Search the Community

Showing results for tags 'galmeia'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Ranndonneuri în România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
    • Ajutor! Am o întrebare
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Joined

  • Start

    End


Group


Localitate


Biciclete


Ocupaţie


Arii de interes

Found 2 results

  1. TRASEUL http://www.mapmyride.com/routes/view/679024628 Kilometri: 120 Diferenta de nivel: ~1260 metri (conform GPS-urilor) Cum nu aveam planuri de a pleca in provincie si tot vorbeam despre antrenamente, am schitat un traseu pentru o zi, cu plecare din Ploiesti. Doream sa includa destule dealuri si suficienta distanta cat sa ajungem spre inserat inapoi in gara Ploiesti Vest, preferabil destul de obositi. Asa ca am abordat zone tangente cu Drumul Vinului. Noi doi impreuna cu Marius vom parcurge tot traseul, in vreme ce Oana si Claudiu se vor opri la parinti, in Calugareni. S-a nimerit bine. Vremea se anunta superba. Iata-ne-n tren in dimineata primei zi de Pasti, 12 aprilie 2015. R3001. Pleaca la 6:20 AM. Nu-i chiar atat de gol pe cat ne asteptam, dar traficul este destul de redus. Soarele rasare-n toata splendoarea, anuntand o zi calda. Ceva ceata se formeaza deasupra baltilor de pe camp. Pe la 7:33 ajungem in Ploiesti Vest. Coboram relaxati si incepem a pedala. Orasul parca-i gol. Lumea doarme sau e amortita. Miroase a flori si, pe masura ce inaintam catre Est, a gaze si petrol. Trecem pe langa rafinaria Petrotel-Lukoil. Ajunsi la soseaua de centura a orasului, trecem pe sub aceasta si intram, in sfarsit, pe un drum de provincie. Foarte bine asfaltat, ca multe de prin Prahova. Avem soarele-n fata si ne incalzim repejor. Mergem in ritm destul de lejer si relaxat. In sfarsit, e primavara. Fata de tura de acum o saptamana, vremea este mult mai frumoasa. Flori prin gradini, prin copaci, in padurile mici prin a caror vecinatate pedalam agale. Lumea se mai dezmorteste. Doamnele din sate ies in poarta cu pomeni, spre a imparti vecinilor. Prilej sa dezbatem cat de buna este coliva pentru biciclisti, luand in calcul potentialul nutritiv. In scurta vreme ajungem in Albesti-Muru, unde intram pe DN1B pana in Albesti-Paleologu. Revenim pe drumuri judetene si comunale. Dupa intrarea in orasul Urlati cotim la dreapta si in vreo doi kilometri facem o pauza. Am parcurs deja aproape 50 de kilometri, insa au fost usori - pe alocuri in coborare lina. Dupa alimentare si ceva lenevit la soare, ne urcam din nou in sa. Un pic mai sustinut, caci incep urcarile. DJ102K ne poarta printre vii, iar dupa Gura Vadului cotim la stanga pe DJ100H, inspre Tohani. Viile sunt foarte atent lucrate. "La dunga". Prima urcare. Dupa Tohani ne regrupam chiar la intersectia cu DC72, ce ne va duce spre Boboci. Facem o pauza scurtuta imediat dupa ce intram pe drumul comunal. O alta zona frumoasa, un drum recent asfaltat (dupa cum arata asfaltul, nu o sa tina deloc mult). Coborarea este abrupta si spectaculoasa. Marius "danseaza" cu riscul si atinge 70 kmh. Dupa o coborare cu privelisti foarte frumoase, incepem urcusul constant catre Calugareni. Soarele e puternic si ne bronzam vizibil. Puterea sa este peste asteptari. Odata ajunsi in sat, ne regrupam iar Oana ne invita (impreuna cu Claudiu) sa oprim pret de cateva minute la un pahar de bere, in casa parintilor ei. Zis si facut. Cu mare placere ii cunoastem familia (fratele, parintii si bunica), suntem rasfatati cu putin cozonac si bere/vin. Se insista sa ramanem, insa planul este trasat de acasa iar avantul e pe masura, astfel ca promitem sa revenim in cunostinta de cauza (oprirea a fost un bonus, ca sa-i