Recommended Posts

Super, abia astept relatarea cu pozele. Sper ca pe Kitzbuheler Horn ati urcat pana in varf, n-ati ratat cea mai frumoasa bucata, de la restaurant la antena.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ sebisascau

In primul rand, felicitari pentru tura.

Asteptam povestea si multe poze.

Pentru ca Stelvio, Zoncolan sau Mortirolo sunt si pentru mine amintiri frumoase.

In al doilea rand, ti-am aranjat putin textul.

Sper sa nu te superi si sa crezi ca fac pe desteptul.

Sugestia ar fi sa incerci sa renunti la scriere in format "bloc compact".

Foloseste cu incredere tasta "Enter"

Textul scris "bloc compact" este obositor si greu de citit.

Iar povestea pare frumoasa si ar fi pacat sa nu fie citita.

Bafta in continuare.

Share this post


Link to post
Share on other sites

super, si eu abia astept sa imi aduc aminte de catararile din Dolomiti... Am parcurs mare parte din traseele astea fascinante in vara anului trecut, si ne-au placut atat de mult, incat vom reveni in zona in septembrie anul acesta.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Zilele 1-2: 06-07 iulie 2012. Traseu: Bacau-Cluj-Oradea-Budapesta-Viena-Graz-Klagenfurt-Tolmezo-Auronzo di Cadore(1540 km)-cu masina

Asadar, vineri 06 iulie seara la ora 19:00 plecam cu directia Oradea-Bors. Sunt aproximativ 550 km pama la Oradea pe care ne-am propus sa-i facem noaptea cand este mai racoare. Zilele astea temperaturile trec frecvent de 35 de grade in romania si nu e foarte placut sa conduci pe canicula.

Am mers bine, fara probleme si aproape fara oprire. Doar pe la ora 2-3 am oprit sa mancam ceva la vreo 40 km de Oradea iar la ora 4 eram deja in Ungaria.

Potrivim ceasurile cu o ora in urma si continuam pe E60 catre Budapesta. Mai avem cam 200 km de la frontiera pana ce vom intra pe autostrada inainte de capitala maghiara, de unde speram sa mergem mai cu spor.

Imagine postată

De acasa ne-am propus sa ajungem pana sambata seara la prima noastra destinatie din Italia, daca voi rezista sa conduc pana acolo fara sa dorm.

Intram, in sfarsit pe autostrada pe care n-m mai parasim decat pentru o perioada foarte scurta intr-o mica localitate in Austria pentru a lua masa. Am condus aproape fara intrerupere pana in Italia; doar cateva mici pauze de dezmortire.

Imagine postată

Foarte cald a fost in acea zi si, in ciuda faptului ca am intrat deja in zone montane, temperatura este de peste 30 de grade. In sfarsit la ora 7:20, ora Italiei, ajungem la destinatia noastra franti de oboseala.

Ne cazam fara sa cautam foarte mult la un "B&B" cu vreo 4-5 km inainte de Auronzo di Cadore cu 25 euro/pers. Gazda noastra, signora Luiza, o femeie in varsta, singura, foarte amabila.

Dupa ce descarcam bagajele si punem bicicletele intr-un garaj in spatele casei, facem un dus si mergem in Auronzo sa mancam ceva. Ne intoarcem si ne bagam la bine-meritatul somn. Maine, duminica va fi zi de odihna si recuperare pentru ca luni sa pornim in prima etapa a turului nostru.

Ziua 3: 08 iulie 2012: Etapa 0: Traseu: Auronzo di Cadore-Passo di Sant'Antonio(Zovo)(1489 m)-Auronzo di Cadore

lungime: 29 km

diferenta de nivel pozitiva: 790 m

http://www.bikemap.net/route/1736237

Ne trezim dimineata in jurul orel 9. Doamna Luiza, gazda noastra ne asteapta cu micul dejun la ora 10, dupa cum am convenit aseara. Dupa masa, ce facem?

Hotaram atrasi de muntii din jurul nostru sa facem o odihna activa.

Imagine postată

Ne uitam pe harta pe care am cumparat-o aseara, o harta foarte buna si detaliata a zonei Dolomitilor si vedem in apropiere un pas care se numeste Passo del Zovo. Nu avem informatii despre el dar de pe harta intuim ca nu este foarte usor. Vom incerca sa-l urcam iar daca va fi foarte greu vom renunta...e totusi zi de pauza astazi.

