Search the Community

Showing results for tags 'campina'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 5 results

  1. 25 aprilie 2015 Track-ul traseului Mai multe poze Marius a venit cu propunerea de a face o tura prin zona Valenii de Munte. A gasit niste dealuri pitoresti si tot cautam sa legam aceasta idee de o alta varianta, ca in final sa rezulte o tura cu suficienta diferenta de nivel si un numar de kilometri pe masura, asigurandu-ne totodata si mai multe trenuri cu care sa ne intoarcem catre casa la finalul zilei. Astfel, urma sa ne intoarcem in Campina pe (credeam eu) un traseu pe care l-am mai facut. Corect, il mai facusem, insa nu la asta ma gandeam. Am incurcat borcanele. Ne prezentam, ca de obicei, la R3001. In Gara de Nord. Noi doi, Lavinia, Marius si cu Mircea (care nu a mai iesit de nitica vreme la o tura impreuna cu noi). Culmea, de data aceasta trenul nu are in componenta un vagon cu rastel pentru biciclete, desi biletele au fost cumparate in avans si vedem multi biciclisti ce se chinuie sa-si inghesuie "caii" prin diverse compartimente. Cine stie, fie n-au avut vagoane in dimineata respectiva, fie i-a durut efectiv in fund. Pana la Ploiesti ne bucuram de un soare ce se ridica treptat pe cer. Coboram in Ploiesti Vest la ora 7:33 AM. De aici, pedalam cam 3.5 km pana in Ploiesti Sud, de unde vom lua un tren de la Transferoviar Calatori (TFC) catre Valenii de Munte. Cumparam bilete si mergem la tren, care este deja prezent la peron si urmeaza sa plece la ora 8:01. Mult spatiu pentru biciclete la capatul automotorului. Le fixam fara nici o problema. Doar ca trenul nu pleaca la ora stabilita. Mecanicul se agita si aflam ca automotorul nu tureaza la locomotiva. Merge insa din capatul celalalt, dar cum nu poate conduce un tren intreg pana in Maneciu Ungureni doar cu spatele, se mai chinuie. Apare si un alt coleg al dansului si reusesc sa remedieze problema. Plecam cu 15 minute intarziere. In vreme ce trenul urca agale catre Valeni, Marius monteaza noua achizitie: un cric. Foarte practic cand vine vorba de cicloturism si o bicicleta incarcata cu bagaje (cat de curand pleaca intr-o tura lunga prin Europa). Cand ne apropiam de Valeni, un domn din compartiment a scos acordeonul si a inceput sa cante. Cantece romanesti, de voie buna. Sarbe, cantece de pahar, etc. In tren erau mai multi navetisti de varsta a doua ce pareau a se intoarce catre casele lor. Jucau septica si glumeau intre ei. Coboram in Valeni. Vreme frumoasa. Balaurim pe cateva stradute, trecand printr-o zona garnisita cu ceva gunoaie de camp. In scurta vreme, din nou asfalt si prima urcare. Drumul devine din ce in ce mai frumos si avem parte de-o bucata abrupta si neasfaltata de drum, printre case. Locuri foarte frumoase iar privelistile sunt pe masura. Fiind la inceput de tura, urcam fara probleme. Dupa un scurt popas, continuam pe un drum neasfaltat ce devine de-a dreptul poteca prin livezi. Noroc ca vremea este buna, altfel abia am fi inaintat (chiar si pe langa biciclete). Pe GPS ne apare satul Sarari. Se vad si ceva dare albicioase pe drum. Caci ajungem si la un drum forestier ce ne trece printr-o mica apa, ca mai apoi sa ne urce, de-a dreptul, pe deal. Aici alternam: cand in sa, cand pe langa bicicleta. Multa