Search the Community

Showing results for tags 'bustenari'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 4 results

  1. Pârâul Mislea, afluent de dreapta al râului Teleajen (în care se varsă în apropiere de Plopeni), este la rândul său format din doua pâraie mai mici: Mislea Sărată, ce izvorăște în apropiere de Telega, și Mislea Dulce, care izvorăște de sub dealurile satului Buștenari. Ele se unesc în satul Mislea al comunei Scorțeni. La Cocorăștii Mislii, pârâul mai primește ca afluent Doftănețul, care izvorăște tot din Buștenari și traversează pădurea care este subiect al turei de față. Acum că am definit cadrul natural, și pentru că aveam o biclă de inaugurat, m-am decis să fac un traseu care să cuprindă toate văile mai sus menționate. Prietenii mei fiind ocupați cu treabă, tura am făcut-o singur în cele din urmă. Duminică 30 iulie m-am urcat în trenul Regiotrans la 8.50 și la 10.40 coboram în gara Câmpina. Ajuns în Telega, la sensul giratoriu am cotit dreapta spre Mislea, pe DJ 100E, coborînd ușor pe valea Mislii Sărate (pe panouri apare simplu Mislea). În satul Mislea, la intersecție, am luat stânga din ghidon, și am început să urc pe valea Mislii Dulci. Drumul comunal 5C e de fapt un drum de exploatare petroliera. Inițial este placat cu plăci de beton. Majoritatea sunt erodate, dar există și o scurtă porțiune în care sunt de foarte bună calitate. Zgomotele localității se estompează, pădurea ține un pic de răcoare. Drumul dă colaterale spre diverse instalații de foraj petrolier (fostul câmp de sonde Buștenari). La ieșirea din pădure dispar dalele de beton, inlocuite de macadam pietros, și ajungem în cătunul Țonțești, care numără vreo 3-4 case, în mijlocul pustietății. Panta deja s-a ascuțit, și așa o să rămână până la intrarea pe prima uliță din Buștenari, sat ascuns în zare către nord. Mă văd obligat să împing vreo 4-5 sute de metri spre vîrf, pe rampa care sărea de 12%. În Buștenari opresc întîi ca să pozez grădinița, care e găzduită de o casă veche. Alături e un monument al eroilor, dar acvila care probabil ședea pe piedestal a fost înlocuită, foarte prozaic, cu un bec de iluminat public. După ce am împins prin soare, era cazul să refac provizia de apă. Chiar înainte de bifurcația către Poiana Trestiei, respectiv Cocorăști, e un magazin mixt. Coborîrea din Buștenari către Cocorăști se face pe DC 133, macadam generos garnisit cu pietre și abrupt, o secțiune unde m-am dus cam sanie cu rigida, iar încheieturile s-au resimțit după cei peste 3 km în care am pierdut 250 m altitudine. După coborîre, drumul se angajează pe valea Doftănețului, decorul e reconfortant. După încă un punct de lucru petrolier, drumul cotește la dreapta, spre sud, și intră în pădure, unde era cam ud pe jos, după ploile recente. Am făcut un pic de slalom printre bălți. La un moment dat, la o bifurcație unde era un pod înainte, improvizat din dale de beton, am ales la dreapta și am ieșit din pădure (în același loc unde greșisem drumul acum niște ani, cu @SorinKiss). La loc comanda, am întors troaca și am reintrat pe traseul corect. Alături, pădurea era inundată. M-am intersectat cu vreo 3 temerari pe 4 roți, ieșiți la iarbă verde, care mergeau pe drumul ăsta cu viteză mai mică decât a mea. Pe unul cu un Golf l-am și depășit. Înainte de intrarea în Cocorăștii Mislii am oprit la recent semnalizatul gorun secular, unde un domn prof si eleva sa studiau la corn englez: Mi-a făcut o deosebită plăcere să-i ascult, relaxare totală! Revenit la asfalt, am cîrmit dreapta către Telega și Cîmpina. Am băgat piciorul în pedală, ca să prind Regiotransul de 15.38, cu o singură pauză, de-o Coca Cola în Mislea, pe treptele unui magazin mixt. Trenul l-am prins (bine, a avut 15 min întărziere oricum), bicla am testat-o, deci ieșeala a meritat! Traseul: https://ridewithgps.com/trips/16470460
