Search the Community

Showing results for tags 'moldova'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 7 results

  1. - 3 săptămâni în Est Cuvânt înainte Mai devreme ca niciodată, mă găsesc din nou în acea perioadă a anului în care o călătorie s-a sfârșit și alta este pe cale să înceapă. Pedalatul s-a terminat de mult, picioarele îmi zvâcnesc aproape zilnic în căutarea următorului deal, următorului munte, următorului drum de bolovani, nisip sau noroi. Nu știu dacă au să mai vină prea curând. Cuvintele îmi stau în gât, mă sufocă, mă obligă să le dau glas, degetele bat nervoase în masă și râcâie neîncetat tastele calculatorului, palmele mă mănâncă, ochii scrutează zilnic miile de poze prinse pe drum, în timp ce amintirile, încă verzi la o săptămână extraordinar de lungă de la revenirea în civilizație, încep să se ofilească ușor, agățându-se în continuare de jurnalul stenografiat pe drum, carnețelul luminos, burdușit cu crâmpeie de lumină, de întuneric, de inspirație, ură, fericire, tristețe, contemplare și orice alt sentiment ce mi-a fost cu putință să simt, pe drum și înafara lui. Până în ziua de plecare, traseul decis a fost următorul, cu plecarea din Buzău: https://ridewithgps.com/routes/14260179 Din cauza vremii, care în weekend-ul 11-12 iunie se arăta urâtă, în special la munte, în dimineața plecării am hotărât s-o iau invers pe traseu, în speranța că se va mai îndrepta până ajung eu la munte. Traseul final: https://ridewithgps.com/routes/14868295 Cifre seci: 17 zile de mers (într-adevăr, ceva mai puțin de 3 săptămâni). ~12500m de urcare. 1715,67 km distanța totală pedalată. 100.92 km media zilnică de mers. 31 de orașe. 211 sate. 9 traversări ale Dunării, cu bacul, barca, bicicleta sau pe jos, prin apă, prin diversele sale forme. 14 traversări ale Oltului, primele de după izvor. 4 din cele mai cunoscute mănăstiri din Moldova. 2 traversări ale Carpaților. 4 provincii istorice, probabil cea mai aglomerată zonă a minorităților etnice din țară. Toate pe un singur drum, cel mai greu, cel mai lung si cel mai dureros de până acum. Chin și plăcere. A fost o aventură. Aviz amatorilor: va fi o gestație lungă. Zone noi, locuri speciale, drumuri grele, toate m-au prins într-un moment lung, de cumpănă. Carnetul e plin. Sufletul e împăcat. Tastatura așteaptă, iar hârtia virtuală freamătă.
  2. Concursul a ajuns la a 6-a editie si in acest an se muta in cel mai nordic punct al Romaniei: Horodistea, judetul Botosani. Traseul ii va purta pe cei maxim 300 de participanti prin Lunca Prutului, traversand drumuri forestiere, ulite satesti, zone accidentate, drumuri marcate si nemarcate, precum si dealuri si vai din mai multe sate din imprejurimi. Ca puncte de interes avem casa in care s-a nascut Dimitrie Branza (fondatorul Gradinii Botanice din Bucuresti), casa Sf. Ioan Iacob Hozevitul (precum si mormantul acestuia), padurea Podriga, Poiana Teioasa (locul in care se vor desfasura concertele din cadrul festivalului Zilele Nordului, din care acest eveniment sportiv face parte), biserica veche din Slobozia, precum si multe alte locuri salbatice si fermecatoare. Tura scurta: 23.9 km, 409 m diferenta pozitiva (track) Tura lunga: 69.6 km, 1085 m diferenta pozitiva (track) Pentru mai multe informatii dar si pentru inscrieri, folositi site-ul evenimentului: http://www.zilelenordului.ro/maraton-mtb/