liniste. Pedalam pe drumuri neasfaltate pana cand dam de-o coborare frumoasa si proaspat reamenajata in Aricestii Zeletin. Ne sare-n ochi un magazin general cu o curte frumoasa si proprietari primitori. Oprim si bem o bere. Dorind a ne umple bidoanele cu apa, cautam sa cumparam o sticla mare. Proprietarii insa ne invita sa luam apa de la izvorul captat. Multumim. De aici, asfalt. Drum liber, nitel valurit. Pedalam relaxati. Ne intersectam cu DN1A pentru ~2 km. Deja era un trafic tembel inca din drumul judetean care urma sa ne scoata in mirificul DN. Grupati, parcurgem cu atentie bucata respectiva si iesim catre Dumbravesti si Valcanesti. Un alt mic popas langa un magazin satesc, al carui vanzator avea prea mult chef de vorba si incerca sa ne spuna ca mai avem 40 de kilometri pana in Campina (in contextul in care mai aveam vreo 20). Eram convins ca urmeaza sa urcam niste pante frumoase pe asfalt, parcurse intr-o tura de anul trecut. Insa dam de un drum forestier. Foarte frumos, de altfel, insa imi pare si acesta cunoscut. Curand ma prind ca parcurgem o portiune neasfaltata din aceeasi tura mentionata adineaori. Urcam prin padure si ne simtim cam ca la munte. In departare, nori de furtuna spre Campina. Se anuntase ceva ploaie, insa speram sa ne ocoleasca. Mai avem de urcat inca un deal catre Bustenari, pe un drum plin de pietris instabil. Apare oboseala, apar si cativa stropi de ploaie. Se aud tunete in departare si ocazional apucam sa vedem cate-un fulger. Insa nu avem parte de ploaie in toata regula. In sfarsit, ajungem la asfalt in Bustenari. Dar mai este de urcat. Luam apa de la o cismea. La fel de familiare sunt ultimele serpentine dinainte de Telega. Ne regrupam pe dealul Telegii si continuam la vale. Spre Campina deja este soare iar asfaltul e ud. A fost o rapaiala demna de vara. Traversam Doftana si ne oprim la acelasi local la care tot oprim in Campina. Cerem pizza, mentionam ca avem un tren de prins si ca e nevoie sa plecam pe la orele 19:50, dar pizza tot intarzie. Ma rog, cea pentru Lavinia si Marius a ajuns, dar celelalte nu. Si stam de aproape o ora. Ne enervam, cerem sa fie puse la pachet. Pana si asta intarzie, sub pretextul ca s-a defectat un cuptor si ca este aproape gata. In fine, ajunge si pizza in cele din urma. O impartim rapid in doua cutii mai mici si ne suim pe biciclete. Cutiile le caram in mana, ancorate cu doua degete, pe ghidon, catre gara. Luam in fuga bilete si ne suim in tren. R3012. Tren clasic, cu vagoane normale. Fara rastel. Ocupam capatul trenului cu bicicletele, blocand toaleta din coada ultimului vagon, astfel incat sa nu incomodam alti pasageri (pe cat posibil). In Floresti Prahova am fost nevoit sa leg o usa dupa ce cativa copii (minoritari :) ) au deschis-o sub pretextul ca se joaca si am auzit "ia uitati ba, biciclete!". Si brusc s-a miscat una. Eram aproape, asa ca am dat fuga 3 insi. "Baetzii" se inmultisera deja si se uitau curiosi de la distanta. Am adus un antifurt si am blocat usa respectiva. Asa e pe la noi in anumite zone, inca. 2015... La plecarea trenului, indivizii au aruncat cu pietre in geamuri. . Lasand la o parte acest mic incident (cu mentiunea de a nu va lasa bicicletele nesupravegheate in trenuri), o alta tura antrenanta prin zone pitoresti.
