Rubyca

2012.06.08-10 - Bike Marathon 3 Mountains

Recommended Posts

Fir-ar sa fie cum ma faceti voi sa schimb cauciucuri la 2 noaptea. XK 2.2 sa fie pe fata si PanaRacer 2.1 pe spate. Desi am si SB8 in dulap, vorba lui campian, nu sunt sunt zone de fuga, why risk it...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu as fi mers cu Kenda Nevegal pe fata, sa fie un pic mai rapid ca si NN, dar cramponat. Am pus XK-ul, dar cred ca se rade de crampoane rapid oricat l-ar lauda lumea. Am vazut NN evo pe Iezer cum sa se curata, daramite asta care are crampoane mai mici (in carne si baza de fixare pe cauciuc). Mi se pare un cauciuc...finut ca sa-i zic asa, de alergat pe la Predeal, Azuga, nu pe munti pietruiti. Bine ca-l am doar pe fata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu am considerat, pentru mine, 3munti (proba M1) ca maraton ci ca o aventura. Intr-adevar, a fost EPIC. Poteci singletrail inguste, pante de te lasai in spatele seii, am invatat sa parcurg albii de rau, am mai rupt lantul (Catalin, tot respectul pentru ca ai oprit si m-ai ajutat, fara tine M1 la mine se incheia la km 30), am solicitat la maxim picioarele (sa vedem maine cum mai merg), am aflat ca limitele sunt in mare parte doar parerile tale.

De ce nu maraton pentru mine? Pai pentru ca am venit neantrenat (din varii motive ultima iesire "semnificativa" a fost PE), cu un deficit de somn din timpul saptamanii (+ca am ajuns la Fundata pe la 00:15AM). Am avut la inceput pulsul 90% din timp peste 170 (cred ca de la oboseala; maximul meu ever a fost 177) insa m-am descurcat . Si m-am rugat si am fost ascultat si norii aceia periculosi care ma prinsesera pe mine si pe ceilalti participanti doar au stropit si nu au rupt.

Tot respectul pentru cei care or sa fie finalisti la toate cele 3 probe! Si asteptam imaginile, au fost multi fotografi pe traseu.

Ca si recomandari de imbunatatire pentru urmatoarele editii as puncta la capitolul marcaje. De dimineata nici nu s-a pomenit de ele (poate s-o fi discutat de seara sau vineri insa din motive obiective eu am ajuns acolo la 00:15AM). Marcajul este esential, nu il ai bun, nu dai de traseu, nu ai traseu, nu ai nimic.

Au fost benzi ba galbane ba portocalii ba negre si buine roz si verzi!?! In cel putin o zona nu a fost clar marcajul si se ratacisera niste ciclisti (nu e ok ca in intersectie de tip "T" sa nu ai nimic imediat dupa viraj; erau prin zona niste fete din BV care stiau trackul si ne-au orientat repede. +ca miniharta nu "batea" cu statisticile de pe ciclocomputer.

Tricoul mi se apre bun, o sa fie un favorite. Pe de alta parte nu ati dat diplome. Eu unul mi-as fi inramat-o pentru ca M1 a fost cea mai tare aventura ever, sper sa o repet curand si sa fiu antrenat ca sa pot sa reduc cele 7h20' (dintre care cam 20' pt lant). Media: 10.5kmph.

Share this post


Link to post
Share on other sites

La ora 1 noaptea am ajuns in giurgiu,un dus rapid si citeva impresii,cel mai tare concurs de mtb la care am participat,peste 56 km cu dif. de nivel de 1800 m. A avut de toate,coboriri ptr. toate gusturile(pe iarba,pe pamint,pe pietroaie)urcari de ziceam ca le-au facut expre,sa nu apuc sa maninc prea mult tim pensie...peisaje splendide,o zi extraordinar de frumoasa,locatia,cheile gradistei-fundata cu vedere spre piatra craiului si spre bucegi,"drumuri" prin albia riului,nici nu mai stiu cite traversari au fost,apa pina la jumatea rotii,urcarea spre ciocanu,scotea untul din noi,cemai...super,super! si ca sa fie tacimul complet,am bifat a treia mea izbinda la +50,30 loc la general,timp 5h 52 mi,sub 6 ore cit imi dadusem ca obiectiv.poze vom gasi pe net,comentariile vor veni cu siguranta.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ma inclin in fata ta rock, asa cum am facut si cand am cazut in rau. :) Eu am terminat in 6h15 si dumneata inaintea mea.