zic asa). Ne luam la revedere si multumim din suflet pentru ospitalitate, urmand a continua direct la deal catre Tataru. Marius "se infige" voiniceste in urcare. La fel si noi, dar mai incet. In departare se vad Bucegii incarcati cu zapada. Ne mai regrupam pe traseu. Drumul este valurit si dupa Gornet-Cricov, trecem pe langa multe curti din care duduie manele. La iesire Varbila (localitate pe unde am mai trecut toamna trecuta) dam de un soi de balci chiar intr-o mare poiana, langa padure. Cu boxe mari, multe focuri, multe gunoaie, tot tacamul. Cred ca atatea manele nu am auzit in viata mea intr-o singura zi.... Ne vedem de drum. Avem un traseu de terminat, in fond. Intre Iordacheanu si Harsa facem o pauza la marginea campului. Mai departe pe drumuri valurite, apropiinidu-ne de urcarea spre Galmeia si Seciu. O urcare foarte frumoasa, serpuita si ingradita de vegetatie. Este foarte cald iar aerul ii destul uscat. Ne mai oprim spre a ne trage sufletul. Pare ca ar ploua undeva in departare. Soarele mai intra in nori, fapt ce ne avantajeaza. Ne ustura buzele si bratele. Incepe sa apara oboseala. Cand credeam ca am terminat cu urcusul (in Galmeia, si anume), suntem intampinati cu inca vreo doua "cocoase" scurtute. A nu se intelege gresit. Ne place si urcam in ritmul nostru. Vreme este destula iar ore de lumina mai avem suficiente. Dupa Seciu incepe coborarea catre Boldesti-Scaieni. Am ales intentionat ruta asta caci nu suntem mari fani ai drumurilor nationale. Soseaua este rupta pe alocuri, dar practicabila. In vale cotim catre Sud, spre Ploiesti. Aceasta parte a periferiei ploiestene arata aproape la fel de oribil ca intrarile dinspre Vest catre Bucuresti. Plin de hoituri si gunoaie! Ne intersectam cu DN1A pentru o bucata scurta de vreme, ca mai apoi sa ocolim nitel prin Ploiestiori si in cele din urma, catre strada Valeni si intrarea in resedinta prahoveana. Continuam agale prin oras pana la gara Ploiesti Vest. Am luat bilete pentru R3010 (ora 19:30). Mai vedem un cuplu de cicloturisti romani. Probabil au facut o tura de doua zile, caci aveau cu ei cort si coburi. Aceeasi aberatie cu "locurile pentru biciclete epuizate" pe trenurile Regio. Doamnele de la casa de bilete au trebuit "sa sune la sef" pentru a vedea daca "se mai dau locuri". Nu inteleg absolut deloc cum functioneaza acest sistem. Vorba lui Marius, "facut de niste idioti, special ca sa te incurce". Garnitura e deja in miscare dinspre Brasov, deci nu e ca si cum i se va mai atasa un vagon in Ploiesti... In fine, dupa vreo 10 minute de asteptare aflu ca "s-au aprobat" locurile pentru biciclete. Parca tocmai a venit laptele la alimentara... Cumparam bere si ceva de rontait de la magazinul garii. Ne postam pe peronul liniei 3. Este ceva lume, dar mai sunt de venit vreo doua trenuri pana la al nostru. In cele din urma isi face aparitia si R3010. Bineinteles, are vagon etajat si zona speciala pentru biciclete. Unde nu este nici un biciclist. Deci, trenul era liber, locurile pentru biciclete erau libere, dar softul casei de bilete "anunta" ca locurile sunt epuizate (!!). Urcam bicicletele fara graba (trenul acesta zaboveste 7 minute in gara, pare-se). Pana la Bucuresti discutam despre biciclete, echipamente si planuri cicloturistice pentru anul in curs. A da! Si despre cat de lipiciosi si arsi suntem. Ma gandesc numa' la o crema cu care sa ma dau pe buze, caci abia mai pot vorbi.... O tura foarte frumoasa intr-o zi in care, vorba Nicoletei, "vremea si-a luat revansa". Zona viticola dinspre Buzau merita toata atentia, insa cred ca voi face tot posibilul ca pe viitor sa nu mai intru in Ploiesti prin zona de Nord-Est.
  2. diorgulescu