  2. TRASEUL http://www.mapmyride.com/routes/view/669530448 Inspirat de un videoclip postat de @@Dr2005 pe canalul sau de YouTube (multumesc mult! :) ), am schitat o ruta cu plecare din Floresti Prahova (pentru a scapa de santierele de prin Ploiesti) ce avea ca "tinta" niste drumuri comunale si judetene de prin preajma limitei administrative dintre Prahova si Dambovita. Aruncand ideea in "eter", si-au anuntat prezenta mai multi oameni, printre care si doi colegi noi. Astfel,ne intalnim in dimineata zilei de sambata, 4 aprilie 2015, cu Marius, Lavinia, Cristi, Adi si Mihai in fata garii Basarab din Bucuresti. In vreme ce ne asteptam, tot veneau oameni calare pe biciclete. Ba cu copii dupa ei, ba in grupulete mici. Cativa au oprit langa noi, intrebandu-ne daca mergem la Urlati. Clar, alt grup. Maricel. O sa mergem si spre zona Urlati, in curand. Marius a cumparat biletele cu o zi in urma. Au fost niscaiva dificultati, caci pentru biletele de bicicleta nu s-a putut face emiterea din prima. A trebuit sa revina. Oricum, R3003 (ce pleaca din Basarab la ora 7:40 AM) nu are nici o treaba cu acele vagoane frumoase, etajate si reconditionate de pe R3001 (care pleaca din Gara de Nord la ora 6:20 AM - pentru tura asta considerat ca fiind prea devreme), astfel ca ne trezim nevoiti sa inghesuim bicicletele pe culoarele unor vagoane clasice, in ciuda posesiei biletelor de 5 RON pentru bicicleta. Sa-mi fie invatare de minte, caci numa' R3001 scrie pe mine de-amu'. Ne punem in miscare si, in aproximativ 1 ora si 54 minute, ajungem in Floresti Prahova. Seful de tren ne asigura ca nu e cazul sa ne grabim. Ne va astepta pana ne dam jos din tren. Pe peron, cateva mici reglaje la doua dintre biciclete si, o luam din loc. Cum trecem de perimetrul garii, ne ia in primire un caine mult prea indraznet. Dupa cateva injuraturi, ne-a lasat. Cristi este cu cursiera, caci traseul a fost schitat doar pe asfalt. Ma intreaba amuzat daca vor fi surprize pe drum (portiuni neasfaltate) insa ii zic convins ca nu. In scurt timp parasim DJ 720 si intram pe DJ 145 pana dupa Magureni, de unde drumul continua in regim comunal, dar foarte bine asfaltat, sub denumirea DC115B. Vremea tine cu noi. Liniste, oite, cer albastru cu cativa nori. Si incepem urcarea. In varf, o regrupare. Pare ca e o zona cu mici alunecari de teren, caci asfaltul a luat-o partial la vale. Cristi, Adi si Marius coboara mai repede. Surpriza: asfaltul dispare chiar pe linia limitei judetene. Clar, o sa ma injure Cristi (de acasa m-am uitat pe multe portiuni din traseu cu Google Street View, insa fix pe bucatica asta nu am ajuns, fiind convins ca e asfaltata, din moment ce din Magureni este asfalt iar un pic mai jos, spre Iedera, e din nou drum facut). Dupa niscaiva sleauri, drumul devine mai batatorit. Se lateste si lasa loc asfaltului in maxim un kilometru. Tot la vale in coborare lina, pe un drum foarte frumos si liber, numa' bun de biciclit. Cristi a coborat pe cursiera zona "MTB", cu mici exceptii. Din fericire, nu s-a suparat. In Iedera de Jos facem dreapta si ne oprim la magazinul ANTO, care are si o mica terasa. E soare, asa ca hotaram sa stam la o bere. Un magazin foarte prietenos cu biciclistii. Au si rastel iar personalul este chiar interactiv pe marginea acestui subiect. Merita sa faceti un popas aici