Search the Community

Showing results for tags 'bran'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Ranndonneuri în România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros si Gravel
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Touring, City, Cross, Electrice
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
    • Ajutor! Am o întrebare
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Joined

  • Start

    End


Group


Localitate


Biciclete


Ocupaţie


Arii de interes

Found 3 results

  1. diorgulescu

    Ii mai putem spune prima tura cicloturistica, caci a fost prima tura de acest gen pe care am facut-o. A trecut ceva vreme de atunci si, uitandu-ne prin poze, am zis ca merita sa scriem cateva randuri si despre momentul producerii declicului cand vine vorba de aceasta activitate. Urmeaza evocarea unor amintiri care in prezent imi starnesc zambete si un pic de nostalgie, pe care le voi insoti cu poze de-o calitate indoielnica. Deci, o sa va plictisiti :) Tot citeam relatari de la alti oameni (mai ales pe forumul) si am vazut biciclete MTB cu portbagaje si genti (aveam sa aflu ca se numesc coburi) ce erau purtate prin diverse colturi ale tarii si lumii. Parea foarte interesant, mai ales ca unii mergeau si cu cortul dupa ei. Intr-un final, manat de impulsul de-a infaptui un "experiment" similar intr-o zona cunoscuta (Piatra Craiului), am comandat un portbagaj compatibil cu franele pe disc (asta dupa ce m-am documentat si consultat cu mai multa lume) pe care mi l-am montat cu nerabdare pe bicicleta (imi amintesc ca am ramas dupa program in curtea cladirii in care aveam serviciul la momentul respectiv, asambland "jucaria" printre stropi de ploaie specifici lunii mai) si inca un portbagaj mai mic, cu montura pe tija seii, pentru bicicleta Nicoletei (ideea de portbagaj nu o tenta, caci nu urma sa cumpere coburi vreodata... :) ). Mi-am luat si un set de coburi din Decathlon pe care le-am asigurat suplimentar cu cativa soricei. Ne-am facut bagajul, am schitat un traseu ce urma sa ne poarte din Predeal catre Zarnesti si Plaiul Foii, apoi catre Prapastiile Zarnestilor, Dambovicioara si ce-om mai considera de bun augur la fata locului, am cumparat biletele de tren si week-end-ul prelungit era asigurat. In dimineata plecarii am avut un sentiment ciudat, iar in drum spre gara mi-am dat seama ca gentile erau prost pozitionate. Am fost singurii cu biciclete pe acel IR, iar pana in Predeal am facut ceva vreme, caci inca se mai lucra la calea ferata. Odata coborati Predeal, ultimele reglaje pentru asigurarea bagajelor. Nico a pus un ghiozdan pe acel mic portbagaj, asigurat cu doua cordeline. Nici nu au trecut 300 de metri si, dupa 3 gropi, acel portbagaj s-a deplasat nitel. Iesim din Predeal pe drumul catre Rasnov, iar dupa prima urcare (pe care am facut-o destul de greu la acel moment..), conform indicatiilor de pe foi, parasim asfaltul si intram pe drumul catre Forban. La un moment dat stiu ca trebuie sa facem dreapta, cautand o potecuta ce urma sa dea intr-un drum forestier ce ne va scoate, la randu-i, spre Sohodol si Rasnov. Vremea era numa' buna. Din pacate, drumul acela care paraseste traseul Forban s-a pierdut prin gramezile de crengi si trunchiuri de copaci. Am orbecait ceva, incercand sa intuim drumul. Intr-un final, am luat-o de-a dreptul catre un forestier ce se vedea printre copaci si am reusit s-o scoatem la liman. Am avut parte de o coborare foarte frumoasa, pe un drum