Search the Community

Showing results for tags 'mercheasa'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 1 result

  1. A mai trecut un an peste echipa băieților care iubesc berile și plimbările agale pe trasee frumoase. Și văzând noi că e un an care nu ne-a dat răgaz să ne desfășurăm în voie, la tradiționala tură de o săptămână, ne-am tot gândit ce să facem, ce să dregem. Cum anul trecut ne-au plăcut mult colinele Transilvaniei, ne-am hotărât să revenim, cu ocazia Transilvania Bike Trails Race de la Saschiz, de pe 19 august, să ne încercăm puterile și în concurs. Bine, ăsta era pretextul, dar de undeva trebuia pornit. Nici planificarea n-a mers ca-n alte dăți. Că până să ne decidem noi, nu prea mai aveai unde să stai. În final, am găsit loc de pus capul pe pernă la Tolerancia Hostel din Cristuru Secuiesc, la 14 km de locul de start din centrul Saschizului. Aveam un weekend înaintea noastră, iar în duminica de după ar fi urmat... nu știam exact, nici p-asta n-am prea gândit-o. Adică am desenat oarece schițe pe lângă Cristur, dar nimic bătut în cuie. Vineri după amiaza, adunați fiecare de pe la locurile de muncă, am plecat în devălmășie: @BodoC, @MaC® și subsemnatul, în mașina primului. @a_mic și @Artistul33 (din Sinaia) fiecare în mașinile lor. Din păcate, @iacobdoc nu ne-a putut însoți, dar a fost cu gîndul și cu telefonul alături de noi. Ne-am dat pe mâna lui Waze și bine am făcut, după vreo 4 ore jumate am ajuns și ne-am ridicat kiturile de înscriere din Saschiz, după încă o jumătate de oră eram în Cristur, la 10 seara. Ne-au plăcut și primirea și șederea la Tolerancia Hostel , un loc liniștit, cochet și curat, aparținând parohiei unitariene din oraș. E situat pe strada Orban Balazs nr. 16. Așa arată la lumina zilei: Am stat într-o cameră de 4 paturi, 2 single suprapuse plus 2 single obișnuite. Cazarea și micul dejun au costat 440 de lei pentru 2 nopți. A_micul a stat în altă parte, la o pensiune al cărui nume nici acum nu-l știu, la vreo 6 km est de centrul orașului , în cartierul Erzsebetkut. Deh, v-am zis că ne-am organizat cam pe genunchi. Sâmbătă dimineață ne-am deșteptat la 6 și la 8 jumate eram în Saschiz. Aici, vreo 500 și ceva de inși se pregăteau de start. Și noi la fel. Am parcurs traseul scurt, care urca din Saschiz pe un drum inițial asfaltat către Daia, apoi parcurgea creasta dealului spre sud, unde poteca se vărsa în Meșendorf, la biserica fortificată. Ca să nu fac notă discordantă, m-am vărsat și eu pe jos la km 21, exact la ieșirea din pădure, alegându-mă cu mai multe vânătăi și zgârieturi. Conștiincios, m-am tras deoparte și mi-am numărat oasele. Ieșeau toate la inventar, nu eram nici pe plus, nici pe minus. Mi-am revenit din buimăceală și am continuat, de data asta pe bine-cunoscuta potecă Meșendorf-Criț, prima realizată din întreaga rețea. Era cald, după trecerea prin biserica fortificată Criț urma o rampă pe un forestier în plin soare. Cred că nu m-am hidratat corespunzător, dar am continuat să trag de mine pe urcare. Era drumul pe care îl mai făcusem acum un an, chiar în ziua sosirii la Criț (Z0). M-am răcorit pe coborîrea prin iarbă spre Cloașterf. De aici un drum comunal face legătura cu Saschizul, oarecum paralel cu drumul european. A fost asfaltat impecabil. În total au fost 10 km asfaltați, primii 6 și ultimii 4. Drumul începe cu o rampă sănătoasă, cu maxim de 15%, unde deshidratarea mi-a tăiat avântul, sub forma unor crampe bilaterale de cvadriceps femural, exact deasupra rotulelor. Am împins ultima sută de metri tiptil, în vârful picioarelor. O doamnă concurentă mi-a redat buna dispoziție, întrebându-mă dacă nu vreau să mă întorc :)). Nu m-am întors, ci mi-am dat drumul la vale și am terminat cursa în Saschiz, în 3 ore și 43 minute. @MaC® terminase cu 15 minute înaintea mea, iar Leo a venit cu vreo 10 minute după. Un trio fericit că a terminat cu bine: Felicitările se cuvin, cu deosebire, tânărului din dreapta, MaCul, care a fost primul dintre egalii BBB la sfârșitul turei, și care în curând va sărbători și o frumoasă vârstă rotundă! Bine, pe tema asta miștourile au curs gârlă, de la unii la alții. Ne-am ospătat cu vițelul și purcelul la proțap, pus la bătaie de organizatori, apoi ne-am pus pe o băncuță de lângă centrul de informare turistică. Evident, i-am informat pe toți turiștii care treceau pe acolo că e închis centrul, și chiar era. Între timp au sosit și a_micul și Bodo, și pe când organizatorii se pregăteau de premiere, ne-am întors la Cristur. După un duș binemeritat, am ieșit în oraș să ne refacem cu oarece mîncare și beutură. După ce am încercat la restaurantul Kukullo, care era ocupat cu un eveniment, am găsit printre blocurile de lângă gară restaurantul Nyari Kert (Grădina de vară): http://nyarikert.ro/?