daca sunteti prin zona. Soarele a mai intrat in nori, dar avea sa revina. Continuam catre Sultanu. Lui Cristi ii suna cunoscut. Cica ar fi una din urcarile mai zdravene, chiar mai accentuata decat Sotrile. Si este. Dupa ce pedalam pe un drum comunal asfaltat, valurit si cu peisaje frumoase, incepem urcarea. Din cate am inteles, pe alocuri ar avea 18-20% inclinatie. Urmeaza o coborare la fel de accentuata pana in Provita de Jos. Aici, o alta mica realimentare si, desi planul initial era sa continuam pana in Ploiesti (timp era, la fel si lumina), se voteaza oprirea in Campina, la localul deja consacrat in ultimii 4 ani. Insa mai avem urcarea de la Poiana Campina. Asta in schimb decurge lin, caci fata de Sultanu este o nimica toata. Cu grija, coboram in Campina. Drumul e mai prost, au aparut mult mai multe gropi fata de anul trecut. In Campina, direct la local. Cate-o bere, cate ceva de mancare si pe la 17:00 mergem catre gara, caci la 17:30 avem un tren de la Regiotrans catre Bucuresti. In tren, acelasi loc generos pentru biciclete cu care ne-au obisnuit. Si aceeasi caldura. Ne molesim si motaim pana in Gara de Nord. O tura frumoasa, de "deschidere a sezonului"/dezmortire. Totodata, ma bucur ca am apucat sa vad despre ce-i vorba in zona Magureni. Sunt destule variante si pe acolo, ce vor fi explorate. Cu siguranta, caci sunt aproape de Bucuresti.
  3. TRASEUL http://www.mapmyride.com/routes/view/590465024 "Vezi ba, ti-am zis eu!....Dac-asa le place lor, ce sa le faci?...." am auzit zicand un cioban catre colegul sau, in timp ce-si manau oitele pe drumul de pe Valea Doftanei. Fix cand ceilalti trei biciclisti degerati din fata mea deja trecusera pe langa ei, in goana catre caldura unui local din Campina. Dar, s-o iau de la inceput. Planuiam noi o tura. Discutam pe la mijlocul ultimei saptamani din noiembrie ca n-ar strica o tura mai serioasa, cu multa urcare. Asa, ca poate-i ultima pe anu' asta si vremea pare ok (da, e frig dar stim ca daca te echipezi ok n-ai probleme). Stabilim pentru sambata, 30 noiembrie. Evident, prognoza parea sa mai joace feste, anuntandu-se ceva ninsori. Las' ca n-o da fix sambata, vedem noi. Nico ezita initial (din cauza temperaturilor) insa a ajuns rapid la concluzia ca nu i-ar placea sa rateze iesirea. Si bine a facut. Vineri seara am trecut pe la gara sa mai luam un bilet de tren :). Bilete la Regiotrans, apropo. Cum e mai frig si se lumineaza mai tarziu, am zis ca-i afacere sa plecam cu un tren la o ora mai decenta. Pe la vreun 8 si ceva adica. Inarmati cu termosuri in rucsaci, primele pedale spre Gara de Nord nu-s chiar asa de rele. Evident, aici e mai cald. Direct la tren ne vedem cu Marius si Cristi. Tren care a plecat cu intarziere si avea sa se opreasca de cateva ori pe parcurs. Noi eram echipati ok, pregatiti cu destule straturi de haine. Se simtea frigul. Din vorba-n vorba, Marius arunca ideea de a face si o drumetie asa, de duminica, fix in ziua urmatoare. Mai vedem cum ne simtim diseara. Ajungem in Ploiesti cu intarziere. Planul era maret: Mislea - Campina - Sotrile - baraj Paltinu - Secaria - Comarnic (vreo obj' de kilometri...adica 80). Incepem a pedala printr-un Ploiesti ce recent a intrat in santier. Cu bulevardele, de! Nisip, mazga si nervi peste tot, caci masinile nu prea mai aveau pe unde merge iar noi