forestier intr-o stare foarte buna. Ajunsi in apropierea intrarii in Rasnov, facem o pauza mai lunga pentru stat pe iarba la soare, admirand creasta Pietrei Craiului ce se zarea in departare. Schita de pe foaie arata ca trebuie sa gasim un drum comunal care o scurteaza dinspre Sohodol direct catre Tohanul Nou, insa in vreme ce balauream pe coclauri ne-am trezit cu niste caini ciobanesti ce alergau cu viteza foarte mare spre noi. Ne-am speriat si am facut cale intoarsa. Si bine am facut, caci am intalnit si un cioban ce ne-a confirmat ca zona e impanzita de stani si cainii nu sunt deloc usor de stapanit. Ne multumim cu drumul asfaltat. In Zarnesti, fiind inca devreme pentru a merge spre Plaiul Foii (unde aveam aranjata o cazare - pe vremea aceea nu concepeam ideea de a merge cu cortul pe bicicleta), am cumparat doua beri si ne-am postat undeva pe malul Barsei, pe iarba, unde am stat la soare si am admirat zona. Un catel ne-a tinut companie. Norii erau prezenti, dar sparti. Cum este de obicei in luna mai prin zonele montane. In cele din urma am ajuns in Plaiul Foii. Ne-am cazat (pensiunea Panorama Pietrei Craiului) si am mancat la cabana Plaiul Foii (clasica ciorba de fasole servita in paine s-a dovedit irezistibila). Bicicletele au stat in perfecta siguranta in anexa pensiunii. A doua zi, aveam de gand sa incercam a ajunge la Coltul Chiliilor, asa ca am orbecait aiurea pe niste drumuri mai rupte, impingand bicicletele la deal. N-am reusit sa iesim corect, iar harta montana nu aveam la mine. De GPS nici nu se punea problema pe atunci. Asa ca am coborat pe un forestier dragut spre Zarnesti. De aici, am luat calea Prapastiilor, cu gandul de-a merge prin Cheile Pisicii. Nu stiu ce-a fost in mintea mea, caci acele chei nu sunt pentru bicicleta. Dar na, greseli de orientare/documentare specifice oricarui incepator entuziast. Nereusind sa razbim nici macar in prima parte a acestor chei, am facut cale intoarsa pana la Fantana lui Botorog, de unde am urcat pe drumul catre Magura. Norii s-au adunat pe crestele muntelui si, dupa cum se aude, e o furtuna in toata regula. Dar la noi nu a ajuns. Zona Magurei este superba. Stiu ca stiti, iar daca nu stiti, cautati poze (din alea bune :) ). In special in mai, cand inca este totul inflorit. Am coborat spre Moieciu si am inceput sa urcam inspre Rucar, oarecum. Deja ne mai obisnuisem cu pedalatul la deal. Am iesit pe DJ730, catre Sirnea si Ciocanu. Ne simteam un pic obositi si ne intrebam daca ajungem la timp la cazarea din Dambovicioara. Nu prea am constientizat noi pe unde am pedalat atunci, caci eram coplesiti de urcari si de peisaj (aveam sa revenim de mai multe ori in zona). Insa am ajuns intr-un final, spre seara, la pensiunea Casa Soarelui din Dambovicioara. Ne intrase frigul in oase, facusem febra musculara, iar caldura din camera ne-a dat gata. Am decis ca urmatoarea zi sa fie de pauza, la aceeasi locatie. Masa am servit-o in Podu Dambovitei, la un restaurant/bodega ce nu stiu daca mai exista acum. Nimic demn de mentionat, oricum. Urmatoarea zi am petrecut-o mergand fara bagaje prin zona Dambovicioarei, la plimbare. Asta, plus odihna si relaxare. In ultima zi am pornit dis de dimineata la drum, cu gandul de a urca asa-zisul "Rucar - Bran". Imi amintesc si acum ce multumiti am fost cand am ajuns in punctul de maxima belvedere. Simteam, totodata, ca pedalam mai cu spor fata de prima zi. Traficul a fost domol. De aici, la vale spre Bran - Tohanu Nou, cu directia