Traseu: 10/10 - cu mentiunea ca asta era traseu un pic mai de AM.

Marcaje: 7/10 - desi stiu ca s-a muncit, nu poti sa stai cu oamenii stransi ciorchine in unele puncte, si unele intersectii/puncte de echivoc sa nu aiba.

S-a ratacit drumul unde dupa prima coborare, se mergea spre dreapta. Acolo era un palc de 15 ciclisti, si eu m-am luat la intrecere pe coborare cu un tip de la Maros, cred ca avea un Lefty. Ceilalti au venit dupa noi. Am bantuit nitel pana am regasit traseul, cam 15 min in plus.

Organizare: 10/10 - nu am ce sa comentez aici, foarte fain facut totul pe la punctele de alimentare. Mi-a lipsit glucoza, dar am suplinit cu cascaval.

PS: Unde vedem si noi clasamentele?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am fost numai la M1, dar impresii puternice:

- traseu beetoooon, plin de provocari atat la deal cat si la vale. Vremea calduroasa a accentuat efectele efortului

- multa apa si udatura

- traseele din P Craiului si zona de la poalele muntelui nu s-au dezmintit

- la capitolul marcaje - a fost si un exercitiu de orientare nu numai de mtb.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Chiar ca a avut de toate. Spre exemplu, e primul concurs la care m-am urzicat :). M-am dat peste cap cu bicicleta, am cazut in rape dar de urzicat nu ma urzicasem, asta spune multe despre locurile prin care am fost bagati. Apoi am avut crampe la niste muschi pe care nu stiam ca ii am. Pentru mine a fost cel mai greu si cel mai frumos concurs (in definitiv inainte sa imi placa bicicleta imi place muntele cu totul). Au fost doua probleme cu marcajul, m-am ratacit si eu o data, dar nu m-am suparat, oricum terenul si diferenta de nivel rearanjau lucrurile in esalonul meu. Pana si soseaua s-a integrat in peisaj (pentru mine a fost ceva nou, m-au depasit cel putin 15 concurenti pe urcarea spre ciocanu, habar nu am ce cautam asa in fata) adica daca tot e sosea barem sa stii o treaba.

Ca sugestie, ar fi mers mai mult ulei pe la pa si pe la arbitri la un astfel de traseu, si acum in suna scrasnetul lantului in cap.

Fiind, cum spuneam, mult peste puterile mele testate sau netestate pana in prezent traseul mi-a mai rezolvat o dilema: ce faci dupa ce iti apar crampele ( ma refer la alea de iti blocheaza complet picioarele). Imi era mereu teama de momentul asta pe care il asociam cu abandonul). Acuma, am mers cum am putut inainte si pana la urma mi-au trecut, am facut ultima urcare pe bicicleta si chiar am depasit un concurent inainte de finis.

Plus ca erai printre oameni. O batranica mi-a povestit pe valea cu calea in timp ce asteptam sa mi se deblocheze picioarele cum se ducea ea bicicleta la badita al ei pana in sibiu:). La coborarea spre zbarcioara cineva nivela terenul la capatul unei coborari incurajari etc. E drept mie imi place si zona, a fost o placere sa ma dau pe acolo si sa descopar locurile mai in detaliu.

Si in fine o chestie foarte interesanta, mi s-a parut ca am facut mai putin decat mi-a comunicat doamna la finis (vreo 6.20), adicatelea nici nu am simtit cand a trecut timpul de mult ce mi-a placut :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

De departe cel mai frumos concurs la care am participat!Cum nimic pe lumea asta nu este perfect,minusurile acestei competitii nu le voi lua in seama pentru ca sint prea putine fata de plusuri.Oameni cum numai pe munte mai intilnesti,peisaje de vis,traseu parca special ptr. bicla mea,ce sa mai,DE VIS !Pasajele prin riu au fost savurate la maxim.Am inceput destul de timid abordarea lor,dar ulterior,cind am vazut cum sta treaba cu echilibru' pe pietre,am bagat "goneta" Singuru' meu necaz e ca n am nimerit o cu cauciucurile( WTB Bronson Race 2.3 ),pe urcari m au chinuit destul de mult,dar am zburdat pe coboriri.

