Search the Community

Showing results for tags 'biertan'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 2 results

  1. Echipa Băieților iubitori de Biciclete, Beri și frumuseți ale României revine cu o nouă poveste. Banatul și Bucovina sunt deja amintiri (frumoase), echipa a crescut în înțelepciune, a rămas la fel de unită și armonizată, setea de frumos (fie el sălbatic sau antropic) e la fel de mare, setea de bere... nu mai zic. ;) Un an de zile am planificat o (nouă) tură pe tărâmul bisericilor fortificate săsești din Transilvania, pe traseele marcate numite Colinele Transilvaniei, cărora atâta reclamă li se făcuse prin presă. De aici a pornit totul: http://mioritics.ro/trasee-de-drumetie-si-biciclete/ Vorbea lumea de aceste minunate poteci pe care tot cicloturistul român merită să le vadă. Dar impresii de la unii care să le fi parcurs erau puține, și se refereau doar la secțiunea Viscri - Criț - Meșendorf - Daia - Sighișoara. Și atunci, ce ne-am zis? Hai să facem noi o excursie de pomină în care să le explorăm. Eram într-un fel îngrijorați, oare n-o să fie potecile astea pline, de să se izbească biciclist de biciclist, fix când o să fim și noi prin preajmă? Doar că, în realitate, nu suntem chiar atît de mulți care practică nobila artă a turismului pe 2 roți în România, astfel încât ne-am bucurat în liniște de niște trasee de-a lungul cărora natura și istoria se împletesc armonios, încercând să-și fure una alteia laurii și exclamațiile de apreciere și surpriză. Unii dintre BBB-iști mai vizitaseră zona bisericilor fortificate, dar bătând alte drumuri. Alții, precum subsemnatul, deloc. Așadar, ne-am pus pe copt planuri, sunat după căzări și, nu în ultimul rand, desenat și redesenat trasee. Schițarea traseelor (și apoi parcurgerea lor) s-a dovedit o chestiune mult mai plină de provocări decât în anii trecuți, pentru că eram mai departe de drumurile principale. Din fericire, potecile apar in modul OSM Cycle pe Ride with GPS, ceea ce ne-a ușurat oarecum sarcina. Traseele au trebuit puricate bine, dezbătute cu băjeții, verificate cu impresiile altor vajnici turiști. Noi însă, niște ași în mânecă aveam. Mai exact unul, colegul și noul nostru prieten @@pacus, ale cărui sfaturi au fost mai mult decât binevenite. Nu ne-am bucurat doar de sfaturile lui prin telefon si fb, ci și de prezența lui Sergiu alături de noi pe 2 roți, după cum se va vedea mai târziu. În echipa BBB standard s-a mai adăugat încă un membru, @@BodoC, binecunoscut deja trupei de la turele noastre locale. Probleme de integrare n-au fost, întrucât omul era deja din același film cu noi ăștilalți. Așadar, Ziua 0, 23 iulie 2016, orele 14. Am ajuns în Criț cam toți deodată. Bucureștenii în Zamfira lui @@MaC® (proprietarul, @@BodoC si subsemnatul), respectiv franțuzoaica amicului (@@a_mic, @@Artistul33 preluat din Sinaia). Cu Gheorghiță (@@iacobdoc) am făcut joncțiune fix la intersecția drumului european cu bifurcația spre Criț. Ne-am reunit la o Silva neagra în curtea pensiunii Elena, sub acoperișul căreia aveam să dormim primele 3 nopți. Învârtindu-ne între curte și camere, am terminat de organizat și așezat, am decis să ne repezim la Cloașterf peste deal, așa, ca introducere în atmosferă. Vorba vine să ne repezim, că noi nici gând să mergem repede! Traseul e MTB, preluat după Transilvania Bike Trails, tura scurtă, o posibilă schiță era făcută încă de acasă și pusă deoparte. Întâi am urmat strada principală spre vest, după care am cotit brusc spre nord, pe un drum de căruță care ne-a aburcat pe culmea dealului. A fost prima dintr-o serie de cățărări cărora aveam să le pierdem șirul. Mirosea a iasomie și izmă… Urcarea zdravănă pe pietriș, după săgețile fosforescente, e urmată de coborâre