Search the Community

Showing results for tags 'podu dambovitei'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 1 result

  1. Sâmbătă, 2 noiembrie. Sună alarma de la mobil, e ora 4.14! Trebuie să mă trezesc, la 5.30 am întâlnire cu MaC si a_mic, să plecăm la o tură în jurul lacului de baraj Pecineagu. Mai aţipesc câteva clipe şi când mă uit la ceas... e 5.15. Pfai de mine! Mă spăl şi mă îmbrac cu viteza a patra, după care o tulesc la întâlnire. Acolo cei 2 meşteri fumau deja a enşpea ţigară Şi am plecat, cu biclele suita pe Zamfira, pe o temperatură de vreo 7 grade şi sub un cer cam gri. Nu conta, că noi eram optimişti! Autostradă. Pe urmă drumul nasol de după Mioveni. Prindem de 2 ori bariera lăsata la trecerea peste calea ferată. Din cauza mea, evident La Mateiaş, o mică pauză. Afară e un friiig... şi-i la fel de înnorat. Când ajungem însă în Podu Dâmboviţei... Se parchează maşina, se dau jos troacele. Se face gluma regulamentară (o dată la juma de oră) despre cum eram deja la baraj dacă nu întârziam io. :D/ După care îi dăm bătaie, intrăm pe traseu. http://www.mapmyride.com/routes/view/319015985 Din Podu Dâmboviţei am plecat la 9.30, pe drumul de macadam (DC21) care duce spre lac, prin sătucul Sătic (sic!). Eram nerăbdători rău, am aşteptat tura asta ca pe nu ştiu ce! Drumul străbate o scurtă zonă de chei săpate adânc de Dâmboviţa în piatră. Un trio plecat să nu cucerească nimic, ci să se lase cucerit de ce-o găsi frumos prin ţara asta. După secţiunea de chei ajungem în Sătic. Şi aici e un lac de acumulare pe cursul Dâmboviţei. Primim un preambul de peisaje frumoase, mai ales către masivul Piatra Craiului, aflat la est. Reaprovizionare cu apă la un pârâu, afluent al Dâmboviţei Soarele se simte din ce în ce mai în formă, sunt peste 15 grade. La ieşirea din Sătic oprim să mai dăm jos câte o ţoală de pe noi, să mai luăm o gustare. Şi bineînţeles să mai facem o poză, că am avut ce vedea! Din păcate, pe drum constatăm că se cam taie în continuare copaci de pe versanţii văii, mai ales cel estic. Drumul urcă pe nesimţite, înainte de baraj devine căţărare în toată regula (cam 3 km, 4.2%). O rezolvăm fără bătăi de cap şi iată-ne pe barajul Pecineagu. 1117 metri altitudine. Detalii tehnice nu dau, că avem specialist care le poate oferi, adică a_micul. Stăm un pic la soare ca şopârlele, după care suim iar pe bicle şi pornim să facem ocolul mult-aşteptat. O luăm în sens anti-orar, pe malul nordic. E un forestier lat cât o maşină, în general uscat, fiind mai expus la razele soarelui. Iar ne aflăm în dilema tipică biciclistului turistolog: să dea pedală sau să caşte gura la peisaj şi să pozeze. Noi încercăm să împăcăm şi capra şi varza. Drumul de contur e superb, domne! Se urcă, se coboară, te ţine în priză şi biciclistic, şi peisagistic. Eu descopăr că am din ce în ce mai multă încredere în mine şi în bicicletă, care mă ajută mult mai mult după recentele îmbunătăţiri. În drum spre coada lacului, descoperim resturi ale procesului de digestie ale celui mai mare mamifer din pădurile noastre La coada lacului, încărcaţi la maxim de cele parcurse şi simţite prin toţi porii până acum, ne oprim să tăifăsuim şi nu ne vine să credem că râul ăsta curat de munte e Dâmboviţa noastră dintre betoane.