Speranta mea este sa vad cit mai multe competitii de genu' asta.

P.S. Ma bucur ca n am intilnit "meltenii'' care au inceput sa si faca simtita prezenta si prin competitiile ciclistice de la noi,care te injura daca i ai depasit sau isi arunca gunoaiele de a lungul traseului.

Share this post


Link to post
Share on other sites

De departe cel mai frumos concurs la care am participat!Cum nimic pe lumea asta nu este perfect,minusurile acestei competitii nu le voi lua in seama pentru ca sint prea putine fata de plusuri.Oameni cum numai pe munte mai intilnesti,peisaje de vis,traseu parca special ptr. bicla mea,ce sa mai,DE VIS !Pasajele prin riu au fost savurate la maxim.Am inceput destul de timid abordarea lor,dar ulterior,cind am vazut cum sta treaba cu echilibru' pe pietre,am bagat "goneta" Singuru' meu necaz e ca n am nimerit o cu cauciucurile( WTB Bronson Race 2.3 ),pe urcari m au chinuit destul de mult,dar am zburdat pe coboriri.

Speranta mea este sa vad cit mai multe competitii de genu' asta.

P.S. Ma bucur ca n am intilnit "meltenii'' care au inceput sa si faca simtita prezenta si prin competitiile ciclistice de la noi,care te injura daca i ai depasit sau isi arunca gunoaiele de a lungul traseului.

Completare,numeroase grupuri de turisti,cei mai multi in prapastii incurajau intr-un mod extraordinar concurentii care erau storsi de efort pe urcare,apoi pe poteci am mai intilnit turisti care adresau incurajari dar cel mai tare am apreciat incurajarile unei babe din Dambovicioara" hai maica,ca mai poti..." ma gindesc si acum ce o fi vrind sa zica baba...ps. lipsa totala de kokalari manelisti si de gratarele lor!nu le-am simtit lipsa.

Share this post


Link to post
Share on other sites

O batranica mi-a povestit pe valea cu calea in timp ce asteptam sa mi se deblocheze picioarele cum se ducea ea bicicleta la badita al ei pana in sibiu

Ce macho tre' sa fii fost ala ;))

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumesc Viorel de info (eu sunt cel in rosu.negru bike Cube neagra care te-a salutat la start cand face controlul). Eu am plecat pe la 5-6PM ca nu ami vroiam sa ajung dupa 24:00 acasa si eram obo. O sa il contactez pe Luci.

Locul 47 din 69 mi se pare extraordinar (la M1) tinand cont ca am rupt lantul, vreo 20' pierdute (multumesc Catalin inca o data) si fusesem depasit de vreo 20 concurenti in conditiile in care credeam ca ma aflu printre ultimii. Faptul ca Razvan a terinat in aproape jumatate de timp imi zica ca anul este la inceput, e timpul de antrenament!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Completare,numeroase grupuri de turisti,cei mai multi in prapastii incurajau intr-un mod extraordinar concurentii care erau storsi de efort pe urcare,apoi pe poteci am mai intilnit turisti care adresau incurajari dar cel mai tare am apreciat incurajarile unei babe din Dambovicioara" hai maica,ca mai poti..." ma gindesc si acum ce o fi vrind sa zica baba...ps. lipsa totala de kokalari manelisti si de gratarele lor!nu le-am simtit lipsa.

Domnu' Jipa,tot respectu'! Sper sa ajung si eu la 62 de ani ca dvs.Cit despre baba din Dimbovicioara,parerea mea e ca trebuia sa va opriti,sa lamuriti la ce se referea cu incurajarea aia...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pozele frumoase de pe traseu, cand?:)

Share this post


Link to post
Share on other sites

@h3x0r Ar trebui sa intelegi si tu ca dupa un asemenea efort depus pentru a organiza o competitie care presupune 3 zile de MTB, au si ei organizatorii nevoie de un pic de respiro.

Am postat si eu acum cateva poze surprinse la competitie, pe userul meu de FB.

