Claudiu Moga

Turul Balcanic aprilie - mai 2008 (3000 km in RO, Bulgaria, Grecia)

Recommended Posts

Turele lui Claudiu contribuie la traficul pe care l-am facut pe acest forum/site, in loc de sustinere, critica constructiva, etc...ne dam mari profesori de viata sau mari critici...nu-i asa gibonu?

Ne dam cu parerea si nicicum ... cu traficul ...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Reactiile sunt exagerate pentru ca pur si simplu Claudiu cere sa fie exagerate.

Oricat as diseca afirmatia asta, nu inteleg decat ca unul comanda si ceilalti asculta, executa. :)

Daca Claudiu nu se controleaza sau de fapt provoaca, nu-mi e clar, cert e doar ca unii sunt reactivi. Poate e capcana lui de a atrage atentia si de a evita sa fie ignorat.

Desi poate si eu m-am lasat furat uneori, in cele din urma asa-zisii "sfatuitori de bine" sunt de fapt ultimii care ar trebui sa deschida gura. E clar ca Claudiu a ales "libertatea" fata de noi toti ceilalti care traim cu iluzia ca suntem cineva doar daca avem o slujba. In alte timpuri, mai medievale, lenesii erau cei "normali". Dupa logica de azi, daca ai ales sa fii liber esti obiect de batjocura si etichetat ca excentric, de parca doua posibilitati avem in viata: ori sa fim sclavi cu salariu, ori sa fim nebuni. Astea fiind spuse, ma repet afirmand ca nu e de atributia noastra sa spunem altora cum sa-si traiasca viata. Cicloturismul si "cariera", doua lucruri care se impaca mai greu.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

E clar ca Claudiu a ales "libertatea" fata de noi toti ceilalti care traim cu iluzia ca suntem cineva doar daca avem o slujba. In alte timpuri, mai medievale, lenesii erau cei "normali".

Desi mi-am propus sa nu mai comentez pe subiectul asta, fac o exceptie, caci ma "zgarie" putin afirmatia ta.

Descrii mai sus o situatie ce ar fi de respectat/admirat, cand o persoana zice "f..k the system!" si devine un rebel, traind o viata care-i place (nu ilegala!), fiind multumit si impacat cu alegerea facuta, cu putinul material pe care deliberat l-a ales.

Nimeni n-ar fi comentat ceva daca ar fi fost doar atat si cred ca ar fi fost invidiat macar uneori de multi dintre cei "normali", care din diverse motive n-am avut "puterea" asta.

INSA, cata vreme a facut alegerea asta, DAR mereu se vaita de viata grea, lipsa de bani, nerecunoasterea "meritelor", lipsa fanilor - pe scurt isi plange duios de mila - ei bine asta imi starneste zambete, iar unora, normal zic eu, o reactie de dezaprobare.

Am mai zis-o o data, notiunile rebel si smiorcait nu se pot alatura fara a genera ilaritate.

In rest, perfect de acord cu ce ai scris.

Asta totusi nu inseamna ca nu citesc povestile lui Claudiu cu interes, luand pasajele incriminate ca pe niste scene umoristice.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

La multi ani! RESPECT Claudiu ,sincer te invidiez pentru forta si curajul de care dai dovada,multi km si o viata asa cum o vrei tu .

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumesc frumos Misa! Doamne ajuta sa avem un an cat mai bun! LA MULTI ANI!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Daca Claudiu nu se controleaza sau de fapt provoaca, nu-mi e clar, cert e doar ca unii sunt reactivi.

Atunci cand Claudiu ne povesteste de cat de expert este in anumite domenii sau cate sute de ore a pierdut pentru a scrie niste povesti, care ar trebui sa fie reactiile?

Sa-l rugam pe Claudiu sa fie capitanul nostru?

Poate e capcana lui de a atrage atentia si de a evita sa fie ignorat.

