Search the Community

Showing results for tags 'deda'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 2 results

  1. Demult-demult, pe când se potcovea puricele cu o mie de ocale de fier, România avea niște trenuri de lung parcurs clasificate drept InterCity. Între timp, dată fiind scăderea vitezei medii de circulație, ele nu mai există. Dar în 2008 erau, și iată-mă într-o după-amiază de vară, gata să mă îmbarc într-unul, în gara Târgu Mureș, ca să mă întorc acasă după vreo 3 zile de deplasări. Trenul pleca pe la 13.30, dacă-mi amintesc bine, și trebuia să ajungă în București la 22.00. Azi există sub forma IR 1646 (13.07 - 21.36) Am ajuns la timp în gară, tocmai cînd în cepea o ploaie torențială. Trenul era garat, locomotiva diesel clasa 65 aștepta cu motoarele duduind. Pentru vreo 10 minute duduitul a fost acoperit de răpăitul ploii. Între timp, ploaia s-a oprit și a sosit acceleratul Timișoara - Iași. M-am suit în tren, care s-a pus în mișcare la timp. Târgu Mureș e situat pe linia secundară 405, Deda - Războieni. Ne-am îndreptat, așadar, spre Deda, către nord-est. Calea ferată străbate orașul, plasată fiind între râul Mureș și centru. Halta Dumbrăvioara În satul Petelea, linia trece prin imediata apropierea DN15 și a Mureșului, pe lângă o balastieră. După care se ivesc primele case ale Reghinului. Gara Reghin. Până la Deda linia a fost dispusă pe malul stâng al Mureșului, dar pentru a intra în gară e nevoie să îl traverseze. În gara Deda se intră pe magistrala 400, electrificată. Ca atare, staționăm nițel ca să schimbe locomotiva cu una electrică. Gara asta nu prea am apucat s-o văd la lumina zilei, însă e o amintire destul de bine înșurubată în memorie, fiind locul unde schimbam vagonul de dormit de București, cu cel obișnuit, de Târgu Mureș. Schimbarea asta se întâmpla în creierii nopții (pe la 4.00, cand veneam dinspre București, respectiv pe la 22.00 când veneam dinspre Târgu Mureș). Și de obicei vagonul meu nu prea mai prindea peron, deci o luam de-a dreptul prin terasamentul înierbat. Pe lumină, Deda arăta mult mai prietenos. Se pleacă din gară, iar linia urmează îndeaproape cursul Mureșului, de-a lungul defileului pe care acesta l-a săpat până la Toplița. Nu trece mult timp și ajungem din urmă același accelerat de Iași care plecase înaintea noastră din Târgu Mureș. Aflăm că ploaia aia fusese furtună în toată regula în defileu și doborâse copaci peste firele electrice. Stăm ce stăm și primim verde. Ceva peisaje din defileu, cât am putut surprinde de dincolo de geam. Podișcă pentru săteni: În halta Lunca Bradului ajungem din urmă alt tren, un personal de Brașov, care săracul arată de parcă e gata să se dezmembreze în mers. Îi ținem companie și mai mult decât la precedenta staționare, pe motiv de alte fire rupte de arborii doborâți de vânt. Clădirea haltei și mașina care trebuia să repare catenara. Ceea ce s-a întâmplat, după vreo 45 de minute de staționare. După Stânceni peisajul se lărgește, pereții defileului se depărtează. Ultimii colți ai Călimanilor. O bisericuță de lemn, a cărei localizare nu mai mi-o amintesc precis. Și am ajuns în Toplița. De aici am cam dormit pe mine și am mai surprins doar câteva crâmpeie din imaginile care defilau pe geam. Ultima imagine a fost cea a gării Gheorgheni: Înainte de Brașov, între Chichiș și Ozun, am mai prins o staționare zdravănă, astfel încât am ajuns în Gara de Nord la orele 00.30, deci după 11 ore de la plecare (de unde și titlul povestioarei de față).