Share this post


Link to post
Share on other sites

A fost un concurs foarte reusit. Cum spuneau si alti concurenti inaintea mea, a avut de toate. Cu toate ca stiam o mare parte din traseu, trecerile prin rau si bicicleta m-au stors de putere. Mi-a fost atat de mila de ea, incat de multe ori m-au udat eu in locul ei. Am facut multe treceri prin rau cu ea in brate si de teama sa nu cad cu telefonul in buzunar. Urcarea prin prapastii pe care o stiam foarte bine, m-a tocat marunt. Noroc cu umbra, peisajul si incurajarile colegului meu din echipa Nomad Merida Racing Team, Paul. Chiar daca am participat la individual, traseul l-am parcurs in echipa. Alaturi de noi s-a aflat si Viorel din Campulung care a si castigat la categoria +40 locul I. Mi-a facut placere sa mergem impreuna si cele 4:20h au trecut fara sa ne dam seama. Ultima urcare insa ne-a trezit la realitate. Foarte solicitanta din cauza epuizarii si caldurii pe care am suportat-o cu greu. La finish ne astepta o masa bogata, de care nu m-am putut despartii asa de repede. La CP-uri am oprit doar pentru alimentarea cu apa si nu am apucat sa gust cascavalul. Cu siguranta nu mai plecam pe traseu asa de repede pe traseu la cat de bun era cascavalul.

Cu marcajul au fost ceva probleme, chiar la inceput cand nu stiam in ce directie sa o luam la o rascruce de drumuri. Eram in primul pluton de concurenti si a trebuit sa facem un pic de orientare in traseu. O alta problema am avut-o la Table cand un arbitru ne-a indicat o directie gresita a traseului. Nu am inteles ce a fost in capul lui, dar cert este ca m-am oprit si l-am intrebat de doua ori daca este corect. Stiam de anul trecut ca traseul de concurs este in directia opusa, dar pe moment am crezut ca s-a schimbat si ca trebuie sa urmam calea indicata. Noroc cu Rares Manea care a avut rabdare si a strigat dupa noi.

Felicitari organizatorilor pentru efortul depus si ma bucur ca am reusit intr-un final sa ajung la acest concurs. Initial am vrut o participare la M3 dar in lipsa unui coechipier, m-am inscris la M1. Mi-am dat totusi seama ca nu as fi rezistat 3 zile pe munte, fara antrenament si odihna. Este un concurs solicitant si ai nevoie de multe resurse ca sa il termini. Cireasa de pe tort a fost trecerea liniei de finish impreuna cu colegul Paul din echipa NoMad Merida si clasarea noastra pe locul 3 la categoria 30-39 ani.

Share this post


Link to post
Share on other sites

3M a fost superb, a fost genul de cursa care te face sa evaluezi daca merita pierduta vremea cu alte concursuri, eu as renunta la toate la schimb cu asta :) Speram la anul sa mai fie un 3M 4M ... 7M. Ne-am dus in ideea unei aventuri, sa ne testam limitele mai mult decat in ideea unui concurs dar pana la am avut parte si de concursul cu cel mai ridicat nivel - pe departe - la care am participat.

O idee catre cei care se plang de marcaje - nu veniti la M3! Daca M1 a fost in zone accesibile probabil tocmai in ideea de a putea interveni mai usor fiind riscul mai ridicat de accidente si incidente datorita prezentei mai numeroase, in celelalte zile esti pe munte in zone foarte greu accesibile si trebuie sa casti ochi. Iar cu ratacirea aceea din startul primei zile - am fost si eu in grupul ala - acolo s-a pierdut un minut doua maxim :) si din cauza ca oameni de bine mutasera un marcaj. Si noi ne-am ratacit in prima zi, dar mai sanatos, parcurgand cred in jur de 3-4 km in plus si la deal dar asta doar pentru ca am fost boi, cand ne-am intors la intersectia unde ratasem am vazut bine merci marcajul si dupa am fost atenti.

Imi pare rau ca s-a terminat, a fost altceva! Multumim mult Luci si Carpathian Man pentru o experienta de vis!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Superb! Un traseu conceput de oameni cu super experienta de munte ce-ti ofera trairi din cele mai diverse. Ramane o amintire neegalata pana acum de niciun eveniment la care am luat parte. Cam toti concurentii langa care am rulat stiau cu se mananca MTB-ul suficient cat sa nu se puna in pericol nici pe ei nici pe ceilalti participanti - fair play.

