Search the Community

Showing results for tags 'cheia'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 3 results

  1. Restul de poze Aveam in vizor valea Telejanelului inca de cand am gasit-o prezentata pe forum. Cum in week-end-ul 23-24 ianuarie a trebuit sa dam o fuga pana la Cheia spre a onora o prieteneasca invitatie, Nicoleta a venit cu o idee foarte frumoasa: sa mergem cu trenul pana la Maneciu-Ungureni iar de acolo sa continuam la pas pana in Cheia. Detaliile le-am stabilit impreuna si asteptam cu nerabdare sa vina ziua de sambata. Traseul este destul de lung (26 km - o premiera pentru noi), insa cu urcare destul de putina (cumulat, ~800 metri) si ar trebui sa ajungem fara probleme in Cheia, spre dupa-amiaza. Transferoviar Calatori efectueaza curse pe linia Ploiesti Sud - Valenii de Munte - Maneciu, o cale ferata de altfel foarte pitoreasca (in special dupa Valenii de Munte). Pentru a va "lega" de trenurile lor in directia Maneciu, folositi orice tren ce ajunge in Ploiesti Sud (sau chiar Ploiesti Vest, cu conditia sa aveti suficient timp pentru a ajunge la cealalta gara, autobuzul liniei 2 facilitand aceasta legatura). Holbandu-ne pe fereastra trenului ce sepuieste printre casele si gradinile pitoresti ale localitatilor dintre Faget Teleajen si Maneciu, timpul trece destul de repejor si iata-ne la destinatie, la ora 9:40 AM. Localitatea este foarte linistita, lumea este rumena-n obraji si toti dau binete. Pornim catre barajul Maneciu, a carui constructie a ingreunat foarte mult accesul catre valea Telejanelului, ajutand indirect la conservarea acesteia. Nu exista un drum direct de acces (oficial) pe conturul lacului de acumulare. Traversam barajul si urcam destul de accentuat o prima culme pe al carei platou avem a merge cativa kilometri, acompaniati de liniste, privelisti frumoase si...o vulpe (ma rog, pe dansa am zarit-o fugitiv, insa de la o distanta destul de mica). Rezulta destul de multe fotografii, mai ales ca vremea ne ofera un cer senin si mult soare (cu frigul specific lunii ianuarie). Intr-un final, coboram spre valea Telejanelului si incepem a-i parcurge firul. Un drum necirculat, flancat de paduri dese. Am avut rara ocazie de-a vedea o bufnita suficient de-aproape incat s-o putem fotografia. Drumul este pretabil pentru biciclit chiar pana in Poiana Stanii, de unde se poate urca foarte repede in Pasul Boncuta iar mai apoi, in functie de timp si dorinte, se poate face cale intoarsa sau continua catre Vama Buzaului si Brasov. Pe masura ce urcam, zapada este din ce in ce mai prezenta. Dupa ~18 km am parasit forestierul vaii si am inceput a urca pe niste drumuri si drumeaguri nu prea umblate, ce ne-au purtat mai aproape de stancaria Ciucasului. Multe urme de animale, in special mistreti. Padurile de conifere din aceasta zona sunt foarte dense si iti lasa senzatia ca, odata intrat printre copaci, vei fi absorbit de o alta lume in care soarele nu reuseste sa patrunda. Un peisaj ce pare desprins din atmosfera melodiilor mai vechi ale celor de la Agalloch, cunoscuti prin fascinatia lor pentru natura (in special fata de munti) si existentialism. Facem jonctiunea cu poteca turistica marcata cu Banda Albastra si incepem un urcus sustinut catre o alta intersectie, de aceasta data cu traseul Cruce Rosie, pe care aveam sa-l urmam pana in Cheia pret de aproape o ora. In jurul orei 16 am ajuns la pensiunea in care erau cazati prietenii nostri. Concluzii: Daca doresti sa ajungi la Cheia sau spre Ciucas, o poti face si fara a depinde de masini Zona "promite" foarte multe drumetilor si biciclistilor Linia ferata catre Maneciu merita din plin parcursa, mai ales daca sunteti amatori ai calatoriilor cu trenul Daca doriti sa va intoarceti din Cheia, trebuie sa va interesati de orarul microbuzelor. Cu ajutorul unei scurte calatorii pana in Maneciu, va puteti "lega" de trenurile TFC catre Ploiesti Sud Am vazut cateva stani pe drum, insa in perioada iernii acestea sunt parasite. Ar trebui totusi un pic de precautie in celelalte anotimpuri.
