Search the Community

Showing results for tags 'lacul rosu'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Ranndonneuri în România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
    • Ajutor! Am o întrebare
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Joined

  • Start

    End


Group


Localitate


Biciclete


Ocupaţie


Arii de interes

Found 3 results

  1. VladG

    Il las pe prietenul @@Muttley sa va spuna pe larg cum a fost. Pentru mine, fiind prima tura dupa un an de zile, a fost un pic cam greu... Habar nu aveam insa cat de frumosi pot fi acesti munti!
  2. gillio

    21 iulie 2012 Traseu: Lacu Roșu – vf. Figheșului – vf. Smochinului – pasul Pângărați – vf. Piatra Lunas – Poiana Albă – cabana Piatra Unică – Bălan – forestier km. 4 – Gheorghieni – Lacu Roșu Distanță: 98 km Diferență nivel: 2610 m Traseu GPS: http://www.bikemap.net/route/1723704 durată: 9h:50 (timp parcurs pe bicicletă: 7h:03) Participanți: Ionuț Chircu, Florin Machidon, Mugurel Sandu si Ducu Vasiliu Plecam spre Lacu Rosu in formatie: Mugur, Florin, Ducu, Victor. Ne cazam la Vila Alex, destul de dragut, peisaj frumos. Nerabdatori despachetam repede, coboram bicicletele, umplem bidoanele cu “prafuri” si pornim la drum. Prima oprire o stabilisem, jos, in Chei, adica 5 km de coborare pe sosea (specialitatea mea). Doar pe aceasta portiune am putut fi lider. Oprim la chei, umplem bidoanele cu apa de izvor si pornim pe forestier, cu o urcare de 11 km, cu diferenta de nivel de 740 m. Ma asteptam de la restul echipei sa se incalzeasca nitel, dar m-am inselat. Mr. Dude a dat tonul, atunci am realizat ca ma asteapta o zi foarte grea. Ajungem in Vf.Fighes, nu inainte de a ne intalni cu un Cioban foarte de treaba, care ne indica un izvor. L-am servit cu o banana, iar el saracul, simtindu-se dator, dorea sa revenim sa ne serveasca cu branza, cas, ce are el la stana. Toate bune…realimentati, pornim la drum spre Pasul Pangarati. Inainte de a ajunge este o coborare destul de lunga si solicitanta pentru mine. Acolo mi-am testat furca si franele, discurile XT. In Pasul Pangarati am facut pauza de masa. Ducu stia ce ne asteapta si a preferat sa oprim, sa ne alimentam. De acolo, usurel, pornim spre Poiana Alba. Pe drum intalnim stane de oi, cu multi caini ”prietenosi”care s-au cam plictisit sa pazeasca oile si s-au gandit sa ne faca o primire cum se cuvine. Cand am ajuns in Poiana Alba am alimentat din nou cu apa, cred ca acolo am gasit cea mai buna apa din toate izvoarele pe care le-am intalnit. De la Poiana Alba spre Piatra Unica facem primul push bike,de vreo 500-600m, foarte solicitant. Ajungem la Piatra Unica unde intalnim cateva grupuri de turisti. Intrebam care portiune de coborare este mai accesibila si, binenteles, am ales-o pe cea mai grea. Prima parte a fost accesibila, dar cand a inceput zona de pietre, bolovani si panta de 31%,am zis toti pas. Dude a mai incercat de cateva ori, dar fara nici un succes. Ajungem, cu bine, toti in Balan, unde am bagat o bere, deja era ora 18.00 si simteam dorul patului. Intrebam, in dreapta si in stanga, localnicii despre un drum care leaga Balanul de Lacu Rosu, dar toti indicau un singur traseu spre forestier km 4, si, cu toate ca Ducu avea dubii, am ales sa mergem pe mana localnicilor. Mai aveam in jur de 10 km forestier pana in Gheorgheni si inca 20 km pe sosea, pana la Lacu Rosu. Pornim la drum si, binenteles, natura ne joaca feste, a inceput ploaia, asa incat a trebuit sa ne adapostim in ”cabana padurarului” (era de fapt o remorca amarata). Cum s-a oprit, putin, ploaia pornim la drum si ajungem, in sfarsit, in Gheorgheni. Acolo intalnim un cicloturist pe nume George Marco (sper sa nu gresesc) care venea de la Bucuresti si se indrepta in aceeasi directie cu noi: Lacu Rosu. Era incantat ca mai prinde pe cineva, sa mai schimbe o vorba. Ne-a insotit pana a inceput urcarea spre Pasul Pangarati. Acolo am format pluton compact (Ducu,Florin,Mugur) si binenteles evadatul Dude. Tura de 98 de km s-a terminat cu o coborare de aproximativ 8 km pana in statiune. Concluzie: tura frumoasa, lunga, buna pentru antrenament si merita sa fie repetata intr-un format mai mare. Oare ce mai urmează? Încă puțin și ajungem pe vf. Figheșului. Pauză de masă în pasul Pângărați. Cea mai bună apă de izvor. Bucuroși că am văzut Bălanul…de sus. Tehnologie în vârf de munte. Chiar și la vale mergem pe lângă? Victor ne arată că se poate. Inghesuiți în cambuză. Am fi putut trage un pui de somn aici. Ne luăm ramas bun de la George Marco.
  3. mcatalin22

