Search the Community

Showing results for tags 'cheile bicazului'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 3 results

  1. Il las pe prietenul @@Muttley sa va spuna pe larg cum a fost. Pentru mine, fiind prima tura dupa un an de zile, a fost un pic cam greu... Habar nu aveam insa cat de frumosi pot fi acesti munti!
  2. Cheile Bicazului - Lacu Rosu (983 m alt)- Pasul Bicaz (1257 m alt) De multa vreme imi propusesem o tura pe superbele chei ale Bicazului, si uite ca azi am ajuns s-o fac. Am plecat cu masina din Piatra-Neamt, dimineata, pe la 8, si la 3-4 km dupa Bicaz am abandonat-o pentru a dedica pedalatului. Drumul, liber si linistit, ca-ntr-o dimineata de sambata si de iunie. Mi-am zis ca pana la defileu, numai bine, imi incalzesc piacioarele si le pregatesc, pentru ca stiam ce ma asteapta. Sa tot fi pedalat vreo 10-12 km pana la poalele primelor steiuri. Asfaltul, destul de ondulat si crapat pe alocuri, dar gandul ca ma asteapta un peisaj de vis, intre peretii uriasi ai muntilor, ma indemna sa pedalez. Si dai, si dai! La inceput, peisajul era cam asa Apoi am dat peste o moara de apa si-o batranica ce isi spala toalele ca-n vremurile demult apuse. Mai sus, la cateva sute de metri, inainte de intrarea in defileu, acelasi lucru: un nene isi spala covoarele dupa aceeasi metoda Deasupra se deschidea un traseu montan, in rezervatia ... Dar sa ma intorc la tura mea. Cateva pedale in plus si in fata mi se deschid portile. Drumul incepe sa urce tot mai anevoios si se incapataneaza sa se strecoare printre zidurile alpine. Ma opresc sa fac 2-3 poze si apoi pedalez fara intrerupere, ca sa nu imi ies din ritm Tinta initiala era Lacu Rosu. Iar asfaltul era foarte bun; stratul proaspat turnat ma facea sa ma gandesc la viteza cu care o sa cobor pe aici, la intoarcere :D . Insa dupa tunel, asfaltul bun inceteaza. Nu-i bai - imi zic -, e bun si asta. Nu-s gropi. Inca putin si ajung la locul stabilit: Lacu Rosu. Ma opresc, mananc ceva, beau, fac poze, apoi ma uit pe cer (senin deocamdata) si-mi zic: ce-ar fi daca m-as duce pana sus, in pasul bicaz! Asa ca dupa 15-20 min, pornesc. Urcarea nu e asa anevoioasa, pantele sunt relativ usoare, iar soseaua (chiar daca era pe alocuri raschetata) ma indeamna la drum. Problema e ca norii incepeau sa se adune, iar toate prognozele meteo anuntasera ploaie dupa ora 12. Pana sus in pas mai erau 10 km (de la lac) si gandul ca ma prinde o rapaiala zdravana ca la munte imi cam dadea tarcoale. Eee, mi-ar fi placut mie sa ajung sa si cobor spre Gheorgheni, dar poate alta data. Acum ma rezum doar la Pasul Bicaz. Asa ca pedalez, si cand ajung sus, acolo de unde, in zare, se vede Gheorgheniul, iar in spate las drumul batut deja, imi vine sa strig ca-n Singur acasa 2: "Harry, I've reached the top!" ( ) :D :D In zare se vede Gheorgheniul, dar asta.... next time La intoarcere, placerea vinovata a coborarii in viteza. Ma mai opresc o data sa fac o poza, apoi gonesc catre casa, sa nu ma prinda ploaia. Experienta a fost remarcabila. Sa tot fi adunat vreo 70 km. Dar lor (kilometrilor) li se adauga imaginile superbe intiparite pe retina si mirosul de cetina care inca-mi trezeste simturile. Oboseala picioarelor nu a mai contat. Asa ca am zis sa impartasesc si altora cele vazute si simtite azi. Daca aveti ocazia, incercati traseul. Merita!
