Sign in to follow this  
gibonu

Samotrace si Edirne

Recommended Posts

Arata bine scoicile alea in sos de rosii cu branza. =P~

Astept continuarea. :D

Share this post


Link to post
Share on other sites

Citind aceasta povestire, ma simt de parca as fi prezent acolo cu voi. Poate din cauza talentului povestitorului... sau poate din pricina fotografiilor superbe, momente foarte bine surprinse...

Astept cu nerabdare continuarea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ luci19m

Vreo 2 ore.

@ Heinz 28

In afara ca arata bine, au fost delicioase.

Vine si continuarea.

@ pohariu

Multumesc frumos.

Vine si continuarea.

Duminica, 10.06.2012 – Partea a II-a.

10 km

Ajungem in Kamariotisa, portul principal al insulei, situat pe coasta de vest.

Cursa pana aici (din Alexandropoli) dureaza vreo 2 ore.

Imagine postată

Primul lucru dupa ce am coborat de pe ferry a fost sa caut o harta a insulei.

Am gasit repede una, intr-un magazin de suveniruri de langa port.

Bine facut, bi-alfabetica, la scara mare (5 Euro).

Ce mi s-a parut ciudat a fost faptul ca in Samotrace drumuri nu sunt numerotate.

Din port, am plecat pe coasta nordica, spre cazarea pe care o aveam rezervata.

Inainte de a iesi din Kamariotisa am observat o copie, viziunea contemporana, a Victoriei din Samotrace (mai tarziu despre statuia antica, originala).

Imagine postată

Campatul liber interzis oriunde pe insula, inca din 1978.

Imagine postată

Coasta nordica.

Imagine postată

Atentie la capre.

Imagine postată

Referitor la capre, dupa spuse unui grec (nascut si crescut in Samotrace si proprietar de carciuma si hotel undeva pe coasta nordica), ar fi cam 100.000 (o suta de mii) de expemplare.

Raportat pe o populatie de vreo 3.000 (trei mii) de locuitori.

Practic, caprele sunt peste tot.

Mai sunt si ceva oi, insa foarte putine comparativ cu caprele.

Traiesc intr-o stare de semi-salbaticie si sunt foarte sperioase.

Tot grecul despre care am vorbit mai sus ne-a spus ca animalele se strang in fiecare seara la un loc de muls, sunt mulse de catre stapan dimineata, dupa care se intorc la starea de semi-salbaticie.

Si ca pot sa fie mulse doar de catre stapan.

Nu a durat prea mult si am ajuns la cazare (rezervata prin booking.com).

Samotraki Village, la vreo 4 km de Kamariotisa (http://samothrakivillage.gr/)

Imagine postată

Imagine postată

50 de Euro/ camera dubla / noapte, cu mic dejun inclus.

Conditiile de cazare sunt excelente.

Camera este spatioasa, baia la fel.

TV, aer conditionat, mini-frigider pentru cine are nevoie.

Plus o mica terasa (am stat la parter).

A fost optiunea nostra, ca sa nu mai caram bicicletele pana la etaj.

Bicicletele au stat peste noapte pe terarasa, fara niciun fel de impotrivire din partea grecilor.

Micul dejun este chiar generos.

Pe langa cele obisnuite (paine, unt, gem, miere, lapte, cafea, suc) mai existau clatite, omleta si niste placinte cu branza sau spanac.

Pe scurt, o locatie de recomandat.

Tot in banii de cazare mai exista o mica piscina (cu sezlonguri si umbrele) si o sala de forta, dar pe acolo n-am avut treaba.

Formalitatile de cazare (si plata) le-am rezolvat rapid, asa ca pe la ora 18.30 ne-am intins putin in pat, pe motivul ca era inca prea cald pentru baie.

In camera era o racoare placuta, asa ca ne-am trezit, cu greu, abia a doua zi, la ora 09.00.

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Luni, 11.06.2012 – Partea I-a.

Samotraki Village – Palaiopoli – Therma – plaja Kipos (Kipoi) – retur pe acelasi traseu.

48 km

Tarziu, dupa ora 11.00 am luat-o din loc.

De la Samotraki Village am virat drepta in soseau principala (fara numar de drum) care parcurge toata coasta de nord a insulei, apoi o bucata din coasta estica.