Multumiri si felicitari organizatorilor.

Share this post


Link to post
Share on other sites

. Iar cu ratacirea aceea din startul primei zile - am fost si eu in grupul ala - acolo s-a pierdut un minut doua maxim :) si din cauza ca oameni de bine mutasera un marcaj.

In loc de primei zile voiam a zic M1 - a zilei de sambata...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dupa 3 zile de concurs, una mai grea decat cealalta, duminica seara pe fata tuturor se citea intrebarea "Pe unde-i maine traseul?" A fost un concurs extraordinar si pentru toti participantii cu care am vorbit au fost 3 zile pe care nu le vor uita prea curand. Numarul rezonabil de echipe a facut ca inca din prima seara sa ne cunoastem cu toti, dupa 3 zile fiind ca o mare familie. 3 munti care ne-au adus aminte la ce foloseste MTB-ul, in care furca a avut in sfarsit ocazia sa ajunga in capatul cursei la fiecare secunda. Leaota, dupa un inceput "de incalzire" pe forestier, ne-a intampinat pe creste cu poteci aranjate cu indemanare de organizatori pe alocuri astfel incat sa poti trece pe ele cu bicicleta, dar la limita. Bolovani adaugati unde era nevoie, cate o lopata in marginea de iarba unde nu incapeau pedalele... Iar apoi am plonjat efectiv intr-o coborare dementa pe bolovani care parca nu se mai termina, dar nici nu cred ca dorea cineva sa se termine. Apoi Craiul, cu potecile sale ascunse printre vai si prin paduri, dar fara sa faca abatere de la cele doua clasice catarari, Ciocanu si Prapastiile Zarnestilor, a impus un ritm mai variat de urcari si coborari si a avut grija sa nu scape nimeni nespalat pe picioare. Si poate unii si pe cap. Iar pe final, Saua Strunga din Bucegi, care ne facea cu ochiul in fiecare zi in departare, ne-a primit dupa un urcus senzational. Practic o urcare in creasta pe single-trail, cu doua-trei bucati rezonabile de push-bike, dar in proportie de 80% parcursa pe bicicleta la limita echilibrului. Iar pe final, in extaz, poate cea mai lunga coborare continua de single-trail de la noi, oricum una din cele mai iubite, ne-a purtat in sicane, printre stanci si radacini, pe poteci uneori prea inguste pentru cauciucurile de 2.1, cu vantul vajaind in urechi, prin poieni si paduri care treceau ametitor prin fata ochilor, totul sub supravegherea atenta a peretilor stancosi ai Bucegilor care ne vegheau din dreapta, terminandu-se intr-un torent stancos in Moieciu de unde pe forestierul prafuit pana sus la complex am tras ca nebunii dupa ultimele secunde la clasamentul general, cu transpiratia curgand siroaie in ochi de la caldura infernala de amiaza. Asa ne-am petrecut 34 de iubitori ai MTB-ului pe munte 3 zile de agonie si extaz.

Pentru mine si colegul meu Sorin a fost o cursa superba, in care am tras la maxim, ne-am depasit limitele si am reusit o clasare de care suntem mandrii si mai ales am reusit sa pastram voia buna si forma pana in ultima zi si, pe cuvantul meu, dupa sosire imi venea sa ma duc sa mai fac traseul inca o data.

Pe final, o promisiune ne-a adus si mai multa bucurie: editia viitoare s-ar putea sa se numeasca 4Munti si sa includa ca prima proba Iezerul, cu provocatoarea lui urcare la Crucea Ateneului si coborarea ametitoare la cabana Voina. Pana atunci, vom visa la asta. Si acum, cand imi inchid ochii, simt inca senaztia virajelor printre bolovani, salturile peste damburile de iarba si transpiratia curgand siroaie pe spate cand pedalam pe bicicleta la limita echilibrului printre turistii mirati de pe poteca ingusta si abrupta spre creasta Leaotei....

Nu pot sa zic decat: 3Munti - cu MTB-ul pe munte, un film in care multi nu au avut curajul sa joace...

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest
This topic is now closed to further replies.