Search the Community

Showing results for tags 'târgu mureș'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Ciclism.ro
    • Articole Ciclism.ro
  • CICLISM SPORTIV
    • Competiții
    • Randonneuring România
    • Cluburi şi Asociaţii
    • Calendarul competițional
  • BICICLETE
    • Biciclete de Sosea
    • Biciclete de Munte
    • Biciclete de Cicloturism
    • Ciclocros
    • Single Speed si Fixed Gear
    • Biciclete Utilitare
    • Downhill, Enduro si Freeride
    • Tandem
    • Biciclete hibride - Trekking, City, Cros
    • BMX, Trial, Street, Dirt
    • Recumbent, Cruiser, Chopper
    • Biciclete pentru Copii
  • TEHNICĂ
    • Centrul Tehnic
    • Piese si Componente
    • Centrul Sportiv
  • CICLOTURISM
    • Plimbări, Ture, Călătorii
    • Planuri şi Proiecte Cicloturistice
    • Chei şi Defileuri
    • Drumuri, Şosele şi Cazări
    • Transportul Bicicletei
    • Ture de Vis pe Alte Meleaguri
    • Călătorii Fără Bicicletă
  • FORUM REGIONAL
    • Bucureşti
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
    • International
  • CAFENEA
    • Biciclistul în România
    • Fanii Ciclismului
    • Fan Club
    • Divertisment
    • Timp Liber
    • Comenzi şi Magazine Online
  • ADMINISTRARE
    • Administrare Ciclism.ro
    • Recycle Bin

