Search the Community

Showing results for tags 'munte'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Ranndonneuri în România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros si Gravel
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Touring, City, Cross, Electrice
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Joined

  • Start

    End


Group


Localitate


Biciclete


Ocupaţie


Arii de interes

Found 2 results

  1. Salutare tuturor! E vreme bună de când nu am mai apucat să scriu pe aici, pauza mea datorându-se, pe scurt, extinderii familiei și înghesuirea tuturor obligațiilor profesionale și personale. De data asta, chiar am început să simțim că recâștigăm teren, iar băiatul nostru cel mare (4+ ani) e deja fan înrăit al trenurilor și drumețiilor. Frățiorul lui încă e purtat precum un rucsac prin toate escapadele, dar prinde gustul din mers și vrea să-l copieze pe fratele cel mare. Cu toate acestea, nu ar strica să mai găsim alți părinți cu copii dornici de mișcare-n natură, departe de ecranele telefoanelor și/sau tabletelor. Observarea naturii, participarea la discuții și jocuri „analogice/offline” în aer de munte nu cred că are cum să dăuneze unor copii în plină formare. Drept urmare, m-am gândit să deschid acest topic. Poate mai este cineva pe aici care dorește ceva similar și nu știe pe unde să caute. Voi posta aici orice intenție/plan de tură pe care-l avem (data, ora, transport, traseul propus, etc.), iar odată înfăptuită ieșirea, măcar un jurnal al turei respective. Mersul cu copiii pe munte e un pic diferit, în sensul că trebuie să iei timpi mult mai generoși, să nu ataci trasee dificile când cei mici sunt încă..mici, iar ca părinte să fii pregătit cu de toate: sandvișuri, ceai (dacă e frig), apă, RĂBDARE, planșe de colorat/labirinturi/etc., 1-2 cărți de citit pentru tren, șamd. Regula ar fi să nu folosim telefoane absolut deloc pe parcursul ieșirii și în tren. E un execițiu prielnic pentru părinți și copii deopotrivă. În caz că n-am nimerit secțiunea, rog un moderator să mă ajute prin mutarea acestui topic în zona potrivită. Până una-alta, numai bine!
  2. Știți cum e când te bucuri că dai jos câteva kilograme (din multele pe care le-ai adunat de-a lungul unui an ticsit cu obligații casnice și profesionale, cumulate cu un program haotic), fiind convins că nu te mai atingi de dulciuri niciodată? Nici eu, motiv pentru care fix în ziua de dinaintea plecării m-am pus pe făcut un castron cu salam de biscuiți (găsisem multe resturi prin casă, aveam rahat, nuci, unt, stafide și cacao, așa că...): Dar nu despre rețete diabetice vreau să vă povestesc azi, ci despre o drumeție montană făcută împreună cu 5 copii având vârste cuprinse între 1 și 9 ani (mă rog, 4 dintre ei au mers pe picioarele lor, având mai mult de 4 ani ). În urma unor discuții rapide cu părinții lor (prieteni vechi de-ai noștri și foști colegi), ne-am mobilizat 5 adulți și ceata de 5 descrisă anterior. Unii au venit cu mașina (nemaigăsind bilete disponibile în seara de dinainte), restul cu trenul. Cert e că ne-am găsit în gara Azuga, pe la 9:50 AM. Pădurea se prezenta foarte interesant, cu o linie clară de delimitare între zona atinsă de zăpadă sau chiciură și restul (cumva am ratat cu toții să pozăm treaba asta). Fără a pierde prea mult vremea, ne-am pus în mișcare. Ieșind în DN1, traversăm și mergem înspre Predeal, pe trotuarul semi-dezafectat de pe margine, preț de vreo 100 de metri. Apoi intrarea în traseul Azuga - Clăbucetul Taurului - Cabana Gârbova - Pârtia Clăbucet - Predeal, marcat cu Triunghi Albastru. Traseul este din start atractiv pentru copii, ei bucurându-se că văd zăpadă pentru prima oară în acest sezon. Țopăială ocazională, mângâiat de brăduți și chinuiala de-a face bulgări mici. Pe măsură ce urcăm, zgomotul anvelopelor ce biciuiesc asfaltul de pe DN1 lasă loc liniștii ocazional întrerupte de suava goarnă a câte unui tren ce gonește prin vale. Urcușul pe acest traseul este „în trepte”, adică urci pieptiș vreme de câteva sute de metri, apoi mergi lin. Și tot așa, până ajungi într-o zonă superbă cu brazi înalți printre care linia traseului răzbate spre partea mai greuță a drumului. Ultima oară am parcurs această potecă împreună cu soția, pe 24 decembrie 2016, când Filip (băiatul nostru cel mare ce pășește acum cu încredere în fața mea, folosindu-se de un băț de trekking) era doar un punctuleț abia vizibil pe ecograf. Atunci am avut parte de zăpadă multă și frig, iar înaintarea nu a fost problematică pentru noi. Acum, pe măsură ce soarele se ridică pe cer, temperaturile cresc peste 0 grade Celsius și se simte noroi sub stratul subțirel de zăpadă. Nimic prea dificil, dar pentru copii este oricum un efort mare. Paul și Andra (cei mai mari din grup, 9 și 7 ani) avansează cot la cot cu Nico (soția mea), ea la