    TRASEUL http://www.mapmyride.com/routes/view/563113638 Initial ne gandeam la o drumetie (la picior) prin Bucegi, mai precis traversarea acestora de la Est la Vest. Vremea se anunta super ok, dar cu doua zile inainte de week-end s-a stricat destul de tare, fapt ce ne compromitea prima zi. Astfel, am schitat o tura de bicicleta printr-o zona pe care doream de multa vreme s-o "gustam". Asa cum este frumos, ni s-au alaturat Oana, Claudiu si Cristi. Duminica se anunta soare peste tot aproape, asa ca am planificat cu incredere. Iata-ne asadar in dimineata zilei de duminica, in drum spre Gara de Nord. Frigulet, dar pedalam sustinut si ajungem in timp util fara a resimti temperatura de afara. Oana si Claudiu sunt deja in tren, la fel ca si alti cativa biciclisti. Trenul este R3001, cu plecare la 6:23 din Bucuresti. Urma sa coboram in Ploiesti Vest, de unde incepeam tura. In timp ce propteam bicicletele pe culoar, apare si Cristi. Inca vreo cinci minute si trenul o ia din loc. Din vorba-n vorba (ca de obicei), ajungem in Ploiesti. Racoare. Pornim spre iesirea din oras, de data aceasta inspre Boldesti-Scaieni. Schitasem ruta astfel incat sa evitam, pe cat posibil, drumurile nationale. Parasim Ploiestiul si incepem a urca pe niscaiva ulite (caci asa stiu eu sa trasez cu Open Cycle Map, intr-un mod tare "inspirat" uneori....) si iesim in cele din urma in drumul ce urca pana la crama Seciu. In valea indepartata se vede ceva soare. Hai, ca poate scapam de nori si ies poze frumoase prin padure. Urcam pana la crama. Pe masura ce ne apropiam de Galmeia, parca devenea si mai racoare. Soarele nu se arata deloc iar pe dealuri, in departare, tronau norii. Asta e! Din Galmeia cotim stanga (cum mergeti spre Est) si o apucam spre padure. Nimerim exact intr-un punct de control pentru o competitie de orientare sportiva in alergare (am uitat numele acesteia). Intrebam daca putem pedala prin padure fara a deranja concurentii si ni se spune ca da. Asadar, continuam. Cel mai probabil traseul concursului era undeva mai la stanga de locul in care noi am intrat in padure, caci nu am dat de nici un alergator. Culori superbe, liniste deplina. Claudiu si Oana zaresc un cerb, fapt ce-i si retine nitel. Padurea este linistita si numai buna de cutreierat. Daca ar fi fost soare, pozele ar fi iesit de-a dreptul frumoase, gratie culorilor. Oricum, ne place. E multa umezeala in padure. Sunt ceva balti si noroaie dar, din fericire, nimic prea lipicios. Iesim din padure in satul Harsa, de unde urmeaza o scurta bucata valurita, pe asfalt. Trecem pe langa Padurea Magica si incepem a cobori catre Varbila. De aici incercam sa ajungem pe drumeagul specificat pe schita de acasa, insa este prea plin de noroaie. Asa ca vom ocoli zona pe asfalt. In padurea de dupa Galmeia am avut multe momente in care alunecam pe frunze (mama ei de ploaie...) si erai nevoit sa te opresti sau sa te dai jos. Vom vedea cum e mai departe. Ajungem in Iordacheanu. Traversam Cricovul Sarat inspre Straosti, dar nu inainte de o mica pauza pentru sandvis/ceva