&lang=ro Aici – toate bune și frumoase, bere Igazi (fost Csiki) Sor, mâncare bună și ieftină, dar și personal amabil, în ciuda unor dificultăți de comunicare inerente. După asta l-am anunțat telefonic pe a_mic că venim la el. Am luat niște cidru, plus ceea ce credeam noi că e limonadă la sticle de 1 litru. Ei bine, era un fel de Hellas, așa că avem suc de lămâie să punem la salate și limonăzi vreun deceniu de acum încolo. Am stat la palavre toată seara, în răcoarea terasei, sub un cer senin și multi-înstelat. La miezul nopții ne-am întors la hostelul nostru. Plănuiam, fără să fim siguri pe noi, să mai tragem a doua zi o plimbare pe poteca Bunești-Criț și să încheiem cu un prînz la hanul Tranzit din Mihai Viteazul. Dar noaptea e un sfetnic bun. De ce să nu mergem noi să închidem o datorie veche? Astfel, planul s-a schimbat: mergem la Mercheașa, unde știam că se află Bătrânul Carpaților, cel mai vârstnic arbore din România. Am suit bicicletele pe mașină, ne-am luat la revedere de la gazdele noastre primitoare. Ceea ce vedeți mai jos este pista de biciclete impecabilă care străbate Cristuru Secuiesc: Am oprit în parcarea Cetății Rupea și am luat-o ușor pe biciclete spre Homorod și Mercheașa. În Homorod Bodocul nu ratează magazinul Năzdrăvanii SRL, care părea singurul colt însuflețit la ora amiezii Drumul județean 132 avea un asfalt foarte-foarte peticit, denivelat, plin de gropi, dar în compensație, era pustiu. Intrați în Mercheașa, am tras pe dreapta la magazinul mixt, la o bere, în prezența câtorva localnici. Vizavi, contrastând puternic cu anunțul de haine second-hand Germania, se afla produsul unei munci first-hand, o casă săsească de la 1865. Deși stejarul se vede pe hărțile lui Gogu, drumul până la el nu e clar, astfel că am cerut și am primit lămuriri de la un sătean. Am continuat să străbatem satul spre est, urmând ca după ieșire să facem dreapta pe un forestier, la indicator. Drumul e foarte frumos, urcă ușor cam 2 km. Trebuie atenție pentru că la un moment dat, după al doilea pâlc de arbori, se desprinde în dreapta o potecă înierbată, unde săgeata a fost ruptă și a rămas doar stâlpul. Pe noi ne-a ajutat copilul unui cioban de pe deal. Se vede ocolul pe traseul înregistrat, ocol pe care l-am evitat la întoarcere: https://ridewithgps.com/trips/17033380 Era o priveliște și un sentiment cam ca pe dealul ăla de la Dârjiu, un “enjoy the silence” Pe urmă l-am văzut. Adică, înaintând prin iarbă, am dat de tăblițele indicatoare: Și el, cum stătea singur, falnic, în mijlocul pajiștei… Privind spre nord, de la umbra lui: Nu puteam să-l cuprindem toți în brațe, dar el ne cuprindea pe toți, nu doar cu umbra și cu anvergura crengilor, dar și cu forța vârstei… Puiul de om care ne-a arătat drumul. Îl chema Alex, mergea la grădiniță și i-am dat din ciocolatele și halvalele noastre, apoi Leo i-a dat și sticla de apă, că nu avea nimica de băut. Eram mici și noi, și bicicletele noastre, pe lângă uriașul ăsta tăcut, care veghea mersul lucrurilor în Transilvania încă dinainte ca ea să se cheme așa. După clipa de liniște trăită, am coborât în sat. Biserica evanghelică a fost ridicată în secolul al XIII-lea, pe când localitatea era atestată documentar sub numele germanic Streitforth (lat. Stristfordia). Vehicule fără motor, dar cu tracțiune animală, sec al XXI-lea: Ajunși înapoi la mașini, după ce urcasem un mic zid, cățărarea de la strada principală pănă la parcare, 60 de metri în 600 de metri. Apoi ne-am dus și am luat un prânz binemeritat la Casa del Gusto, unde am ciocnit și o bere în cinstea micii escapade, dar și a cititorilor acestor rânduri! Vă salută BBBiștii!