pe iarbă, care ne aduce la capătul străzii principale din Cloașterf. De aici se vede frumos satul de la înălțime. Cîte panorame splendide asupra satelor, văilor și dealurilor am văzut de-a lungul turei? Zeci? Sute? Cine a stat să le numere? Le-am trăit intens, pe ele ca și pe urcările ce le precedau sau coborîrile ce le urmau, toate generatoare de adrenaline, endorfine și serotonine, de zgîrieturi sau vînătăi căpătate de pe urma celor vreo 10 (?) trînte ușoare ale turei noastre. Atenție, traseul urmat de noi nu se suprapune peste cel marcat cu cruce albastră în harta CT. Noi am iesit prin vestul satului Criț, iar crucea albastră iese prin nord (mai scurt dar și un pic mai abrupt)! Am vizitat biserica fortificată, asta după ce am sunat și a sosit găzdoiul cu cheia. Conform wikipedia, "ansamblul fortificat al Bisericii evanghelice-luterane se numără printre cele mai omogene din Transilvania, fiind opera coerentă a unei singure perioade de constructie (1521-1524), sub conducerea maestrului Ștefan Ungar din Sighișoara. Biserica are aspectul unui masiv reduit, deasupra navei și corului cu bolți în rețea înalțându-se un etaj fortificat, prevăzut cu ferestre de tragere și guri de aruncare. Incintă patrulateră, cu turnuri de colț în plan pătrat, cu acoperiș în pupitru". Să mai spunem că nu ne-am făcut un program anume de vizitare a fortificațiilor întîlnite în drumul nostru. Nu ne-am grăbit deloc, noi suntem doar niște turiști pe două roți, dornici să pedaleze în decoruri deosebite și să mai ciocnească o bere la umbră din cînd în cînd. Astfel că am lăsat nu doar studiul atent al hărții de dinainte, ci și inspirația din timpul preumblărilor să decidă asupra haltelor istorice și culturale (și culinare, să nu uităm!). După vizită am luat-o înapoi pe șosea. Prânzul l-am luat la hanul Tranzit în Mihai Viteazu, pe european. Gulaș și bere Harghita… mmm, un început promițător. La intoarcere am deviat un pic, trecând Pârâul Scroafei prin vad. După care imediat l-am văzut pe Gheorghiță aplecat cu preocupare asupra șeii - se rupsese piulița de la tija de șa! A avut cu ce s-o înlocuiască, de la port-bonheurul de serviciu, MaC, care a scos niște șuruoabe din cutia mecanicului. Credeam problema rezolvată, dar nu era așa. Șaua se încăpățîna să nu stea fixă. Ce facem? Deja randonneurul nostru își făcea plan să meargă pînă la Brașov ca să ia o tija nouă, ceea ce l-ar fi scos din planurile pentru Ziua 1. Așa că am pus mîna pe telefon și am sunat, cu speranțe, la Sergiu, care l-a indicat pe Cornel Stanciu din Bunești, pensiunea Bike Check Inn, drept salvatorul de serviciu. Cornel are multe bicle de inchiriat, și a găsit o tijă de șa de 27.2 mm. Drumul pînă la el dus și apoi întors, s-a făcut cu 35 la oră, dar nerăbdarea atît de neardelenească a lui Gheorghiță era de înțeles. Bicicleta a_micului a ascultat cuminte de noul și vremelnicul ei învârtitor de pedale. Odată întorși, am plonjat în mijlocul celei mai tari cine, în curtea gazdelor de la pensiunea Elena (adică acolo unde Gogu indică pe hartă că ar fi pensiunea). Noi ne-am simțit ca acasă. Cu felurite bunătăți ne-au răsfățat gazdele în toate cele 3 seri, bucate care pică la fix după o zi de pedalat pe coclauri. Am mai apucat să-l aud pe Leo cum îi zice galanton lui Gheo că “am o sticla de bere de la tine, pe care o păstram pentru mine, dar ti-o dau ție”. Aici se încheie prima seară în Transilvania săsească. Noapte bună! Traseul: https://ridewithgps.com/trips/10097210 -vor urma... impresiile de început ale băjeților-