ii cam incurcam, pare-se. Nu ca ar avea unde sa se duca, la ce coada e mai in fata, dar asa-s unii bizoni. Iesim din oras pe o ruta deja parcursa de mai multe ori in acest an, catre Plopeni - Cocorastii Mislii. Copacii au cam fost deposedati de frunze si trebuie sa recunosc ca si aceasta priveliste imi place foarte mult. Are ceva misterios si oarecum contemplativ. Ne-am incalzit si pedalam la o temperatura optima. Este polei pe jos, insa cauciucurile late cu presiune un pic redusa fac fata fara probleme. Este totusi asfalt. Pe masura ce ne apropiem de Campina, altitudinea creste treptat. Temperatura scade insa iar la primul popas deja ne bucuram de albul copacilor si de gheata ce a imbracat absolut tot. Halim cate-un sandvis, bem ceai si palinca iar apoi ne decidem s-o luam din loc. Nu de alta, dar deja cam ne-a luat frigul. Daca nu esti atent si franezi brusc, ai toate sansele sa aluneci. Dar e foarte frumos. Un sentiment aparte sa pedalezi pe vremea asta. A si nins, pare-se. Urcam ce mai urcam si iata ca traversam Doftana - asta dupa o coborare frumoasa - si ne indreptam un pic spre Campina. Bineinteles, cotim dreapta catre Voila si incepem a urca spre Sotrile. Deja peisajul este si mai misterios. Frigul in schimb e din ce in ce mai concret. Merge un pic mai greu, dar merge. Ajungem langa o surpare de drum. In dreapta se vede nitel din Valea Doftanei. Incepe valureala. Bucati serpuite de coborare urmate de mai multa urcare. Mai e pana in Sotrile iar eu cam raman in urma. Prostia de a nu manca tocmai corect in saptamana ce a trecut a dus la o epuizare cam rapida a resurselor. Pe masura ce urcam, temperatura scade si mai mult iar oboseala mea e mai acuta. De fapt, nu oboseala, ci o stare de vlaguiala efectiva. Simt ca as putea sa alerg mult si bine, dar abia imi pot controla muschii. E clar, sunt varza. Apare indoiala cu privire la capabilitatea de a mai urca si Secaria. Marius si Cristi sunt ceva mai in fata. La fel si Nicoleta, care urca cu drag si spor. Ceata e din ce in ce mai densa. Sa fie doar -2.5? Ma rog, se resimt ceva mai putine. In cele din urma ii prind si pe ceilalti. Comunic faptul ca nu ma simt tocmai in parametri si vedem jos, spre Paltinu, cum evolueaza situatia. Nu-i vorba, ca si ceilalti resimt frigul. Doar ca sunt intr-o forma semnificativ mai buna. Din Sotrile, cotim dreapta pe scurtatura abrupta (si asfaltata) catre Paltinu, in coborare. Plin de polei si nisip. Incet, cu mare atentie. Imi pun polarul si manusile de munte, caci nu mai pot de frig. Asta pare mi-a fost..... Ne regrupam jos si ma recunosc invins. In loc sa se supere, toti zic "pai ne-a cam ajuns cu frigul plus ca oricum nu am fi avut timp sa facem si urcarea cealalta chiar daca erai si tu in forma....hai spre Campina, bem un vin, mancam o ciorba..". Zis si facut. Inca-un gat de palinca si o luam catre Campina. 