Poate gresesc eu, insa, dupa mintea mea, povestile din sectiunea asta de ciclo-turism au ca principal scop o minima documentare pentru cineva care vrea sa faca o tura prin zona respectiva.

Nu scopul de a atrage atentia asupra celui care le-a scris.

E clar ca Claudiu a ales "libertatea" fata de noi toti ceilalti care traim cu iluzia ca suntem cineva doar daca avem o slujba.

Nu cred ca cei care scriu prin sectiunea asta se considera persoane importante in baza slujbei pe care o au.

N-am vazut pe nimeni sa se laude cu slujba pe care o are.

Nici macar n-am vazut niciun fel de aluzie, trimitere, mentionare "intamplatoare" a functie sau locului de munca.

In rest, a explicat Vlad foarte bine cazul lui Claudiu, respectiv acela de rebel plangacios.

Partea buna ar fi ca, macar din ultimele postari, Claudiu pare sa se schimbe.

Nu pun botu' si nu ma entuziasmez in baza unor postari.

Insa, macar intentia de schimbare trebuie incurajata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vreau sa revin cu lamuriri pentru ca se pare ca nu am fost inteles in totalitate. N-am sustinut ca situatia descrisa e de admirat, ci doar ca este o alegere valida a unui individ ca noi toti ceilalti si care nu e problema noastra. Turele lui Claudiu sunt povestiri in care se include si pe sine, cu trairile sale particulare si sigur intrece masura uneori, nimic de contrazis. Pentru el, o tura pare a fi si o "epopee" lirica "cantata" de un ciclotrubadur, in care personajul e sarac, dar "romantic", traieste o gramada de aventuri, nu are recunostiinta semenilor, izbandeste la final si isi propune sa nu se dea batut si sa o ia de la inceput cu alta ocazie, un "sablon" evident. Eu nu stiu ce e atata de "dezaprobat", "reactionat" la ceea ce e stilul omului. Nu o sa se schimbe nimeni citind sfaturile existentiale pe forum si nici nu cred ca trebuie sa scrie aici dupa un format acceptat de ceilalti, atata timp cat nu jigneste pe altii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ Trevizes

Nici n-am avut vreodata pretentia sau intentia ca aici sa se scrie poveste de tura dupa un anumit format.

Am spus doar doua lucruri care nu mi se par normale:

1. sa te lauzi singur;

2. sa te dai cu fundul de pamant referitor la sutele de ore petrecute ca sa scri povesti de tura.

Cum am mai spus, parte buna este ca Claudiu se pare ca a renuntat la cele de mai sus.

Ramane de vazut ce se va intampla.

In alta ordine de idei, indraznesc sa te intreb cand termini povestea din Ciprul turcesc.?

Sper ca nu te-a deranjat intrebarea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sper sa-mi fac timp, mai am doar un episod, apoi ar trebui sa incep un topic nou cu o alta plimbare in Cipru din Vest.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salutare si La multi ani!

Sper sa nu va suparati pe mine dar vreau sa continui povestea, care poate inspira pe unii membrii ai forumului.

In curand trebuie sa-mi iau ramas bun de la Sithonia si ma indepartez de tarm pt. o scurta perioada, insa nu rezist mult fara superba priveliste marina si mai fac un popas in portul Pirgadikia.

1.jpg

Aici dupa ce admir vasele din port merg la o terasa sa servesc un gyros si intru in discutie cu patronul localului care este foarte de treaba si-mi face cinste o bere. Aici voi ramane mai mult timp caci intre timp ma imprietenesc cu baietelul patronului cu care am parte de o interesanta discutie. Eu ii spun in engleza, el imi povesteste in greceasca. Micutul este super simpatic.

3.jpg

Ma prinde noaptea pe aici si ma pun cu cortul in apropierea localitatii dupa ce urc un deal.