  3. Salutare. Vreau sa va expun aici planul cicloturistic ce vreau sa-l fac la anul, in luna aprilie m-am gandit eu (ramane de vazut). Doresc sa fac un tur al Moldovei. Eu sunt din Galati si implicit de aici voi porni. Voiam sa urc un document excel dar nu imi permite asa ca voi incerca sa urc un print screen :) sper ca se vede. De-a lungul traseului gandit de mine m-am gandit sa opresc la diversele (mari/populare/frumoase) manastiri unde voi si gasi cazare (sper). Iau cu mine cort, izopren, sac de dormit etc, toate cele necesare campingului. Daca mi se va oferi o chilie cu atat mai bine dar daca m-ar lasa sa campez in "curtea" manastirii ar fi la fel de bine. Prefer sa dorm in curtea manastirii pentru ca imi ofera o oarecare siguranta. Mi-e teama in primul rand pentru bicicleta. Legat de bicicleta sa nu uit, am un Scott Sportster 50 pe care trebuie sa il echipez cu portbagaj, coburi, gentuta de ghidon si de coarne etc. Momentan e cheala :- . Dar asta face obiectul altei sectiuni de pe forum. Ca sa revin on topic ideea cu manastirile nu e doar una practica zic eu, ci are si o insemnatate deosebita pentru mine. Tatal meu a murit pe data de 12 iunie anul in curs, pe 14 iunie a fost ziua in care eu am implinit 28 de ani iar pe 18 ar fi implinit el 59. El si mama erau fani impatimiti cand venea vorba de pelerinaj pe la manastiri si astfel vreau le impletesc pe cele doua, pasiunea pentru bicicleta si pasiunea tatalui meu . Sper sa nu plictisesc pe nimeni cu povestea asta. Ture am mai facut, foarte putine.... 4 ture Galati-Braila (4 x aprox 40km), o tura Galati-Rogojeni (aprox 140 km) si o tura Galati-Tecuci (aprox 160 km). Mentionez ca turele de Rogojeni si Tecuci le-am facut in doua zile, deci 70 respectiv 80 km pe zi. Traseul nu este batut in cuie si cred ca pana ajung la Adjud o sa cam fie mult trafic si din ce am citit pe aici pe forum e ideal sa evit astfel de drumuri, deci, sunt deschis la propuneri atat pentru drumul pana la Manastirea Putna cat si drumul de intoarcere. Traseul asta as vrea sa il fac cu inca o persoana, sau poate doua insa nu stiu pe nimeni interesat si cred ca ar fi greu sa gasesc pe cineva care isi poate lua concediu in aceeasi perioada si urmareste aceleasi obiective ca si mine etc, dar sunt deschis schimbarilor daca e cazul iar daca nu voi pleca singur. Astept parerile voastre, sfaturi, indicatii etc. :)>-
  4. Desi nu este o tura in adevaratul sens al cuvantului, zona aceasta merita toata atentia, mai ales ca este cam necunoscuta. In ciuda istoriei si a potentialului geografic si turistic. Din fericire, am avut de-a face cu aceasta localitate in ultimii 4 ani. Si-o s-o tot vizitez anual. Pana sa aflu ca este cea mai nordica localitate a tarii, aveam sa fiu fermecat (pe bune) de locurile acestea. Mi-e greu sa zic exact prin ce, ca nu-i nici munte, nici prea mult deal. Insa este spectaculos, salbatic iar frumusetea meditativa (fie-mi permis acest joc de cuvinte, caci altul nu gasesc!), aparte, pe care am intalnit-o doar aici, te lasa fara grai. Privelisti de pe "holmul satului", cu Prutul. Pe malul celalalt, avem Rep. Moldova si Ucraina, invecinandu-se cu Romania: Locuri pline de istorie si frumusete, uitate insa de tinerii ce par a nu se mai intoarce, preferand calea muncii "de jos" in strainatate, fapt ce a dus rapid la imbatranirea asezarii. Am decis sa adun cateva poze, imagini si informatii despre acest superb colt de tara, in speranta ca mai trezesc cate-un pic din interesul anemic al romanilor fata de istoria si geografia Romaniei. Satul Horodistea este situat in aproprierea vaii Prutului si face parte din comuna Paltinis, casele satului fiind asezate in mare parte la DN 29A, drum ce face legatura intre Dorohoi si Radauti-Prut (punctul de trecere a frontierei cu Rep. Moldova). Asezarea principala este situata pe o culme de deal, de unde se vad raul Prut, Rep. Moldova si in stanga departe, Ucraina. Propriu-zis, exista trei sate intr-unul: Crainiceni, Horodistea si satul Nou. Denumirea "Horodistea" este forma regionala moldoveneasca a termenului gradiste (loc al unei asezari istorice - NODEX, de obicei a cetate in ruina) ."Gradistile" arheologice sunt vechile "cetati de pamant" sau alte tipuri de asezari fortificate. Termenul este de provenienta slavona ("grădișce" sau "gorodișce") si s-a pastrat in toponimia mai multor sate basarabene sub forma de "Horodiste" (alte surse afirma ca are legatura directa cu echivalentul cuvantului nord din limba slavona, horod, insa acest fapt nu este confirmat). Existenta oamenilor pe aceste locuri, este legata de perioada in care are loc migrarea slavilor in Dacia (secolul V – secolul VII, dar este doar o presupunere), tot in aceste locuri descoperindu-se si cetatea dacica Carsidava mentionata in geografia lui Ptolemeu. Pe malul Romanesc al Prutului se afla Batca, o intarire de pamant construita pentru aparare si de unde se dadea alarma in caz de pericol. Exista si in ziua de astazi, desi mai mica, din cauza Prutului ce a tot "mancat" din maluri. Deoarece la inceput de secol XX satul nu avea biserica, mosierul Gheorghe Vasescu a ctitorit biserica „Sf. Mucenic Gheorghe”, care a fost sfintita in anul 1904, icoanele fiind pictate in stil bizantin. Biserica a fost reparata prima oara in anul 1945 (cand usa pridvorului si dusumeaua au fost schimbate) iar mai recent a mai beneficiat de o renovare, evidentiindu-se picturile din interior. Satul Crainiceni, are o vechime de circa 500 de ani. Initial asezat pe valea raului Prut, denumirea satului are legatura cu acei “crainici” pe care domnitorul Stefan cel Mare i-a asezat pe dealuri inalte pentru a da de stire cand veneau tatarii. Satul a fost imprejmuit cu gard inalt, intrarea si iesirea din sat facandu-se doar pe o poarta mare. Din cauza unor alunecari masive de teren dar si ca rezultat al improprietaririi taranilor, satul s-a extins pe deal. Fara locas de cult, s-a ridicat o bisericuta cu hramul Sf. Ioan Botezatorul, situata pe o movila ceva mai inalta. Biserica, in forma sa actuala, a fost sfintita in anul 1931, avand hramul Sfanta Treime, cu ajutorul preotului paroh Aristotel Popescu si al localnicilor. Clopotnita bisericii se afla la exterior, la poarta, fiind refacuta cu ajutorul localnicilor, in anul 1984. Crainiceni s-a unit cu satul Horodistea in anul 1968. Personalitati marcante: Doxachi Hurmuzachi (1782-1857), caminar, apoi vornic, patriot roman. Cuviosul Ioan Iacob sau Sfantul Ioan Iacob de la Neamt, numit si “Hozevitul”, un mare sihastru roman din Valea Iordanului, nascut la 23 iulie 1913 si care a copilarit in acest sat Dr. ing. Stelian Bajureanu - nascut la 4 iunie 1934, consatenii spunandu-i Steluca al Madalinei. Absolvent al Institutului Politehnic din Iasi, Facultatea de Electrotehnica, autor al unui mare numar de inventii si inovatii inregistrate la O.S.I.M. si a peste saptezeci de lucrari de specialitate, unul dintre cei treisprezece membri ai Consiliului International de Cibernetica, membru fondator si secretar general al Academiei Stefan Odobleja de la Lugano-Elvetia, membru fondator al Academiei Internationale de Stiinte de la San Marino, membru asociat in Consiliul Stiintific al Asociatiei Internationale de Cibernetica de la Namur-Belgia, participant cu lucrari la peste 10 Congrese Nationale de Cibernetica, 23 de seminarii, 17 Sesiuni ale Academiei Romaniei si 11 Congrese Internationale de Cibernetica etc. Pictor, participant la numeroase expozitii nationale si internationale cu lucrari in colectii din Romania, Italia, Israel, Germania, Belgia, Olanda, Franta, Statele Unite ale Americii, Spania etc. Pictorul Marcel Chitac, nascut la 8 mai 1953 Locuri de interes / vizitat: Barajul de pe raul Prut (doar cu acceptul Politiei de Frontiera), pe raul Prut se poate si pescui. Casa memoriala a Sfantului Ioan Iacob de la Neamt -> Date de contact (pentru vizitare): muzeograf Balahura Gabriela-Doina, telefon 0747 04 1562 Biserica satului Horodistea, cu frumoasele picturi Holmul satului, de unde se poate admira o frumoasa panorama a vaii Prutului si Rep. Moldova. Batca, punctul de observatie de langa raul Prut. Biserica veche de lemn din satul Slobozia, construita la 1869. O localitate/asezare mai deosebita - Ivancauti, se afla la 7 km. de satul Horodistea, localitate din Romania ce se invecineaza cu doua tari: Republica Moldova si Ucraina. In apropierea comunei Paltinis se afla o padure care adaposteste patru stejari de pe timpul lui Stefan cel Mare (din spusele oamenilor). Bineinteles, nu pot ignora aspectul sportiv al locatiei. Desi la prima vedere pare un teren destul de plat, este de fapt valurit. Calitatea asfaltului de pe DN29A nu este prea buna, asa ca nu l-as recomanda pentru cursieristi. Insa, petru amatorii de ture MTB / cicloturism in zone salbatice, merita. Puteti include aceasta locatie in planul unei ture mai ample prin judetul Botosani (niste baieti au organizat un astfel de tur in 2013 - schita Bikemap) sau o puteti vizita ca atare. Nici cu alergarea nu mi-ar fi rusine, caci potecile si multitudinea de drumuri forestiere ("de tara") sunt numai bune pentru amatorii de alergari in natura. Veti gasi oameni primitori si linistiti. Pentru vizitarea zonei Prutului, ar fi bine sa va inregistrati la postul Politiei de Frontiera (intrebati in zona) pentru a evita eventualele legitimari de rutina. Totodata, incercati sa nu campati chiar pe malul raului, caci mistretii isi fac de cap noaptea in acea zona. Sper ca aceste informatii sa fie utile si sa aduca un plus de cunostinte celor ce le parcurg.
  5. Status dupa aproape 1500 de kilometri si 19 zile, toate bune si frumoase mai putin vremea care a fost dezamagitor de ploioasa in prima parte a lui martie, din 19 zile abia 3 fiind cu soare. De la atata ploaie o sa trebuiasca sa schimb sabotii mai devreme cat planuiam si nici lantul nu are viata prea lunga, cu tot cu chainglider cu tot. O sa incerc sa pun si sa aranjeze in urmatoarea perioada si cateva postari si pe forum. Deocamdata postarea despre plecare: Pe masura ce s-a apropiat ziua plecarii timpul a parut ca se contracta si nu putine au fost momentele in care nu eram deloc sigur daca voi reusi sa rezolv toate lucrurile pe care voiam sa le rezolv la timp. Astfel incat lista cu lucruri ce trebuie facute, s-a lista lunga s-a scurtat in lista cu lucruri ce trebuie facute neaparat inainte de plecare urmata de inca o scurtare la lista de lucruri critice. Totul a culminat cu ziau de vineri, in care m-am impartit intre rezolvat o lista destul de lunga de lucruri si petrecut timp cu parintii si cu Mihaela. Punctul culminant a fost in schimb probabil momentul in care am luat de la Decathlon cateva piese de echipament esentiale pentru a putea pleca, respectiv cortul, incaltamintea si o pufoaica usoara, la ora 7:30 in seara de dinainte de a pleca. Dupa care o ultima masa de seara impreuna cu parintii, socrii si cu Mihaela urmata de definitivarea bagajelor care s-a terminat seara la 23:30. La un moment dat am renuntat sa le mai organizez, si pur si simplu le-am aruncat in cob-uri in speranta ca voi avea mai mult timp pe drum pentru a vedea ce si unde va sta. Si dupa o noapte scurta vine si marea dimineata, cu o burnita neanuntata si cu atmosfera bacoviana numai buna de inecat corabiile. Mai montez pe ultima suta de metri un suport de bidon, fac un dus rapid si facand pe pace-bycicle