dulce. Din Straosti parasim asfaltul si incepem a urca pe un drum forestier, prin padure. La fel de umed, dar practicabil. Se vede ca vara asta noi nu prea am apucat sa pedalam in panta, da' se rezolva. Trecem pe langa doua sonde Petrom amplasate in padure. Ajunsi in coama dealului, admiram privelistea. Cat se poate, caci tot plin de nori este. Doar ca s-a mai incalzit nitel. Ne regrupam si incepem a cobori catre satul Rotari, de unde vom urca spre Malu Rosu pe asfalt. Drumul este presarat cu pietre destul de maricele. Urcarea spre Malu Rosu este lunguta si a divizat iar grupul, spre rusinea noastra. Oana, Claudiu si cu Cristi o iau inainte si ne vor astepta in Malu Rosu minute bune. Ne facem noi bine, nu-i bai :) Ne regrupam. Intrucat am mers ceva mai greu prin paduri (date fiind umezeala si noroiul) si cum fiecare resimte, totusi, o oarecare oboseala, se voteaza scurtarea turei. Mai aveam de coborat mult si de urcat prin paduri ceva dealuri, pe poteci de drumetie. Sansele ca acestea sa fie imbibate cu apa sunt foarte mari, mai ales cand ne uitam la norii ce inca nu ne dau pace si par a fi mai intunecati spre satul Tataru. Astfel, din Malu Rosu o taiem catre Mizil prin Fantanele - Vadu Sapat. Nici nu incepem sa coboram bine ca apare si soarele, timid. Ei na, fix la final de tura. O coborare superba. Libera, cu asfalt foarte bun si pante lungi in linie dreapta. Se ating viteze mari, Cristi sustinand ca s-a dus la peste 70 kmh (el foloseste Strava, insa nu mai avea baterie la telefon deci, nexam dovada "pe hartie" :) ). Cand iei pauza din frenezia coborarilor, admiri peisajele care nu lasa deloc de dorit. In plan indepartat, la orizont, Mizil. Ne regrupam la baza dealului si continuam in coborare usoara cu vant din spate. Norii sunt in continuare prezenti pe dealurile pe care ar fi trebuit sa balaurim (conform schitei initiale), deci poate am facut mai bine asa. Ajungem in Mizil. Ne oprim direct la gara si intr-o jumatate de ora pare ca avem un Regio de la Transferoviar. Perfect. Cumparam niste bere de la un birt de vis-a-vis si ne postam pe peron, in lumina soarelui destul de bland. Ne incalzim nitel, in sfarsit. Se aglomereaza. Vine trenul. Cu greu inghesuim bicicletele in vagon, blocand culoarul si urcarea de la mijlocul acestuia. Ne-am suit unde am vazut semn de biciclete, insa spatiul disponibil in autotrenurile celor de la TFC este chiar mic. In fine, le punem in asa fel incat sa nu blocam traversarea vagonului si ramanem in picioare, langa ele, continuand cu randul al doilea de bere. Dupa niste discutii cel putin ciudate cu un tanar student (nu stiam daca el chiar vorbea serios sau se prefacea ca-i total alienat) ce ne-a abordat vazandu-ne cu bicicletele (ar fi prea multe de povestit aici si nu au legatura cu tura), ajungem in Gara de Nord. Foarte aglomerat! Ne strecuram cu greu, spargem gasca si fiecare o ia catre casa lui. Acasa, a fost "la fix" un ceai de soc si tei (2 plicuri soc, 1 de tei) caruia i-am adaugat o lingura de palinca. Si mai la fix a fost somnul de dupa.