  3. Ziua 0 Au trecut deja cateva luni de la terminarea evenimentului, insa amintirile sunt destul de vii. O sa incerc sa povestesc despre aceasta tura, pentru a prezenta ruta pe care am mers noi. Povestea este pentru mine ca o completare a turei in sine si in plus poate va inspira si pe altii. Eu am incercat sa caut informatii despre traseu, mare parte din el fiind necunoscut pentru mine, insa nu am gasit cine stie ce. Si poate ca asa e mai interesant, iti lasa placerea de a descoperi locurile care-ti ies in cale. Impreuna cu Edi am stabilit sa plecam intr-o tura cicloturistica prin tara. Dupa pregatiri meticuloase, poate prea meticuloase, si planuri care s-au schimbat de mai multe ori, ne-am adunat pe peronul garii din Brasov. Cu cateva zile inainte de plecare, ni s-a alaturat si Tibi. Prima etapa o reprezinta drumul cu trenul pana la Oradea. Biletele de tren le-am cumparat din timp la vagon de dormit clasa I. Cumparate cu saptamani inainte, biletele au avut si un discount mai mult simbolic. Nu mai stiu pretul exact dar a fost undeva spre 200Ron de persoana. Poate parea scump dar noi ne-am gandit ca asa scutim o noapte de cazare si castigam timp. Trenul pleaca din Brasov in jur de ora 9 seara si ajunge la Oradea a doua zi in jur de ora 7 dimineata. Totul suna perfect, ne odihnim in timp ce calatorim cu trenul si a doua zi suntem pregatiti pentru prima etapa. Suntem in gara, si in asteptarea trenului imi petrec timpul cu Pisoiul, pe care nu-l voi mai vedea o saptamana. Bicicletele sunt si ele acolo pregatite de drum. Timpul trece repede, vine si trenul si dam sa ne urcam in el. Nasul este pe peron si ne intreaba "Cu bicicletele astea? Nici o sansa...". Ok, nu avem bilete pentru biciclete, dar cu rotile date jos nu este o problema. Sunt bagajul nostru de mana si la cat a costat biletul doar asta mai lipsea, o cearta cu nasul. In tren, culoarul de-a lungul vagonului este ingust. Ne chinuim putin pana ducem bicicletele in cusete. Spatiu este suficient in compartiment pentru doua persoane plus doua biciclete. Nu dupa mult timp trenul se pune in miscare, imi iau la revedere de la Pisoi si ne retragem toti trei intr-un compartiment pentru o bere. Multumesc baieti pentru bere ;). Chiar a fost cald noaptea asta. Suntem la clasa I, oare ar trebui sa mearga aerul conditionat, daca o exista asa ceva? Vagonul este de clasa I, dar standardul este probabil de pe vremea anilor 80' in cel mai bun caz. Se face tarziu si ne pregatim de somn. Doar maine avem o etapa lunga. Dupa vreo jumatate de ora de stat in pat cu ochii deshisi sau inchisi imi pun intrebari, oare poate cineva sa doarma in trenul asta? Trenul se misca incet, caldura este tot mai mare, deschidem geamul. Trenul accelereaza incepe sa se faca curent. Mai inchidem geamul. Apoi franeaza din nou. Ai senzatia ca te rostogolesti din pat. Daca atipesti sigur te trezesti. Si mai e zgomotul si scartaitul rotilor in timpul franarii. Acum avem tabloul complet. In opririle din statii se face liniste si e chiar placut. Se mai aud uneori cainii din gari. Din cand in cand reusesc sa adorm dar nu pentru mult timp. Cap la cap nu cred ca am strans doua ore de somn noaptea asta. Deci realitatea nu a fost conform planului nostru si clar nu vom fi foarte odihniti in ziua ce va urma. Drumul este lung si obositor, dar este o experienta interesanta pana la urma. Poate nu m-am simtit foarte confortabil si din cauza faptului ca eu circul foarte rar cu trenul. Incepe sa se lumineze, si noi ne apropiem de Oradea. Asteptam cu nerabdare sa ajungem. Nu mai conteaza cat ne-am odihnit noaptea asta, sigur vom dormi foarte bine noaptea urmatoare. Dar inainte avem o lunga zi de pedalat. Toate acestea in urmatorul episod :).