Ziua urmatoare imi cumpar din localitatea Ierissos un cauciuc nou si o camera si cand caut portmoneul nu-l mai gasesc, ma sperii rau dar pana la urma il gasesc intr-o punga cu alimente unde l-am pus din greseala in urma cu cateva ore. Vizitez si un targ interesant unde vad o frumoasa negresa care vindea niste fructe.

De aici pedalez pe laga golful Ierrisos. La un moment dat vad un ochi de apa, un fel de balta adanca de vreo 2 m langa drum si pe fundul ei era o broasca testoasa. Vreau sa intru sa prind broasca sa ma joc cu ea si cum intru in balta ma trezesc ca am calcat intr-o sticla ascutita si calcaiul meu drept incepe sa sangereze abundent. Cred ca 30min am tot stors sangele ce nu mai contenea sa curga. Pana la urma sangerarea se opreste si pornesc la drum.

5.jpg

Pe traseu gasesc in mijlocul drumului pe Cornelia, sora Paulinei. Aici fac un mic popas si ma joc cu ea in poienita de langa drum.

4.jpg

De aici am o catarare frumoasa, apoi dupa coborare ajung in localitatea Olimpiada unde pe un deal zaresc vestigii antice.

7.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

De aici mai pedalez 11km pana ajung in portul turistic Stavros unde fac pana.

Aici merg la un cabinet medical unde un doctor foarte de treaba ma dezinfecteaza si ma bandajeaza. Apoi mananc un kebab si e momentul sa merg in port unde pe o banca savurez o sticla de cidru admirand vapoarele si sutele de lumini de pe malul opus al golfului Orfanos.

Noaptea mi-o petrec in cort langa localitate iar dimineata ma apuc sa-mi repar bicicleta.

 

8.jpg 

 

Nu prea reusesc din pacate pentru ca mi-am stricat ambele pompe ce le aveam la mine. Trebuie sa caut un magazin de biciclete dar inainte da a merge sa-l caut admir un parc cu niste arbori deosebiti.

 

9.jpg 

 

Pana la urma reusesc sa gasesc un "bike shop" si sunt rezolvat dupa ce mai trebuie sa cumpar o noua camera.

Apoi merg iar in port sa admir golful Orfanos.

 

10.jpg 

 

Prin zona se pare ca traiesc greci bogati caci peste tot vad doar vile luxoase.

 

11.jpg 

 

Trebuie sa pornesc la drum, mai pedalez 20 km pe langa Marea Egee.

Inainte de localitatea Nea Kerdullia ma mai opresc pe plaja sa mai fac o scurta baie si sa-mi iau ramas bun de la marea care m-a incantat cateva zile.

"De-i goni fie norocul fie idealurile

Te urmeaza in tot locul

Vanturile, valurile"

12.jpg

De aici intru in Grecia continentala. Dupa doar cativa km de pedalat langa localitatea Amfipoli descopar o imensa statuie antica ce reprezinta un leu.

 

13.jpg 

 

Urmeaza 30 de km de pedalat prin campie pana in oraselul Nea Zichni unde ma opresc la un local si discut cu niste tineri care-mi indica pe unde trebuie sa o iau.

De aici urmeaza o lunga dar usoara catarare spre Skopia. 

14.jpg

 

Am 8km de urcat apoi cobor in Kallithea unde iar intalnesc un platan secular.

17.jpg 

 

Dupa localitatea Prosotsani ma pun cu cortul.

Dimineata urmatoare iar ma trezesc ca am pana. Ma duc pana la prima casa din localitate si intreb unde gasesc o vulcanizare iar aici sunt uimit de bunavointa acestor oameni. Un domn se ofera sa ma duca cu camionul sau pana la bike shop-ul din localitate pe gratis. Aici cel care lucra la bike shop imi rezolva pana pe gratis si-ma da si o mini trusa de reparat pene tot gratuit. Sunt uimit de generozitatea grecilor.

In sfarsit pot sa pornesc la drum. Ma asteapta traversarea unui sir de munti. La cativa km dupa localitatea Prosotsani la stanga se face un drum spre o pestera renumita.

