Search the Community

Showing results for tags 'pietrele muierilor'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Ranndonneuri în România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
    • Ajutor! Am o întrebare
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Joined

  • Start

    End


Group


Localitate


Biciclete


Ocupaţie


Arii de interes

Found 1 result

  1. a_mic

    Privind in urma, mi-e greu sa spun daca am trait toate acestea, sau doar am visat... O vara ploioasa ce ne-a tinut kilometrajele jos, insa foarte sus cu planificarile. Am ratat multe din cauza vremii, dar excursia planuita cu cativa dragi prieteni am hotarat ca nu se va amana indiferent de prognozele meteo. Manastirile ne-au atras ca un magnet si, alaturi de ele, peisajele de poveste pe care aveam sa le intalnim. Prevazatori din fire, cu cazarile asigurate, nu am uitat sa ne strecuram in cele bagaje si doua perechi de carti de joc: in caz de Doamne fer'... Excursia noastra a debutat foarte bine, cu o singura exceptie petrecuta in a 3-a zi: un melanj de palinca, caldura si mancare multa a facut ca unii dintre noi sa devina indisponibili pentru o zi. Cum ma simteam in forma, printre putinii dealtfel, am hotarat cu bunul meu prieten @@Traveller o iesire mai de dimineata, pe un drum ce-l ochisem in precedentele iesiri: de la Sucevita, pe un forestier, catre Pietrele Muierilor. Zis si facut: la ora 7 imi beam ness-ul in aerul proaspat al diminetii pe treptele pensiunii asteptandu-mi distinsul companion. Aproape de ora 8 se iteste si el, putin cam ciufulit si cu acea fata de om chinuit de nesomn. Ii venise si lui randul, mai spre sfarsit, culminand cu o noapte foarte lunga si grea. Era clar ca voi pleca singur. Asa ca, cu rucsacul in spate si bocancii in picioare, iau drumul catre est, spre Marginea. Chiar la intrarea in localitatea Marginea, se desface catre dreapta drumul forestier. Vremea e placuta, iar caldura inca departe. Un vanticel usurel imi da ghes in prima urcare pe "forestierul betonat": Drumul foarte bun se adanceste in munte, plin de promisiuni: Placut surprins de calitatea acestuia, incep urcarea usurel. Nu apuc insa sa merg doi kilometri si un caine lup, recunosc - impresionant, imi taie calea maraind amenintator. Opresc si-i caut stapanul din priviri. Pustiu insa... Descalec si incep negocierile. Imi scot ochelarii si casca si ma asez pe vine, chemandu-l cu blandete. Dupa cateva zeci de secunde de evaluare, se apropie de mine ranjindu-si dintii. Imi scot o manusa si i-o arunc incet intre noi. Se apropie, o miroase si o inhata. M-am si gandit ca am ramas fara de ea. Apoi, cu manusa intre dinti continua sa se apropie. Ii spun "las-o jos!" si... o lasa. Prinzand curaj, ii spun "bravo" si ma apropii de el cu mana goala usor intinsa. Zbarlit tot, sta nemiscat pana ii pun mana in ceafa scarpinandu-l incetisor si spunand incontinuu "bravo". Se relaxeaza si... devenim prieteni. Imi recuperez manusa si-i sesizez licarul de joaca din ochi. Risc si i-o mai arunc o data, de data asta mai departe. Fuge dupa ea si mi-o aduce. In sfarsit, negocierile au dat roade, asa ca, ma reechipez si, dupa un ultim scarpinat pe ceafa, plec usurel pe langa bicicleta. Odata indepartat, incalec si pornesc din nou la drum, lasandu-mi proaspatul prieten in urma. In departare, o rulota ce strajuia ocolul unei stane: Dupa aproape 6 km de "forestier", betonul se termina si calea imi este obturata de o bariera. S-au scurs cam 12 km pana aici: Despre povestea primilor 250 de km, aceasta va veni intr-un reportaj comun al participantilor, reportaj ce se afla deocamdata abia in faza de agregare a celor peste 2000 de fotografii. Va veni si vremea lui... Revenind insa la tura solitara, in fata se desfac doua drumuri, eu urmand sa continui pe cel din dreapta: Un drum excelent, ce promite un acces usor catre obiectivul de azi. Vise, taica, vise... Deocamdata insa, drumul e o incantare, iar panoul informativ ma