Drumul este pe plat in proportie de 95 %.

Pe o parte este marea Egee (sau Marea Traciei dupa denumirea conventionala).

Imagine postată

iar pe partea cealalta uneori peisajul este cam arid.

Imagine postată

Un future si alte insecte isi faceau de lucru pe un ciulin.

Imagine postată

Destul de rar, drumul traversaza cate o mica padure.

Imagine postată

apoi revine pe malul marii.

Imagine postată

Apa limpede a marii, ca doar suntem in Egee.

Nu-i Mediterana, insa privelistea tot frumoasa ramane.

Imagine postată

Ne apropiem de coasta estica.

Imagine postată

Pauza pe o margine de drum.

Imagine postată

Ocazie cu care mai admir inca odata sistemul de prindere al steagului.

Practic, este o tija (cu sistem de prindere) care in varianta originala avea in varf un steag mic, galben, in forma de triunghi.

Se se folosea la bicicletele pentru copii sau la carucioarele pentru copii care se ataseaza de bicicletele adultilor.

Cumparara cu vreo 20 de lei de la Kaufland.

Din varianta originala de 1.50 m lungime am tait o bucata de 60 cm, exact cat am nevoie pentru steag.

Marele avantaj este sistemul de prindere, care cu doua suruburi rezolva problema.

De acum inainte nu mai trebuie sa ma chinui cu tije filetate, soricei (coliere elasitice) sau tija de plastic de la jaluzele.

Imagine postată

Plaja Fonias.

Imagine postată

Uneori drumul continua in lungi linii drepte.

Imagine postată

Copac intr-o pozitie mai ciudata.

Imagine postată

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

@gibonu

Superb! Imi amintesti de Grecia intr-un mod foarte relaxat..si imi place! ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ diorgulescu

Multumesc frumos

Luni, 11.06.2012 – Partea a II-a.

Samotraki Village – Palaiopoli – Therma – plaja Kipos (Kipoi) – retur pe acelasi traseu.

48 km

Pauza sub un palc de maslini.

Imagine postată

Poate parea ciudat, insa maslinul este un copac aparte.

In sensul ca oricat de cald ar fi afara, atunci cand stai la umbra unul maslin ai impresia ca ai intrat la aer conditionat.

Este putin fortata comparatia cu aerul conditionat, insa chiar se simte o diferenta de temperatura comparat cu umbra altor copaci.

Am constata asta si alte dati cand m-am bucurat de umbra unui maslin.

Continuam alergare pe coasta estica.

Imagine postată

Imagine postată

Sub noi, incepe sa se desfasoare plaja Kipos (sau Kipoi).

Imagine postată

Imagine postată

Ceea ce se vede peste apa este insula turceasca Gokceada (Imbros in greaca).

Altfel spus, una dinte cele doua insule (alaturi de Bozcaada) pe care Turcia le mai detine in marea Egee.

Restul, le-au luat grecii pe toate.

Imagine postată

Locul in care se termina atat soseaua cat si plaja Kipos.

Imagine postată

Plaja este total pustie.

Nu are nici un fel de facilitate (magazin, carciuma, etc).

Era doar un dus, care nu functiona.

Iar in locul nisipului cu care suntem noi obisnuiti de la Marea Neagra, acolo sunt numai pietre (pe uscat si in apa).

Imagine postată

Bicicletele la odihna.

Imagine postată

Am stat vreo 2-3 ore aici.

Si am mai fi stat, insa trebuia sa ne intorcem.

Caprele, prezente peste tot.

Imagine postată

Ne-am intors exact pe acelasi drum pe care am venit.

Imagine postată

La un moment dat, pe margine drumului, intr-o gradina imensa, era amplasata o terasa.

I-am intrebat pe greci daca au mancare, si ne-am oprit pentru cina.

Salata greceasca.

Imagine postată

Nu pare ceva deosebit.

Nu stiu cum o fac grecii, insa este foarte buna.

Souvlaki – cam grasa carnea, insa a fost bun.

Imagine postată

Iaurt cu miere si nuci la desert.

Imagine postată

O masa delicioasa, care a mers perfect cu juma de kil de Retisna Malamatina.

Am mai luat o Retisna plus doua sifoane la pachet si am plecat.

