Search the Community

Showing results for tags 'manastiri'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 5 results

  1. - 3 săptămâni în Est Cuvânt înainte Mai devreme ca niciodată, mă găsesc din nou în acea perioadă a anului în care o călătorie s-a sfârșit și alta este pe cale să înceapă. Pedalatul s-a terminat de mult, picioarele îmi zvâcnesc aproape zilnic în căutarea următorului deal, următorului munte, următorului drum de bolovani, nisip sau noroi. Nu știu dacă au să mai vină prea curând. Cuvintele îmi stau în gât, mă sufocă, mă obligă să le dau glas, degetele bat nervoase în masă și râcâie neîncetat tastele calculatorului, palmele mă mănâncă, ochii scrutează zilnic miile de poze prinse pe drum, în timp ce amintirile, încă verzi la o săptămână extraordinar de lungă de la revenirea în civilizație, încep să se ofilească ușor, agățându-se în continuare de jurnalul stenografiat pe drum, carnețelul luminos, burdușit cu crâmpeie de lumină, de întuneric, de inspirație, ură, fericire, tristețe, contemplare și orice alt sentiment ce mi-a fost cu putință să simt, pe drum și înafara lui. Până în ziua de plecare, traseul decis a fost următorul, cu plecarea din Buzău: https://ridewithgps.com/routes/14260179 Din cauza vremii, care în weekend-ul 11-12 iunie se arăta urâtă, în special la munte, în dimineața plecării am hotărât s-o iau invers pe traseu, în speranța că se va mai îndrepta până ajung eu la munte. Traseul final: https://ridewithgps.com/routes/14868295 Cifre seci: 17 zile de mers (într-adevăr, ceva mai puțin de 3 săptămâni). ~12500m de urcare. 1715,67 km distanța totală pedalată. 100.92 km media zilnică de mers. 31 de orașe. 211 sate. 9 traversări ale Dunării, cu bacul, barca, bicicleta sau pe jos, prin apă, prin diversele sale forme. 14 traversări ale Oltului, primele de după izvor. 4 din cele mai cunoscute mănăstiri din Moldova. 2 traversări ale Carpaților. 4 provincii istorice, probabil cea mai aglomerată zonă a minorităților etnice din țară. Toate pe un singur drum, cel mai greu, cel mai lung si cel mai dureros de până acum. Chin și plăcere. A fost o aventură. Aviz amatorilor: va fi o gestație lungă. Zone noi, locuri speciale, drumuri grele, toate m-au prins într-un moment lung, de cumpănă. Carnetul e plin. Sufletul e împăcat. Tastatura așteaptă, iar hârtia virtuală freamătă.
  2. http://plateaucycling.com/?en-cycling-tours-in-europe-guided-or-self-guided,1 Desi nu intentionez un plan bine pus la punct deocamdata, linkul de aici e o pisica vie aruncata in curtea forumului, pe care mangaiati-o cum puteti, daca si credeti ca merita :| De ex. sugestiile de ture de pe acest sait, si nu numai, ma indreapta catre Platoul Shumen, "Shumen Plateau", unde se pot vizita f multe locuri. O simpla cautare pe net va aduce toate informatiile, sate rustice, medievale, manastiri vechi sapate in stanca, destul de multe, pesteri, cetati, fortarete, monumente, paduri. Platoul e plin de marcaje si turistice. Pozele cele mai interesante (si am scotocit saiturile bulgaresti destul de bine!) le-am gasit aici http://terrabyzantica.blogspot.ro/2009/06/blog-post_3589.html http://terrabyzantica.blogspot.ro/search/label/shumen%20plateau Sunt multe de descris si spus. Pe scurt, sunt mai multe obiective pe o distanta relativ mica, intre cativa km si 10-20 km. Generalitati http://bulgariatravel.org/en/object/105/Park_Shumensko_plato Se poate ajunge fie prin Calarasi, fie prin Giurgiu, ambele oferind variante de sosea placute, fara trafic infernal, ce presupun si alte obiective pe parcurs, la alegere. Planificarea cu toate detaliile o voi face la sfarsit de aprilie sau inceput de mai, ptr o tura de 3-5 zile. Din Shumen se poate continua in Dobrogea si/sau spre mare. Iata deci teme de cugetat la cald pana la primavara! Deja suntem doi ciclisti care fac pregatiri in acest sens. Ca unul care in 2014 am facut Silistra Balcik si Dobrogea romaneasca, anul asta ma extind mai spre centrul tarii! Lectura placuta!