 

18.jpg 

 

Vremea este superba. In departare pot admira Muntii Falakro.

15.jpg

Acesti munti din nordul Greciei au o altitudine comparabila cu Muntii Cindrelului de la noi, dar sunt ceva mai exotici si au un alt tip de flora si fauna fiind situati in zona mediteraneana. Incepe catararea iar peisajele sunt tot mai frumoase.

 

19.jpg 

 

Poporul grec este unul foarte credincios, cald si generos. Pe un deal pot observa o frumoasa cruce.

20.jpg 

 

Oh Yeah, Grecia mon amour, cand te voi revedea?

 

21.jpg 

 

In curand incep si serpentinele, am de urcat vreo 10km. 

 

16.jpg 

 

Ajung si-n localitatea montana Granitis unde sunt inconjurat de dulai.

22.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Desi la inceput mi-e cam teama de caini, dar dupa ce le dau o paine sa manance, ma imprietenesc cu ei si ma joc cu ei putin.

1.jpg 

 

Urmeaza o coborare periculoasa in serpentine pana in localitatea Kato Nevrokopi.

 

2.jpg 

 

Mai am putin si ajung in Bulgaria trecand pe la vama greceasca din Exochi unde din pacate nu reusesc sa-mi schimb banii astfel ca mai pedalez vreo 20km pana in oraselul Gotse Delchev unde fac rost de leva in sfarsit.

Este momentul sa fac un popas la un cochet restaurant unde sunt multe sculpturi ca cele colectionate de tatal meu.

 

3.jpg 

 

Tot aici imi atrage atentia si o vulpe impanata ce pare ca ma priveste fix.

 

4.jpg  

 

Pedalez apoi pe valea raului Mesta unde am parte de peisaje minunate asemanatoare cu cele de pe Defileul Jiului de la noi.

5.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vremea este mult mai racoroasa, temperatura a scazut cu cel putin 10 grade fata de zilele precedente cand pedalm pe tarmul Marii Egee.

Am intrat in zona montana, in stanga mea se inalta Muntii Pirin.

Dupa ce mai pedalez vreo 20km este momentul sa ma opresc din nou. Este cam tarziu si e tot mai frig dar gasesc un local interesant a carui terasa imi place in mod special.

6.jpg 

 

Aici ma intalnesc cu un simpatic musulman, cu Mustafa, un tanar de treaba care lucrase in Portugalia. Ma intretin cu el toata seara si ne simtim bine sorbind bere Pirin si povestindu-ne aventurile.

Noaptea mi-o petrec in cort langa raul Mesta.

Ziua urmatoare trec prin localitatea cu nume omonim de unde cumpar niste iconite pentru mama si pentru sora mea. Pictura bisericii este foarte reusita.

7.jpg 

 

Urmeaza o portiune pitoreasca care culmineaza cu peisajele deosebite de pe langa localitatea Banya, aproape de celebra lor statiune Bansko. Sunt la poalele muntilor Pirin.

8.jpg 

 

Pedalez in continuare pe langa raul Mesta, sunt intr-o zona montana si am de urcat lejer dar constant.

In localitatea Yakoruda vizitez o moschee.

10.jpg 

 

Apoi e momentul sa stau la o terasa sa servesc o ciorba. De aici am o ampla panorama asupra traditionalei localitati care are multi etnici musulmani.

9.jpg

Aici intalnesc o draguta fetita care se legana cu grilajul unei usi. Discut putin cu ea in engleza pana vine mama ei si o izgoneste.

12.jpg 

 

In curand incepe sa ploua si intru si eu in local unde spre surprinderea mea ma intalnesc din nou cu Mustafa cara discuta cu o domnisoara.

Stau aici si mai beau niste bere Pirin asteptand sa treaca ploaia. Intre timp mai admir si un frumos acvariu unde ma rog la pestisorul de aur sa-mi indeplineasca dorinta sa treaca ploaia.