Ne echipam si pornim spre centrul localitatii Auronzo sa cautam intersectia spre pasul Zovo dar nu dam de ea. Pana la urma suntem lamuriti de un politist. Pasul Zovo se mai numeste si Sant'Antonio. Drumul spre Sant'Antonio l-am vazut, dar spre Zovo nu:). Pe harta noastra apare doar cu numele de Zovo iar pe indicatoare doar Sant'Antonio, de aici confuzia. Odata elucidat misterul ne intoarcem spre intersectia cu pricina si incepem sa urcam pasul. Sunt aproximativ 9 km pana sus iar dupa ce parasim localitatea rampele se fac simtite.

Ciclocomputerul deja indica inclinatie de 11-12%. Se urca constant pe pante cu inclinare mare. Mergem in rulaj fara sa fortam, eu cu raportul maxim 34/30 iar Tudor 36/29. Ne simtim destul de bine si ajungem in varf. Ne pozam cu indicatorul-martor si ne pregatim de coborare.

Imagine postată

Profilul catararii pe pasul Sant'Antonio

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Inca de acasa am plecat cu ideea doar de a parcurge in siguranta aceste catarari, fara sa ne intereseze timpul sau vreun alt record sportiv. Stim ca avem catarari foarte grele si stim ca daca vrem sa le facem in siguranta pe toate nu trebuie sa fortam. Asa ca ritmul nostru a fost in toate etapele unul destul de lent dar sigur. N-am vrut sub nicio forma sa ne fortam genunchii. Pe mine personal m-au mai suparat in decursul timpului si n-am vrut sa compromit o astfel de expeditie pentru ca am fortat mai mult decat trebuia pe vreo catarare. Oricum, cum am mai spus, nivelul nostru de antrenament este cam la fel asa ca n-au fost probleme de diferenta de ritm intre noi si tot timpul am stat unul langa altul.

Pe coborare franele sunt destul de solicitate iar pe liniile drepte bicicletele trec repede de 70 km/h. Mai oprim pentru cateva fotografii dupa care ne indreptam spre casa. Dupa incalzirea noastra de aproape 30 km ni s-a facut foame si mergem in centru sa cautam un supermarket dar fiind duminica, toate sunt inchise. Gazda noastra ne recomanda sa mancam la o pensiune agroturistica aflata, unde credeti? un km mai jos de pasul Sant'Antonio. Am trecut mai devreme cu bicicletele pe langa ea. Urcam din nou pasul, de aceasta data cu masina si luam o cina gustoasa. Ne intoarcem si ne pregatim de culcare.

Maine urmeaza prima etapa oficiala a turului nostru cu catararea catre Tre Cime di Lavaredo, pasul Tre Croci si trecerea prin Cortina D'Ampezzo. Adormim repede si ne odihnim destul de bine.

Edited by MaC®
harta bikemap nu era afisata corect
  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumesc MaC...nu stiu cum se afiseaza corect harta bikemap ca mie imi da un link de html iar eu nu pot edita in html asa ca voi avea rugamintea sa fiu ajutat si la celelalte harti ale etapelor.

Multumesc inca odata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Baga hartile in Bikemap la toate ca la anu' sper sa fie si la mine Italia in program si o sa ma folosesc de ideile voastre. Super, abia astept toate povestile.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cu plăcere.

După ce faci un traseu pe bikemap și salvezi, în address bar sunt conținute și niște informații despre latitudine, longitudine și zoom.

Alea nu trebuie.

Selectezi doar până după ultima cifră a hărții (înainte de #), copy + paste în postare. Mai departe știe forumu' ;)

Exemplu chiar cu harta d emai sus (o să bag blancuri ca să nu o ia ca și hartă):

h t t p://w w w . b i k e m a p . n e t/r o u t e/1736237

later edit: mulțumim pt. poveste și poze :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Felicitari baieti, excelente turele si imaginile. Mi-am aminitit cu mare placere de acele locuri, in care am fost si eu in 2009-11.

Totusi, de ce le-ati facut pe toate intr-un singur an? Anii viitori ce mai faceti? :))

Si inca ceva: de la Ref. Auronzo, taman poze cu Tre Cime nu ati pus!

