Search the Community

Showing results for tags 'rarau'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 2 results

  1. Tur cu bicicleta prin Bucovina - lecție de geografie, istorie și religie De când am fost mic mergeam în Bucovina pentru a-mi vizita bunicii de lângă Rădăuți. Anul trecut însă, în 2014, am ales să iau cu mine și bicicleta. Pe atunci aveam o bicicletă foarte rea și o lipsă totală de experiență. Cu toate acestea am reușit să ajung pe Pasul Palma, aflat la 1100 de metrii altitudine. Peisajul de acolo m-a fascinat, iar în următoarele zile mi-am propus să traversez pasul și să ajung până în Moldovița. Din păcate, după primii 15 km de pedalat a trebuit să abandonez călătoria din cauza unei pietre care a distrus cauciucul. A existat și a doua încercare de a ajunge la Moldovița, dar și atunci m-am întors din drum din cauza unei pene făcute după 20 de km. Atunci am realizat lipsa de experiență pe care o aveam și am spus: „Cu pregătirea de acum și cu această bicicletă nu am nicio șansă să ajung la Moldovița. Dar promit că voi reveni cu o bicicletă bună!” Zis și făcut! A trecut un an de la aceste întâmplări, iar eu am o bicicletă bună și mult mai multă experiență. Așa că, Bucovină, pregătește-te că vin! Pentru excursie am ales luna august a acestui an. Planurile au început cu câteva luni înainte. După lungi căutări și modificări au ieșit 14 zile, din care 11 zile de pedalat prin apropierea satului în care sunt bunicii mei, iar 5 zile de pedalat mai departe de casă. Din cauza unor probleme a trebuit să renunț la trei zile, dar mai multe detalii veți afla la momentul potrivit. Pentru mine a fost un tur care m-a făcut să îmi schimb concepția despre mersul cu bicicleta, despre siguranța în trafic și despre călătoritul singur. În același timp, a fost un tur care m-a făcut să îmi modific imaginea despre turism și despre cicloturism. Am vizitat multe zone frumoase din țară cu bicicleta, mașina și trenul, dar Bucovina m-a fascinat din toate punctele de vedere: oameni, peisaje, etc. Gata cu vorbăria! Vă invit să urmăriți experiența mea prin Bucovina! Spor la lectură! :)
  2. Bucovina in 4 zile Tura planificata cu ceva timp in urma. Ziua 1 Cluj-Napoca- Vatra Dornei( cu masina)-Chiril-Rarau-Pojorata-Sadova-Moldovita-Vama Cluj-Napoca 30 iunie 2014. Plecarea dis de dimineata spre Vatra Dornei. Drumul liber ne permite sa stam relaxati si sa admiram peisajele de pe Somes, iar apoi peisajele Bargaului, Pasul Tihuta si in final ajungem la Vatra Dornei, unde ne lasam masina intr-un colt de strada. Pregatim bicicletele de drum si pornim cu directia Brosteni. Intram pe valea Bistritei si tinem drumul cu asfalt destul de bun cale de cativa kilometri buni, admirand in liniste, peisajele ce se deschideau in fata ochilor. Casele rasfirate pe ici pe colo, parca sunt destinate acestor locuri. De-o frumoasa sindrila, sau sipci, frumos colorate, dau un aspect diferit, placut ochiului. Bistrita, curge nestingherita printre bolovanisurile si salciile ce-o strajuiesc. Ajungem in zona Cheilor Zagreni, unde peisajul prinde un usor aer mai salbatic. Continuam si intram in satul Chiril, de unde parasim drumul si cotim la stanga spre Rarau. Drumul este destul de bun, si serpuind printre casele cochete, ne scoate rapid in afara satului, de unde si drumul se lasa prada gropilor, sau mai bine zis e forestier de-a dreptul. Prindem si primele serpentine, mai dure si traversam pe rand poienile de sub Rarau. Caldura este destul de mare, si inaintam usor pe serpentinele abrupte pana in apropiere de Schitul Rarau, unde facem o pauza mica de alimentare. Intram