  3. O istorie cu masina si bicicleta, despre care inca nu stiu sigur cum va continua si, cu atat mai putin, cum se va termina: Zilele minus unu şi zero N-aş fi crezut cǎ voi începe povestea unei cǎlǎtorii – acum la sfârşit de an. Dar aşa a fost sǎ este. Poate pentru cǎ zilele sunt scurte şi nopţile lungi? Cum nu am reuşit sǎ mǎ înţeleg cu tradiţionalii mei prieteni pentru sǎrbǎtorirea Anului Nou şi cum din anumite considerente nu am avut un back-up, am hotarat sa caut o zona mai caldǎ în care sǎ mǎ pot da şi cu bicicleta. Zona cu pricina ar fi trebuit sǎ-mi permitǎ şi cǎlǎtoria cu maşina, aşa cǎ, Insulele Borneo au cǎzut alǎturi de Yucatan. A mai rǎmas Grecia. Cum pentru muntele Athos ne trebuie ausweiss-uri, mi-au cǎzut ochii pe Meteora. Am început sǎ sap sǎ vǎd cu ce se mǎnânca, distanţe, cazǎri, obiective şi, în final, m-am hotǎrât. Am stabilit şi plecarea pentru 27/12 ora 18.00. Mi-am desǎvârşit pregǎtirile maşinii, ale bagajelor, am fǎcut socotelile, mi-am cumpǎrat provizii, am fǎcut rezervarea prin buching, iar la amiaza zilei de 26 am intrat sǎ revǎd prognoza meteo. Dupǎ veştile încurajatoare de acum o sǎptǎmânǎ, urmau deziluziile: frig, ploi… adicǎ ce am îndurat cu toţii în 2014. Tendinţa se menţine… Ziua de 26 a fost destul de închisǎ în Bucureşti, iar posturile tv transmiteau extinderea codurilor de ninsoare. Asa ca mi-am modificat ora plecǎrii din 27 de la 18.00 pentru 12.00. Trezit de dimineaţǎ, arunc un ochi cârpit de somn pe geam şi mǎ uit lung cum ninge. Iar ninsorile intrau dinspre sud… Bulgaria e la sud şi e renumitǎ pentru încâlcelile de trafic provocate de ninsoare. Ultimele lucruri bǎgate în franţuzoaicǎ au fost cele douǎ mici canistre de motorinǎ, ca rezervǎ. Mǎ aşteptau 1050 de km în cine ştie ce condiţii… La 11.45 ridic ancora cu stop de alimentare a canistrelor la Jilava. Iniţial am hotǎrât sǎ alimentez din Bulgaria pentru cǎ taxe combustibil, însǎ vremea mi-a schimbat planurile şi am vrut sǎ am disponibilǎ rezerva de la început. Drumul spre Giurgiu e acoperit de zǎpadǎ moale, iar temperature stǎ pe la -2 grd. Cu atenţie la derapaje, ajung pe la 1 şi un pic în vama Giurgiu. Coada la pod. Mare. MARE! Mǎ lǎmuresc de faptul cǎ un TIR nu a putut urca rampa şi aşteptǎm sǎ fie remorcat. Dupǎ o jumǎtate de orǎ ne urnim în coloanǎ. Vinietǎ pe douǎ sǎptǎmâni în BG (60 lei) şi iau drumul cǎtre Veliko Târnovo, cale de 130 km, prin zloata de pe sosea si prin bogǎţia fulgilor de nea. Merg încet şi cu ochii pe drum, ca roţile sǎ n-o ia razna şi sǎ pot feri şi un potenţial alt şofer cu dificultǎţi. Trec de V.T., iar la Garbovo am prima surprizǎ: intru pe un fel de centurǎ, mǎ înfig într-o rampǎ şi sesizez pierderea aderenţei pe roţile din faţǎ. Mǎ trec apele şi fac manevre de revenire, ca sǎ pot urca pe zǎpada sub care se afla gheaţǎ. Trec în treapta superioarǎ şi urc cu bine. Ajung la ieşire şi alimentez la plin. Urcarea în pasul Shipka îmi furnizeazǎ o a doua surprizǎ (de parcǎ îmi lipseau…). Panta este tare, temperatura este de -9 grd, dar constat cǎ apa din radiator a ajuns la 115 grd. Opresc puţin speriat şi dau sǎ mǎ uit la motor. Nu pot ridica frumuseţe de capotǎ de franţuzoaicǎ pentru cǎ este sudatǎ de zǎpadǎ. Îmi iau lanterna din maşinǎ sǎ studiez problema: la lumina ei constat cǎ toatǎ grila radiatorului este acoperitǎ de câţiva centimetri buni de gheaţǎ. Pǎi pe unde sǎ intre aer la motor??? Încerc sǎ o sparg, dar e prea tare. Renunţ şi-mi aprind o ţigarǎ. Dupǎ cele 10 minute regulamentare, la pornire constat scǎderea la 90 grd. Opresc din nou şi cotrobǎi dupǎ o şurubelniţǎ stea. Cu ea reuşesc sǎ dau cam 10 gǎuri în stratul gros de gheaţǎ şi pornesc. În 5 minute urcǎ temperatura la