Folosești un browser învechit. Se poate să nu afișeze situl acesta sau alte situri corect. Ar trebui să actualizezi sau să folosești un browser alternativ.
Multumesc frumos si scuze ca abia de azi incep postarile aici. Pana ieri seara am fost plecat 8 zile intr-un tur al Apusenilor.
Iata dupa multe luni de munca si asteptare vine si fericita zi de 23 aprilie cand 2 ciocoflenderi mioritici putin nebuni si idealisti dar si mari sportivi si depravati, eu Carpaticus si cu Florinel purcedem la drum pe 2 velodromaderi in intentia noastra de a cucerii Europa pe 2 roti.
Cat vom rezista oare? Vom supravitui turei in care vorba amicului Florinel "Am pornit cu pretul vietii". Acestea sunt enigme pe care le vom deslusi candva. Forta si voia buna sa ne insoteasca!
Eu am pornit din urbea Ineului unde domiciliez iar cu Florinel m-am intalnit in localitatea Horia dupa 42km pedalati. El venea din comuna Vladimirescu. Aici am facut pauza de o bere si apoi am pedalat pana in Arad unde in centrul orasului in fata Primariei am fost asaltati de reporteri care ne-au luat un interviu despre aventura noastra.
In continuare am pedalat spre Timisoara unde m-am intalnit cu un important om de afaceri, care mi-a daruit un superb smartphone cum nu mai vazusem in viata mea. Tin sa multumesc din suflet pentru marinimia sa. Apoi ne-am indreptat spre Bucovat unde am fost invitati de un domn sa dormim la pensiunea dansului de 3 margarete. A urmat o seara agreabila in care am mancat si baut bine povestind cu gazda si cu alti 2 oameni de afaceri despre diverse chestii si despre aventura noastra. Pe la 2AM a fost cazul sa mergem la somn! Noapte buna bravi biciclisti!
Conditiile au fost excelente, am facut si un binemeritat dus apoi ne-am culcat fiind cam euforici dupa excelenta tuiculita. Dimineata pe la ora 9 am fost invitati la micul dejun de catre gazda. Sarut mana pentru masa!
A venit si momentul cand a trebuit sa ne luam ramas bun de la generosul patron. Nu vom uita niciodata pensiunea Celia unde ne-am simtit atat de bine!
Ziua urmatoare vremea este cam mohorata si urata iar eu ma simt cam distrus dupa excesul bahic din urma cu o seara. Dupa Buzias in prima localitate, oprim sa-mi trag sufletul.
Chiar la intrare in judetul Caras Severin trebuie sa luam o pauza, ne montam corturile in spatele unor boscheti langa drum, Am nevoie de 2 ore de odihna ca sa pot continua.
Dupa ce-mi revin, ma simt din nou bine si ne prinde noaptea pe traseu. Facem o pauza de hidratare la Berzovia, apoi pedalam pe noapte pana la Bocsa unde facem o noua pauza la un local. Urmeaza sa pedalam pana pe la 1AM cand ne punem cu cortul in apropierea localitatii Doclin. In timpul noptii ploua bine, si imi intra apa in gioarsa mea de cort dar supravietuiesc cu bine si dormim pana tarziu.
In continuare pedalam pe un traseu pitoresc spre Oravita. La un moment dat ajungem la un loc de popas ideal.
Ajunsi in Oravita mergem la motel Pajura unde servim o excelenta ciorba de burta.
Ne prinde noaptea pe drum si pedalam pana la iesire din localitatea Potoc unde cautam un loc de campare. Intalnim si un arici simpatic.
In timpul noptii bate un vant nebun cat pe ce sa-mi rupa cortul. Ziua urmatoare ne continuam traseul, suntem la poalele Muntilor Aninei, intr-o zona interesanta.
[SIZE=10.5pt]Asa patesc si eu - beau 7 beri si 5 tuici si nu am nici pe dracu’. Din moment ce consum mai mult (8 beri si 6 tuici) ma ia cu ameteluri. Am constatat ca cantitatea nu e relevanta, dar calitatea … Cind ma ia cu ameteluri stiu ca ultima bere a fost una alterata sau ultima tuica fiarta din prune stricate – renunta la ultima si poti sterge cuvintul “distrus” din vocabularul tau cicloboem. [/SIZE]
Mersi de sfaturi Frank. Asa este, doar ca in legatura cu lipsa de antrenament nu cred ca ai nimerit-o. Dupa un exces bahic am nevoie de 8 ore sa-mi revin acceptabil si un minim 6 ore sa pot pedala. Nu este vorba ca n-asi avea antrenament dar la iarna ma voi antrena din nou evident.