  2. Hai noroc la toată lumea. Acum trei ani am parcurs motorizat bucata Reghin – Topliţa – Gheorgheni – Miercurea Ciuc. Mi-a placut mult ceea ce am reuşit să văd din goana motorizată şi mi-am dorit să mă întorc în zonă pe bicicletă. În plus, locuri precum Biserica Evanghelică din Bistriţa, Muzeul Grăniceresc Năsăudean, locomotivele de la Dej Triaj, Caterdrala Armeano-Catolică din Gherla, calea ferată Miercurea Ciuc – Tg. Ocna sau viaductul de la Caracău vroiam de mult timp să le văd. Astfel, o tura cu bicicleta cu plecare de la Miercurea Ciuc până la Gherla suna bine. Aşadar, fără prea multă introducere pentru că nu are rost. Vineri, 21.08.2015 Împreună cu prietena şi cu bicicletele pe maşină am taiat-o spre Miercurea Ciuc. Ca de fiecare data ne-am organizat foarte bine, am plecat din Bucureşti la ora 20:00 iar la Miercurea Ciuc am ajuns la ora 24:00, cu vreo 45 de minute de stat într-un blocaj pe DN 1 în zona Sinaia – Buşteni. Sâmbătă, 22.08.2015 Miercurea Ciuc – Siculeni – Cârţa – Izvorul Mureşului – Voşlobeni – Gheorgheni Cazarea la Miercurea Ciuc a fost la pensiunea Harmonia (luată de pe booking.com): 120 Lei / camera dublă / noapte + 15 Lei micul dejun. Camera este OK, curăţenia exemplară iar cabina de duş are dimensiuni generoase. Micul dejun: omletă, păine, gem, ceai, cafea, suc de coacăze. Până acum n-am mai văzut omleta servită sub forma unei clătite. Interiorul clătitei era compus dintr-o pastă care probabil conţinea nişte cartofi, slănină afumată şi alte minunăţii. Delicios. Doamna proprietăreasă este foarte amabilă, bucuroasă să stea de vorbă cu oaspeţii şi gata să ofere tot felul de informaţii interesante. Inutil să spun că vorbeşte perfect limba română. Peste noapte bicicletele au stat în camera centralei termice, camera care se închidea. Doamna proprietăreasă a insistat să nu lăsăm bicicletele pe maşină. Maşina a rămas în curtea pensiunii, fară niciun fel de problemă. Aşadar, o locaţie de recomandat. Bicicletele gata de plecare, după ce le-am curăţat şi uns lanţurile. Plăcuţ-bilingv, prima dintr-o lungă serie. Case îngrijite. Gard decorat cu simbolurile secuieşti soarele şi luna. Intrăm în Siculeni. Chiar de la intrarea în localitate se aminteşte despre masacrul secuilor de la Siculeni din 07.01.1764 Nu departe de intrare se află un monument dedicat comemorării victimelor din anul 1764. Odată instalată puterea austriacă în Transilvania, aceasta a dorit încorporarea secuilor în nou înfiinţatele regimente grănicereşti, regimente care urmau să participe la războaiele Imperiului. Secuii au refuzat încorporarea, austiecii au pus tunul pe secuii din Siculeni, au rezultat câteva sute de victime şi aşa s-a scris istoria când cel mare se impune în faţa celui mic. Mai multe detalii despre masacru: https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Siculeni Mai multe detalii despre monument: http://www.enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=342 Prima întâlnire cu Oltul, puţin mai la nord de satul Racu. Aici, Oltul este doar în pârâu mai lat. Cât stăteam pe pod şi ne uitam la Olt au apărut nişte secui care probabil mergeau la o nuntă. Bărbatii erau călare. Iar femeile în căruţă. La un moment dat unul dintre cai s-a speriat probabil de vreo maşină şi a devenit foarte nervos. Călăreţul secui a descălecat, a calmat calul, apoi printr-o mişcare bine studiată şi exersată a sărit direct în saua calului, fară a se folosi de scările laterale. Biserică în vârful unui deal. Pauză. Piesaj toscanez din Ciuc.