11.jpg 

 

Din pacate n-am noroc, ploua toata ziua, asa ca mai avansez doar cativa km in care ma ud tot si ma decid sa raman in zona pana trece intemperia.

Sunt in Cherna Mesta unde raman la un local pana seara tarziu, afara continua sa ploua. Discut cu cativa localnici, unul chiar dorea sa-mi ofere gazduire dar n-am acceptat. Pana la urma s-a inchis localul si am ramas pe terasa sa-mi termin consumatia alturi de noul meu prieten: catelul Pavlo.

13.jpg  

 

Ma descurc si dorm cu cortul langa localitate.

Ziua urmatoare din fericire nu mai ploua si am de catarat la greu pana-n localitatea Yundola unde fac pauza de masa la un resturant. De aici am o coborare de 27 km si inghet de frig, dar fac un mic popas pe langa un rau de munte sa-mi revin si sa mai pun o haina pe mine.

14.jpg 

 

In localitatea Belovo intru pe un drum circulat si fac o pauza sa mananc ceva. Aici beau cea mai iefina bere din tot turul care costa 0,75leva adica 1,5RON. Mai ce vremuri bune au fost! Ce ieftin era odata!

Incepand cu localitatea Mirovo, acest drum national merge in paralel cu o autostrada si sunt profund mirat de infrastructura rutiera din Bulgaria.

Suntem intr-o zona deluroasa iar autostrada trece si prin niste tuneluri.

17.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bate un vant violent din fata si inaintez cu greu. Dupa inca 2 ore de efort fac un popas in natura si o pun de un picnic.

18.jpg 

 

Nu mai am mult pana ajung la un viaduct impresionat pe unde trece autostrada spre Sofia.

15.jpg 

 

Tot aici gasesc si un monument comemorativ. Un tanar se pare ca a cazut de pe viaduct gasindu-si tragicul sfarsit in mod atat de violent.

Dumnezeu sa-l ierte!

"Vita brevis, gaudeamus igitur!" (Sa ne bucuram asadar caci viata e scurta)

16.jpg  

 

Seara mi-o petrec in localitatea Vakarel pe la niste localuri. Este noaptea Invierii si localurile sunt pline de ortodoxii bulgari. Ma intalnesc cu oameni generosi care-mi fac cinste dulciuri, mancare si bautura.

Slujba de inviere o privesc la un televizor la un local la marginea localitatii iar la masa mea mai stau 2 minori veseli care consuma multa bere. Este veselie mare si atmosfera festiva!

Tarziu ma pun cu cortul langa sat si dimineata sunt trezit de o turma de capre si de domnul cioban care ma sperie rau purtand un cogeamite baltag in mana.

In localitatea Novi Han se ia la intrecere cu mine un pustan cu un MTB si il las sa ma intreaca spre marea sa satisfactie.

Tot aici am privilegiul sa ma bucur vizual de cele mai frumoase flori din tot turul: lalele, lalele, frumoase ca turele mele!

19.jpg 

 

De aici o iau pe un drum cu trafic redus si ajung in oraselul Elin Pelin unde gasesc niste relicve artistice din epoca de proasta pomenire cand eram sub cizma bolsevica atat noi cat si vecinii de la sud de Dunare.

20.jpg

In curand ajung din nou sa pedalez pe drumul E79 dar pe un tronson nou pentru mine. Mai am de urcat pasul Chureshki Pateka(968m)in traverasrea muntilor Stara Planina (Balcani). Urmeaza coborarea spre Botevgrad. Am o vreme excelenta si ma simt foarte bine. Sunt doar eu, bicicleta si umbra mea. Ce sa-mi mai pot dori in viata?

3.jpg 

 

Intr-un sat intalnesc un cuib de barza amplasat pe o biserica, lucru mai rar intalnit. 