in padurea mixta, si iarasi in serpentine mai dure. Suntem la un parau bogat in apa, de unde si alimentam. Cativa lucratori de la drumuri( probabil ca se incearca amenajarea drumului) lenevesc la umbra. Am prins altitudine si deja se vede tot mai bine in jurul nostru. Reintram in ritm si din cateva serpentine mai scurte, intram intr-o usoara curba de nivel, ca apoi sa iesim in drumul ce leaga Pojorata de Rarau. De-aici asfaltul este foarte bun. Ne lansam intr-o mica coborare, apoi o pauza mica in saua Colbului, pentru a admira Raraul si mai ales Pietrele Doamnei. In directia opusa, muntii Giumalau, isi etaleaza varful inverzit al Giumalaului. Continuam coborarea pe drumul pbun, pana intr-o mica poienita, unde este amenajat un popas, loc unde ne luam si masa, “impreuna” cu Giumalaul. Incingem rapid o masa buna, iar apoi continuam drumul spre Pojorata. Coborarea este dementiala. Curbe super stranse, peisaje salbatice, masini mai deloc si un aer cald ce vine din vale. Chiar iti trebuie frane bune pe astfel de drum! In Pojorata, totul parea relaxat, de la oameni la animale. Liniste mare. Traversam satul si ajungem la drumul european ce leaga Vatra Dornei de Campulung Moldovenesc. Un drum super aglomerat, plin de tiruri, viteze ametitoare, dar spre norocul nostru, o mica banda pe care puteam si noi pedala. Ajungem rapid in Sadova, satul spre care ne indreptam, nu inainte de a racori totul cu un Ursus cooler fara alcool, la benzinaria din intersectia drumurilor.Din Sadova, drumul este mult mai linistit si ne continuam pedalatul spre Vatra Moldovitei. Incepem urcarea, sau mai bine zis trecerea peste Obcina Feredeului. O urcare cam abrupta, caldura la fel de chinuitoare, doar peisajul te invita la pedalat. Serpentina, dupa serpentina, urcam prin fanatele din jurul Sadovei. Intr-un “ plat” al drumului gasim un izvor amenajat de unde ne alimentam. Continuam urcarea, de data asta mult mai bine, datorita vantului usor, care racoreste atmosfera. Pasul Trei Movile, unde se incinge ditamai gratarul. Nu stam mult, ca ne ia cu pofta, si coborat nebunatic spre Vatra Moldovitei, trecand prin poienite si case rasfirate. Ajungem in fata podului peste raul Moldovita si suntem intampinati de niste lei montati pe capetele podului... Intram in Vatra Moldovitei si cotim stanga spre Manastirea Moldovita, unde parcam bicicletele. Intram la manastire, nu inainte de a achita taxele aferente. Manastirea este foarte frumoasa si merita sa-ti acorzi din timp vizitand-o, chiar daca nu este cel mai bisericos( cazul meu). Nu am venit in a ma ruga, ci a admira constructia in sine. Cateva momente de liniste, cateva poze, si ne cam luam talpasita. Mai avem ceva de pedalat. Ne reintoarcem in intersectia de la drumul principal si continuam spre Frumosu, pe Moldovita in jos, unde oprim la un bar sa mai luam 2 beri pentru seara, plus niste apa de la o pompa de pe marginea drumului. Drumul este in coborare usoara, lasand loc de pozat si admirat valea Moldovitei. Trecem si de satul Stramtura si intram in Vama. Aici totul pare intr-o fuga. Mult trafic, multi oameni, cam haos. E seara si ne gandim la un loc de cort. Ne uitam prin stanga dreapta si hotaram sa mai continuam putin spre Gura Humorului poate gasim un loc de cort. Imediat, dupa podul peste Moldovita, gasim un drum forestier ce pare sa duca spre malul raului Moldova. Ne bagam pe drumul forestier si pedalam cam 3 km, unde intalnim un om care ne spune ca sunt locuri de pus cortul in apropierea malului. Mai pedalam putin si intram intr-un fel de tufisuri, salcii, nisipuri si cam multa mizerie. E destul de ciudat