iablaniţa, mai ales că nu avem niciun chef de pedalat pe un drum naţionat (DN 6) cu trafic destul de intens. Trenul pleca din Orşova abia la ora 13.35 (Regio 9553), timp suficient pentru văzut câte ceva din oras, ca să nu mai amintesc faptul că nu era necesară trezirea prea matinală. Biletele de tren (pentru mine şi bicicletă) le-am luat cu o seară înainte din gara Orşova. Oricum în drum spre oraş treceam prin faţa gării şi am vrut să mă asigur că trenul nu are vreo restricţie de circulaţie. Trebuie menţionat faptul că atunci când am intrebat-o pe doamna casieră, cam cu juma’ de gură, dacă îmi poate da şi bilet de bicicletă, răspunsul ei a fost, cu tot cu zâmbet “Bineînţeles, costă 5 lei”. Maşina am lasat-o în faţa pensiunii Patricia după ce proprietarul m-a asigurat că parcarea nu costă nimic. Bicicleta gata de plecare. Prima oprirea a fost la 200 de metri de pensiune, acolo unde se antrenează unul dintre loturile naţionale de canatoaj academic. Un fel de monument al schifului. În curtea complexului, mi-am adus aminte că în urmă cu 20 de ani încăpeam şi eu într-un astfel de schif şi fumam doar două ţigări pe zi. Faleza Orşovei. Golful Cernei. Podul peste Cerna, care marchează graniţa istorică între Banat şi Oltenia, chiar dacă azi, în mod convenţional, Orşova cu trecutul ei austro-ungar, satul sârbesc Şviniţa sau satul cehesc Eibenthal sunt considerate localităti olteneşti. Voi reveni asupra acestui aspect. Cuştile cânilor Poliţiei de Frontieră şi căteva bărci, probabil defecte. Reguli de pescuit şi A.V.P.S. Dunărea albastră. O hartă a Parcului Natural Porţile de Fier. Mai multe detalii despre acest parc: http://www.pnportiledefier.ro/index.html Intrarea în parcul General Ion Dragalina, care practic este o mica peninsulă în golful Cernei. General Ion Dragalina, s-a născut la Caransebeş, a absolvit al Academia militară de la Viena şi a activat o perioada în cadrul armatei austro-ungare. În anul 1887 a demisionat din armata austro-ungară, s-a mutat în România şi a fost încadrat în armata română cu gradul de sublocotenent. În august 1916 a comandat trupele române care au eliberat Orşova. Mai multe detalii despre general: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Dragalina Canotorii erau deja la antrenament. Orşova, văzută din parcul General Ion Dragalina. Eminescu prezent şi el în parc.