Zarnesti. Odata ajunsi, ne-am oprit in gara. Am cumparat bilete catre Brasov. Ne-am incadrat in program. Si ce ne-a mai placut sa mergem cu acest Regiotrans, in ritm lejer, stand in vagonul de bagaje chiar langa biciclete, cu geamurile deschise... In Brasov ne-am mutat in trenul ce avea sa ne aduca spre Bucuresti. Fiind o zi de luni, doar noi eram cu bicicletele. Spre dupa-amiaza am ajuns acasa si inca nu realizam ce am facut. Nici nu stiu cati kilometri am strabatut. Si nici nu cred ca are vreo importanta, in fond. Nici prin cap nu ne trecea in acele momente ce avea sa urmeze in 2012, 2013, 2014, 2015....eram deja "compromisi".
  2. Mie Bucegii îmi plac mult pentru MTB. Lăsând deoparte platoul, pe care îl găsesc un pic plictisitor, tot arealul de sub abrupt e plin de poteci de picior care merita a fi incercate pe post de single-trail-uri. Pe parcursul a trei zile, in doua ture separate, asta am şi făcut, am coborât pe biclă câteva poteci pe care am mai fost înainte ca "civil" dar și altele pe care nu am fost deloc. Ziua1: Sinaia-Moroeni-Bolboci-Padina-Strunga-Moeciu de Sus-Bran http://www.mapmyride.com/routes/view/217120123 Urcarea pe forestier Moroeni-Padina e bine cunoscută, cu toate astea o fac cu placere în fiecare an. Distracția propriu-zisă începe de la Padina cu un push-bike destul de "sportiv" până în șaua Strunga, un loc absolut superb. De aici poteca îngustă și plină de pietre coboară pe coasta muntelui solicitându-ți talentele echilibristice. În poiana Guțanu merită facută o pauză, vezi tot abruptul nord-vestic al Bucegilor. De aici trail-ul coboara pe plai ( Muntele Pleașa ) pâna in Moeciu de Sus, cu două variante, una mai ușoară, care ține plaiul și a doua mai abruptă și mai tare, direct în valea Bângăleasa, pe care am și intrat. Mie partea finală mi-a plăcut la nebunie, cu toate că nu e tocmai potrivită pentru o bicicletă cu o cursă mică... http://www.youtube.com/watch?v=5kcTB9zxjN4
  3. Sambata 28 iulie am fost cu varul meu Alin in tura cu bicicleta. Traseul pe care l-am ales (Predeal - Pitesti) are aproximativ 150 de km si diferenta de nivel 1200m. Este traseu de asfalt, dar are si o portiune de cativa km de drum pietruit pe care am parcurs-o fara probleme. Obiective turistice: Cetatea Rasnovului, Castelul Bran, Ferma de Struti din Sirnea si Cheile Dambovicioarei. Bicicleta lui Alin: Bicicleta mea adaptata la drum asfaltat: Am plecat din Bucuresti cu trenul la 6:15 si am ajuns in Predeal la 8:30. In tren ne-am intalnit cu alti colegi ciclisti; am discutat si timpul a trecut foarte repede asa cum a avea sa treaca toata ziua in incercarea de a bifa obiectivele turistice propuse si de a prinde trenul din Pitesti la 19:15. Ajunsi in Predeal n-am mai stat sa pierdem timpul si am plecat in viteza spre Rasnov. A trebuit sa ne oprim repede sa ne imbracam mai gros. Imi era atat de frig ca tremuram cu tot cu ghidon. Varul Alin se prezenta foarte bine: odihnit si cu chef de pedalat. Era de neoprit. N-am putut sa-l opresc nici macar cand a trebuit sa facem dreapta spre Paraul Rece. Ne-am regrupat si am pornit spre cetate pe o urcare usoara urmata de o coborare lunga pe serpentine. Ziua incepuse frumos. Aglomeratie mare in cel mai inalt punct al cetatii. Am vazut foarte multi turisti straini. Dupa ce am vizitat ne-am oprit la o pensiune langa cetate unde am luat micul dejun. Bicicletele noastre pregatite parca de actiune: Ne-am ridicat cu greu de la masa si am pornit spre Bran. Pe drum am avut ceva