pentru parintii mei fac drumul de la usa blocului pana in Tineretului. De ce am ales in Tineretului? Poate pentru ca aici am muncit aproape 6 ani de zile, poate ca era oarecum pe directia prin care urma sa iesim, poate pe de o parte pentru ca ar fi fost un loc de plecare ca si oricare altul. E greu de spus ce a fost in mintea si in inima mea in momentul in care am facut drumul pana acolo. Un amestec de entuziasm cu teama de a nu fi uitat ceva important. Si un ciclocomputer prost calibrat, care imi arata ca merg cu 10km/h cand eu aveam probabil de doua ori pe atat. La Tineretului prietenii incep sa apara unul cate unul, si chiar ma bucur pentru fiecare mana pe care am strans-o acolo. Pe multi ii stiu de ani buni de zile iar altora cred ca le-a placut mult ideea unei calatorii lungi pe bicicleta cert e ca s-au strans suprinzator de multi oameni pentru o plecare destul de matina intr-o sambata dimineata. Multumesc inca odata. Si dupa o jumatate de ora de glume, planuri, poze si chiar un mic interviu pentru o televiziune care habar nu aveam ca o sa fie acolo si dupa despartirea de parintii ne urcam pe bicicleta si ne asternem la drum. Spun “ne” pentru ca in prima zi de pedalat am avut o mica echipa de insotitori care au facut plecarea putin mai usoara. Si din nou le multumesc pentru asta. Primii kilometri la iesirea din Bucuresti in schimb sunt foarte uzi si murdari mai ales ca multi dintre oameni nu si-au gasit la timp aparatorile de noroi pentru ploaia neauntata. Pe masura ce ne departam de Bucuresti si de drumurile principale asfaltul se zvanta si cum se mai si incalzeste pedalatul incepe sa devina din nou o placere. Cerul in schimb a ramas plumburiu si bacovian pana la sfarstiul zilei, un cer complet nefotogenic care face sa dispara orice urma de contrast din poze. Din Comana urmeaza o mica bucata pe drumuri mai rupte, in schimb in momentul in care ajungem pe national intindem velele si cu un vant prielnic ajungem pe la 15:30 in Giurgiu, de unde ne facem si cumparaturile pentru masa de seara. Trecem si podul prieteniei si nu reusesc sa impresionez din pacate vamesul bulgar cu viza de Kyrgystan. In minte jucase deja urmator dialog: - Si, pana unde mergeti? - Pai pana aici aproape, pana in Kyrgystan. - Pana unde?! - Pana in Kyrgystan, vedeti ca e si viza pe pasaport. Realitatea a fost in schimb formata din cateva cuvinte balmajite in bulgara si un semn de a trece mai departe. Prin Ruse trecem prin parc si prin centru pentru a schimba ceva bani si pentru a cauta un operator de telefonie mobila pentru o cartela de bulgaria. Daca primul punct a fost simplu la al doilea mi-am dat seama ca o sa fie interactiv prin Bulgaria cu engleza, dar am aflat prin metode de comunicare mono-silabice ca Vodafone e Mtel in Bulgaria si ca toate magazinele sunt cam inchise la ora asta. Nu-i nimic, sper sa rezolv in urmatorul oras mare luni dimineata. Ultimii 15 kilometri pana in Basarbovo ii facem pe intuneric si cu ocazia asta imi amintesc ca nu-mi place de nici o culoare sa merg noaptea. In schimb acum stim ca ne asteapta locul de cort de langa falezele de catarat, unde ajungem dupa un deal redutabil pe care nu l-am observat pana acum cand veneam aici la catarat pe bicicleta. A urmat o ultima seara cu prietenii si o ultima noapte cu Mihaela inainte de cele 9 luni de calatorie. Datele zilei: Distanta: 110km. Diferenta de nivel: 200m. Moral: 9. Peisaj/Obiective: 6. Prietenii stransi inainte de plecare. Pinguin bulbucat. La poze. La kilometrul 0. Plutonul care m-a insotit. Fara aparatori, rastignit. Nu trebuie sa mergi departe pentru a da de locuri mai salbatice. Suspendat. Catre comana. Pe camp. Masa campeneasca.