loc, dar o ignor cu atât mai mult cu cât afarǎ sunt déjà -11. În sfârşit ajung sus şi pornesc spre vale. Încet-încet, teribil de încet, temperatura motorului scade şi mǎ liniştesc. Trec de Stara Zagora şi fac iar plinul, ultimul din Bulgaria, la Kardzali (preţ: 2.09 leva / litru = 4.75 lei / litru) şi iau urcarea spre Makaza. La 23.30, dupǎ 12 ore de la plecare, în sfârşit ies din Bulgaria. De aici lucrurile se îmbunǎtǎţesc, grecii fiind mai grijulii cu şoselele, e drept cǎ şi într-un alt climat. La Makaza e pustiu şi mǎ întreţin cu o vameşǎ grecoaicǎ frumoasǎ de pica. Schimbǎm ceva banalitǎţi, mǎ întreabǎ de bicicleta ce se zǎrea în portbagaj, îi povestesc despre planurile mele şi, pânǎ la urmǎ, mǎ dezlipesc de ea… Coborârea de la Makaza debuteazǎ rapid cu primul tunel din şirul celor fix 30 ce vor fi traversate pânǎ la Meteora. Drumul este cu 4 benzi, inclusiv în tuneluri, spre deosebire de noua şosea ce urcǎ în punctul de trecere a frontierei pe partea bulgǎreascǎ care nu are decât douǎ benzi. Deşi e noapte, altitudinea îmi oferǎ frumoasa viziune a oraşelor din Grecia, întinse la poalele muntelui pe care îl cobor, feeric luminate: În dreapta mea, luna se gǎteşte de culcare: Odatǎ coborârea terminatǎ, intru pe autostradǎ. La greci nu se plǎteşte taxǎ de drum, dar autostrada costǎ 2.40 EU cam la fiecare 80-90 de km. Cum pe mine mǎ aşteaptǎ multi km de autostradǎ, mǎ voi tot scobi de bani… Trec de Komotini, Xanti şi Kavala şi, dupǎ aproape 300 de km de mers pe autobahn îmi sunt aproape luminile Salonicului: un oraş uriaş în care sigur voi avea probleme de orientare. Care şi apar dealtfel, de cum intru: nu existǎ panouri care sǎ indice direcţii. Mǎ rǎtǎcesc evident şi mǎ trezesc în partea greşitǎ a oraşului, pe malul opus golfului mǎrii Egee. Întorc şi ghicesc un “ring road” care mǎ scoate, în sfârşit spre Kazani. Tândǎlind prin Salonic la 4 dimineaţa am fost uluit sǎ vǎd ce de lume umbla creanga prin oras: un fel de Bucureşti de ora 9 seara, inclusiv autobuze de transport local pline de lume… Ciudat… Iau din nou autostrada în bot şi ratez ieşirea spre Kazani. Nu-i bai, cǎ mai e una pe care o depistez chiar mai aproape de ţinta cǎlǎtoriei mele: Grevena (cam sunǎ bulgǎreşte…) Ies perfect şi mǎ încadrez pe drumul spre Kalabaka (sau Kalabaki, sau Kalapaki, sau sa le ia naiba cǎ pe fiecare panou scria altceva…) Drumul e pustiu şi foarte frumos. Soarele se pregǎteşte sǎ rasarǎ, iar lumea e cuprinsǎ de culorile dimineţii. Deşi e frig, peisajele mǎ încǎlzesc. Opresc la trecerea peste podul ce traverseazǎ râul Venetikos, un preambul al celor ce vor urma. Pozele nu sunt grozave pentru cǎ e încǎ un fel de noapte amestecatǎ cu zi În depǎrtare se întrezǎresc crestele înzǎpezite. Eu caut Olimpul… Dar, pânǎ sa-l gǎsesc, soarele crud mǎ întâmpinǎ: Şi, în sfârşit, îl prind: Drumul continuǎ pustiu, iar eu tot trag gâţi din sticla cu ness în speranţa cǎ nu voi chiar adormi. Opresc mai mult ca sǎ-mi alung somnul decât pentru a obţine informaţii: Apar şi primele întrebǎri: ce caut io coleşica? Cǎ io veneam de la Gravena… Simţurile responsabile cu orientarea încep sǎ-mi joace feste şi voi face mai încolo chiar o boacǎnǎ mare de orientare. Ce-a mai rǎmas din crusta de gheaţǎ ce mi-a blocat aerisirea radiatorului: Primele stânci ale ansamblului muntos din vecinǎtatea Meteorei (nu chiar “vecinǎtate”, dar mie îmi plǎcea sǎ cred) Şi, cum mǎ pregǎteam sǎ schimb mia de kilometri… Fac un bilanţ: un drum foarte greu, cu multǎ zǎpadǎ la roţi, cu temperature scǎzute, cu 4 pasuri depǎşite, cu o maşinǎ destul de bine încǎrcatǎ însǎ, mânca-o-ar tata de franţuzoaicǎ: Undeva în drum gǎsesc un indicator care mǎ trimite la stânga spre Kalamika. In capul meu se declanşeazǎ confuzia şi mǎ gândesc cǎ este o altǎ denumire pentru Kalambaka. Apuc pe drumul indicat şi, dupǎ vreo 20 de km mǎ trezesc într-un “T” care trimite la Trikala sau spre Larissa. E clar cǎ e ceva greşit. Opresc o maşinǎ şi, în limba gimnasticǎ mi se spune sǎ mǎ întorc pentru cǎ mai am doar doi kilometri pânǎ la Kalambaka. Cei 2 se vor dovedi 25… VA URMA