2.jpg 

 

Mai pedalez 2 ore si ajung in orasul Vratsa unde ma opresc la un restaurant sa mananc o ciorba de burta. Fata care serveste e foarte draguta. Aici intalnesc si niste picturi interesante. Una dintre ele reprezinta o tarancuta autohtona.

5.jpg 

 

Steagul Bulgariei este si el prezent aici.

4.jpg 

 

In aceasta zona se afla cea mai populara zona carstica din tara, un real magnet pentru alpinisti. Peisajele sunt pitoresti.

1.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tot aici se afla si cunoscuta lor pestera Ledenika. Mai pedalez putin si ajung la restaurantul Balcanika care ma incanta instantaneu. Ma decid inopinat sa raman aici sa sarbatoresc. Tocmai trecusem muntii Balcani si facusem un tur magnific in Peninsula cu nume omonim.

Sa curga vinul asadar! Et nunc bebemus mogaliter!

Si aici gasesc tot felul de desene interesante printre care si pe Dionysia, iubita zeului prea bautor si buna prietena a subsemnatului ciclist.

9.jpg 

 

Tot aici gasesc si o harta interesanta unde sunt treecute toate podgoriile din Bulgaria.

10.jpg 

 

Beau un vin rosu excelent, stau pe terasa la soare, visez si-mi scriu memoriile in tihna. Of cate senzatii mi-a oferit practicarea cicloturismului - aceasta nobila indeletnicire a celor alesi!

7.jpg

 

Hai sa mai bem un paharel sa ne veselim nitel! Traiasca Bulgaria! Traiasca cicloturismul!

11.jpg 

 

Ca si prietenul meu Anton Duma, poate cel mai mare cicloturist roman al momentului, se pare ca stiu si eu sa-mi traiesc clipa si sa ma bucur de un cicloturism plin de satisfactii. Viata e scurta si trebuie sa profitam de tinerete.

Dar ce pacat ca nu poti fi chiar cu toate in viata!

Si totusi singuratatea ma sufoca iar acest trist sentiment imi este exacerbat brusc vazand un desen care dupa parerea mea reprezinta beatitudinea si armonia dragostei feciorelnice si pure din povestile populare de odinioara din aceste tinuturi mitologice.

8.jpg

Petrec o seara agreabila dupa care ma asez cu cortul in zona.

Ziua urmatoare mai am putin de pedalat pana in Montana de unde scap de drumul european si o iau pe un drum mai putin circulat spre Lom.

Pe langa localitatea Rasovo gasesc un lac si ma apuc de "birdwatching". Studiez comportamentul unei berze care era la vanatoare de pesti si broaste.

7%2C5.jpg

 

Ajuns in Lom ma opresc la un restaurant sa mananc ceva si admir din nou un acvariu cu pesti exotici.

6.jpg 

 

Pana aici mi-a fost. Gata mi-am spart bugetul, mai am bani doar de bac asa ca ma apuc de botanica pe ultimii 65km pana in Vidin.

O iau frumos pe langa Dunare, zona este destul de interesanta iar flora este destul de dezvoltata. La un moment dat gasesc niste flori rosii.

12.jpg

 

Putin mai departe studiez o buruiana.

13.jpg 

 

Mai intalnesc si niste flori galbene unde un melc si-a gasit culcus. Suntem la inceputul lunii Mai iar aceasta zona are puternice influente ale climei submediteraneene.

19.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Chiar inainte de Vidin sunt interpelat de niste prostituate. Le explic sa-mi dea pace ca sunt lefter si-mi vad de drum.

Ajung in sfarsit la locul unde se ia bacul si in timpul traversarii am norocul sa-i intalnesc pe Benny si Alfred: 2 aventurieri din Germania care facusera si ei o tura interesanta prin Balcani.

14.jpg 

 

Ne imprietenim repede. La Calafat ma insotesc la posta unde mama mi-a trimis niste bani, apoi mergem la o pizza si sa bem ceva prin oras. Discutam multe, ne intelegem de minune iar ulterior chiar mi-au facut o vizita acasa si ai mei le-au oferit ospitalitate, din pacate, eu fiind plecat intr-o expeditie europeana.