Am mai fi stat la terasa, unde eram singurii clienti, insa era aproape intuneric.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tare frumos! 8->

Share this post


Link to post
Share on other sites

Fara cuvinte, domne!

Felicitari amandurora ;)

@};- %%-

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ lbzk

Multumesc frumos.

@diorgulescu

Multumim frumos.

Marti, 12.06.2012 – Partea I-a

Samotraki Village – Kamariotisa –Samotrace/Chora - Samotraki Village

17 km

Ne-am trezit cu greu, ne-am urnit si mai greu, pe la ora 12.00.

Afara, caldura mare, cred ca a fost cea mai calda zi din Samotrace.

Spre Kamariotisa.

Imagine postată

Iesirea din Kamariotisa, spre satul Samotrace/Chora, considerat capitala insulei.

Imagine postată

Dupa cum arata camionul din poza de mai jos, cu lanturi si instalatie de imprastiat nisip, se pare ca in Samotrace mai si ninge iarna.

Imagine postată

N-am iesit bine din Kamariotisa si caldura deja era insuportabila.

Asa ca vreo doua ore am stat la umbra unui palc de copaci.

Imagine postată

Pana la urma a trebuit sa o luam din loc, chiar daca caldura nu se domolise.

Spre Samotrace/Chora, printr-o zona mai putin arida.

Imagine postată

Imagine postată

Ne apropiem de sat.

Imagine postată

Intrarea in satul cu doua nume.

Imagine postată

Satul intins pe deal.

Imagine postată

Bicicleta nu s-a inteles cu stalpul de care am rezemat-o.

Imagine postată

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Marti, 12.06.2012 – Partea A II-a

Samotraki Village – Kamariotisa –Samotrace/Chora - Samotraki Village

17 km

Prin sat.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Flori, mai pe la toate casele.

Imagine postată

Poza IO-LA.

Imagine postată

Marginea satului.

Imagine postată

Cina din seara respectiva a inceput cu o salata de branza

Imagine postată

si a continuat cu coaste de de capra.

Imagine postată

N-am mai avut ocazia pana acum sa mananc carne de capra.

Mi s-a parut mai buna fata de cea de oaie.

Plus ca nu un miros specific, asa cum are carnea de oaie.

Carciuma in care am mancat.

Imagine postată

Satul, vazut din carciuma.

Imagine postată

In fata unui magazin.

Imagine postată

La iesirea din sat, inainte de plecare.

Imagine postată

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte frumos. Felicitari!

Imi place ca pe unde ati mers, ai pozat si mancarea. Arata foarte bine tot ce ai comandat. :rolleyes:

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ Heinz 28

Multumesc frumos.

Marti, 12.06.2012 – Partea a III-a

Samotraki Village – Kamariotisa –Samotrace/Chora - Samotraki Village

17 km

Lumina ciudata, putin inainte de a apune soarele.

Imagine postată

Apusul.

Imagine postată

Imagine postată

Daca tot eram pe malul apei, era pacat sa nu fac o baie.

Bicicletele la odihna, pe plaja.

Imagine postată

Cand am plecat de pe plaja era aproape intuneric.

Imagine postată

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Miercuri, 13.06.2012 - Partea a I-a.

Samotraki Village – Kamariotisa – Lakoma – plaja Pachia Ammos

45 km

Ziua cea mai solicitanta.

Ziua in care am parcurs coasta sudica.

Indicatoare rutiere, la iesirea din Kamariotisa.

Imagine postată

Fata de coasta nordica, aici umbra lipseste total.

Imagine postată

Iar drumul, pe aproape toata lungimea lui este relativ departe de coasta.

Altfel spus, adio briza.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Irigatii.

Imagine postată

Coasta tot depare ramane.

Imagine postată

Niste flori mai ciudate.

Imagine postată

Singura bucata in care drumul revine (cateva sute de metri) pe coasta.

Imagine postată

Pauza intr-o mica livada de maslini, undeva inainte de Lakoma.

Imagine postată

Creanga de maslin intr-o forma mai putin obisnuita.

Imagine postată

Indicator spre punctul terminus al drumului.

Imagine postată

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Se simte mirosul livezilor cu maslini, scaldat pe-alocuri de aerul marii...si toropeala de rigoare! Banuiesc ca si mirosul de capra era omniprezent, mai ales in apropierea gospodariilor (muls, facut branza, etc.)

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ diorgulescu

Miros de capra si produsele derivate n-am gasit.

Probabil mulsul, apoi branza o faceau undeva mai departe de drumul principal.

Spun asta pentru ca ciobanii din Samotrace au inlouit magarul cu pick-up-uri gen Ford Ranger, Nissan Navara, Toyota Hillux si, rar ce-i drept, Isuzu D-Max.

Nu ma pricep prea bine, insa toti magarii astia motorizari pareau a fi din ultima generatie.

Miercuri, 13.06.2012 - Partea a II-a.

Samotraki Village – Kamariotisa – Lakoma – plaja Pachia Ammos

45 km

Probabil o fosta moara pentru producerea uleiului de masline, langa Lakoma.

Imagine postată

Din Lakoma, situatia incepe sa se complice.

Pe de o parte era cald rau, avand in vedere ca n-am organizat bine si am ajuns aici pe la ora 14.00.

Iar, pe de alta parte drumul incepe sa urce si sa coboare.

Imagine postată

Imagine postată

Panta, pe unele portiuni, avea peste 10% inclinatie, dupa aprecierea mea.

Portiunile de urcare nu erau foarte lungi, insa pe o caldura de 37 de grade chiar nu era placut.

Tin minte ca pe pantele alea curgea apa din mine ca din dus.

Prietena mea nu si-a baut capul, pentru ca la fiecare panta se dadea jos de pe bicicleta.

Poate ca era mai bine asa.

Caprele n-aveu nicio treaba.

Imagine postată

Intr-un final, dupa multa transipratie, ajungem la destinatie.

Insa drumul continua sa coboare.

Imagine postată

Plaja Pachia Ammos.

Imagine postată

Imagine postată

Considerata plaja cu nisip.

Insa nu are nicio treba cu nisipul pe care il stim noi de la Marea Neagra.

Aici este un nisip cu bobu’ cam mare, zgrunturos si care se apropie de pietris (margaritar).

Insa era parfum fata de pietroaiele de pe celelalte plaje.

Imagine postată

Imagine postată

Apa era limpede, asa ca o baie era exact ceea ce trebuia.

Imagine postată

Insula turceasca Gokceada, vazut de pe plaja Pachia Ammos.

Imagine postată

Inainte sa plecam, au aparut niste greci cu o barca penumatica cu motor.

Am ezitat sa-i intreb daca ne pot duce, cu tot cu biciclete, pe plaja Kipos, acolo unde am fost cu doua zile inainte.

Ca sa nu mai fie nevoie sa parcurgem in sens invers pantele catre Lakoma.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Miercuri, 13.06.2012 - Partea a III-a.

Samotraki Village – Kamariotisa – Lakoma – plaja Pachia Ammos

45 km

Inapoi la urcat si coborat pante.

Acum nu mai erau 37 de grade ci doar 30.

Imagine postată

In Lakoma am mers prin sat, astfel incat sa nu mai fie nevoie de revenim pe malul marii.

Alt apus vazut de pe drum.

Imagine postată

Un samotrac.

Sufiecient de amabil incat a intors din proprie initiativa animalul pe care il calarea, ca sa-l pot fotografia mai bine.

Imagine postată

Imagine postată

Pana in Kamariotisa a fost o placere sa pedalam.

Se racorise destul de bine iar aromele campului faceau atmosfera si mai relaxata.

In Kamariotisa am nimerit intr-o carciuma a unui grec care vorbea destul de bine engleza.

Suficient de bine incat sa ne spuna ca are doar cateva feluri de mancare, desi menu-ul era destul de stufos.

La recomandarea grecului am ales “little fish”.

Nu stiu ce pesti erau.

Sigur nu au fost hamsii, insa au fost foarte buni.

Cu tot cu salata greceasca si Retisna de juma’ de kil.

Cei 4 km pana la Samotraki Village i-am parcurs cu frontala pe cap, pentru ca deja era ora 23.00.

N-a fost o problema, pentru ca traficul auto era aproape inexistent.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Joi, 14.06.2012 - Partea a I-a.

