Search the Community

Showing results for tags 'rezervatie de zimbri'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 1 result

  1. La vreo 60 km de Bucureşti se află, neştiută aproape de nimeni, cea mai mare rezervaţie de zimbri din România - “Neagra”, pe teritoriul comunei Bucşani. Am descoperit-o întâmplător, pe când scormoneam într-o seară Google Maps, după un obicei mai vechi. Zimbrul european (Bison bonasus), vechi simbol al Carpaţilor, a fost declarat specie pe cale de dispariţie în 1996. În România există astăzi 4 rezervaţii de zimbri : Haţeg, Vama Buzăului, Neamţ şi Neagra-Bucşani. Acestea fiind spuse şi având una dintre ele la o aruncătură de băţ de Bucureşti, am hotărât să merg într-acolo, ca să vad ceea ce nu mai văzusem niciodată până acum. Ca să evit şoselele aglomerate, m-am suit într-un accelerat spre Târgovişte şi am coborât în gara Titu. Drumul judeţean 701 trece prin Braniştea şi este recent asfaltat (impecabil) până la Dobra. Este şi destul de puţin circulat. La Moara Nouă am traversat Dâmboviţa, care aici curge limpede şi cu susur discret. Trec prin sate cu nume unul şi unul, precum Bolovani şi Cornăţelu. La Dobra fac stânga. În locul asfaltului ca-n palmă, începe unul denivelat, de parca am roţi octogonale. Imediat după ieşirea din Dobra, pe dreapta, traversez Ialomiţa pe un pod nou, care este vizibil pe hărţile prin satelit, dar nu este încă mapat. Ialomiţa, de asemenea curată şi limpede, nu prea are apa, dar sătenii încă pot să aducă aici cireada de vite la adăpat. “Distracţia” se termină, pentru că din satul Mărcesti drumul devine execrabil. Din fericire e pustiu. După câţiva km de slalom printre gropi, intrăm în satul Răţoaia al comunei Bucsani şi trebuie să facem dreapta. Drumul ne conduce către dealul împădurit ce ascunde rezervaţia. Nu veti găsi niciunde vreun indicator despre rezervaţie. Eu mi-am conturat traseul pe baza hărţilor şi a informaţiilor de pe net, scrise de puţinii vizitatori în timp. Se termina asfaltul şi intru pe un forestier care străbate pădurea. Vreau să remarc în mod special LINIŞTEA ABSOLUTĂ care te înconjoară. Din când în când, poate, vreun zgomot al animalelor mici ale pădurii, sau ghindele căzute din numeroşii stejari care veghează în jur. Dar atât. Drumul e pământ bătătorit cu pietre, poate ceva mai multe, dar ciclocrossul se descurcă fără probleme. La fel şi subsemnatul. În dreptul unui spaţiu îngrădit gol continuăm înainte. Apoi, la o intersecţie în T, la dreapta. Şi gata, am ajuns. Mă întâmpină un căţel care se prinde imediat că eu şi bicicleta verde suntem prieteni ai naturii. Altfel nu ţineam musai să ajungem până aici. Apare şi îngrijitorul care mă invită în ţarc. Rezervaţia e un imens ţarc de 180 ha, care adăposteşte în prezent 39 de zimbri (din care 5 pui “proaspeţi”). Norocul îmi surâde , vreo 3 sunt în preajmă (îşi fac siesta de după masă), aşa că îi admir în toată splendoarea. Restul sunt prin pădure, umblă în “semilibertate”. Îngrijitorul, un tânăr localnic, îmi povesteşte despre activitatea lui – în fiecare dimineaţă dă turul gardului împrejmuitor de 1.5 km, pe jos, pentru verificare. Un zimbru are nevoie de un “spaţiu personal” de 5 ha. Trăieşte în medie 25 de ani şi ajunge la o masă de o tonă (masculul matur). Prin înfiinţarea rezervaţiei s-a reuşit aclimatizarea sa la câmpie, într-un spaţiu suficient de larg spre a-i oferi un grad mare de confort. Am stat vreo oră la taclale. Din când în când pur şi simplu tăceam, admiram animalele şi ascultam...liniştea. Apoi am luat-o plin de un avânt “special” înapoi prin pădure. La intrarea din satul Răţoaia se află un stejar bătrân şi gros, unde am facut un popas. O bicicletă mulţumită, dar şi albită de praf Şi încă un instantaneu cu Damboviţa, pe malul căreia se adunaseră oameni la pescuit, într-o după-amiază frumoasă de duminică, toamna tarziu... Alte informaţii despre rezervaţie, aici: Bucsani Dambovita Restul de poze - aici Harta - aici