Search the Community

Showing results for tags 'reghin'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 3 results

  1. Demult-demult, pe când se potcovea puricele cu o mie de ocale de fier, România avea niște trenuri de lung parcurs clasificate drept InterCity. Între timp, dată fiind scăderea vitezei medii de circulație, ele nu mai există. Dar în 2008 erau, și iată-mă într-o după-amiază de vară, gata să mă îmbarc într-unul, în gara Târgu Mureș, ca să mă întorc acasă după vreo 3 zile de deplasări. Trenul pleca pe la 13.30, dacă-mi amintesc bine, și trebuia să ajungă în București la 22.00. Azi există sub forma IR 1646 (13.07 - 21.36) Am ajuns la timp în gară, tocmai cînd în cepea o ploaie torențială. Trenul era garat, locomotiva diesel clasa 65 aștepta cu motoarele duduind. Pentru vreo 10 minute duduitul a fost acoperit de răpăitul ploii. Între timp, ploaia s-a oprit și a sosit acceleratul Timișoara - Iași. M-am suit în tren, care s-a pus în mișcare la timp. Târgu Mureș e situat pe linia secundară 405, Deda - Războieni. Ne-am îndreptat, așadar, spre Deda, către nord-est. Calea ferată străbate orașul, plasată fiind între râul Mureș și centru. Halta Dumbrăvioara În satul Petelea, linia trece prin imediata apropierea DN15 și a Mureșului, pe lângă o balastieră. După care se ivesc primele case ale Reghinului. Gara Reghin. Până la Deda linia a fost dispusă pe malul stâng al Mureșului, dar pentru a intra în gară e nevoie să îl traverseze. În gara Deda se intră pe magistrala 400, electrificată. Ca atare, staționăm nițel ca să schimbe locomotiva cu una electrică. Gara asta nu prea am apucat s-o văd la lumina zilei, însă e o amintire destul de bine înșurubată în memorie, fiind locul unde schimbam vagonul de dormit de București, cu cel obișnuit, de Târgu Mureș. Schimbarea asta se întâmpla în creierii nopții (pe la 4.00, cand veneam dinspre București, respectiv pe la 22.00 când veneam dinspre Târgu Mureș). Și de obicei vagonul meu nu prea mai prindea peron, deci o luam de-a dreptul prin terasamentul înierbat. Pe lumină, Deda arăta mult mai prietenos. Se pleacă din gară, iar linia urmează îndeaproape cursul Mureșului, de-a lungul defileului pe care acesta l-a săpat până la Toplița. Nu trece mult timp și ajungem din urmă același accelerat de Iași care plecase înaintea noastră din Târgu Mureș. Aflăm că ploaia aia fusese furtună în toată regula în defileu și doborâse copaci peste firele electrice. Stăm ce stăm și primim verde. Ceva peisaje din defileu, cât am putut surprinde de dincolo de geam. Podișcă pentru săteni: În halta Lunca Bradului ajungem din urmă alt tren, un personal de Brașov, care săracul arată de parcă e gata să se dezmembreze în mers. Îi ținem companie și mai mult decât la precedenta staționare, pe motiv de alte fire rupte de arborii doborâți de vânt. Clădirea haltei și mașina care trebuia să repare catenara. Ceea ce s-a întâmplat, după vreo 45 de minute de staționare. După Stânceni peisajul se lărgește, pereții defileului se depărtează. Ultimii colți ai Călimanilor. O bisericuță de lemn, a cărei localizare nu mai mi-o amintesc precis. Și am ajuns în Toplița. De aici am cam dormit pe mine și am mai surprins doar câteva crâmpeie din imaginile care defilau pe geam. Ultima imagine a fost cea a gării Gheorgheni: Înainte de Brașov, între Chichiș și Ozun, am mai prins o staționare zdravănă, astfel încât am ajuns în Gara de Nord la orele 00.30, deci după 11 ore de la plecare (de unde și titlul povestioarei de față).