  2. Salut din nou. Cu toata ca relatarea este departe de ideea de cicloturism, e singurul loc unde m-am gandit ca pot inghesui fugareala mea de-o zi. Ca si Transfagarasanul extins de asta-vara, totul a inceput cu un "mi-as dori ca la un moment dat"... sa merg cu bicicleta de acasa pana la cealalta "acasa". Stiam ca drumul nu e in totalitate interesant dpdv cicloturistic dar nici pe departe banal sau plictisitor. Am evaluat 3 variante de traseu: 1. Brasov - Predeal - Ploiesti - Urziceni - Slobozia 2. Brasov - Siriu - Buzau - Slobozia 3. Brasov - Cheia - Valenii de Munte - Ploiesti - Urziceni - Slobozia Planul initial era sa merg pe la Siriu, tinand cont ca n-am fost niciodata pe acest traseu. Cu vreo 2 saptamani in urma, mi-am satisfacut partial curiozitatea intr-o tura mai scurta pana la baraj. Starea incerta a drumurilor si faptul ca toamna s-a instalat confortabil si ne-a rapit cateva ore bune de lumina, m-au facut sa exclud aceasta varianta. De clasicul DN1 m-am cam saturat si nu-mi mai misca nici o coarda, mai ales intr-o zi de sambata, cand tot poporul pleaca vijelios spre zari mai verzi. Asadar, am ales varianta de compromis: DN1A pana la Blejoi - Urziceni si Slobozia. Cu traseul stabilit, restul pregatirilor n-au fost decat niste detalii. Mi-am incropit un bagaj minimal din care nu au lipsit feluritele dulcegarii ce urmau sa ma tina in stare de functionare pe durata calatoriei. Am citit pe aici niste sfaturi extrem de pretioase legate de alimentatia din timpul turelor, le-am suprapus peste obiceiurile mele iar rezultatul a fost satisfacator. Increzator, am luat-o din loc putin mai tarziu decat mi-as fi dorit, la putin timp dupa ce Soarele s-a hotarat sa-si faca aparitia. Inca de la primul contact cu aerul de afara, m-am felicitat pentru alegerea vestimentatiei: fara pantalonii lungi, buff si manusi as fi renuntat dupa cativa km. Prima provocarea a zilei era celebra iesire din Sacele, care presupune traversarea celebrului cartier Garcini, populat de oameni care nu-s intotdeauna foarte prietenosi. Ora matinala si norocul m-au scapat de orice neplaceri si nu mi-a ramas decat s-o iau usurel la deal spre cel mai inalt punct al traseului, Pasul Bratocea, de unde ma drumul avea sa ma poarte, in general, la vale, prin racoarea deloc placuta a padurii. Pe fondul scartaielilor generate de semiremorcile care "zburdau" pe serpentine, n-am putut sa nu remarc, inca o data, competenta si viziunea oamenilor care au considerat ca DN1A este un drum foarte potrivit pentru camioane. Pana la Valenii de Munte, drumul a fost relativ liber si bun. Se mai lucreaza in vreo 2 locuri iar circulatia este semaforizata si se face pe o singura banda. Din pacate, aici s-a cam terminat zona peisajelor impresionante. In locul acestora au aparut multe masini, pe un drum care nu este foarte prietenos dpdv ciclistic. Tot aici am intalnit, in premiera, pista antibiciclisti. Acesta amenajare presupune frezarea razanta a unei fasii de vreo juma' de metru de asfalt de pe marginea drumului, fara vreun scop precis. Din nou combinatia cursiera-asfalt praf m-a zdruncinat serios. Trecerile razante ale soferilor care depasesc se pare c-au devenit si ele, o practica comuna. Sper ca o parte din urarile mele de viata lunga si imbelsugata sa-si fi atins destinatia. Aveam sa aflu ca pista antibiciclisti este o initiativa nationala, aceasta continuandu-se, cu mici intermitente, pana la Slobozia. De la Blejoi, am traversat zona viticola de la Valea Calugareasca, unde toata lumea era angrenata in activitati specifice acestei perioade a anului. Dupa Albesti, suprinzator, peisajele de campie cu lanuri de floarea-soarelui intarziata si tractoare m-au mai