  2. 23 mai 2015 Traseul/track-ul Mai multe poze Trebuie sa recunosc din start ca avem o mare, mare dependenta. Ma rog, or fi mai multe, da' la sfarsit de mai doar una este mai accentuata, iar aceasta vizeaza ciresele. Cum in exact aceeasi perioada a anului trecut am infaptuit o tura ce a presupus admirarea unor sate linistite, cateva urcari si mancatul de cirese, ne-am gandit sa o reeditam cu mici modificari. Totodata, speram sa prindem si macii de la Lunca Prahovei, pe care i-am pozat anul trecut. Va fi o tura de plimbare, cu mai multe pauze si un plan sumar (adica stim exact de unde plecam si pe unde vom trece, insa nu stim unde ne vom opri). Ne-am mobilizat din scurt si iata-ne sambata in clasicul R3001, arhiplin, din Gara de Nord. E ora 6:10 AM iar vagonul cu rastel este deja ticsit si biciclistii continua sa vina in valuri. Ne gasim loc intr-o alta zona a trenului. Multa lume ce merge catre munte. De la grupuri cu multi copii pana la oameni in etate, echipati ca atare. Dupa cam o ora si nitel de stat in picioare, iata-ne-n Ploiesti Vest. Iesim catre Cocorastii Mislii prin Paulesti, chititi sa cumparam cirese. Avem coburile cu noi, deci suntem pregatiti. Gasim si cumparam cateva kilograme. Pietroase, proaspete, bune. Foarte bune. Iar pe masura ce am avansat catre Tiparesti in cautarea unei surse de apa (pentru a le spala nitel), pofta era si mai mare. Ne oprim in satul Goruna, in fata unei curti. O doamna foarte amabila ne spune ca putem folosi din apa de la cismeaua curtii pentru a spala cirese. Ii dam si dansei niste cirese si ne punem pe infulecat, stand in fund pe iarba. Traseul serpuieste prin sate foarte frumoase, cu oameni linistiti si foarte binevoitori (mai rar te saluti politicos cu lumea pe strada in sudul tarii). Fata de alte zone din judetul Prahova, aceasta este una aparte. Chiar contrastanta, in sensul cel mai bun. Pedalatul in caldura soarelui de inceput de vara si in compania dealurilor si a poienilor, ne poarta pe drumuri strajuite de foarte multi salcami ce ne ametesc cu mirosul lor dulceag si placut. Nu putem a ne abtine sa nu facem un lung popas intr-o poiana, cocotata ceva mai sus de DJ 218. Un loc ce te duce cu gandul la o campare. Poate este o idee de studiat. Din Poiana Trestiei, urcam DC 11C catre Bustenari. Pante superbe, la fel ca privelistile. Inca un popas in varful dealului. E pacat de cirese sa "stea degeaba". Coborand din Bustenari catre Telega, intalnim niste cursieristi ce urcau in sens invers. Ne salutam iar unul ma intreaba daca mai e mult. Ii spun ca mai este ceva, in ideea de a-si doza efortul. Jos in Telega, popas la magazinul central de unde ne luam de obicei cate-o bere. Doamna vanzatoare, care era pe afara, ne saluta calduros si ne ureaza "Bine ati venit!". "Radem" cate-o bere si/sau o vafa. In Campina nu mai oprim, caci nu aveam de ce. Intram direct pe DJ 101P catre Bobolia - Aricestii Rahtivani. In Lunca Prahovei oprim langa campul cu maci, care nu este la fel de bogat ca anul trecut, insa merita surprins. De acasa facusem o schita pana in Peris, in ideea ca poate o lalaim mai mult. Insa a inceput un vant destul de puternic (din fata/lateral stanga) pe masura ce ieseam din Valea Prahovei, iar soferii erau din ce in ce mai...balcanici. Asa ca, dupa o mica ratare a unei intersectii ce ne-a facut sa mergem 2.5 km pe DN72 pana spre Targsoru Nou, ajungem in Strejnicu. Oana si Claudiu decid a ramane in gara in vreme ce eu cu Nico vom da o fuga din nou pana in Paulesti, pentru a mai cumpara cirese. Sunt prea bune ca sa nu profitam de ocazie, iar timp este destul pana la tren. Zis si facut. Dupa o alimentare rapida cu niscaiva dulciuri si 11 km pana la aceeasi doamna de la care am cumparat de dimineata, iata-ne intorcandu-ne catre gara, in soarele dupa-amiezii, cu 7 kg de cirese in coburi (din care 3 pentru Oana si Claudiu). Trenul a fost un pic mai liber. Am ajuns relaxati inapoi in Bucuresti, bronzati in stilul tipic tractorist. Un traseu foarte frumos, de aproape 100 km (120 pentru mine si Nico), ce poate fi parcurs in regim lejer. Mai ales portiunea Cocorastii Mislii - Valcanesti - Poiana Trestiei - Telega. Ne dam intalnire a doua zi, dis de dimineata, pentru acelasi R3001. Caci a mai aparut un plan "din scurt", la sugestia unei alte prietene (si colege) comune, ce implica o drumetie pe Valea Rea din Baiului. Bineinteles, fara biciclete.