pe-aici, dar noi vrem doar un loc de cort. Scotocind prin desisuri, iesim intr-un final la malul Moldovei, unde gasim un petec de iarba. Rapid, instalam tabara, apoi sarim la spalat. Nu avem nici o ezitare in a ne spala in Raul Moldova. Chiar n-am vrea sa stam cu atata praf si transpiratie pe noi. Soarele inca se joaca pe cer, iar apa Moldovei e chiar calda. Ne balacim putin, apoi ne retragem la mal, savurand din berile cumparate. Intorsi la cort, punem de ceva ciorbe la conserva, iar apoi ne retragem la somn. Ziua a 2-a Vama-Gura Humorului-Voronet-Man. Gura Humorului-Plesa-Solonetu Nou-Cacica-Solca-Marginea-Sucevita-Marginea-Putna Dupa o noapte dormita bine, cu mici intreruperi cauzate de vantul care sufla vijelios prin valea Moldovei, ne trezim sub un nor amenintator. Ne cam fugarim, si in graba strangem cat putem din lucruri, iar apoi punem de cafea, si de ceva rontaiala. Cativa picuri, ne grabesc sa urcam rapid pe biciclete. Iesim din desirule unde ne-am petrecut noaptea, trecem de-o poarta de lemn, traversam calea ferata si intram in drumul european Vama- G. Humorului. E liniste la ora asta a diminetii. Drumul in usoara coborarea, ne poarta prin satul Molid, ca in cativa kilometri, sa vedem intrarea in G. Humorului si respectiv intersectia spre Manastirea Voronet. De la intersectie, drumul coboara, traverseaza calea ferata, apoi podul peste Moldova si intra in satul impodobit cu zeci de pensiuni.Trecem prin sat, fara sa miscam o frunza, oricum la ce ora matinala este... In fata manastirii Voronet, parcam bicicletele. Intram la manastire, platind taxele,si facem un tur al manastirii, frumos pictata. Cateva ture, o vizita inauntru si ne continuam drumul, nu inainte de a lua o gustare mica. Ne intoarcem la traseul nostru, intrand in G-Humorului. Orasul asta pare usor sufocat de trafic si populatie, sau cel putin asa ne pare noua. Ne miscam cu greu prin masa de oameni si masini parcate, si prindem drumul spre Manastirea G. Humorului, pe care o gasim dupa cativa kilometri. La manastire, liniste mare. Pana acum nu am prins mase de oameni, si asta ne bucura. Platim si-aici o taxa, si intram. Facem cateva poze, plimbam din stanga in dreapta, apoi iesim la bicicletele lasate la odihna, undeva dupa gard. Ne ingrijoreaza vremea, care pare sa ne dea o lectie. Plecam de la Manastire in ritmul picurilor, indreptandu-ne spre satul Plesa. Incepe usor sa ploua...mai tare, tare si tot mai tare, incat nici nu ne dam seama ca am inceput urcarea spre Plesa. Satul pare frumos amplasat si zona cred ca foarte frumoasa, dar cu vremea asta, zau de vezi ceva. Norii s-au lasat foarte jos si ploua bine. Ne pare bine ca echipamentele isi fac datoria, chiar daca am transpirat putin la urcare. Sus, in pas, o pauza mica sub un nuc, mai reduce numarul picurilor ce danseaza pe noi. Coboram spre Solonetu Nou. O coborare frumoasa, prin padure de molid, dar cu ceva noroi si ploaie din belsug. Se pare ca asa va fi o vreme, traseul nostru. Ma uit spre cer si imi dau seama ca norii astia josi, nu o sa plece curand. Cateva curbe stranse, si intram in drumul asfaltat din sat. In centrul satului suntem putin nedumeriti. Vazusem in google earth un drum ce pare sa taie, e un fel de scurtatura care ocoleste Partestii de Sus. Intreb o femeie, si ea ne sfatuieste sa iesim spre Partesti. Ne suim pe biciclete si continuam drumul prin ploaia zdravana. Singurul lucru care ma face sa opresc, este cimitirul mega colorat pe care-l vedem pe partea stanga. Un cimitir plin cu coroane de plastic, dar colorat nu gluma! Facem o poza mica si continuam, iesind in scurta vreme in