  6. O mare parte din frumusetea unei expeditii pe bicicleta, e ca poti sa o incepi chiar de la usa casei tale, si in general se incheie in acelasi loc din care a inceput. Si totusi in lumea grabita in care traim acum, timpul necesar pentru o asemenea experienta e un impediment, astfel incat alegem sa scurtcircuitam lucrurile, si in felul acesta si experienta, cu ajutorul masinii, al trenului sau al avionului. Imi imaginez de pe acum momentul in care voi pleca de acasa, cu 9 luni in fata mea si cu o lume intreaga de explorat in fata. Drumul matasii Inainte de drumul matasii, va trebui sa traversez Bulgaria si Turcia, calatorind spre sud-est catre Iran si catre primavara. Caci pentru a avea timp pentru intreaga expeditie voi porni la jumatatea lui Februarie, cu o prima parte a calatoriei care va fi destul de infrigurata. Sper sa gasesc primavara undeva intre Turcia si Iran, si de aici sa continui mai departe pe drumul matasii, prin amestecul de culturi si natii care pot fi intalnite si astazi de-a lungul lui. Pe cat posibil voi incerca sa folosesc cat mai mult drumurile laturalnice si mai putin umblate, si voi incerca sa documentez calatoria prin fotografii si prin jurnale. Drumetia pana in tabara de baza Dupa calatoria de 7000 de kilometri prin Asia centrala, ar trebui sa ajung la poalele muntilor Tian Shan, la granita dintre Kyrgistan si China. De aici incepe partea a doua a expeditiei, o drumetie de 2 saptamani si 60 de kilometri pe unul din cei mai lungi ghetari din lume pana in tabara de baza a Khan Tengri-ului, unde sper sa ajunga si echipentul de alpinism pe care il voi trimite din tara. Muntele Stapanul Spiritelor, sau Khan Tengri, e piramida de 7000 de metri de stanca si gheta, si discutabil unul din cele mai estetice varfuri din lume. Si e in acelasi timp si un tel perfect pentru o calatorie atat de lunga, cel putin pentru cineva care e pasionat si de alpinism si de bicicleta. Si mai e si frumusetea de a ajunge pe un astfel de varf, plecand din Romania, doar prin forta propriilor picioare. In acelasi timp nu pot decat sa sper ca voi avea parte de conditii bune pe munte, de vreme buna si de sanatate. Intoacerea la casa pe doua roti Dupa munte, calatoria nu e decat la jumatate, si urmeaza drumul spre casa, in primul rand cu trimiterea echipamentului de alpinism inapoi in tara. Dupa acesta urmeaza drumetia pe ghetarul Inylchek, cu speranta ca voi gasi bicicleta si tot echipamentul de cicloturism in locul in care le voi lasa. Nesfarsitele stepe Ruta inapoi catre Romania va trece prin stepele nesfarsite ale Kazakhstanului si ale Rusei, intrecandu-ma cu toamna si mai tarziu cu iarna pe drumul catre casa. Si chiar daca pot parea pustii si nespectaculoase, eu cred ca e o frumusete aparte si in stepe, o frumusete pe care o simtim atunci cand ochii pot sa hoinareasca in voie pe intinderile nemarginite. Poate ca frumusetea aceasta e ingropata undeva adanc in subconstientul indo-european, si atunci cand Mongolia e prea departe pentru cele 9 luni pe care le am la dispozitie, va trebui sa ma multumesc cu ce e mai aproape de noi. Dupa marea Caspica, in functie de timpul ramas voi incerca sa merg prin nordul Caucazului si de-a lungul tarmului de nord al Marii Negre, pana inapoi in Romania. Intoarcerea acasa Daca ar fi sa fac un exercitiu de imaginatie, sunt trei momente care imi vine acum un minte. Unul e momentul plecarii, atunci cand stii ca ai 9 luni in fata, cel de-a doilea e pe undeva pe la jumatatea calatoriei, pe drumul matasii pierdut in mijlocul pustietatii pe undeva prin Asia Centrala, iar ultimul e momentul intoarcerii acasa, la toate lucrurile familiare, la muntii si la oamenii care imi sunt dragi. Si fiecare dintre momente are propria frumusete, dar nu pot exista unul fara de celalalt. Cam aceasta ar fi descrierea putin mai poetica a calatoriei pe care o voi intreprinde anul care urmeaza. Detaliile mai pragmatice ale muncii de organizare o sa incerc sa le detaliez pe masura ce ma lovesc de ele si pe masura ce le rezolv. Nu am sa fac un site separat pentru expeditie, pe de o parte pentru ca nu e nici prima, si mai mult ca sigur nu va nici ultima, si dupa parerea mea e mult mai bine sa ai toate informatiile la un singur loc. Astfel incat voi incerca sa pun update-uri pe blog si aici pe masura ce inaintez cu planificarea. Tot legat de calatorie, am inscris-o intr-un concurs de proiecte initiat de oamenii de la rexona, astfel incat daca vi se pare interesant si daca vreti sa o sustineti, o puteti vota aici.