  4. La multi ani tuturor ciclistilor si un an cu cati mai multi kilometri la bord :) Anul acesta doresc sa merg impreuna cu prietena mea care nu prea are experienta sa vizitam manastirile din Bucovina. As vrea sa plec din Iasi cu trenul. Sa ajung cat mai aproape de Putna, iar de aici sa continuam pe biciclete inspre Sucevita - Moldovita - Voronet - Manastirea Humorului.Tura va fi de vreo 2-3 zile si incercam sa o realizam mai spre vara ca ziua sa fie mai mare. Dorim sa aflam daca a mai mers cineva prin zona cu bicicleta, cum este traseul, daca putem sa mergem cu cauciucuri de 1,4 (la MTB) tura fiind pe asfalt. Am mai vrea sa stim daca pe acest traseu s-a cazat cineva pe la pensiunile din zona si ar putea face ceva recomandari. Bineinteles si oricare alt sfat este bineprimit.
  5. Am fost prin Moldova, timp de 10 zile, cu bicicleta, singur. http://www.bikemap.net/route/1813124 Ziua 1 Straoane – Manastirea Bujoreni 121 km Punctul de plecare a fost de la mine de la tara. Se anuntau 3 zile de caldura (cod galben), motiv pentru care m-am pornit devreme, la 6:30. La ora asta erau deja 24 de grade, iar zona era de deal. Prima coborare si prima urcare din nenumaratele din aceasta prima zi. Pana la Paunesti a fost placut. Eram si odihnit si cu mare pofta de pedalat. Am oprit si pentru un strugure de dimineata (de vin, ca altul n-am gasit). Din Adjud pana aproape de Barlad a fost teroare: deal-vale in continuu, fara plat, vant puternic din fata si din lateral, masini de tonaj carand bitum incins (multe), pentru vreo mare asfaltare, caldura mare asezonata cu praf din cand in cand. Saracie mare din punctul meu de vedere: n-am reusit sa gasesc la vreun magazin satesc vreo piersica sau alt fruct cu zeama. In conditiile astea am oprit la poroambe: Siretul in dreptul Adjudului, dupa o vara secetoasa: In Podu Turcului lumea era nervoasa intr-un magazin: injura de mama focului. Am reusit sa gasesc 4 rosii cu 70 de bani si asa am avut cu ce sa mananc branza de acasa. Inca un deal de urcat: Pe varful unui deal, pe un vant asa puternic de mi-a zburat din mana o bancnota (am gasit-o pana la urma intr-un lan de porumb) am ‘baut’ primul pepene, unul din cei mai gustosi din toata plimbarea. Nenea care-l vindea: Avea chef de vorba, iar la plecare a vrut sa-mi dea un pepene galben, dar n-am vrut sa mai car si de el. Barladul n-are centura si tot traficul greu il traverseaza. Cu toate astea mi-a placut centrul, nu foarte mare. Un parculet, muzeul Vasile Parvan, un observator astronomic si o inghetata la fix. Aici am aflat si de Man. Bujoreni, stiuta ca primind drumeti. Cerul a inceput sa se acopere si nu ma grabeam pentru ca nu mai era mult pana la manastire. Intr-un sat un copil pe bicicleta a avut un mod original sa-mi ceara bani: “ma puteti imprumuta cu 1 leu?”. Nu puteai sa nu-i dai. M-a prins furtuna (cu tot tacamul) exact cand am parasit soseaua spre destinatia acestei zile. Era un drum impadurit. Din fericire n-a plouat foarte tare. M-au cazat intr-un pod in care era o caldura de nu puteai sta (se incinse tabla batuta de soare). M-au asezat la o masa imbelsugata. Apoi m-au pus la treaba: de curatat un lighean de vinete coapte. Tot de aici am cumparat ghidul manastirilor si schiturilor din Romania care urma sa-mi fie de ajutor pentru restul calatoriei.