Share this post


Link to post
Share on other sites

La refugiul Auronzo un domn Italian ne intreaba ce raporturi avem la bicicleta si ne spune ca vrea si el sa urce dar are 39/28. Ii raspundem ca trebuie sa fie destul de antrenat pentru raportul lui. Din vorba in vorba ii povestim catev ceva despre ce avem de gand sa facem si primim complimente si urari de bine.

Dupa ce mai admiram cateva minute peisajul, urcam si cele cateva sute de metri de drum pana in punctul cel mai de sus, o parcare aflata la cateva zeci de metri mai sus de refugiu. De aici doar poteci turistice mai continua catre varfurile stancoase.

Imagine postată

Ne pregatim apoi pentru coborare. Cateva picaturi de ploaie se fac simtite dar e doar o alarma falsa. Oprim putin mai jos pentru o sedinta foto dupa care ne continuam coborarea care lacul Misurina.

Imagine postată

Tre Cime di Lavaredo

Imagine postată

Tre Cime di Lavaredo

Imagine postată

Tre Cime di Lavaredo

Ajungem la lac si ne oprim sa mancam de pranz...o pizza.

Imagine postată

Continuam apoi coborarea catre intersectia cu pasul Tre Croci si facem si ultimii 4 kilometri ai catararii catre pas. Sus pe pas ne pozam si continuam sa coboram catre celebra statiune de sporturi de iarna Cortina d'Ampezzo. Nu avem foarte mult timp sa vizitam statiunea...mai avem destui kilometri si vrem sa ajungem in seara asta si in Arabba. Asa ca ne facem cate o poza cu turnul din centru statiunii si cam atat.

Imagine postată

coborarea de la lacul Misurina

Imagine postată

Imagine postată

Pasul Tre Croci

Imagine postată

Imagine postată

Cortina d'Ampezzo

Continuam apoi pe valea raului Cadore pentru inca cateva zeci de kilometri pana in Auronzo unde ne asteapta masina. Foarte frumoase aceste orase statiune din aceasta vale pe care o traversam intr-un ritm destul de sustinut. Cu vreo 5 km inainte de finalul etapei se pune pe ploaie. Ne adapostim intr-o statie de autobuz unde stam vreo 20 de minute.

Imagine postată

Plecam apoi incetisor catre Auronzo unde ajungem dupa 108 km obositori dar cu locuri de tinut minte toata viata. Nu avem foarte mare distanta pana in Arabba. Ne intoarcem spre Cortina d'Ampezzo de unde vom urca pasul Falzarego si vom cobora apoi in Arabba in zona Badia.

Imagine postată

Ajungem destul de tarziu si reusim sa ne cazam la o pensiune foarte frumoasa, Ru du Mont, chiar la inceputul catararii spre pasul Campolongo, primul al zilei de maine. Adormim repede cu imaginile de neuitat ale zilei de astazi in minte.

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

@vali_aldea

Da, stii ca acolo, la refugiu esti chiar la baza varfurilor Tre Cime. Iti trebuie un aparat cu un obiectiv foarte larg si oricum imaginea de acolo de la baza stancilor nu este atat de spectaculoasa.

Iata cateva imagini cu Tre Cime, care nu ne apartin si sunt facute din alte locuri.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 5: Marti, 10 iulie 2012. Etapa 2: Traseu: Arabba-Passo Campolongo-Passo Sella-Passo Pordoi-Arabba

lungime: 55 km

diferenta de nivel pozitiva: 1670 m

http://www.bikemap.net/route/1736261

Arabba. O localitate aflata la 1600 m altitudine despre care, personal, inainte sa ajung acolo aveam impresia ca e mai mare decat e in realitate. Asta nu inseamna ca este mica, totusi. Aflata in inima Dolomitilor este martora, ca mai toate statiunile din zona, la numeroase concursuri de ski, iarna si ciclism, vara. Este punct de plecare catre foarte multe pasuri aflate in Dolomiti si de aceea foarte multi ciclisti misuna prin localitate zi de zi.

Pentru astazi am programat o etapa mai scurta, de doar cincizeci si ceva de kilometri dar cu atingerea a 4 pasuri faimoase: Campolongo(1875m), Gardena(2119m), Sella(2240m) si Pordoi(2239m).

Iata cum aici intr-un circuit de cateva zeci de kilometri se pot atinge foarte multe pasuri de peste 2000 m.

Il giro di quattro passi, cum a spus gazda noastra cand i-am povestit despre traseul nostru de azi, un traseu foarte cunoscut si "batut" din zona. Dimineata, dupa micul dejun suntem gata de plecare. Cerul nu arata foarte bine. Suntem cazati chiar la baza catararii spre pasul Campolongo, o catarare scurta de doar 4 kilometri dar cu o panta medie de 7.4% si maxime de 12-13 %. De fapt, ca mai toate catararile pe care le-am facut in tura asta. Sincer, nu-mi aduc aminte sa fi urcat vreun pas in care ciclocomputerul sa nu arate macar odata cel putin 12%.

Imagine postată

Profilul catararii Campolongo, din Arabba.

Pornim usurel spre pas salutandu-ne cu zecile de ciclisti care coboara deja chiar de la ora asta de dimineata. Este inorat si sta sa ploua. Pana sus nu ne-a plouat. Oprim in varf pentru pozele martor cand primele picaturi de ploaie isi fac simtita prezenta.

Imagine postată

Localita Passo Campolongo, am crezut ca am ajuns deja in pas dar indicatorul real este cateva sute de metri mai in colo. Ne vom poza maine acolo cand vom urca pasul din partea cealalta.

Urmeaza o coborare de vreo 6 kilometri pana in Corvara, celebra statiune de ski aflata la poalele unor varfuri stancoase care ne lasa cu gura cascata. Ploua din ce in ce mai tare. La intrarea in Corvara ne adapostim sub un pod cum am vazut prin mai multe locuri care, cred ca sunt parti din trasee de ski fond si biatlon.

Imagine postată

Dupa ce ploaia se mai domoleste traversam frumoasa statiune si ajungem la intersectia spre pasul Gardena. Doar ca se pune iar pe ploaie...torentiala.

Imagine postată

Stam vreo jumatate de ora adapostiti intr-un fel de garaj. Constienti ca nu vom putea sa amanam foarte mult plecarea, ne hotaram sa pornim spre pas, prin ploaia care devine mocaneasca.

Imagine postată

Imagine postată

Catararea spre pasul gadrena are o lungime de 9.6 km, o diferenta de nivel de 600 m, panta medie de 6.2% iar maximul pe la 12-13%. Este cea mai lunga catarare a zilei de azi, cu o etapa dintre cele mai usoare dar si cele mai frumoase.

Imagine postată

Profil catararea pasul Gardena din Corvara.

Inaintam spre pas flancati de-o parte si de alta de masive creste si semete varfuri ca niste turnuri, specifice acestor munti. Vremea da semne de imbunatatire asa ca scoatem aparatul si mai tragem cateva cadre.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Ajungem sus...nu mai ploua. Multa lume in pas. Facem poze.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dupa o portiune de plat flancata in stanga de o creasta masiva iar in dreapta de valea Gardena coboram cativa kilometri pana la intersectia spre pasul Sella.

Imagine postată

Imagine postată

Ne cataram spre pasul Sella sub privirile semetelor varfuri stancoase ce ne inconjoara. Urcarea in pasul Sella dinspre nord are 5.5 km, o diferenta de nivel de 373 m, o inclinare medie de 6.8% iar maxim, ati ghicit, tot pe la 13%.

Imagine postată

Profilul catararii Sella din nord

Oprim pentru o sedinta foto aproape de refugiul Sella aflat la vreun kilometru de varf. Vremea este excelenta.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Dupa vreun sfert de ora petrecut in pas, suntem gara de o noua coborare. Peisajul se schimba de la kilometru la kilometru si ne intrebam cate minunatii mai au sa ne ofere acesti munti. Suntem incantati si fericiti ca ne aflam in astfel de locuri.

Pe coborare, furat de peisaj am lasat biblcleta sa curga in voia ei iar la captul unei linii drepte, cand aveam deja in jur de 70 km/h, inainte de acul de par ma trezesc cu ditamai autocarul care urcand ia virajul foarte larg lelasand loc deloc si pentru mine. Trag de manetele de frana la maxim, blochez spatele, roata incepe sa danseze pe sosea dar reusesc sa ma opresc chiar la tanc dandu-i emotii si lui Tudor aflat la cativa metri in spatele meu. N-am cazut, sunt intreg.

Pe astfel de trasee unde 90 % din traseu esti ori pe urcare ori pe coborare, iti dai seama ca este aproape la fel de greu sa cobori cum e sa urci. Trebuie sa ramai in permanenta concentrat pentru ca o greseala la vitezele care se ating pe coborarile lungi si inclinate poate fi foarte grava.

Urmeaza pasul Pordoi, ultimul al zilei de azi. Catararea are 13 km lungime, 786 m diferenta de nivel, panta medie de 6% iar maxim tot spre 12%. Noi de la intersectie nu am facut decat ultimii 7 km ai urcusului, catararea pornind propriu-zis din Canazei, localitate aflata la 1450 m.

Imagine postată

profil catararea spre pasul Pordoi din Canazei

Urcarea se incadreaza in tiparul celorlalte ale zilei de azi. Sus, pe pas, exista un monument inchinat marelui Fausto Coppi, il campionisimo.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Coboram apoi spre Arabba incheind o etapa dintre cele mai frumoase din aceasta tura. Dupa cina mergem la culcare. Maine ne asteapta o etapa mai grea, cu cea mai grea catarare din Dolomiti, pasul Giau.

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 6, miercuri 11 iulie 2012. Traseu: Arabba-Colle di Santa Lucia-Selva di Cadore-Passo Giau-Pocol-Passo Falzarego-Passo Valparola-Corvara-Passo Campolongo-Arabba

lungime:84.5 km

diferenta de nivel pozitiva: 2500 m

http://www.bikemap.net/route/1736274

Dimineata ne trezim bine dispusi. E soare si se anunta o zi frumoasa. Pe la ora 9, dupa micul dejun, ne echipam, facem o scurta verificare a bicicletelor si suntem gata de drum.

Imagine postată

Meniul zilei de astazi ne propune o etapa "mai serioasa". Avem de trecut peste Colle di Santa Lucia(1485m), pasul Giau(2236m), pasul Falzarego(2105m), pasul Valparola(2192m)si din nou pasul Campolongo(1875m), de data aceasta urcat dinspre Corvara in Badia.

Incepem ziua cu o coborare de vreo 15-20 km spre Selva di Cadore, punctul de plecare al catararii spre pasul Giau cel mai greu al zilei de azi si, daca nu ma insel, cel mai greu din zona propriu zisa a Dolomitilor. Dar pana in Selva di Cadore va trebui sa ne facem incalzirea pe Colle di Santa Lucia, o "galma" inaintea catararii pe Giau.

Imagine postată

Profilul catararii pe Colle di Santa Lucia

Peisajul este superb suntem suspendati deasupra unor vai adanci unde sunt insirate ca pe sirag mici localitati iar in departare creste si varfuri ametitoare. Facem cateva poze de pe Colle de Santa Lucia dupa care coboram in Selva di Cadore.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Chiar la intrarea in Selva di Cadore se afla intersectia spre pasul Giau. Anul acesta, profesionistii din Turul Italiei au urcat pasul Giau exact pe acest versant care este si cel mai dificil. Cu o lungine de aproape 10 km si o diferenta de nivel de 922 m, de unde rezulta o panta medie de 9.4% este una dintre cele mai grele catarari ale turului nostru si, dupa cum am mai spus, cea mai grea din Dolomiti.

Imagine postată

Profilul catararii spre pasul Giau din Selva di Cadore.

Dupa o mica pauza la intersectie unde ne dam jos gecile de vant purtate pe coborare incepem urcarea spre pas. O urcare sustinuta, constanta, fara mari diferente de inclinatie a pantei unde maximele ating in cateva locuri 14%. Peisajul, ca de obicei, se inscrie in sablonul celorlalte pasuri din Dolomiti si, prin frumusetea lui ne face sa uitam de inclinatia pantei. Inscriptiile ramase pe sosea din timpul Turului Italiei le simtim si noi ca pe niste incurajari. Pur si simplu iti da energie sa stii ca acum vreo 2 luni, teriibile lupte se dadeau in aceste locuri in Giro.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Ajungem dupa 10 km in varf dupa o catarare pe care Tudor o califica drept "civilizata"-soseaua lata, impecabila iar panta constanta, fara mari diferente pana sus, care iti permite sa-ti fixezi un ritm cu care sa urci toata panta.

Pe pas, ca de obicei, multa lume atrasa de peisajul mirific. Facem poze.

Imagine postată

de aici venim...

Imagine postată

in colo ne indreptam...

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Urmeaza coborare spre Pocol de unde va incepe catararea catre pasul Falzarego si Valparola. Nici nu-mi dau seama daca acest Pocol este propriu zis o localitate. Sunt cateva constructii dar mai degraba nu i-as spune localitate. E doar o intersectie cu vreo 2-3 hoteluri.

De acolo este repertoriata catararea spre Valparola desi, in realitate ea incepe mult mai jos, chiar din Cortina d'Ampezzo.

Imagine postată

profilul catararii spre Falzarego-Valparola din Pocol.

Pe o lungime de aproape 15.5 km cu o panta medie de 5.8%, urcarea spre Valparola este practic comuna cu cea de pe Falzarego. Acolo se afla o intersectie unde daca o iei inainte, cobori spre Caprile sau spre Arabba, iar daca o iei la stanga urci inca 1.5 km pana in pasul Valparola de unde se coboara catre La Villa in Badia.

Dupa coborarea de pe Giau, in Pocol vremea da semne de inrautatire. Urcam spre pas asteptand ca din moment in moment sa inceapa ploaia care nu se lasa mult asteptata.

Imagine postată

Imagine postată

Ne adapostim intr-o repriza mai consistena a ploii sub niste brazi de pe marginea drumului.

Ajungem in sfarsit sus in pasul Falzarego. Ploaia a luat o pauza. Catararea nu este grea, chiar sunt portiuni de fals plat unde te poti relaxa.

Ne facem repede cate o poza cu indicatorul si pornim spre Valparola.

Imagine postată

De aici drumul urca inca un kilometru jumate pe o panta ce ajunge la 14%. Ne pozam si pe Valparola si coboram spre restaurantul aflat la vreun kilometru mai jos sa luam pranzul. S-a cam facut ora de masa. Dar pana sa ajungem acolo, se abate peste noi o noua repriza de ploaie torentiala. Ne adapostim la intrarea in Muzeul Primului Razboi Mondial., construit intr-o "cazemata" unde soldatii italieni pazeau trecerea spre pasul Valparola.

Imagine postată

Imagine postată

Dupa o masa bine-venita, coboram spre La Villa in Badia, orasel-statiune foarte frumos gazda a multor concursuri de ski dar si punct de plecare in celebra cursa de grand fondo Maratona delle Dolomiti. Imi amintesc de cazarea pe care am avut-o in 2007 chiar aici.

Inca vreo 5 km ne mai despart de Corvara, de unde incepem ascensiunea spre ultimul pas al zilei, Campolongo. Traversam superba statiune Corvara si incepem catararea de putin peste 6 km cu o panta medie de 5% spre pasul pe care ieri l-am urcat din partea cealalta, dinspre Arabba.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Coboram apoi in Arabba si incheiem o etapa superba, din pacate ultima in Dolomitii propriu-zisi.

Maine ne vom deplasa cu masina catre Ovaro pentru a patra etapa, cu doua dintre cele mai grele catarari din Europa, as spune.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 6: Joi, 12 iulie 2012. Zi de pauza cu deplasare cu masina pe traseul: Arabba-Pasul Falzarego-Cortina d'Ampezzo-Pieve di Cadore-Pasul Mauria-Villa Santina-Ovaro-Comeglians.

Asazi parasim Dolomitii si ne indreptam spre Carnia in regiunea Friuli Venezia Giulia, unde ne asteapta "monstrul din Ovaro". Deplasarea are loc in conditii bune, fara probleme. Nu reusim sa gasim cazare chiar in Ovaro dupa ce facem ceva eforturi in acest sens si hotaram sa mergem 5 km mai spre nord, in Comeglians localitate aflata, de asemenea, pe harta etapei noastre de maine. Ne cazam la un motel dragut, Albergo alle Alpi.

Imagine postată

Imagine postată

doua poze facute din masina spre Cortina d'Ampezzo pe coborarea dinspre Pocol.

Dupa ce am vazut la televizor etapa din Turul Frantei, aflam de la meteo ca vremea pentru weekendul care va veni nu este deloc buna:(. Se anunta furtuni in nord estul Italiei, cu precipitatii abundente, grindina si posibile inundatii.

Ne culcam cu un mic nod in gat. Maine vor fi cele mai grele catarari ale turei noastre iar vremea nu se anunta buna...

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ sebisascau

Ma bucur ca ati avut noroc de vreme buna in Dolomiti.

Macar asa vad ce-am pierdut.

Noi cand am fost pe acolo (iunie 2010) am apucat sa urcam doar pasurile Sella si Pordoi.

Juma de urcare spre Sella a fost pe ploaie, in pas erau 4 (patru) grade si coborarea (spre Canazei) tot pe ploaie a fost.

Macar urcarea si coborarea din Pordoi (pana la Canazei) a fost lipsita de ploaie.

Iar pasurile din jurul Cortinei, plus Giau si Fedaia le-am parcurs doar cu masina.

In alta ordine de idei, ceva imi scapa.

Si anume, de ce v-ati dus prima data in Dolomiti, apoi v-ati mutat la Comeglians, dupa care v-ati dus spre zona Stelvio?

Sau altfel spus, de ce nu ati ales ordinea: Comeglians - Dolomiti - zona Stelvio.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@gibonu

Nu am vrut sa facem etapa din Comeglians chiar la inceput pentru ca nu am vrut sa intram din prima zi pe catarari ca Zoncolan si Crostis. Si noi am avut discuti pe tema asta. Stim ca am facut mai multi kilometri cu masina dar ideea a fost sa ne intram putin in ritm inainte de Zoncolan care, daca l-ai facut, ai vazut cam din ce categorie face parte. Am preferat sa incepem cu etapele din Dolomiti, si sa intram treptat in "forma". Noi, la startul turei noastre aveam aproximativ 2500 km de antrenament facuti anul asta. Destul de putin dar partea mai proasta e ca in jurul Bacaului nu avem catarari pe care sa ne antrenam specific. Dealurile noastre au maxim 4-5 km de urcare iar pentru catararile din Italia... ar fi trebuit sa stam o luna in "cantonament" pe Transalpina si Transfagarasan. Pana la urma, la nivelul nostru de antrenament, cred ca am luat cea mai buna decizie. Initial si eu am gandit ca tine dar Tudor, coechipierul, n-a fost de acord iar argumentele lui mi s-au parut convingatoare.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 7, vineri, 13 iulie 2011. Traseu: Comeglians-Ovaro-Pasul Monte Zoncolan-Ovaro-Comeglians-Tualis-Pasul Monte Crostis-Ravascletto-Comeglians

lungime: 74.7 km

diferenta de nivel pozitiva: 3300m

http://www.bikemap.net/route/1647961

Vineri 13...nici ca se potrivea mai bine. Dimineata ploua si tuna, iar norii au acoperit toate versantele muntoase din zona. Nu ne place. Ne uitam unul la altul si ne intrebam din priviri ce sa facem.

Hotaram ca, daca in Turul Italiei nu se anuleaza sau se amana etape pe motiv de ploaie, nici noi n-ar trebui s-o facem. Doar am plecat pregatiti si pentru ploaie...numai ca de data asta e mult mai urata decat ce-am avut prin Dolomiti.

Intr-un moment mai calm al ploii suntem pregatiti de drum cu costumele de gore-tex pe noi. Avem vreo 5 kilometri "de incalzire" pana in Ovaro, la intersectia catre prima catarare a zilei, Monte Zoncolan(1750m). Va urma cea de-a doua, Monte Crostis(1934m).

Monte Zoncolan..."La salita piu dura dell'Europa" - cum o numea Davide Cassani, ex-profesionist si actualmente comentator de ciclism la RaiTre. Sau "Monstrul din Ovaro", cum o numeau altii este o catarare unica in lume, chiar, si nu cred ca exagerez cu asta...Acum dupa ce-am fost acolo inteleg de ce a fost numita asa.

E catararea despre care am studiat cele mai multe informatii, am vazut toate filmele si filmuletele de pe net din cursele cicliste si nu numai, e catararea pe care o visam noaptea inainte sa ajung acolo, catararea de care m-am temut cel mai mult...

Imagine postată

profilul catararii Monte Zoncolan, din Ovaro

Imagine postată

planimetrie Zoncolan, din Ovaro

Are o lungime de 10.1 km, o diferenta de nivel de 1203 m, o panta medie de 11.9% si un maxim de 22%, dar panta medie, chiar la valoarea asta nu da exact dificultatea catararii. Pe o lungime de 6 km, de la km 2 la km 8, panta medie a catararii este de 15%!!!