Calendars

  • Calendar

Found 2 results

  1. Demult-demult, pe când se potcovea puricele cu o mie de ocale de fier, România avea niște trenuri de lung parcurs clasificate drept InterCity. Între timp, dată fiind scăderea vitezei medii de circulație, ele nu mai există. Dar în 2008 erau, și iată-mă într-o după-amiază de vară, gata să mă îmbarc într-unul, în gara Târgu Mureș, ca să mă întorc acasă după vreo 3 zile de deplasări. Trenul pleca pe la 13.30, dacă-mi amintesc bine, și trebuia să ajungă în București la 22.00. Azi există sub forma IR 1646 (13.07 - 21.36) Am ajuns la timp în gară, tocmai cînd în cepea o ploaie torențială. Trenul era garat, locomotiva diesel clasa 65 aștepta cu motoarele duduind. Pentru vreo 10 minute duduitul a fost acoperit de răpăitul ploii. Între timp, ploaia s-a oprit și a sosit acceleratul Timișoara - Iași. M-am suit în tren, care s-a pus în mișcare la timp. Târgu Mureș e situat pe linia secundară 405, Deda - Războieni. Ne-am îndreptat, așadar, spre Deda, către nord-est. Calea ferată străbate orașul, plasată fiind între râul Mureș și centru. Halta Dumbrăvioara În satul Petelea, linia trece prin imediata apropierea DN15 și a Mureșului, pe lângă o balastieră. După care se ivesc primele case ale Reghinului. Gara Reghin. Până la Deda linia a fost dispusă pe malul stâng al Mureșului, dar pentru a intra în gară e nevoie să îl traverseze. În gara Deda se intră pe magistrala 400, electrificată. Ca atare, staționăm nițel ca să schimbe locomotiva cu una electrică. Gara asta nu prea am apucat s-o văd la lumina zilei, însă e o amintire destul de bine înșurubată în memorie, fiind locul unde schimbam vagonul de dormit de București, cu cel obișnuit, de Târgu Mureș. Schimbarea asta se întâmpla în creierii nopții (pe la 4.00, cand veneam dinspre București, respectiv pe la 22.00 când veneam dinspre Târgu Mureș). Și de obicei vagonul meu nu prea mai prindea peron, deci o luam de-a dreptul prin terasamentul înierbat. Pe lumină, Deda arăta mult mai prietenos. Se pleacă din gară, iar linia urmează îndeaproape cursul Mureșului, de-a lungul defileului pe care acesta l-a săpat până la Toplița. Nu trece mult timp și ajungem din urmă același accelerat de Iași care plecase înaintea noastră din Târgu Mureș. Aflăm că ploaia aia fusese furtună în toată regula în defileu și doborâse copaci peste firele electrice. Stăm ce stăm și primim verde. Ceva peisaje din defileu, cât am putut surprinde de dincolo de geam. Podișcă pentru săteni: În halta Lunca Bradului ajungem din urmă alt tren, un personal de Brașov, care săracul arată de parcă e gata să se dezmembreze în mers. Îi ținem companie și mai mult decât la precedenta staționare, pe motiv de alte fire rupte de arborii doborâți de vânt. Clădirea haltei și mașina care trebuia să repare catenara. Ceea ce s-a întâmplat, după vreo 45 de minute de staționare. După Stânceni peisajul se lărgește, pereții defileului se depărtează. Ultimii colți ai Călimanilor. O bisericuță de lemn, a cărei localizare nu mai mi-o amintesc precis. Și am ajuns în Toplița. De aici am cam dormit pe mine și am mai surprins doar câteva crâmpeie din imaginile care defilau pe geam. Ultima imagine a fost cea a gării Gheorgheni: Înainte de Brașov, între Chichiș și Ozun, am mai prins o staționare zdravănă, astfel încât am ajuns în Gara de Nord la orele 00.30, deci după 11 ore de la plecare (de unde și titlul povestioarei de față).
  2. Carevasăzică: "Călătorii Fără Bicicletă Plimbări deosebite pe jos, cu barca, cu calul, cu motocicleta sau chiar cu maşina" Domne, da' cu trenu ce-ați avut? :)) Nu-i bai, că îl includ eu, dacă tot m-ați provocat. :P A fost o perioadă în viața mea profesională, de vreo 3 ani, în care am mers foarte frecvent cu trenul, de-a lungul și de-a latul țării, iar în timpul călătoriilor am văzut una-alta. Unul dintre circuitele pe care îmi plăcea să le fac și despre care o să povestesc aici a fost București-Timișoara-Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureș-București. Intreprinderea asta dura 3 zile. Prima noapte o petreceam în vagonul de dormit spre Timișoara, pe magistrala 900, deci poze n-avem. După rezolvarea treburilor, plecam după-amiaza spre Oradea (sau Cluj, depinde), via Arad. Pozele nu-s cine știe ce, mai mult amintirea contează :). Trecând prin localitatea Vinga, e imposibil să nu observi Biserica Romano-Catolică, monument construit în 1892 în stil neo-gotic. Citez din wiki: "Prima atestare a localității Vinga datează din 1231. După ce a fost jefuită și distrusă de turci, Vinga a fost repopulată la 1741 (sau după alte surse la 1737) cu circa 125 de familii de bulgari din Ciprovți (Чипровци, vestul Bulgariei), care au traversat Dunărea și s-au stabilit în diferite părți din Câmpia Banatului." Primim verde pentru plecarea din Arad. Gara Sîntana. Câmpia de Vest nu oferă peisaje deosebite. Secțiunea Oradea-Cluj Napoca, în schimb, da. Numai că eu am parcurs-o mereu la apus și am cam picotit, aparatul foto rămânând pe banchetă. La Cluj, cazare la hotel și a doua zi la treabă. Ca de obicei, după amiaza iar transfer, către Târgu Mureș. Pentru asta e nevoie de 2 trenuri personale, actualele Regio, pe care le schimb în gara Războieni. Într-un fel bucata asta mi-a rămas bine întipărită în minte, nu neapărat că ar avea cine știe ce peisaje, ci pentru senzația de arhaic, de mers lent al personalului, în razele de apus de soare, în timp de în căști îmi răsunau concertele pentru orgă și orchestra ale lui G. F. Handel. I-) Am parcurs-o în toate anotimpurile, pe toate tipurile de banchete, singur sau în compania a diverși localnici navetiști. Mie mi-a plăcut, ce să zic! Așadar, în gara Cluj Napoca trage locomotiva de manevra care o să tracteze vagoanele pentru personalul de Războieni. Locomotiva trenului o să fie electrică, linia fiind electrificată. Plecăm și ne încrucișăm cu un avion care aterizează pe aeroportul Cluj. Trenul oprește, evident, în toate stațiile. Aici, Apahida. Boju Tunel, urmat de halta omonimă: O avea balta pește? Câmpia Turzii.