rându-i cărându-l pe Radu (frățiorul lui Filip) într-un sistem dedicat de purtat mini-plozi (cu „montare” pe față). David și Filip urcă în ritmul lor. Pe parcurs, ne mai răsfirăm nițel, dar momentele de regrupare apar regulat. Ultima parte a urcării a fost cea mai dificilă pentru mini-oameni, căci le obosiseră nițel picioarele (ceea ce e perfect normal la vârsta lor - nici nouă nu ne era tot timpul ușor), dar cu încurajări, hopuri și strâns din dinți, iată-ne la baza vârfului Clăbucetul Taurului. Au trecut 3 ore de când am plecat din Gară, mergând 3.7 km în urcare până la altitudinea aproximativă de 1460 m. Cerul a fost de-un albastru curat, soarele urmând a ne însoți până la finele traseului. Nu i-am mai împins încă 20 de minute până în vârf efectiv (noi, ăștia mari, băleam la belvederea de acolo, dar ne mulțumim cu orice), căci riscam un scandal generat de oboseală. În schimb, după nicaiva consultări, ne-am dat seama că nu era o idee bună să coborâm pe unde tocmai urcasem (s-ar fi lăsat cu căzături multe și eventuale răni), drept urmare am decis să mai mergem 30 de minute spre cabana Gârbova unde aveam a poposi pentru ceaiuri și vin fiert (mai ales pentru ăl mic, de 1 an și..tare cred că i-ar fi plăcut...). Apoi, spre Predeal. Moralul cetei a crescut subit și au început să meargă pe potecă în pas alert, dorind să fie ei primii. Priveliștile ne încântau oricum, zăpada era deja ca-n povești, scârțâind sub bocanci la fiecare pas. Hop, hop, ajungem la Gârbova. Salutăm Cerberii pașnici și blănoși din fața cabanei și ne oprim în sala de mese. Preț de 20 de minute, alte sandvișuri, gustări și câte-un ceai cald sau un vin fiert fierbinte (băut în grabă). Mai aveam cam 40-45 de minute ce mers până la telescaun, iar când cei mici au văzut că au iar de urcat odată ce-au ieșit din cabană, au continuat cu entuziasm redus (la care a contribuit și moleșeala firească). Noroc că le-am zis de telescaun și că nu mai avem mult, moment în care frunțile s-au descrețit din nou. Am fost acompaniați de o „cățelușă” albă, de sorginte ciobănească, până la telescaun. Acolo, eu unul aveam o dilemă: era prima oară în telescaun pentru Nico și Filip, iar eventualele reacții erau imprevizibile. Nici eu nu sunt mare fan, dar bănuiam la ce să mă aștept. Am pozat în stoici veritabili și ne-am suit. Evident, după 1-2 minute de acomodare, s-a dovedit a fi un moment frumos și memorabil pentru toată lumea. Priveliștea către Postăvaru, Piatra Mare și Predeal a meritat din plin, încununând cu brio efortul inițiatic depus de cei mici pe parcursul a 6.9 km cu 670 m urcați (măsurați de Garminul meu din Gara Azuga și până la telescaun - probabil cu o mică abatere). A urmat un mers agale către gara din Predeal, unde am intrat la căldurică. Am servit pufuleți, bombonele, sandvișuri și ceaiuri, iar gândul la Moș Nicolae era omniprezent. La 16:20 a sosit Softrans-ul. Singurele bilete pe care le-am mai putut cumpăra vineri seară au fost 2 locuri. Am hotărât să ne urcăm așa, cu toții, urmând a ne orienta după locuri prin tren. Mihaela, Paul și Andra au coborât în Azuga pentru a se întoarce la mașina lor. Restul, am continuat până la București. Am avut noroc să găsim libere niște scaune cu o măsuță, perfecte pentru David și Filip care s-au apucat de colorat, jucat „spânzurătoarea” și rezolvat labirinturi (Apropo: dacă e careva interesat să-și genereze felurite labirinturi, de la complexe la triviale, să arunce un ochi pe www.mazegenerator.net - este gratuit și, prin experimentare, te prinzi repede ce parametri poți modifica; cele generate pot fi exporate în format PDF, numai bune de scos la imprimantă). La acest aspect, orice motor de căutare vă ajută dacă dați o căutare de genul „obiect_de_interes sketch”, unde „obiect de interes” poate fi înlocuit cu chestii de genul: train, tree, mountain, cat, house, etc.. Și cam aia a fost. Excursia a luat sfârșit acasă, după o baie caldă. Apoi am făcut o oală de floricele („old-school”, cu porumb, ulei și sare) și am pregătit ghetuțele pentru Moș. „Ză end” și-o așteptăm pe următoarea. P.S: Per ansamblu, este un traseu foarte bun pentru „rodat” copiii pe munte, indiferent de anotimp. Lor le-a plăcut, nouă și mai mult. P.P.S.: Legat de echipament, pantaloni de iarnă, polar și colanți + bocanci de 3 sezoane, toate de la raionul de drumeții din Decathlon. Sunt mai mult decât decente. Cine dorește, un băț de trekking sau un băț din pădure :). Chiar dacă la o primă vedere poate părea exagerat/prea mult pentru un copil, țineți minte că nu vreți să umblați pe frig cu un copil ce a transpirat și are hainele ude pe piele ori șosete ude și înghețate. Urmările pot fi destul de grave, așa că-i bine să previi. Mai mult decât atât, cei mici se vor simți mai responsabilizați cumva, plus că vor vedea că „au haine de munte ca oamenii ăia mari”.