  7. Am fost prin Moldova, timp de 10 zile, cu bicicleta, singur. http://www.bikemap.net/route/1813124 Ziua 1 Straoane – Manastirea Bujoreni 121 km Punctul de plecare a fost de la mine de la tara. Se anuntau 3 zile de caldura (cod galben), motiv pentru care m-am pornit devreme, la 6:30. La ora asta erau deja 24 de grade, iar zona era de deal. Prima coborare si prima urcare din nenumaratele din aceasta prima zi. Pana la Paunesti a fost placut. Eram si odihnit si cu mare pofta de pedalat. Am oprit si pentru un strugure de dimineata (de vin, ca altul n-am gasit). Din Adjud pana aproape de Barlad a fost teroare: deal-vale in continuu, fara plat, vant puternic din fata si din lateral, masini de tonaj carand bitum incins (multe), pentru vreo mare asfaltare, caldura mare asezonata cu praf din cand in cand. Saracie mare din punctul meu de vedere: n-am reusit sa gasesc la vreun magazin satesc vreo piersica sau alt fruct cu zeama. In conditiile astea am oprit la poroambe: Siretul in dreptul Adjudului, dupa o vara secetoasa: In Podu Turcului lumea era nervoasa intr-un magazin: injura de mama focului. Am reusit sa gasesc 4 rosii cu 70 de bani si asa am avut cu ce sa mananc branza de acasa. Inca un deal de urcat: Pe varful unui deal, pe un vant asa puternic de mi-a zburat din mana o bancnota (am gasit-o pana la urma intr-un lan de porumb) am ‘baut’ primul pepene, unul din cei mai gustosi din toata plimbarea. Nenea care-l vindea: Avea chef de vorba, iar la plecare a vrut sa-mi dea un pepene galben, dar n-am vrut sa mai car si de el. Barladul n-are centura si tot traficul greu il traverseaza. Cu toate astea mi-a placut centrul, nu foarte mare. Un parculet, muzeul Vasile Parvan, un observator astronomic si o inghetata la fix. Aici am aflat si de Man. Bujoreni, stiuta ca primind drumeti. Cerul a inceput sa se acopere si nu ma grabeam pentru ca nu mai era mult pana la manastire. Intr-un sat un copil pe bicicleta a avut un mod original sa-mi ceara bani: “ma puteti imprumuta cu 1 leu?”. Nu puteai sa nu-i dai. M-a prins furtuna (cu tot tacamul) exact cand am parasit soseaua spre destinatia acestei zile. Era un drum impadurit. Din fericire n-a plouat foarte tare. M-au cazat intr-un pod in care era o caldura de nu puteai sta (se incinse tabla batuta de soare). M-au asezat la o masa imbelsugata. Apoi m-au pus la treaba: de curatat un lighean de vinete coapte. Tot de aici am cumparat ghidul manastirilor si schiturilor din Romania care urma sa-mi fie de ajutor pentru restul calatoriei.