  2. Anul trecut, incercand sa gasim o modalitate de a sarbatori ziua copilului :D am hotarat cu niste prieteni sa facem o vizita pe bicicleta la bisericile fortifcate din Transilvania, zona Sighisoarei. ZIs si facut, planuri scurte si precise: cei dori prieteni urmau a veni de la Iasi la Sighisoara cu masina si eu de la Sibiu, urmand a ne intalni acolo vineri seara. Dupa multe telefoane reusesc sa gasesc cazare in Sighisoara si sa rezerv 2 camere la singura cazare pe care am putut sa o gasesc in Agnita. Ca sa facem prezentarile, in ordinea numerelor de pe tricou, de la dreapta la stanga: subsemnatul, Oana si Cip. Zilele 1 si 4 le-am petrecut doar cu "furia albastra" iar in zilele 2 si 3 am fost in formatie completa. Purcedem la a povesti Ziua 1, Mai 29; Sibiu-Fagaras-Rupea-Viscri-Sighisoara Distanta: 111.8km Durata: 10h55' total/5h33' timp efectiv pedalat Diferente de nivel per total: +875/ -941 Traseu: https://ridewithgps.com/trips/4846404 Toate pozele: https://goo.gl/photos/Jp4YvV1c3mPh7maj7 Song of the day: Iron Maiden - Transylvania Fac tot felul de calcule cum ar fi mai bine sa ajung la SIghisoara, exclud pana la urma tren sau masina si decid ca cel mai bine ar fi sa profit si sa fac traseul cu trenul pana la Fagaras si de acolo pe bicicleta pana la SIghisoara. Desenez putin traseul de acasa si gata de drum. Pornesc cu noaptea in cap de acasa, la orele 7 trecute fix deja coborasem din tren si pornit la drum. Primul obiectiv vizat pe traseu - Cetatea Fagarasului (ceva istorie si detalii se pot gasi aici https://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Făgărașului) In fata cetatii, foarte urat din punctul meu de vedere, ceva camioane si tarabe ce se pregateau de un festival prijeluit de ziua de 1 iunie. Buna ideea, ar fi trebuit, poate, aleasa alta locatie. Ajuns prea devreme la cetate, programul de vizitare incepand de la 8 sau 8.30, profit de ocazie sa dau cateva ture in jurul ei si sa casc gura pe indelete. Cateva locatare ale lacului ce imprejmuieste cetatea isi fac trezirea de dimineata. Folosesc zoom-ul din dotare si nu ma apropii prea mult de ele, sa nu le sperii cu fata mea. Apar, dupa ceva vreme, la ora fixa de deschidere a cetatii, doamnele respnsabile si patrund in cetate. Platesc taxa, cumpar magnetul, leg calutul si o iau la pas Intrarea vazut din curtea interioara. Curtea interioara. Bastionul donjon sau Turnul Rosu. Ceva informatii despre cetate, pentru turisti, in romana, germana, maghiara si engleza. Pierd ceva vreme cu cetatea si hotarasc sa o iau la drum. Urmez drumul 104D spre Valeni -> Dacia. Drumul serpuieste valurit printre dealuri, cu destul de multe urcari. Asfalt in general de calitate cu ceva portiuni cu cratere de-ti venea sa mergi pe langa bicicleta. Cu chef de pedalat si cu drum lung in fata merg intins admirand peisajele, fara a face prea multe poze. La Jibert deviez putin de la traseu pentru a vedea prima biserica fortificata. Cu iarba mare in curte, ascunsa intre copaci si fara nicio posibilitate de a fi vizitata la interior, ma multumesc cu ce pot vedea din afara. Pedalez mai departe, spre Dacia, Caldura devine din ce in ce mai mare. Ajuns aici aflu ca biserica a fost cumparata de ceva nemti si ca urmeaza a fi renovata, omul cu cheia nefiind in localitate in acea zi. Pe parcursul urmatoarelor doua zile vom realiza cat de important este acest "om cu cheia" pentru succesul excursiei noastre. Trag cateva cadre din afara si apoi poposesc la un magazin satesc pentru realimentare. La magazin incep sa fac cunostinta cu persoanele si,, in special cu copii de etnie rroma. Povestim despre bicicleta si cat e de frumoasa si cat de mult isi doresc si ei una la fel. De la Dacia continui pe un drum,105A, vreo 9km ce arata efectiv ca dupa un bombardament, abia ocoloesc gropile si mi-e mila de colegii automobilisti cu care ma intalnesc. Noroc cu Cetatea Rupea ce apare in zare si mai sterge din frustrare. ...va urma...