inveselit si chiar a fost o bucata agreabila de drum. Mai aveam o singura strangere de inima: trecerea prin celebrul Barbulesti, pe bicicleta. Am avut din nou noroc si n-am avut probleme, cu exceptia unor urlete neinteligibile, al caror scop n-am reusit sa-l deslusesc. De la Urziceni, au urmat 60 de km de drum plicticos. Genunchii au inceput sa protesteze timid iar eu am reusit sa stric anvelopa spate. Asfaltul proaspat turnat n-a ajuns pana marginea drumului iar la urcarea pragului la un unghi destul de mic, o parte din tesatura anvelopei s-a rupt, deformandu-se vizibil. Din fericire, in afara de o oscilatie usoara, n-am avut alte probleme in cei 30 de km care au urmat. Aproape la apus, am ajuns la destinatie, unde m-a asteptat recompensa consacrata, sub forma unei beri reci. Poze prea multe n-am facut, din pacate. In zona montana frigul mi-a taiat elanul iar campia nu prea m-a inspirat. A fost o tura pe care mi-am dorit mult s-o fac si care, chiar daca pare nepotrivita, mi-a adus o satisfactie deosebita. Totusi, sunt constient ca sentimentele pozitive au fost generate de natura foarte personala a punctelor de plecare si de destinatie si daca as evalua obiectiv traseul, rezultatul ar fi altul. Pe scurt, Valenii de Munte-Albesti si Urziceni-Slobozia sunt niste sectoare de drum pe care eu le-as ocoli daca as avea de ales. Constat, dupa fiecare tura mai lunga, cu o oarecare tristete, ca in minunatata noastra tara, la ales la sud de Carpati, cultura bicicletei ca mijloc de agrement, este cvasi-inexistenta. Soferii au de multe ori o atitudine aproape inumana si lipsita de orice ratiune, drumurile sunt cum le stim iar eu ma intreb cat de mult sens are folosirea unei cursiere in contextul asta. Din fericire, am la dispozitie o iarna intreaga pentru a-mi reconstrui optimismul.
  3. Hai noroc la toată lumea. Cheile Dobrogei au rămas restanţă de anul trecut, de la tura de lângă satul Sinoe: http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/15308-două-zile-pe-lângă-satul-sinoe/ La “Banuţii Dobrogei” n-am fost, motiv pentru care am optat pentru un topic separate faţă de cel a lui a_mic: http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/15982-tura-in-cheile-dobrogei-si-banutii-dobrogei/ În plus, pentru mine noţiunea de “Bănuţ” are altă conotaţie. Aşadar, făra prea multă introducere, pentru că nu are rost. Sâmbătă, 24.05.2014 Cogealac - Rîmnicu de Jos - mânăstirea Colilia - Grădina - Cheia – Târguşor 44 km Partea I-a Împreună cu prietena şi cu bicicletele pe maşină am plecat spre Târguşor, la vreo 12 km nord de Mihail Kogălniceanu. Am reuşit să plecăm din Bucureşti la ora 08.00 (AM), ceea ce pentru noi, oricât de ciudat ar parerea, reprezintă o performanţă. Apoi, graţie autostrăzilor A2 şi A4, la ora 10.30 descărcam bicicletele de pe maşină în faţa hatei Târguşor Dobrogea. La ora 10.44 ne-am urcat în tren, iar la ora 11.00 eram în Cogealac. Naşul, comunicativ şi de treabă, ne-a ajutat la incărcat / descărcat bicicletele din tren. I-am dat 10 lei pentru biciclete, iar naşul, cam cu juma’ de gură m-a întrebat dacă “e nevoie să-mi taie bilet”. Halta Colealac. Silozurile de lângă haltă. Prin Cogealac am oprit la două cârciumi şi vreo trei magazine, până când abia în al şaselea magazin am reuşit să găsesc ţigări. Turn de apă, la ieşirea din Cogealac spre Rîmnicu de Jos. DJ 226A (spre Rîmnicu de Jos). Centrale eoliene, pe ambele margini ale drumului. Câţiva maci. Pauză. Rapiţă şi centrale eoliene marca General Electric (2,4 MW) care fac parte din parcul eolian Fântânele – Cogealac, proprietatea CEZ. Continuăm alergarea spre Rîmnicu de Jos. Eoliene râd în Soare. În continuare drumul este bun şi mai ales liber.