emotii pentru ca am intalnit un monument care marca intrarea in orasul Zarnesti. Mi s-a parut ciudat pentru ca stiam ca Zarnestiul este undeva in dreapta si noi suntem pe drumul cel bun, fapt confirmat de gps-ul de pe telefon. Ajunsi in Bran am fost uimiti de aglomeratia de la casa de bilete a castelului. Trebuia sa asteptam aproximativ 30 de minute pana sa luam biletele. Cum eram cu timpul calculat la limita am cerut voie sa intram in fata. Am lasat Branul in urma si am plecat catre urmatoarea destinatie: Sirnea. A urmat o urcare pe serpentine ingreunata si de arsita soarelui. Dar am pedalat cu placere pentru ca peisajul era de vis: in dreapta muntii Piatra Craiului si in stanga Bucegii (cred). Ajunsi in Sirnea le-am facut o scurta vizita strutilor de la ferma. Nu cred ca s-au bucurat prea mult de prezenta noastra. Un mascul feroce a tinut mortis sa ne arate cine face legea in tarc: Am lasat strutii din Sirnea si dupa un scurt push-bike am inceput o coborare superba pe un drum ingust proaspat asfaltat. Am ramas placut impresionat de piesajul pitoresc si imi pare rau ca nu am cuvinte sa pot descrie acele locuri. O sa compensez lipsa talentului meu de narator cu un clip video al turei. Coborarea s-a continuat pana in Cheile Dambovicioarei. Eu in stanga, varul Alin in dreapta: Pana aici eram in grafic cu timpul. Lucrurile s-au schimbat cand am dat de o urcare parca interminabila care nu parea atat de agresiva pe harta. Varul Alin dadea semne de oboseala, o bucata de drum a urcat pe langa bicicleta. Am continuat pe urcare pana la Mausoleul de la Mateias unde n-am mai rezistat tentatiei si am cumparat zmeura de la niste tigani. Am mancat zmeura cu pumnul. Foarte buna, cu un efect neasteptat asupra moralului nostru terfelit pe urcare. De la mausoleu am coborat pana in Campulung. Eram tot timpul cu ochii pe ceas si vitezometru. Dupa calculele mele ratam cu putin ora 19:15, ora la care trebuia sa plece trenul nostru. S-a dat o lupta incredibila intre noi si ceas. Am pedalat ca nebunii, am facut cu schimbul la trena si am mers cu 30 - 34 km, unori si cu mai mult. Reusisem sa recuperam timpul si sa fim din nou in grafic. Mai aveam aproximativ 35 de km, dar Alin nu mai era sigur ca mai poate continua, sincer sa fiu nici eu nu mai eram sigur de fortele mele. Dar ne-am facut curaj si am mai pedalat inca 10 km. Mai aveam 25 de km pana in Pitesti, dar Alin a hotarat sa ramana sa astepte microbuzul (maxi-taxi). A insistat sa ma duc eu la tren, dar nu aveam cum sa ne separam, sa-l las singur. Nici macar nu stiam sigur ca vine vreun microbuz. Norocul a facut sa oprim langa un depozit unde era parcata o autoutilitara. Am zis sa incerc poate gasim transport pana in Pitesti. Soferul dubei n-a fost de gasit, dar am gasit un cetatean care nu bause decat o bere si care s-a oferit sa ne duca la gara contracost. Ne-am aruncat bicicletele in portbagaj si am ajuns la destinatie. Trenul nostru a plecat spre Bucuresti cu 20 de minute intarziere. Sigur il prindeam. In incheiere pot spune ca a fost o tura frumoasa, muncita pe urcari si rasplatita prin obiectivele turistice vizitate, prin peisajele care te lasa cu gura cascata si de ce nu prin coborarile in viteza. Cred ca a fost o tura care le-a avut pe toate, inclusiv aventura si concurs dupa Cheile Dambovicioarei pana la Pitesti (concurs cu fortele noastre si cu timpul). Recunosc ca nu sunt un bun povestitor, dar o sa revin cu materialul filmat pentru a completa povestea turei.