13 kilometri pe care i-am pedalat la cadenta mare din dorinta de a ne incalzi mai repede. La mine apar si crampele fix inaintea Campinei. N-am mai avut crampe din 2009! Jenant! Antrenament sporadic la biciclit + hranire insuficienta => "au ce retard sunt!". Trecem si pe langa oite, ne incalzim si intram in Campina. Directia localului pe care deja-l stim. Aici e ceva petrecere de plozi, dar avem si noi loc. Nu, nu cu ei la masa facand pe clovnii degerati, ci la o masa intr-o cu totul alta zona. Ciorba de vacuta? Cam subtire,dar calda. Chelnerita? Cam praf de data asta (adica pare ca s-a lobotomizat recent) iar vinul....nefiert si prost. Dar decat nimic, tot e ok. Cum stam la masa si vorbim, se revine la ideea drumetiei din ziua urmatoare. Ca cica ar ninge la noapte si poate e chiar la fix. Mersul la pas e diferit de pedalat, asa ca zic da. E si dor mare de munte. Stiu ca daca mai mananc ceva acasa si ma culc (evident, ambele dupa un dus fierbinte), o sa fiu "resetat" dupa cateva ore de somn. Numa' bun de plimbat. Se mai dau 2 telefoane si iaca suntem 7 pe lista pentru duminica :). Cristi se gandeste doar la dusul cald de acasa. In gara din Campina, luam bilet la un Regiotrans. Si bine facem, caci platim putin si avem caldura in spatiul pentru biciclete. Ne uscam cagulele si manusile in vreme ce trenul marsaluieste catre Bucuresti. Biletele le cumparam direct din tren, doar ca prea seamana cu un bon de la ceva Cora/Carrefour, caci au fost tiparite legat. In gara mai facem o oprire pe la casa de bilete pentru a cumpara cele de trebuinta in vederea iesirii de a doua zi. O zi foarte frumoasa! Iar tura a fost pana la urma reusita. Un inceput numai bun pentru un week-end de miscare si recreere.
  4. Toate discutiile despre tura pe care vrem sa o facem anul acesta si care am hotarat impreuna ca va fi un remake la Muntelui Verde se vor purta aici. Va fi o tura de doua zile, iar traseul arata asa: http://www.bikemap.net/en/route/2486127-drumul-libertatii/?newly_saved=true#gsc.tab=0
  5. Rasfoind prin albume foto, cu gandul la vara si la proiecte de ture ce urmeaza sa fie puse in aplicare, am dat peste aceasta tura: http://www.bikemap.net/route/1574217 Aproximativ 60 de km asfaltati ce serpuiesc in mare parte pe dealurile din judetul Prahova. Partener de tura mi-a fost varul meu Alin. (tot el m-a insotit si in aceasta tura: http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/13802-predeal-rasnov-bran-sirnea-cheile-dambovicioarei-rucar-pitesti-28-iulie-2012/?hl=bran ). Deplasarea Bucuresti-Campina am facut-o cu trenul. Ajunsi in Campina am intarziat putin plecarea pe traseu. Am mancat de dimineata si am vizitat cimitirul din localitate. Era aproape ora 12 cand am inceput sa pedalam. Peisaj la iesirea din Breaza: Pe traseu ne-am intalnit cu mai multe grupuri de biciclisti. Nu toti au raspuns la salut. Cam asa arata portiunea Breaza-Adunati: Varul Alin dupa o serie de urcari: Aici ne-am adunat dupa urcari: Dupa Adunati este o zona scurta de drum pietruit (in coborare). Pana aproape de Pucioasa drumul este in usoara coborare, se parcurge usor si repede. Portiunea aceasta mi s-a parut lipsita de peisaje interesante. Ne-am abatut putin de la traseul postat la inceputul topicului si ne-am oprit sa vedem lacul de acumulare Pucioasa. Fabrica de ciment de la Fieni: Scrisul a ramas; statiunea, nu se stie. Am lasat Pucioasa in urma. A urmat cea mai frumoasa parte a acestui traseu. Zona asta mi s-a parut mult mai frumoasa, mai curata. Casele pareau mai ingrijite. Drumul era in coborare motiv pt. care nu ne-am mai oprit sa pozam. In apropiere de Provita, surpriza: Si da-i si impinge: Dar a meritat: A fost o tura cam solicitanta: Vremea a fost frumoasa: Iar peisajele pe masura asteptarilor si efortului depus: