hcampian

Clubul distrusilor si accidentatilor

Recommended Posts

Pun poze cumva la iesirea din club (sper eu definitiv). Accidentul a a avut loc acum 5 saptamani.

 

e5bkMHI.jpg

VpMxuvG.jpg

 

In ciuda aspectului de Frankenstein am scapat doar cu chestii cosmetice, inclusiv la genunchi. 

 

Am suferit mai mult pentru ca in urma cazaturii (pe drum, ca boul) mi s-a desprins o piatra de la rinichi si am suferit pentru asta vreo doua saptamani mai mult decat pentru celelalte rani.

 

Din ce mi-au povestit prietenii cu care eram, atat Salvamontul cat si Smurdul au recationat ca la carte, eu nu-mi aduc aminte nimic, am luat somn vreo doua minute si am o pierdere de memorie de vreo 6h.

 

Cred ca mi-am invatat lectia dupa experienta asta.

 

Bicicleta nu a avut mai nimic :).

  • Upvote 1
  • Sad 8

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 7/27/2020 at 2:48 PM, Croocodillul said:

Pun poze cumva la iesirea din club (sper eu definitiv). Accidentul a a avut loc acum 5 saptamani.

Bine că ai scăpat cu viață și nemutilat.

 

 

On 7/27/2020 at 2:48 PM, Croocodillul said:

Bicicleta nu a avut mai nimic :).

Mă bucur să văd că mai poți avea simțul umorului.

 

Numai bine!

Share this post


Link to post
Share on other sites

E intreaga, nu o aveam pe cap, o purtam pe șold deoarce balalaul de mine a considerat ca pe drum sunt perfect in siguranță cunoscandu-l ca in palma...

Mai am doar la umar ceva dureri musculare, fac recuperare. Pot insa pedala fara probleme, in ciuda pozei de mai sus. A fost doar țesut moale afectat.

  • Sad 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bai omule, bine ca esti bine! Multa sanatate iti doresc!! Pot sa te intreb unde s-a intamplat? Stiu ca urci fara casca, ca si mine din pacate, pe acolo pe unde aparent (acum vazand ce ai patit) credem ca stim totul :(.

Share this post


Link to post
Share on other sites
5 hours ago, Croocodillul said:

E intreaga, nu o aveam pe cap, o purtam pe șold deoarce balalaul de mine a considerat ca pe drum sunt perfect in siguranță cunoscandu-l ca in palma...

Am patit o accidentare asemanatoare acum multi ani, pe la 15-16 ani. De aia eram curios, ca ranile sunt  asemanatoare, in plus, ma intrebam de ce casca nu a facut mare lucru in a proteja arcada ochiului.

Urcam pe bicicleta ruseasca a bunicului un deal si mi s-au retezat 11 din cei 21 de dinti ai pinionului. Ridicat fiind din sa, pentru a apasa cat mai cu putere, am zburat instant peste ghidon si am pupat asfaltul. Nu am luat somn si nici pierderi de memorie nu am avut. Ba chiar imi amintesc cum mi-am bagat mana in gura sa vad daca mai am dintii. Tin minte si ca fiecare dimineata era un cosmar ca mi se lipeau buzele in coltul gurii pe timpul noptii si reuseam cu greu sa raspund la intrebari sau sa mananc.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Bai omule, bine ca esti bine! Multa sanatate iti doresc!! Pot sa te intreb unde s-a intamplat? Stiu ca urci fara casca, ca si mine din pacate, pe acolo pe unde aparent (acum vazand ce ai patit) credem ca stim totul :(.
La 100 m sub Cabana Postavaru.

In 6 minute de la apel era si masina de Smurd sa ma ia, in 4 minute a ajuns Salvamontul, totul a fost ca la carte din perspectiva asta.

Nu-mi aduc aminte nimic in afara de faptul ca eram sus la cabana si apoi pe masa de la urgente unde ma controlau de dinti.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Destul de abrupt acolo, presupun ca erai la vale.


Da, sunt profesionisti baietii. Am ajutat si eu de mai multe ori accidentati cu bicicleta si fara, chiar si pe forestier si au venit foarte repede si intervenit ca la carte.

Share this post


Link to post
Share on other sites

N-am mai trecut demult pe aici, dar mă gândeam să văd poate are careva vreo idee. :)

 

În vară m-am dat de câteva ori cu pantofii noi de MTB și îmi amorțea foarte degetul mare de la piciorul drept, cred că din cauza poziției plăcuței (prea în față). I-am lăsat baltă și nu i-am mai folosit, a fost totul ok. Nu știu dacă de aici mi se trage, dar de vreo lună mă fulgeră uneori prin degetul mare, unde e partea mai ”umflată” a degetului,  de abia mai calc. M-am dus la o plimbare pe jos până în parc, m-am întors de acolo șchiopătând din cauza asta. Mai bine de o săptămână am băgat gheață intensiv și s-a calmat. Ieri am făcut un antrenament de forță și am avut emoții pt deget, mai ales la flotări, dar a fost în regulă. Azi m-am învârtit prin casă să montez un birou și brusc m-a luat iar durerea. 😔

Share this post


Link to post
Share on other sites

Îmi pare rău pentru tine, dar cred că am mai propus aici și în alte părți o explicație și un anumit mod de acțiune, cu același rezultat - fie ați dat cu ignore, fie v-ați supărat.

Nu toată lumea are material bun de competiție, și pare că te afli în această categorie.

La suprasolicitări repetate cedează rapid țesutul conjunctiv, adică tot ceea ce înseamnă tendoane, ligamente și altele asemenea.

Astea nu beneficiază de vascularizație directă, ci se hrănesc prin imbibiție.

 

Mușchii și oasele rezistă mai mult, dar ce folos? 

 

Soluția este, bineînțeles, să lași deoparte exercițiile de forță, sprinturile la rupere și alte asemenea ocupații competitive, care se lasă cu uzură excesivă, mai ales dacă nu ai material genetic bun, care să susțină rapid și complet reparația și refacerea țesuturile lezate.

Nu te poți bucura de alergare și bicicleală fără să-i dai în gură ca la coasă? Vrei să o iei pe urmele lui Gabriel Batistuta?

Nu ți-ar plăcea să faci mișcare pînă la adînci bătrîneți? 

 

Știu, am pus niște întrebări retorice și nu înțeleg acest spirit de competiție care vă bîntuie pe unii dintre voi. :)

 

 

 

 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu tot nu înțeleg de ce ai tu impresia că mă suprasolicit pe bicicletă și că mă preocupă competițiile. Aaa... am pomenit o dată de intervale de 30s la puls 180bpm. :) Amorțeala de la pantofi chiar n-a avut nici o legătură cu intensitatea ci mai degrabă cu durata antrenamentului, dar nu știu dacă de la aia mi se trage problema de acum, doar bănuiesc. Antrenamentul de forță de ieri a constat în flotări, plank, îndreptări, biceps. Am folosit gantere de câte 5kg la îndreptări și 2.5kg la biceps, cred că e exact opusul la ”datul în gură”. De altfel sunt 90% sigur că lipsa unor astfel de antrenamente de-a lungul anilor + statul la birou au dus la dezechilibre musculare din cauza cărora am adunat bagajul mare de probleme. :)

 

Ultimele 40 pedalări. 

b0fwMn1.png

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Per total arata chiar decent tabelul ala, dar ai si cateva ture cu puls mediu cam exagerat (170, 163, 158, 157). Pe alea n-ar fi rau sa le eviti pe viitor. Chiar si asa, nici unele nici altele nu au legatura cu durerile tale musculare/articulare, mai ales ca puterile pe care le impingi sunt chiar de bun simt. Pe mine nu ma dor oasele si nu am amorteli dupa ce fac sprinturi la 800+W, si nici dupa o zi intreaga de schiat, si mai am si niste kilograme bune in plus fata de tine.

 

 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
8 minutes ago, majikstone said:

dar ai si cateva ture cu puls mediu cam exagerat

Până acum 2-3 ani un puls mediu de 150bpm era mic. :) Aia de 170bpm, da, a fost mare, dar se vede că am făcut 1 săptămână pauză, iar eu după 3 zile de pauză când pornesc gps-ul în fața blocului am 130bpm fără să mă urc pe biclă. Restul sunt la mai puțin de 80% din maxim.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Apoi nu zic nu, ca am avut si eu cateva (poate vreo 3-4 in ultimii 5 ani) ture cu puls mediu peste 155 si am fost praf si pulbere dupa ele. Asa ca clar sunt de evitat. Dar depinde si de durata lor, evident. Ca daca discutam de un test FTP de 20 de minute (plus incalzirea), ala clar o sa-ti scoata un puls mediu de 150+ daca limitezi tura strict la durata procedurii de test FTP (sau mai rau nu inregistrezi partea de incalzire/cooldown). Deci de aia mai relevanta statistic ar fi poate o distributie a pulsului avut pe durata unui an, cu separare pe zone (1-5) sau pe intervale de puls (sa zicem din 5 in 5 BPM). 

Share this post


Link to post
Share on other sites
1 hour ago, paulrad said:

Eu tot nu înțeleg de ce ai tu impresia că mă suprasolicit pe bicicletă și că mă preocupă competițiile. Aaa... am pomenit o dată de intervale de 30s la puls 180bpm. :) Amorțeala de la pantofi chiar n-a avut nici o legătură cu intensitatea ci mai degrabă cu durata antrenamentului, dar nu știu dacă de la aia mi se trage problema de acum, doar bănuiesc. Antrenamentul de forță de ieri a constat în flotări, plank, îndreptări, biceps. Am folosit gantere de câte 5kg la îndreptări și 2.5kg la biceps, cred că e exact opusul la ”datul în gură”.

A, nu, mi s-a părut. Carry on! 

 

Și eu am fost destul de sedentar între 20 și 30 de ani, m-am apucat de biclă după aia, dar doar ca turist și nu mi-au apărut toate accidentările astea la nivel articular, care de tine văd că se tot lipesc.

Nu mă interesează (prea) mult mediile alea de frecvență cardiacă, tocmai ce am spus că ai probleme de structură articulară, material românesc, cum am zice.

Din punctul ăsta de vedere e nevoie să te menajezi. Ești un fel van Basten sau Adrian Ilie, nu ții la tăvăleala pe care ți-o impui, deci trebuie să scazi nivelul actual de solicitare.

 

Și lasă pedalele cu clips, articulațiile genunchiului și gleznei îți vor mulțumi mai tîziu. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Poate va ajuta informații poate nu, eu va prezint situația mea. 

Până la 20 de ani făcut sport ca un cretin. Mult și fără cap. La 14 ani jucam fotbal în divizia c la echipa mare, marcat peste 50 de goluri luat bătaie la propriu tot cam de atâtea ori. Apoi mi-am rupt tibia la baschet (fractura deschisă).

Între 23 și 30 de ani sedentar.  Dureri mari de genunchi. Am făcut rmn-uri și mi-a ieșit: meniscuri interne rupte grad 3, un ligament încrucișat afectat dar lipsa lichid de lubrifiere, doar lichid de inflamație, niște cheaguri. 

Dureri mari de genunchi, uneori abia intram în mașină, dureri la pus in pat etc etc. Uneori nu mă puteam încălța. Cum sotia e medic și e și cu medicina funcțională mai nou mi-a zis sa renunț la gluten o lună.

 

Pffff, efectiv după 3 săptămâni creierul îmi spunea că mă dor genunchii dar nu mă mai dureau. A fost o perioadă de 2-3 săptămâni în care efectiv creierul imi zicea ceva dar fizic nu mai aveam acea durere. Când merg la fotbal am trecut de la a alerga 3-3.5 km la 12+ km. Mă epuizez dar genunchii nu mă mai dor. Și asta doar de la gluten (ca fapt divers, pe intoleranță la gluten nu ies pt că la noi se testează un spectru foarte restrâns).

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.