Pt Gibonu. Da, pe acolo am mers, drumul e forestier pietruit, cu multe gropi si destul de prost dar merge cu MTB si fara bagaje. E o coborare pe off-road pe un drum destul de prost.
Apoi ne continuam drumul spre Iablanita, mai pedalam 20km pana ajungem la un local in mijlocul salbaticiei si aici ne vom pune cu cortul dupa ce sarbatorim putin in prealabil. Dormim foarte bine si iata-ne pregatiti pentru o noua zi de pedalat.
Ajungem si la Herculane si pentru inceput oprim la un restaurant sa mancam ceva.
Aceasta statiune se dezvolta tot mai mult de la an la an. Adica in fiecare an apar noi pensiuni. Zona are un farmec unic.
Ajungem si in centrul statiunii unde ne intampina Hercule.
Pacat ca sunt inca multe cladiri de patrimoniu care inca sunt lasate in paragina. Hotel Ferdinand este una dintre ele.
Aici putem din nou sa admiram frumoasele exemplare de pin negru banatean, o specie endemica cocotata pe stanciile masivului Domogled.
Mergem si la 7 Izvoare si ne relaxam cateva ore in bazinele cu apa calda. Apoi am bucuria sa ma reintalnesc cu papagalul chel de la localul "La Termale".
Aici se mananca cei mai buni mititei din Romania.
Dupa o zi de exceptie ne punem cu cortul la intrare in statiune langa Cerna pe un teren privat.
Pana se trezeste Florin eu mai am timp sa merg prin gara sa servesc un mic dejun si sa admir frumosul edificiu realizat in stil baroc.
Cand vine Florin si ma gaseste cu sticla de bere in mana se supara pe mine si decide sa porneasca inainte spre Drobeta. Eu pornesc si eu in curand dar opresc langa Orsova sa mananc o ciorba de peste si sa admir Golful Cernei.
Of scumpa mea Dunare, ce dor mi-a fost de tine! Facand Defileul Dunarii cu bicicleta in urma cu 15 ani m-am indragostit irevocabil si irefutabil de cicloturism, minunata activitate cultural-sportiva.
La vama de la Gura Vaii echipa noastra se mareste cu vajnicul Giani, un tanar de 42 de primaveri care visase de mult timp la aceasta calatorie initiatica. De vreo 2 ani discutam mult la telefon despre aceasta aventura. Iata ca momentul fericit a sosit. Giani pedalase tocmai de la Bucuresti sa vina la intalnire cu noi la Gura Vaii.
In curand pedalam pe malul sarbesc al Dunarii. Langa localitatea Tekija putem admira Golful Cernei si orasul Orsova.
In curand avem de urcat un deal. Sunt 3km de ascensiune pe care ii parcurgem relativ repede. Florin este in mare forma si este un adevarat catarator.
Avem de trecut prin multe tunele azi. Vremea este agreabila.
Langa Golubac putem admira o cetate medievala.
Dupa Golubac ne luam ramas bun de la Dunare si pedalam spre Turija, spre Muntii Stara Planina. Incep catararile, avem parte si de rampe de 15% pe care spre mirarea mea le urca chiar si Giani in ciuda bagajului voluminos. Bravo amice! Esti tare!
Binenteles ca am fost da preturile erau prea scumpe pt. buzunarul nostru si nu mi-am permis decat o bere Lav.
Pe traseu ne prinde ploaia astfel ca decidem sa campam langa un sat in apropiere de Turija. Eu fac si o pana pe care mi-o voi rezolva abia ziua urmatoare.
Urmeaza un traseu interesant dar cam salbatic spre Kucevo.
Avem ceva de urcat spre Majdanpek, un oras montan langa care putem admira un lac neobisnuit. Peisajul este parca de pe alta planeta. De ce sa bat drumul pana in Iran cand la 2 pasi in Balcani gasim toata geomorfologia necesara sa fiu un cetatean satisfacut?
Eu si cu Florin ne miram cum pot oamenii in marea lor lacomie sa distruga natura.
Giani a ramas in urma iar noi am mers la un Fastfood unde intr-un tarziu apare si Giani spre bucuria noastra. I-am trimis un SMS in prealabil sa stie unde suntem.
De aici avem o frumoasa catarare si pe drum ne rupe ploaia. Reusesc totusi cu greu sa fac o poza asupra orasului Majdanpek.