Apoi imi vad de drum.

La Maglavit, emotie mare pe capul meu. La un local il intalnesc pe nea Voinea, primul roman cu care apuc sa vorbesc in scumpa limba stramoseasca.

Hai la multi ani Oltenia! La multi ani nea Voinea!

15.jpg

 

Emotia este atat de mare ca incep sa plang ca o muiere iar nea Voinea si alti 3 comeseni incep sa rada in hohote.

16.jpg 

 

Apoi mai pedalez pana in judetul Mehedinti la Cujmir unde ma pun cu cortul langa o benzinarie.

Ziua urmatoare trec prin municipiul Drobeta Turnu Severin. 

 

Urmatorul popas il fac la un restaurant langa Portile de Fier unde imi aduc aminte de hoarda de cicloturisti occidentali din urma cu o luna. Acum trebuie ca vor fi aproape de Iran.

18.jpg

In sfarsit ajung iar pe Defileul Dunarii in zona Cazanele Mici langa localitatea Dubova.

Aceleasi marete peisaje ma intampina.

 

1.jpg

 

Decorul natural este coplesitor. 

2.jpg

 

Ajung si langa Dubova la Pensiunea "Pui de Urs" a carui patron, este un bun prieten si inimos binefacator al meu. Ne cunoastem de mai multi ani si de fiecare data cand trec prin zona si-l gasesc acasa imi ofera cea mai generoasa ospitalitate. Din nou am norocul sa-l intalnesc si iar sunt primit exceptional de bine. Ma pune la masa, ma omeneste cu de toate si ma invita sa raman vreo 2 zile pe la el sa ma relaxez.

Accept bucuros si sa inceapa distractia!

Ma bucur mult ca-l reintalnesc si pe superbul caine al proprietarului, pe Labus.

3.jpg

 

Mananc bine, beau bine, socializez si cu niste turisti din Craiova, clienti ai pensiunii. Le povestesc despre aventura mea pe 2 roti si-i impresionez.

Apoi merg sa ma plimb putin si-n incinta pensiunii vad un superb fluture de noapte.

4.jpg

 

Aici la pensiunea "Pui de Urs" turistii beneficiaza de toate conditile iar privelistea este de vis.

Cine doreste poate inchiria si hidrobiciclete sau chiar si barca cu motor de la aceasta pensiune.

Craiovenilor le-a placut mult acest mijloc de agrement.

9.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ma imprietenesc si cu turistii care ma primesc sa merg cu ei cu barca cu motor pana la pestera Ponicova. Domnul Doru este barcagiu si ghid.

5.jpg
 
Alunecam in mare viteza pe apele fluviului. Deasupra noastra se ridica stanci imense iar Doru ne povesteste despre frumusetile locului. Aflam ca in zona se gasesc si niste lalele galbene unice in Europa.
Simtim din plin adrenalina.

6.jpg
 
Ajungem si la gura pesterii Ponicova si intram sa o vizitam.

7.jpg
 
La intoarcere ne intalnim si cu alti turisti porniti sa viziteze aceasta zona minunata.
 
8.jpg
 
Aici ne aflam practic la limita intre muntii Carpati si Balcani. Pe partea sarbeasca peisajele sunt impunatoare, natura fiind grandioasa.

10.jpg

Ajunsi la pensiune petrecem de minune toata ziua, avem ce povesti iar bautura si mancarea sunt la discretie. Apoi sunt lasat sa dorm pe o canapea deci nu mai trebuie sa ma obosesc sa pun cortul.

Ziua urmatoare merg cu craiovenii la o excursie "per pedes" sa facem cel mai frumos traseu de trekking din zona, urcarea pe masivul Ciucaru Mare. Pana in centrul comunei Dubova mergem cu masinile, eu fiind nevoit sa mai renunt putin la "bidiviul de fier" si sa incerc sa ma bucur de avantajele tehnicii moderne.