  2. TRASEUL http://www.bikemap.net/en/route/2858126-reghin-batos-uila-monor/ PARTEA I La inceputul lunii octombrie ne-am aflat prin Reghin. Fiindca vremea se anunta superba pentru o zi de toamna, nu aveam de gand sa plecam fara a explora nitel zona Reghinului Sasesc. Asadar, incepem pedalatul din curtea pensiunii Blanca. Relaxat. Soarele e bland iar cerul e senin. Parcurgem cele cateva stradute ale orasului si ne indreptam spre Dedrad (Deutschzepling) pe DJ154. Drumul este liber, cu asfalt bun si in usoara urcare. Apropiindu-ne de Dedrad, facem un popas pe marginea drumului. Observam niste lucratori ce strangeau merele dintr-o mare livada. Parea ca sunt si ceva proprietari pe acolo. Fiindca aratau bine chiar si de la distanta, m-am dus sa intreb daca putem cumpara un kilogram de mere. Un domn a adunat cateva mere - fara a-mi spune ceva - si mi le-a pus in poala (in tricou), refuzand vehement orice plata. "Va rog, poate mai treceti. Sa ne dea Dumnezeu sanatate si ani buni, ca lucrurile merg!", spuse el. Am cedat in cele din urma si, multumind din toata inima, ma intorc cu merindele. Le asezam prin rucsaci si plecam mai departe. O frumoasa coborare in lumina toamnei, fara graba, gustand aerul si imprejurimile. Casele sunt tipic sasesti iar oamenii foarte prietenosi. Bineinteles :) Traversam localitatile Goreni si Batos (Botsch), inaintand pe dealuri catre Uila (Weilau). Peste tot numai meri. De toate tipurile si marimile. La fel, lume ce lucra din zor pentru a le recolta. Salutand niste copii ce se jucau de zor, nestingheriti in mijlocul drumului, intram in Uila. Am tot urcat printre coline iar de aici vom parasi asfaltul, urmand a pedala pana la limita dintre judetele Mures si Bistrita Nasaud. Peste dealuri, catre Sieut. Imediat dupa ce iesim din sat, cedam in fata soarelui ce ne incalzeste cu ~21 de grade si facem un popas. Mere, soare si poze. Si liniste. Mai departe, la deal. Oprim in culme pentru a fotografia imprejurimile. In departare, satul Uila. Trecand aceasta limita judeteana ce este marcata de o troita amplasata pe marginea unui drum forestier, coboram un pic pana intram in padure. Ne alegem drumul in functie de cum ne taie capul, parasind schita trasata acasa. Si bine facem, caci la finalul zonelor impadurite dam de o alta priveliste foarte frumoasa. Dupa dealul urmator se afla satul Sieut. Drumul este deja asfaltat de aici, desi nu apare pe harti ca fiind DC sau DJ. Inca un urcus si, iata satul.
  3. S-a implinit si a doua tura saseasca. A fost lunga si grea. Dar nu dificultatea traseului sau lungimea sa ne-au turnat plumb in pedale si in suflete, ci ghinionul de care a avut parte MaC. Care a cazut urat. In ultima zi, cand mai aveam 50 de kilometri pana la finalul de la Orastioara. Se pare ca zeul ciclismul a vrut sa ne incerce. Si ne-a incercat. Dar toata lumea s-a mobilizat si a reusit sa faca ce trebuie facut in atare situatii. Acum, timpul va implini ce au inceput medicii. Ii dorim lui MaC insanatosire grabnica si recuperare totala. Si mai ales il asteptam sa revina alaturi de noi. Multumiri speciale familiei Leontin, care in aceasta situatie dificila a oferit ajutor neconditionat. Suntem onorati sa avem aproape oameni de o asemenea calitate. Intr-un final, am reusit sa infaptuim tura. Povestea ei, cu bune si rele, va fi relatata, in principal, prin grija lui Traveller, dar si cu aportul si bunavointa celor care au participat efectiv. Din Bucuresti: MaC, mihaighimpu, a_mic, Traveller, Artistul33, SorinKiss, hachac1972 si subsemnatul. Din Sibiu: senna350. Din Cluj: iacobdoc, majikstone. Le multumim, sibianului si clujenilor pentru participare. Ne-a facut placere compania voastra si sper sa va alaturati si viitoarelor ture pe care le planuim. Am sa va rog ca satira, umorul si comentariile de o anumita factura sa fie incluse pe topicul initial Tura Tinutului Sasesc 2. Aici, dupa ce relele se vor estompa odata cu trecerea timpului, sa ramana in amintirea noastra numai implinirile. La buna vedere!