Samotraki Village – Palaiopoli – Therma (retur pe acelasi traseu)

22 km

Templul din Samotrace, cunoscut si ca Sanctuarul marilor zei (Sanctuary of the Great Gods in engleza).

Ruinele unui templu din Antichitate.

Nu stapanesc deloc perioada respectiva din istorie, asa ca nu insist cu detalii.

Un amanunt interesant este ca originalul statuii denumita “Victoria inaripata din Samotrace” era amplasat in acest loc.

A stat aici din Antichitate pana in anul 1863, an in care a fost descoperita de catre consulul francez de la Adrianopol (Edirne de azi).

Acestuia i-a placut atat de mult statuia, incat a trimis-o la Luvru.

Unde se afla si acum.

In Samotrace, mai exista doar o copie a celebrei statui, in micul muzeu arheologic care se afla inainte de ruinele antice (intrarea costa 3 euro).

Imagine postată

Imagine postată

Ruinele.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Pauza de baie.

Imagine postată

Apoi, cativa km mai sus o pauza pentru o salata greceasca.

Imagine postată

Si o dulceata de portocale, care i-a placut foarte mult pritenei mele.

Intr-o carciuma direct pe malul marii.

Imagine postată

Bucataria si un mic hotel erau peste drum.

Sit arheologic, pe margine drumului.

Imagine postată

Al doilea port al insulei (mai mic decat cel din Kamariotisa), langa satul Therma.

Imagine postată

Dupa cum era de asteptat, numele localitatii vine de la niste izvoare de apa termala.

Bazinele amenajate erau inchise la ora cand am ajuns noi acolo.

Unul dintre cele doua izvoare de apa termala de langa bazine.

Imagine postată

In sat, la un magazin de suveniruri, properietatii erau un cuplu mai in varsta, oameni pe la 60 de ani.

Erau vlahi din Epir, veniti in Samotrace de vreo 20 de ani.

Inca vorbeau o romana destul de buna.

La un moment dat, a aparut un cunoscut de-al lor.

Tot din Epir si cam de aceiasi varsta.

Romana lui era aproape perfecta.

Ne-a povestit ca a facut liceul in Romania, dupa care a plecat in Germania, pentru ca apoi sa se repatrieze in Grecia.

Inapoi spre Samotraki Village.

Ne-am oprit pentru cina la aceasi carciuma de pe malul marii unde am mancat salata cu cateva ore inainte.

Deja grecul de aici ne stia.

De data asta am facut si prezentarile.

Pe grec in chema Sarkis.

Nascut si crescut in Samotrace, apoi plecat la munca vreo 20 de ani in Germania.

Apoi, cu banii castigati in Germania, s-a intors acasa, unde si-a constuit un mic hotel si carciuma unde mancam noi.

Undeva pe malul marii, la kilometrii buni fata de localitatile invecinate.

Sarkis parea fericit cu ceea ce avea si nu parea sa-si doreasca mai mult.

L-am intrebat ce insula greceasca imi recomanda, in afara de Samotrace.

Raspunul lui a fost sincer, concis si fara ezitare: "Samotraki"

Mi-a recomandat un peste, al carui nume in engleza nu il stia.

Nu m-a dernajat prea mult.

Nu arata foarte apetisant, insa a fost delicios.

Imagine postată

Ne-am despartit de Sarkis si am luat-o usor spre Samotraki Village, din nou cu frontala pe cap.

De data asta cu parere de rau, pentru ca doua zi urma sa plecam de pe insula.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

asteptam sa vad poze si cu celebrele cascade si eventual de pe vreun traseu spre varful muntos, dar se pare ca n-ai fost :(

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salut Gibonu! Superba tura ati facut! Felicitari!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Felicitari, atat pentru tura, cat si pentru maniera in care ai povestit toata povestea. Felicitari.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ luci19m

Cascadele si traseul pe munte au ramas pentru alta data.

La 37 de grade, cel putin pentru mine nu era nicio placere sa urc.

Chiar si prin padure.

Din care stiu, prima cascada era pe la 7-800 m altitudine.

@ Claudiu Moga

Multumim frumos.

@mesersmith

Multumesc frumos.

Vineri, 15.06.2012

Samotraki Village – Kamariotisa

Ziua plecari din Samotrace.

Inapoi la Kamariotisa.

Ferryboat-ul gata de plecare.

Imagine postată

La revedere Samotrace!

Imagine postată

Pana in Alexandropoli, nimic deosebit.

Doar ca i-am invidiat pe cei care se plimbau cu barca.

Si ma gandeam daca o fi rau sa ai barca ta, cu care sa te plimbi pe unde vrei.

Imagine postată

Centrala eoliana dezmembrata.

Probabil astepta sa plece spre vreo insula.

Imagine postată

Pauza de masa - un fel ayran si o placinta.

Imagine postată

Pista de biciclete.

Imagine postată

Farul din Alexandropoli.

Cred ca este reperul principal al orasului.

Imagine postată

Dupa care am taiat-o spre hotelul in parcarea caruia am lasat masina.

Aici i-am mai multumit inca odata grecoaicei de la recepetie pentru bunavointa.

Apoi am pus bicicletele pe masina si am plecat spre Turcia, care era doar la vreo 45 km distanta.

Mai trebuie sa remarc felul in care conduc grecii.

Cel putin pe unde a fost noi (Alexandropoli si Samotrace) soferii erau OK.

Atunci cand eram depasiti, masina trecea pe banda de pe contrasens, pastrand cam 1,5 metri distanta fata de biciclete.

Nu de putine ori am observat masini care stateau cuminti in spatele nostru, deoarece urma vreo curba fara vizibilitate.

In aproape o saptamana, cred ca am auzit doar 2-3 claxoane.

Si alea erau discrete, doar de atentionare.

Ca preturi, mi s-a parut decent.

O masa la carciuma (o salata greceasca, doua feluri de mancare, 1-2 deserturi, o Retsina la juma de kil si doua sifoane Tuborg si o apa plata) se invartea pe la 30 de euro.

Iar la supermarket, daca nu ma insel, era 50 de centi o stica de apa plata de 2 litri.

Si o ultima remarca.

De fiecare data cand am cerut doua salate grecesti, cel care ne servea, ne spunea ceva de genul “It’s too much. Trust me, one is enough”.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ maximcatalin

Multumim frumos.

Sambata, 16.06.2012 – Partea I-a.

Edirne

19 km

Hotelul Isik din Edirne - 45 euro camerea dubla.

Nu este de recomandat.

La curatenie nu stralucea, iar micul dejun era de-a dreptul meschin.

Asta in comparatie cu alte hoteluri similare in care am stat cu alte ocazii la Istanblul, Izmir sau Eceabat.

Singurul plus erau receptionerii turci, super de treaba.

Oricum, oamenii de treaba sunt ceva comun in Turcia.

Cel putin din punctul meu de vedere.

Vanzator de fructe.

Imagine postată

Unul dintre bazarele din Edirne.

Nimic deosebit, in afara de un magazine de suveniruri.

Imagine postată

Biroul de informare turistica din Edirne.

Cel pe care l-am gasit inauntru vorbea o engleza britanica perfecta.

Atat de perfecta, incat l-am intrabat daca este turc.

Omu’ s-a simtit flatat, mi-a multumit pentru intrebare si mi-a spus ca a studiat la universitatea din Istanbul cu profesori englezi.

Moscheea Uc Serefeli (Trei Balcoane).

Numele moscheii vine de la cele 3 balcoane ale minaretului din centrul pozei.

Imagine postată

Curtea moscheii.

Imagine postată

Interiorul.

Imagine postată

Imagine postată

Cupola.

Imagine postată

Becuri economice.

Imagine postată

Minaretul cu doua balcoane.

Imagine postată

Minaretul cu un singur balcon, dar infasurat in piatra.

Imagine postată

Imagine postată

Turnul Macedonean, aflat langa moschee.

Turn despre care turcii spun ca s-ar asemana, intr-o oarecare masura, cu Turnul Alb din Salonic.

Imagine postată

Langa turn erau niste ruine.

Paznicul de la turn ne-a invitat sa le vedem.

L-am refuzat politicos, deoarece am vazut din strada despre ce era vorba.

Inainte de a pleca de acolo, acelasi paznic a insistat sa ne dea (gratis) o brosura turistica despre Edirne.

In turca si engleza.

Frumos din partea lui.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Sign in to follow this