    Ziua 0 Au trecut deja cateva luni de la terminarea evenimentului, insa amintirile sunt destul de vii. O sa incerc sa povestesc despre aceasta tura, pentru a prezenta ruta pe care am mers noi. Povestea este pentru mine ca o completare a turei in sine si in plus poate va inspira si pe altii. Eu am incercat sa caut informatii despre traseu, mare parte din el fiind necunoscut pentru mine, insa nu am gasit cine stie ce. Si poate ca asa e mai interesant, iti lasa placerea de a descoperi locurile care-ti ies in cale. Impreuna cu Edi am stabilit sa plecam intr-o tura cicloturistica prin tara. Dupa pregatiri meticuloase, poate prea meticuloase, si planuri care s-au schimbat de mai multe ori, ne-am adunat pe peronul garii din Brasov. Cu cateva zile inainte de plecare, ni s-a alaturat si Tibi. Prima etapa o reprezinta drumul cu trenul pana la Oradea. Biletele de tren le-am cumparat din timp la vagon de dormit clasa I. Cumparate cu saptamani inainte, biletele au avut si un discount mai mult simbolic. Nu mai stiu pretul exact dar a fost undeva spre 200Ron de persoana. Poate parea scump dar noi ne-am gandit ca asa scutim o noapte de cazare si castigam timp. Trenul pleaca din Brasov in jur de ora 9 seara si ajunge la Oradea a doua zi in jur de ora 7 dimineata. Totul suna perfect, ne odihnim in timp ce calatorim cu trenul si a doua zi suntem pregatiti pentru prima etapa. Suntem in gara, si in asteptarea trenului imi petrec timpul cu Pisoiul, pe care nu-l voi mai vedea o saptamana. Bicicletele sunt si ele acolo pregatite de drum. Timpul trece repede, vine si trenul si dam sa ne urcam in el. Nasul este pe peron si ne intreaba "Cu bicicletele astea? Nici o sansa...". Ok, nu avem bilete pentru biciclete, dar cu rotile date jos nu este o problema. Sunt bagajul nostru de mana si la cat a costat biletul doar asta mai lipsea, o cearta cu nasul. In tren, culoarul de-a lungul vagonului este ingust. Ne chinuim putin pana ducem bicicletele in cusete. Spatiu este suficient in compartiment pentru doua persoane plus doua biciclete. Nu dupa mult timp trenul se pune in miscare, imi iau la revedere de la Pisoi si ne retragem toti trei intr-un compartiment pentru o bere. Multumesc baieti pentru bere ;). Chiar a fost cald noaptea asta. Suntem la clasa I, oare ar trebui sa mearga aerul conditionat, daca o exista asa ceva? Vagonul este de clasa I, dar standardul este probabil de pe vremea anilor 80' in cel mai bun caz. Se face tarziu si ne pregatim de somn. Doar maine avem o etapa lunga. Dupa vreo jumatate de ora de stat in pat cu ochii deshisi sau inchisi imi pun intrebari, oare poate cineva sa doarma in trenul asta? Trenul se misca incet, caldura este tot mai mare, deschidem geamul. Trenul accelereaza incepe sa se faca curent. Mai inchidem geamul. Apoi franeaza din nou. Ai senzatia ca te rostogolesti din pat. Daca atipesti sigur te trezesti. Si mai e zgomotul si scartaitul rotilor in timpul franarii. Acum avem tabloul complet. In opririle din statii se face liniste si e chiar placut. Se mai aud uneori cainii din gari. Din cand in cand reusesc sa adorm dar nu pentru mult timp. Cap la cap nu cred ca am strans doua ore de somn noaptea asta. Deci realitatea nu a fost conform planului nostru si clar nu vom fi foarte odihniti in ziua ce va urma. Drumul este lung si obositor, dar este o experienta interesanta pana la urma. Poate nu m-am simtit foarte confortabil si din cauza faptului ca eu circul foarte rar cu trenul. Incepe sa se lumineze, si noi ne apropiem de Oradea. Asteptam cu nerabdare sa ajungem. Nu mai conteaza cat ne-am odihnit noaptea asta, sigur vom dormi foarte bine noaptea urmatoare. Dar inainte avem o lunga zi de pedalat. Toate acestea in urmatorul episod :).