De aici mergem pe jos cam 30 minute pana ajungem in locul cu cea mai spectaculoasa panorama asupra Dunarii.
N-am cuvinte sa descriu cat de frumos poate sa fie aici dar pozele vor vorbi de la sine.
 
13.jpg
 
Mult mi-a fost dat sa calatoresc dar sincer sa fiu cu asa un inedit si ireal de frumos peisaj nu tin minte sa ma mai fi intalnit vreodata.

14.jpg
 
Nu ne mai saturam sa admiram Dunarea si extremitatea nordica a Muntilor Stara Planina. Ce bine ca zona s-a pastrat salbatica si inca nu a fost invadata de turismul de masa!

15.jpg 
 
Traim momente de maxima incantare si facem multa poze aici. Craiovenii sunt foarte entuziasmati.
 
11.jpg
 
La intoarcere jucam si un fotbal pe terenul din comuna iar inapoi mergem din nou cu masina.

16.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pe traseu intalnim si un biciclist spre marea mea satisfactie. Aceasta zona are un imens potential pentru cicloturism.

17.jpg 

 

La pensiune stam iar si sarbatorim pana seara tarziu iar atmosfera este foarte destinsa si joviala.

Ziua urmatoare vine momentul sa-mi iau ramas bun de la craioveni si de la domnul Doru pe care abia astept sa-l revad.

Pedalez pe traseul meu preferat, pe Defileul Dunarii, de care m-am indragostit inca din anul 2000.

Acest drum magnific a fost construit de niste nobili maghiari, de niste influenti grofi pe vremea Imperiului Austro-Ungar.

 

18.jpg

 

De aici de la "Pui de Urs" mai am de pedalat 400km pana acasa.

O singura fotografie am mai facut in tot turul reprezentand un superb apus de soare in judetul Caras Severin.

19.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pedalez pe traseul meu preferat, pe Defileul Dunarii, de care m-am indragostit inca din anul 2000.

Acest drum magnific a fost construit de niste nobili maghiari, de niste influenti grofi pe vremea Imperiului Austro-Ungar.

 

18.jpg

 

 

Interesant.

Te rog, poti sa sa ne spui, cu aproximatie, pe unde se afla inscriptia din poza de mai sus?

 

Multumesc

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sunt ceva ani de cand n-am mai fost pe Defileul Dunarii la noi, dar daca bine-mi aduc aminte placa respectiva sapata in stanca se afla intre Moldova Noua si Berzasca da nu mai stiu exact cu aproximatie unde. Stiu doar ca nu e departe de o pestera ce se zareste din sosea.

 

Cu placere! 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ar fi pe langa localitatea Coronini.

 

"În apropierea sa, către est, în albia Dunării, se află vestita stâncă Babacaia, replică a faimoasei Lorelei de pe Rin, la fel de bogată în legende ca şi aceea. Pe mal, pe marginea şoselei săpate printre stânci, se află o tabulă în limba maghiară pusă în 1890 în cinstea lui Baross Gábor, fost ministru al transporturilor, sub conducerea căruia s-au desfăşurat lucrările de canalizare a Dunării pentru a o putea face navigabilă în acel defileu deosebit de îngust.

 

Conţinutul inscripţiei, gândite ca o replică a celebrei Tabula Traiana aflate pe malul sârbesc, se traduce astfel:

Dumnezeu să binecuvânteze lucrările de regularizare ale Porţilor de Fier ale  Dunării inferioare şi ale afluenţilor acesteia, dispuse în anul 1888 în timpul domniei împăratului Franz Iosif şi începute prin grija primului-ministru contele Szapary Gyula şi a ministrului comerţului Bellusi Baross Gábor. 15 septembrie 1890.” (Traducere de Eugen Poşa, căruia îi mulţumim.)"

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.