drumul spre Cacica. O urcare mica, si continuam prin ploaia care nu pare sa aiba oprire. Masinile trec in viteza pe langa noi si incercam sa mentinem cat mai pe marginea drumului. Drumul este tot o urcare si o coborare continua. Trecem de Cacica, iar inainte de Solca facem o pauza de masa intr-un popas ferit de ploaie. Ne dam jos gecile de ploaie si bagam in noi ca spartii. Ploua, ploua, ploua si ma ia cu groaza cand ma gandesc ca trebuie sa bicicletam in conditiile astea. Curaj, incet, incet iesim in ploaie. Brrr! Continuam drumul si intram in Solca, pe care o parasim repede din cauza vremii. Nu vrem decat sa ajungem spre Sucevita, cat mai repede. Drumul, tot urca si coboara, mentinand cateodata o linie aproape perfect dreapta. In apropiere de satul Clit, norii incep sa se sparga. Intr-un final cedeaza si ploaia si se opreste. Ne bucura enorm! Chiar am pedalat ultimii kilometri cam fara plac. Prea multa ploaie. Din Clit, mai urcam si mai coboram cateva portiuni de drum, apoi intram in Marginea , de unde cotim stanga spre Sucevita. Cale de 9 kilometri, vremea isi revine foarte mult, si soarele isi face simtita prezenta. A fost o ploaie zdravana, dar acum in fata Manastirii Sucevita ne luam pauza meritata. Lasam bicicletele, platim taxele si intram in incinta manastirii. Ma surprinde. E mult mai conservata decat celelalte si parca mai ingrijita. Si oamenii sunt parca mult mai multi, dar asta pun pe seama orei de vizitare. Facem cateva fotografii, luam o mica gustare si ne intoarcem la ale noastre. Ne continuam drumul nostru spre Marginea. Am tot cautat variante care sa mearga de la Sucevita la Putna, dar fara sansa. Din Marginea ne indreptam spre Vicovu de Jos. Drumul traverseaza mici sate si case risipite, urcand si coborand in cea mai mare parte. Vremea tine cu noi si da semne ca va fi tot mai bine. Ajungem si la intersectia cu Vicovu de Sus/Putna. Intram prin satul Bivolarie, unde din ce bagam noi de seama, toata lumea face papuci, ca peste tot apare cate o reclama la vreo fabrica de papuci. Rapid ne strecuram prin satul plin de viata si intram in linie dreapta spre Putna, nu inainte de a gusta din ciresii salbatici, dar nemaipomeniti de gustosi de pe marginea drumului. In Putna, e liniste mare, iar satul e foarte cochet si foarte aerisit. In apropiere de Manastire, vedem si indicatorul spre Chilia lui Daniil Sihastrul, pe care hotaram sa o vizitam mai tarziu pe seara, sau dimineata urmatoare. Intram si pe aleea ce duce la manastire, si ajungem la Manastirea Putna. Agitatie mare si se pare ca am nimerit exact de o sarbatoare locala din ce pare. Intrebam in primul rand daca se poate caza in cadrul manastirii, dar se pare ca nu, din cauza locurilor limitate. O femeie, ne “ pescuieste” si ne spune ca si ea are cazare daca dorim asta. Schimbam un nr de telefon, si intram sa vizitam manastirea. Ne surprinde ca nu are taxa si intram la vizitat, pozat, si ascultat putin din slujba. La iesirea din manastire, doamna era tot acolo, ne astepta. Plecam cu dansa spre cuib. Ne tot miram unde ne duce, ca ne tot baga pe ulitele satului, traversam Putna si ...ajungem intr-un final. Are o casuta mica, in care mai cazeaza din cand in cand turisti. Noua ne place foarte mult locatia si pentru cat costa nici ca ne pasa mai mult. E chiar perfect. Tot ce ne trebuie, liniste, apa, dus. Nimic mai mult. Ne despachetam din lucruri, punem ce e de pus la uscat si intre timp desfacem o bere, ca tot am terminat ziua. Pregatim si putin de mancare, dupa care plecam la picior prin sat, mergand iarasi pana la manastire. S-a lasat intunericul peste Putna, si