Search the Community

Hai noroc la toată lumea. Înainte de orice, trebuie să îi multumesc lui @majikstone. În primul rând pentru ajutorul pe care mi l-a acordat înainte de a pleca în tură, care a constat în răspunsuri clare şi concrete la toate nedumeririle pe care le aveam, de la transportul bicicletei cu trenul până la condiţiile de campare din Franţa. Recunosc cinsit că uneori l-am stresat cu întrebări de-a dreptul tâmpite, cum ar fi dacă în campingurile franţuzeşti apa este potabilă, însă omu’ mi-a răspuns clar şi concret şi la astfel de întrebări. În al doilea rând trebuie să îi multumesc pentru seară agreabilă pe care am petrecut-o la Paris, pe malul Senei, el cu bere, io cu cidru. De asemenea, trebuie să îi mulţumesc şi lui @diorgulescu. Din poveştile lui de tură am văzut că se poate merge foarte bine cu cortul şi că se poate renunţa fără niciun fel de problemă la cazările în pensiuni / hoteluri rezervate în prealabil. N-am nicio intenţie de a-l flata pe om, însă poveştile lui de tură au fost impulsul necesar pentru a trece la nivelul următor, adică de a merge într-o tură mai lungă cu cortul. Revenind la tura în Normandia, după cum se poate vedea parţial şi din TAG-uri, subiectul principal a fost Debarcarea aliată din iunie 1944. Totul a plecat de la cartea “Ziua cea mai lungă” a lui Cornelius Ryan, adică asta. Primă dată am citit acestă carte acum vreo 25 de ani, când aveam vreo 15 ani. De atunci mi-am dorit să ajung în Normandia şi să văd cat mai mult din ce a însemnat Debarcarea. Prima data am ajuns in primăvara lui 2008 în Normandia, însă doar o zi, pe fugă, cu o maşină închiriată. Mi-a plăcut mult ce am văzut atunci, însă a rămas regretul că n-am putut sta mai mult şi că tot ce am văzut a fost cam pe fugă, în ideea de atunci (acum am renunţat) de a vedea cât mai multe. În plus, în 2008 nu făcusem prea multe ture cu bicicleta, însă deja începusem să am ochiul format pentru cicloturism şi să fiu atent la unele detalii cum ar fi înclinaţia drumului, zonele cu umbră, calitatea asfaltului şi a semnalizării drumului, etc. Altfel spus, din primăvara lui 2008, de la volanul unei maşini închiriate, mă gândeam cât de frumos ar fi să pot avea măcar o săptămăna la dispoziţie pentru o tură cu bicicleta prin Normandia. Apoi anii au trecut, m-am tot gândit, documentat şi am tot plănuit o tură cu bicicleta în Normandia şi până la urmă anul asta s-a întâmplat. Aşadar, împreună cu prietena, în dimineaţa zilei de 10.06.2017 am decolat de la Bucureşti, direcţia Franţa. Că m-am organizat expemplar şi de data asta acum nu mai contează. În noapte de dinaintea plecării n-am reuşit să dorm deloc şi abia am reuşit să pregătesc cele două biciclete pentru transportul cu avionul, plus celelalte bagaje. La fel, nici nu mai contează că unele chestii importante le-am uitat acasă. Data viitoare mă apuc cu o lună de zile înainte de plecare de făcut bagajele, poate aşa reuşesc să nu mai plec cu morcovu-n cur. Zborul Bucureşti – Beauvais – Bucureşti, operat de Blue Air a costat aproximativ 560 Euro (2 persoane, 2 bagaje de cală şi 2 biciclete), bilete cumpărate la sfărşitul lui februarie 2017. Cei de la Tarom mi s-au părut foarte nesimţiti cu tariful de 100 (una sută) euro / segment de zbor / bicicletă. Când am luat biletele la Blue Air, la Tarom preţul era undeva pe la 300 de Euro (om + bagaj de cală) + 200 de Euro pentru bicicletă. Adica 1.000 (una mie) Euro pentru două persoane, faţa de 560 Euro de la Bleu Air. Zborul a decurs fară probleme pentru că am dormit aproape tot timpul. M-am trezit la momentul în care avionul a traversat Rinul pe la nord-vest de Mainz şi apoi a trecut peste valea plină de meandre a Moselei. Fiind prea obosit nu m-a dus capu’ să fac o poză. La Beauvais zborul nostrul era singurul avion din aeroport, însă cu toate astea am stat vreo 40 de minute până au apărut bagajele pe bandă. Probabil le-au mai scanat francezii încă odată, ca efect al stării de urgenţă care este în vigoare din anul 2015. Controlul la frontieră a fost foarte lejer, doar un scan la buletin. Pentru că tot vorbeam despre starea de urgenţa, în loc de “Bienvenue en France”. Mi-a luat vreo două ore până am reuşit să montez cele două bicicletă. Căt timp mă coiam io cu montantul bicicletelor a trecut pe lângă noi de câteva ori patrula de la armata franceză, însă oamenii au evaluat repede situaţia şi nu ne-au spus nimic. De la aeroportul din Beauvais (de fapt din localitatea Tille) până la gară din Beauvais nu este foarte mult de mers călare pe bicicletă, însă asta am aflat-o la abia la întoarcere când am plecat spre RO. Prima dată am mers pe drumul destinat exclusiv maşinilor şi am făcut ceva până la gară. Apoi, odată ajunşi la gara din Beauvais am constatat că vom ajunge la Paris mai târziu decât planificasem şi că nu mai aveam nicio şansă să prindem trenul Paris – Cherbourg la care aveam deja biletele cumpărate online cu mult timp înainte. Cam aşa arată biletul online la căile ferate franţuzeşti. Mi-a plăcut că biletul se cumpără extrem de simplu, chiar nu este nevoie de cont pe site-ul căilor ferate. Pur şi simplu alegi trenul cu care vrei să mergi, dai banu’ (cardul de salariu din RO merge foarte bine) şi primeşti pe e-mail biletul sub forma de PDF. Iar naşu’ cand apare scanează doar codul QR din dreapta biletului, faţa să ceară vreun act de identitate. Biletul din poza de mai sus l-am cumpărat online prin aprilie şi a costa 37 de euro. Biletul pe care care l-am luat apoi în ziua plecării trenului (de la automat) a costat 51,90 de Euro, asadar o diferenta de aproximativ 25 %. Cel mai tare mi s-a părut faptul că tranportul bicicletei cu trenul (în afară de TGV) este gratis.