incunostiinteaza ca voi urma marcajul punct galben (PG) Dupa ceva mai bine de 4 kilometri, inca foarte bucuros de drum, ma intalnesc cu prima schiza a zilei: un "V" pe ale carui ambe ramuri este prezent marcajul: Opresc nedumerit. Scot harta, dar nu devin mai stiutor: pe harta nu apare "V"-ul. Din fericire, mai am un as in maneca: busola. Ma intorc cateva sute de metri si incep sa apreciez directia de mers. Constat ca drumul ma duce usor spre stanga, iar Pietrele sunt undeva mai la vest. Asta ar insemna sa pornesc catre dreapta. Nici astazi nu stiu daca am procedat bine si daca am ales corect drumul, insa m-am decis. Drumul de data asta mai forestier decat cel lasat in urma, urca cu mai mult curaj, strajuit fiind de stejari si paltini, pana la un canton forestier, unde din nou se bifurca: Tin marcajul catre dreapta. Desi tablita imi spune ca merg bine, continuarea drumului ma face sa ma indoiesc pana astazi de corectitudinea deciziei luate. Drumul urca in continuare prin padure si hotarasc o pauza pentru glucoza, suc si o sedinta de fotat. Ceea ce urmeaza este singura fotografie realizata in acel loc iar motivul este ca, undeva mai la stanga, desisul s-a desfacut si am ramas impietrit: cam la 30 de metri de mine, ceva mai sus, capul mosului Martin continuat cu un trup pe masura, s-a intors catre mine. Inca mai mestecam la glucoza cand ochii ni s-au intalnit. Am ramas secunde bune intepenit, singura miscare fiind din glota: am inghitit restul de glucoza nemestecata, simtind cum ma racaie pe gat. Primul gand a fost sa fug inapoi, catre vale. M-am stapanit insa. Creierul imi lucra febril, iar animalul statea si se uita curios la mine. Am hotarat apoi sa-mi continui drumul foarte incet catre in sus, pastrandu-l in campul vizual. Faceam pasi mici si rari pe langa bicicleta, atent fiind si sa nu se bataie prea tare aparatul de fotografiat atarnat de curelusa de ghidon, pe care nu indrazneam sa-l scot si sa-l ascund in buzunarul de la spate: prea multe miscari... Fiecare pas insemna parca o vesnicie si, dupa o lunga perioada de timp, cred ca am parcurs abia vreo 15 metri, suficienti insa ca aparitia sa-mi ramana usor in urma in dreapta spate. Acum eram impartit intre dorinta de a privi pe unde calc si cea de a nu-l scapa pe mos din ochi. Miscam din cap cu incetinitorul, penduland intre inainte si dreapta spate, miscand usor un picior dupa celalalt. Am avansat asa inca cateva zeci de metri pana cand a disparut din campul meu vizual. Atunci m-am oprit si m-am intors catre locul in care se afla, desfacandu-mi fluierul de la rucsac si incepand sa cant incetisor. Apoi, fluierul in gura, si un suierat ascutit a spart linistea padurii. Am continuat sa cant si sa fluier inca cateva minute, reluandu-mi apoi marsul pe langa trotineta spre in sus. Dupa aproape o jumatate de kilometru, am indraznit sa ma sui din nou in sa, continuand cu lalaiala mea si aruncand ocheade dese in spate. Din fericire, nimeni nu era in urma mea. In continuare, mai sigur de mine, dar si dornic sa pun o distanta cat mai mare cu putinta intre noi, am accelerat cat ma tineau picioarele si plamanii la deal, alergand cu gafaieli si lalaieli mai bine de 10 minute, pana cand mi s-a terminat gazul si am hotarat sa iau o pauza. Am mai inghitit in graba ceva suc si am mestecat glucoza, reluand urcusul cu mai mult calm de data asta, desi inca simteam furnicaturi in tot corpul. In fine, dupa inca o bucata de drum, forestierul se sfarseste intr-un fel de poienita, iar indicatorul isi face inca o data aparitia, trimitandu-ma catre o valcea aflata in dreapta cararii As merge pe drum in sus, dar indicatorul nu ma lasa si ma trimite sa cobor o rapa pana in vadul unui rau, cararea urcand apoi abrupt prin padure. Un "semn" pe drum: Pe urcusul salbatec de dupa rau, impingand cu transpiratia in ochi la trotineta, intalnesc o vietuitoare din regnul taratoarelor pe care nu am recunoscut-o. Parea a fi un vierme mare de padure: VA URMA