ne retragem la cuibul doamnei, unde picam lati, intr-un somn adanc. Ziua a 3-a Putna-Vicovu de Sus-Brodina-Brodina de Sus-Izvoarele Sucevei- Bobeica-Sesuri Carlibaba O vreme superba ne asteapta dupa perdeaua din geam. Bem o cafea, mancam putin, strangem boarfele si plecam. Directia Chilia lui Daniile Sihastrul. Dupa cateva pedalari si cateva curbe printre casele Puteni, traversam apa si ajungem la chilie. Pare asa o casa de prin Flintstones, frumos sapata si frumos cocotata pe versantul muntelui. Nu stam foarte mult prin zona si plecam inspre Vicovu de Sus, admirand populatia care mergea spre manastirea Putna, iar noi eram singurii care luam directia opusa. Traversam rapid satul, si ma opresc la un domn sa capat ceva informatii. Ca sa ajungem in Vicovu de Sus, ar fi trebuit sa ne ducem pana in Bivolarie, dar am vazut pe Google Earth ca exista posibilitatea de a traversa raul Suceava, mult mai aproape decat sa ocolim. Primim detalii, si in scurt timp gasim si trecerea spre Vicov. Drumul e unul forestier, dar in conditii bune. Traversam Suceava pe un pod de beton si continuam printe case, pana la stop-ul de la strada principala . De-aici ne inscriem pe vale, si pedalam, intr-o urcare aproape insesizabila. Vremea este foarte buna, soarele incalzeste placut, iar din cand in cand mai trece cate o masina a politiei de frontiera. Ajungem in Brodina la o intersectie de drumuri, de unde cotim stanga spre Brodina de Jos, cale de 10 km. Drumul asfaltat se termina repede si intram pe o gaura si un sant de toata frumusetea. Inaintam destul de greoi, incercand sa ocolim gropile, care de-altfel sunt una langa alta. O pauza lunga, ne lasa sa ne odihnim din slalomul nebun pe care l-am facut pe drumul acesta. Intre timp mancam putin sa mai prindem curaj. Padurile din zona par foarte salbatice, si momentan nu pot spune ca am vazut taieri masive de padure. Pedalam pe drumul ce tine strans firul apei, si din cand in cand cate o masina ne alunga pe marginea drumului forestier. Intram si in Brodina de Jos, frumos asezata intr-o mica depresiune, plina de verdeata si vacute care pasc in voie si liniste. Tot aici intalnim si drumul ce coboara spre Moldovita prin satul Argel. Noi ne continuam drumul nostru, si usor, usor, ne apropiem de urcarea finala nu inainte de a trece si prin satul Brodina. De-aici, incepe urcarea, si tot aici intervin si problemele. Pedalez si simt ca ceva nu merge cum trebuie, apoi lantul se blocheaza. Cand imi dau ochii spre pedalier, vad ca hollowtech-ul meu e desfacut. Ma ia cu nervi, gandindu-ma cum am sa-l strang. Fara nici o bataie de cap l-am strans foarte repede, dar niciodata nu am patit asa ceva si parea un “ dead end” al turului, plus ca nici chei speciale nu aveam cu noi( invatatura). Ne continuam drumul, care dupa nici un kilometru ne este tulburat de doua caprioare jucause. Le admiram si pedalam in continuare, urcand serios prin serpentinele intinse pe Obcina Feredeului. Ajungem la o mica exploatare forestiera, de unde un tip cu TAF-ul mai ca trece peste noi, in incercarea lui de a cara cativa brazi dupa el. Pleaca Bucovina...Ajungem si in pasul Pohonis, unde admiram stana de vaci, iar tot acolo intalnim si femeia care ingrijea vacile. Intram intr-o discutie cu dansa si-i oferim si o mica ciocolata, stiind ca-i va place. O pauza ne lasa sa admiram peisajul din jur, si mai ales valea spre care ne indreptam. Aflam ca mai avem 4 km pana in Izvoarele Sucevei. Ne suim pe biciclete si-o dam la vale. Intr-o curba, ne intalnim cu vreo 7 masini de offroad, care-si tureaza motoroaiele zgomotoase. Intram in Izvoarele