Pana in Rudna Glava suntem uzi loarca dar avem marele noroc sa intalnim la un local un om minunat care ne invita sa dormim intr-o cabana, ne face cinste niste bere si chiar ne face si un foc sa ne uscam hainele. Sa traiesti Denis! Nu te vom uita! Dormim ca la mama acasa in cabana din imagine.
Ziua urmatoare ne asteapta un traseu interesant cu multe zone carstice dar si ceva catarare.
Bucurosi si incantati pedalam fericiti prin acest paradis natural inflorit si inverzit.
Ajunsi in Zajecar vizitam centrul istoric iar apoi mancam ceva la un local in asteptarea mereu intarziatului Giani.
Astazi e 1 mai asa ca vom sarbatorii intr-o carciuma. Apoi facem nightriding. Giani nu a vrut sa consume nimic alcool toata expeditia,
Tin minte ca in aceea seara memorabila Florin m-a emotionat marturisind ca a plecat in aceasta aventura "cu pretul vietii" astfel ca am l-am cinsiti pe acest tanar temerar care este si un excelent catarator. Pe la miezul noptii ajungem in orasul Knajevac, mai pedalam vreo 10km si ne campam intr-o livada. E cazul sa mai si dormim!
Ziua urmatoare pedalam pe un traseu pitoresc spre Pirot. Trecem prin sate traditionale.
Ajungem in curand la o cascada interesanta.
Urmeaza o catarare sanatoasa. Florin ajunge primul in varf din nou.
Pe traseu intalnim mai multi biciclisti decat in Romania.
In drum spre Pirot putem admira muntii Stara Planina cu varfuri de peste 2000m.
In Pirot facem o pauza de masa iar apoi pedalam pe temutul drum E 80. Ne prinde noaptea si infricosati de tirurile ce trec pe langa noi in mare viteza alegem sa ne campam unde gasim primul loc acceptabil.
In timpul noptii ploua bine dar reusim sa ne odihnim binisor in ciuda ploii si a tirurilor din apropiere.
Ziua urmatoare pedalam pe drumul periculos pana la Dimitrovgrad si dupa inca cativa km. intram in Bulgaria unde suntem intampinati la primul local de un superb exemplar canin.
Tot aici avem sansa sa ne intalnim cu un cuplu de cicloturisti olandezi care se intorceau din Africa de Sud dupa o calatorie epica de peste 6 luni.
Pe langa Slivnitsa ne oprim sa vizitam un monument.
Apoi ne prinde o ploaie violenta dar avem noroc ca gasim un local unde mancam o pizza si socializam cu niste bulgari chefli care ne fac si cinste cate o bere.
Seara ne prinde la un local faimos la 19km inainte de Sofia unde ne simtim excelent.
Aici ma imprietenesc cu niste bulgari simpatici si ma distrez de minune. Florin si Giani se duc la somn la cort dar eu mai continui fiesta cu bulgarii.
Pana la urma din cauza unei furtuni ma vad nevoit sa ma pun cu sacul langa toaleta localului si dorm totusi bine pana dimineata.
Dimineata imi iau un mic dejun consistent de la acelasi restaurant in asteptarea colegilor.
Astazi traversam monotona capitala a Bulgariei pe o vreme mohorata. Apoi langa localitatea Pancharevo facem un popas langa un lac sa mancam ceva.
Dupa localitatea Dolni Pasarel, Florin are probleme cu bicicleta, va trebui sa mearga pe jos pana in urmatoarea localitate care e la vreo 20km. Eu nu am chef sa merg pe jos si deoarece incepe sa ploua cobor la un restaurant aflat langa cel mai mare lac al Bulgariei pe langa care tocmai treceam si comand o carafa de vin. Giani pleaca cu Florin spre primul oras. Vremea este foarte neprietenoasa.
Noaptea voi dormi la sac in fata complexului turistic langa sosea iar temperatura a scazut pana la 3 grade Celsius. A fost minunat! Giani si Florin aveau sa traiasca momente desprinse parca dintr-un roman suprarealist care sper sa vi le relateze chiar ei.
Ziua urmatoare ne regrupam la o benzinarie la iesire din orasul Samokov. Florin a avut noroc si si-a rezolvat bicicleta la un pret foarte avantajos. Pedalam inca vreo 20km pana ajungem la un restaurant unde e cazul sa ne cinstim. Traiasca aventura pe 2 roti!