Search the Community

Showing results for tags 'caransebes'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 2 results

  1. Lugoj – Tapia – Măguri – Cireșu – Criciova – Jdioara – Tincova – Peștere – Maciova – Ciuta – Iaz – Caransebeș Lugoj – Caransebeş este un traseu care include o experienţă off-road pe malul Timişului. Aceasta ţine suficient de mult cât să admiri din mers acele privelişti unice, în natură, având râul în dreapta, dealurile împădurite în stânga şi munţii înzăpeziți în faţă. Aceste privelişti sunt adesea întrerupte de tunelele naturale, realizate de copacii şi flora ce mărginesc drumul. Dificultatea traseului constă în lungimea sa, având zone departe de civilizaţie, în care lipsa asfaltului şi frumuseţea mediului înconjurator te pot încetini. Pentru mai multe detalii despre acest traseu accesați pagina următoare: http://www.ciclotrasee.ro/lugojcaransebes
  2. Este povestea unei ture scurte-scurte, petrecute la inceputul lui septembrie. Am terminat ce aveam de terminat la Caransebes, intr-o zi ce mai mult mi-a oferit disconfort profesional din cauza ploii care ba venea, ba trecea. Odata ajuns in locul in care locuiesc de obicei acolo, am sesizat ca soarele isi cam facea loc printre nori si, pentru ca o aveam (intamplator ;) ) si pe Helga dupa mine, m-am gandit la o dezmorteala pe drumul spre Muntele Mic. Cum era aproape 6 seara, am gandit o tura doar de vreo 20 de km dus-intors pe asfalt sau ce-o fi pe-acolo. M-am imbracat si am iesit afara gata sa incalec, atat de grabit incat am uitat aparatul de fotat in camera. Noroc de telefon... In primul moment petrecut afara mi-a venit sa urc la loc in casa: incepuse iar sa ploua. Pana la urma, barbat adevarat, am hotarat ca nu-s de zahar sa ma topesc, iar daca ploaia se-ndeseste, revin acasa sub dus. Zis si facut! Am taiat orasul pana in centru si, acolo am facut stanga spre Muntele Mic Desi drumul incepe cu asfalt, imediat dupa traversarea centurii, acesta se transforma intr-unul din beton dalat, spre marea mea bucurie pentru ca, dupa cum stiti, ma dau in vant dupa zgaltaielile astea ritmice. Dupa cum vedeti in centrul fotografiei, pe fundalul cerului se iteste un turn... La momentul la care am facut fotografia, acesta nu era in plan, dar si-a facut loc. Traversand coada acumularii Zervesti, de fapt raul ce o alimenteaza, iau o scurta pauza si deja imi incolteste ideea. Cat poate fi pana acolo? Ca nu par a fi mai mult de 200 de metri diferenta de nivel. Hai...2 km... Odata intrat in localitatea Turnu Ruieni, in dreapta mea apare un panou ce-mi confirma ideile Drept pentru care fac dreapta si intru pintre ultimele case ale localitatii pe drumul dalat ce incepe sa urce. Imediat ce ies din sat, un nou panou isi face aparitia si care are darul mai mult de a ma zapaci avand in vedere denumirea turnului: cand Ruieni, cand al lui Ovid Cateva informatii: Si cateva imagini: Imi fixasem in minte numarul de kilometri inscrisi pe ciclocomputer la momentul cand am facut stanga spre Turn si incep sa urc voios cei 2 km pe care ii credeam ca ii am in fata. Si urc si urc si cei 2 km se scurg avand in dreapta mea, in permanenta, un deal impadurit. Dupa o curba la dreapta, surpriza: debusarea galeriei de la Zervesti. In fata, un paznic. Stau de vorba cu el si-mi spune ca mai am de urcat "7-8 km pana la turn". I-am multumit in timp ce inghiteam in sec, m-am uitat la ceas si am pornit mai departe. Betonul mai tine cca 500 de metri dupa care se intra pe un adevarat forestier care incepe sa urce mai abrupt. Dupa cam 4 km de urcus destul de dificil, simt ca ma apropii de varf: Nu e nici tipenie, iar linistea ce ma inconjoara are consistenta unei ape adanci. Depasesc antena si vad Turnul in fata Ma apropii cat pot, dar nu indraznesc sa tai pe inserat arboretul ce-i incinge baza ca un brau Verificand inregistrarea ciclocomputeruuli, constat ca parcursesem de la primul panou (cel cu 2 km) mai bine de 7.5 km, din care 5 pe forestier. Ceva mai tarziu am inteles eu semnificatia celuilalt panou prezentat anterior. Inca un hop si ajung. Drumul secundar catre Turn pe care am iesit in dreapta din forestier incepe sa coboare abrupt si se apropie de tinta calatoriei mele. Se insereaza insa... In aceste conditii nu mai am curajul sa ma catar pana la el si sa si intru inauntru. Ma multumesc cu atat si, in linistea profunda ce ma inconjura, pornesc catre inapoi. Alaturi de antena geseme fac o ultima fotografie in lumina inserarii si... ... profitand de semnalul deosebit de puternic, decid sa o sun pe fii-mea. Nu raspunde dupa doua apeluri si, ca sa nu intre casuta cu voce suava ce-mi explica in romana si engleza ca fii-mea nu poate fi contactata, inchid rapid si arunc telefonul in buzunarul spate al tricoului. Ma pregatesc sa-mi infund privirea in peisajul impadurit ce ma-nconjura, iar auzul sa se bucure de tacearea groasa dinprejurul meu. Deodata, o voce feminina sonora se aude in spatele meu. Ma sperii si ma-ntorc fulgerator catre directia din care venea vocea. In spatele meu nimeni. Dau sa ma-ntorc, speriat - evident, catre bicicleta si, vocea reincepe sa se aude incredibil de clar si-ntr-o engleza perfecta. Va spun sincer ca am tras o spaima greu de imaginat. Cateva fractiuni de secunda am ramas teapan pana mi-am dat seama ca era mesajul inregistrat pe telefon atunci cand apelatul nu raspunde. Probabil ca apasasem din greseala pe difuzor, iar telefonul si-a facut datoria zbierand la mine intr-o tacere de moarte. Lamurindu-ma despre ce e vorba, am incalecat din nou si am luat drumul catre casa, cu o coborare de vis pe ultimele straluciri ale luminii apusului si intrand apoi in drumul betonat unde a trebuit sa-mi aprind luminile. O ora mai tarziu, dupa ce traversam orasul a doua oara, eram acasa chiar in clipa cand a inceput din nou sa ploua... O tura scurta facuta in pripa si de care imi aduc aminte cu placere. Si, inca ceva: http://www.caransebes.ro/istorie/turnul%20lui%20Ovid/ SFARSIT