Sucevei, si parcam la birtul satului, unde ne omenim cu berea Ursus cooler si cu ceva snack-uri. Cativa “ harnici” de-ai satului, care chinuiau tapul de bere intra in discutii cu noi si ne admira dorinta de pedalat. Dupa pauza binemeritata, ne luam sa plecam. Drumul este foarte bun. Este forestier, dar intr-o stare foarte buna. Gasim si intersectia spre Carlibaba si ne inscriem in drumul spre dreapta. Un drum strajuit de frumoase exemplare de Zada, care probabil dau un colorit anume, toamnei ce va pica in cateva luni peste satul bucovinean. Intram pe o valea larga si foarte inverzita, cu casute rasfirate pe toata valea, cu vacute si parcele de fan proaspat cosit. Bobeica. Satul ce sta agatat de Obcina Mestecanis, intr-o superba vale, care probabil iarna devine dificila. Urcam mai strans spre partea finala a satului, dar nici nu simtim urcusul, datorita frumusetii locului. Ajungem pe culmea Mestecanis, unde lasam timp de-o pauza. Admiram satul. Parca n-am pleca de-aici, atat de frumos este. Ne continuam drumul, si oprim la un izvor, imediat inainte de coborare. Ne alimentam si coboram pana in Sesuri Carlibaba, unde cautam si un loc de campat. Locul ales pare cel potrivit. Cateva lemne de un foc, iarba multa si loc drept pentru montat cortul. Ne punem pe montant cortul, si constatam ca ceva ne pisca. Suntem intr-un ditamai roiul de tantari!! Aprind focul, ca poate vor fugi din cauza fumului. Intre timp Alex pune de mancare. Ne luptam cu bestiile, dar nici vorba. Mancam rapid si hotaram sa ne bagam la cort, si sa-i privim de dupa plasa cortului. Mancati suntem, mai trebuie sa ne spalam, dar renuntam la ideea asta si ne stergem cu servetele umede. Tantarii stau pe plasa cortului si parca ar da orice sa intre inauntru sa ne chinuie. Stam la taclale in cort, apoi vorbele scand in intensitate si ne lasam dusi in noaptea ce-avea sa vina. Ziua a 4-a Ultima zi, Sesuri Carlibaba-Carlibaba-Vatra Dornei Dimineata cu multa roua si cu cer partial noros. Totul e umed si parca n-am nici un chef. Punem de vesnica cafea si de mancare. Intre timp strangem lucrurile si cortul, care e plin de roua, o sa-l uscam undeva pe drum. Suntem cam gata de plecare si impingem putin bicicletele pana in drumul forestier. Intram in padurea de molid, si in coborare, traversam mai multe zone de mlastina, sau intersectii cu drumuri forestiere. Cativa caini, de la o stana de vaci se iau dupa noi, dar nici o sansa sa ne prinda. Coboram pe vale pana in Carlibaba, de unde prindem drumul asfaltat, sau mai bine zis, bombardat cu gropi si crapaturi. Ne continuam pedalatul. In drumul nostru doi francezi ne sar in fata. Sunt si ei intr-o tura ciclo, si mergeau la Borsa, venind dinspre Pitesti. Facem o poza de grup si ne continuam traseul. Drumul e chiar prost, dar ne place peisajul. Ajungem si la intersectia cu drumul european ce vine dinspre Campulug. O urcare scurta, apoi o coborare frumoasa, ne apropie tot mai mult de Iacobeni, unde ajungem foarte repede. Drumul aglomerat nu ne incanta deloc, si chiar ne dorim sa ajungem cat mai repede in Vatra Dornei. In spatele nostru, Obcinele se indeparteaza tot mai mult, sau mai bine zis, noi ne departam de ele. Intram in Vatra Dornei si cautam masina. Pare totul in regula, nici o problema. A fost o tura fara kilometri de invidiat, sau urcari spre pasuri cu mandrie, au fost 350 km de liniste intr-o zona a tarii care merita vizitata si savurata, asa cum merita. Mai jos este traseul plus un link-ul cu pozele. http://www.bikemap.net/ro/route/2664728-tur-bucovina/#gsc.tab=0 https://picasaweb.google.com/117370476933742801184?noredirect=1