  3. 25 aprilie 2015 Track-ul traseului Mai multe poze Marius a venit cu propunerea de a face o tura prin zona Valenii de Munte. A gasit niste dealuri pitoresti si tot cautam sa legam aceasta idee de o alta varianta, ca in final sa rezulte o tura cu suficienta diferenta de nivel si un numar de kilometri pe masura, asigurandu-ne totodata si mai multe trenuri cu care sa ne intoarcem catre casa la finalul zilei. Astfel, urma sa ne intoarcem in Campina pe (credeam eu) un traseu pe care l-am mai facut. Corect, il mai facusem, insa nu la asta ma gandeam. Am incurcat borcanele. Ne prezentam, ca de obicei, la R3001. In Gara de Nord. Noi doi, Lavinia, Marius si cu Mircea (care nu a mai iesit de nitica vreme la o tura impreuna cu noi). Culmea, de data aceasta trenul nu are in componenta un vagon cu rastel pentru biciclete, desi biletele au fost cumparate in avans si vedem multi biciclisti ce se chinuie sa-si inghesuie "caii" prin diverse compartimente. Cine stie, fie n-au avut vagoane in dimineata respectiva, fie i-a durut efectiv in fund. Pana la Ploiesti ne bucuram de un soare ce se ridica treptat pe cer. Coboram in Ploiesti Vest la ora 7:33 AM. De aici, pedalam cam 3.5 km pana in Ploiesti Sud, de unde vom lua un tren de la Transferoviar Calatori (TFC) catre Valenii de Munte. Cumparam bilete si mergem la tren, care este deja prezent la peron si urmeaza sa plece la ora 8:01. Mult spatiu pentru biciclete la capatul automotorului. Le fixam fara nici o problema. Doar ca trenul nu pleaca la ora stabilita. Mecanicul se agita si aflam ca automotorul nu tureaza la locomotiva. Merge insa din capatul celalalt, dar cum nu poate conduce un tren intreg pana in Maneciu Ungureni doar cu spatele, se mai chinuie. Apare si un alt coleg al dansului si reusesc sa remedieze problema. Plecam cu 15 minute intarziere. In vreme ce trenul urca agale catre Valeni, Marius monteaza noua achizitie: un cric. Foarte practic cand vine vorba de cicloturism si o bicicleta incarcata cu bagaje (cat de curand pleaca intr-o tura lunga prin Europa). Cand ne apropiam de Valeni, un domn din compartiment a scos acordeonul si a inceput sa cante. Cantece romanesti, de voie buna. Sarbe, cantece de pahar, etc. In tren erau mai multi navetisti de varsta a doua ce pareau a se intoarce catre casele lor. Jucau septica si glumeau intre ei. Coboram in Valeni. Vreme frumoasa. Balaurim pe cateva stradute, trecand printr-o zona garnisita cu ceva gunoaie de camp. In scurta vreme, din nou asfalt si prima urcare. Drumul devine din ce in ce mai frumos si avem parte de-o bucata abrupta si neasfaltata de drum, printre case. Locuri foarte frumoase iar privelistile sunt pe masura. Fiind la inceput de tura, urcam fara probleme. Dupa un scurt popas, continuam pe un drum neasfaltat ce devine de-a dreptul poteca prin livezi. Noroc ca vremea este buna, altfel abia am fi inaintat (chiar si pe langa biciclete). Pe GPS ne apare satul Sarari. Se vad si ceva dare albicioase pe drum. Caci ajungem si la un drum forestier ce ne trece printr-o mica apa, ca mai apoi sa ne urce, de-a dreptul, pe deal. Aici alternam: cand in sa, cand pe langa bicicleta. Multa liniste. Pedalam pe drumuri neasfaltate pana cand dam de-o coborare frumoasa si proaspat reamenajata in Aricestii Zeletin. Ne sare-n ochi un magazin general cu o curte frumoasa si proprietari primitori. Oprim si bem o bere. Dorind a ne umple bidoanele cu apa, cautam sa cumparam o sticla mare. Proprietarii insa ne invita sa luam apa de la izvorul captat. Multumim. De aici, asfalt. Drum liber, nitel valurit. Pedalam relaxati. Ne intersectam cu DN1A pentru ~2 km. Deja era un trafic tembel inca din drumul judetean care urma sa ne scoata in mirificul DN. Grupati, parcurgem cu atentie bucata respectiva si iesim catre Dumbravesti si Valcanesti. Un alt mic popas langa un magazin satesc, al carui vanzator avea prea mult chef de vorba si incerca sa ne spuna ca mai avem 40 de kilometri pana in Campina (in contextul in care mai aveam vreo 20). Eram convins ca urmeaza sa urcam niste pante frumoase pe asfalt, parcurse intr-o tura de anul trecut. Insa dam de un drum forestier. Foarte frumos, de altfel, insa imi pare si acesta cunoscut. Curand ma prind ca parcurgem o portiune neasfaltata din aceeasi tura mentionata adineaori. Urcam prin padure si ne simtim cam ca la munte. In departare, nori de furtuna spre Campina. Se anuntase ceva ploaie, insa speram sa ne ocoleasca. Mai avem de urcat inca un deal catre Bustenari, pe un drum plin de pietris instabil. Apare oboseala, apar si cativa stropi de ploaie. Se aud tunete in departare si ocazional apucam sa vedem cate-un fulger. Insa nu avem parte de ploaie in toata regula. In sfarsit, ajungem la asfalt in Bustenari. Dar mai este de urcat. Luam apa de la o cismea. La fel de familiare sunt ultimele serpentine dinainte de Telega. Ne regrupam pe dealul Telegii si continuam la vale. Spre Campina deja este soare iar asfaltul e ud. A fost o rapaiala demna de vara. Traversam Doftana si ne oprim la acelasi local la care tot oprim in Campina. Cerem pizza, mentionam ca avem un tren de prins si ca e nevoie sa plecam pe la orele 19:50, dar pizza tot intarzie. Ma rog, cea pentru Lavinia si Marius a ajuns, dar celelalte nu. Si stam de aproape o ora. Ne enervam, cerem sa fie puse la pachet. Pana si asta intarzie, sub pretextul ca s-a defectat un cuptor si ca este aproape gata. In fine, ajunge si pizza in cele din urma. O impartim rapid in doua cutii mai mici si ne suim pe biciclete. Cutiile le caram in mana, ancorate cu doua degete, pe ghidon, catre gara. Luam in fuga bilete si ne suim in tren. R3012. Tren clasic, cu vagoane normale. Fara rastel. Ocupam capatul trenului cu bicicletele, blocand toaleta din coada ultimului vagon, astfel incat sa nu incomodam alti pasageri (pe cat posibil). In Floresti Prahova am fost nevoit sa leg o usa dupa ce cativa copii (minoritari :) ) au deschis-o sub pretextul ca se joaca si am auzit "ia uitati ba, biciclete!". Si brusc s-a miscat una. Eram aproape, asa ca am dat fuga 3 insi. "Baetzii" se inmultisera deja si se uitau curiosi de la distanta. Am adus un antifurt si am blocat usa respectiva. Asa e pe la noi in anumite zone, inca. 2015... La plecarea trenului, indivizii au aruncat cu pietre in geamuri. . Lasand la o parte acest mic incident (cu mentiunea de a nu va lasa bicicletele nesupravegheate in trenuri), o alta tura antrenanta prin zone pitoresti.
  4. TRASEU Poze: Mircea si Dragos PARTEA I Atunci cand pleci in tura duminica (n.r. 23 martie 2014), dar tu ai bicicleta reglata/scoasa de la iernat inca de marti, iar acumulatorii sunt la incarcat inca de joi, e clar ca a trecut ceva vreme de cand n-ai mai pedalat nitel. Sau e semn de bolunzeala totala la cap, cine stie. Oricum ar fi, din vorba-n vorba, grupului "clasic" (eu, Nico, Mircea si Marius) s-au alaturat si niste colegi de serviciu: Oana (+ Claudiu, sotul ei) si Cristi, respectiv Alina. Tot joi am luat bilete pentru R3001, Bucuresti Nord - Ploiesti Vest (6:23 AM -> 7:37 AM). 7.5 RON biletul pentru o persoana + 5 RON biletul pentru bicicleta (cereti in mod clar bilet pentru bicicleta pentru tren Regio, caci exista). E una din primele iesiri mai "serioase" pentru Oana, Claudiu si Alina, dar nu-i cazul de emotii, caci timp este. Traseul ne va purta printr-o zona foarte frumoasa si fara trafic auto, unde ne putem bucura linistiti de inceputul primaverii si...niscaiva urcari zdravene intre Poiana Trestiei si Bustenari. Ne intalnim duminica dimineata, pe la 6, in Gara de Nord. Nitel somnorosi, dar cu niscaiva entuziasm. Marius a aparut exact cand ne urcasem in tren. Surpriza a fost ca inca doi biciclisti sa se urce in acelasi tren. Astfel, in spatiul destinat bicicletelor (e un soi de rastel pentru 6 bicle) din vagoanele noi, am asezat cam 10 biciclete. A fost nitel mai dificil din cauza absentei (furtului) elementelor de fixare din rastel, fapt ce ne-a fortat sa le sprijinim de perete, una de alta. Ne punem in miscare. Dupa Chitila, observam o ceata foarte densa pe camp. Soarele prinde putere. Se anunta o zi frumoasa si calduroasa. Din gluma-n gluma si din halta-n halta, ajungem in Ploiesti Vest la ora indicata pe bilet. Coboram, pornim GPS-urile si mergem pe soseaua Vestului, apoi pe a Nordului, catre DJ-ul de Gageni-Plopeni (DJ102). Este inca racoare, fiind dimineata. Pedalam pentru incalzire. Traficul este lejer. Din sensul giratoriu de dinainte de Plopeni, intram pe DJ100D, catre Cocorastii Mislii. De aici, si mai putin trafic. Mergem "legat". Soarele se ridica treptat si incepe sa se incalzeasca timid. Drumul se deschide inaintea noastra. In Cocorastii Mislii, facem un mic popas de rontaiala, vorba si cumparat apa (pentru cine avea nevoie). Dupa popas, imediat la dreapta pe DC133, catre Cosminele. Drumul urca usurel, trecand prin padure. Superb! Gasim si-o salamandra-n mijlocul drumului. Este atat de frumos incat in scurta vreme ne mai oprim pentru poze. Este timp berechet! Am iesit sa ne dezmortim, pana la urma. Mai departe, trecem pe langa cateva sonde si tancuri petroliere. Zona a fost intens exploatata. Apare si prima urcare, pe coasta dealului. Dam binete catorva localnici intalniti pe drum. In "varf" la o rascruce, in timp ce ne regrupam, Cristi o ia inainte pe traseul gresit. Fix cand ii spunem sa vina inapoi, se dezechilibreaza si ia o tranta pe marginea drumului. Deh, SPD-uri! :) Din fericire, nu are nimic. O mica zgarietura in cot. Incepe coborarea catre Cosminele, insa dupa putini metri ne dam jos si mergem o scurta bucata pe langa biciclete. Drumul este batut de animale, tractoare si carute. Continuam frumos la vale. Iesim in DJ218 si continuam catre Cosminele, pe asfalt. Drumul este liber, nici urma de masini. Mircea imi spune, relaxat, "Uite, asa simti ca traiesti!...". Foarte adevarat. >>va urma<<