Sa revenim la noi...Plecam usurel printre picaturile de ploaie spre Ovaro. Acolo facem stanga catre Zoncolanul nostru. Dupa ce trecem de Biserica Lenzone, panta se inaspreste pe cateva sute de metri ajungand la 12-13%. Apoi se mai domoleste si dupa 2 kilometri de la intersectia din Ovaro ajungem in Liariis, ultima localitate inainte ca drumul sa intre in padure si sa n-o mai paraseasca pana sus. Facem dreapta la o intersectie si urmeaza o portiune de plat pana la iesirea din localitate. La intrarea in padure un panou cu o fotografie a lui Ottavio Bottecchia ne indica kilometril 0.000 al catararii propriu zise.

De aici lucrurile se schimba cu adevarat. Panta se inaspreste considerabil iar ploaia este din ce in ce mai puternica. Dupa vreo 500 de metri, ploua de-a dreptul torential, cu tunete si fulgere. Ne adapostim sub un fel de avizier pe care nu mai stiu ce scria dar care avea un mic acoperis care abia ne proteja de furia ploii. Stam vreun sfert de ora acolo sa se mai domoleasca ploaia.

Sau format deja torente de apa care curg pe sosea aducand mizerii si pietre de pe versanti. Cand isi reduce cat de cat intensitatea pornim si noi. Ni s-a facut frig. Ciclocomputerul indica deja valori de 16-18-19%. Acesti 6 km sunt, cum i-a numit Tudor, ca o experienta religioasa. Se tace si se sufera impingand din greu in pedale. Cam din 500 in 500 de metri ne tine companie cate un mare campion al acestui sport pe cate un panou unde se poate citi si palmaresul lui. Dintre acestia mi-i amintesc pe Coppi, Bartali, Gimondi, Bottecchia, Bobet, Anquetil, Merckx, Moser, Indurain, Pantani si ultimul adaugat sus, Gilberto Simoni, alaturi de multi altii. Am un sentiment de mare satiscatie. Vazand aceste panouri parca trec prin toata istoria ciclismului. Sunt mandru si plin de admiratie calcand pe urmele acestor titani.

Panta este incredibila iar portiunile de respiro stralucesc prin absenta. Cred ca am vazut si 3.5 km/h pe ciclocomputer iar pe unele portiuni iti este frica sa nu-ti pierzi echilibrul.

Pana la urma ajungem si la capatul celor 6 kilometri ce pareau fara sfarsit. De aici panta se mai domoleste. Prindem un moment in care ploaia parca a stat si ne facem repede cate o poza la panoul cu Marco Pantani care ne anunta ca am parcurs 6.8 km.

Imagine postată

Urmeaza apoi cele trei tuneluri neiluminate dar nu foarte lungi. Doar primul cred ca are vreo 200 m. Dupa ultimul tunel mai avem aproape un km pana sus iar panta sare iar cateva grade peste 15. Il vedem si pe Simoni, dupa Fausto Coppi, ultimul, chiar inainte de pas.

Ajungem. Ne felicitam reciproc, si facem repede cateva poze cu monumentul din varf.

Imagine postată

Imagine postată

la mine s-a aburit lentila aparatului...

Nu avem timp de stat prea mult. De acasa aceasta etapa a suferit multe modificari. Prima data am spus ca urcam din Ovaro, coboram in Sutrio si ne intoarcem prin Comeglians. Noi am facut traseele astfel incat sa facem catararile, cam toate, pe versantul cel mai dificil, ca doar na, nu ajungem asa des pe-acolo si macar daca tot suntem acolo sa urcam pe partea mai grea.

Apoi am spus sa coboram in Sutrio si sa urcam si de acolo tot pe Zoncolan, sa facem ambii versanti. Catararea dinspre Sutrio nu este la fel de dura ca cea dinspre Ovaro. Partea cea mai dificila de pe versantul estic sunt practic ultimii 3.5 km.

Imagine postată

profilul catararii pe Monte Zoncolan dinspre Sutrio

De multe ori in Turul Italiei s-a urcat pe acel versant, probabil pentru ca ultimii kilometrii ai catararii sunt si cei mai grei.

aici un film cu ultimii kilometri ai etapei pe monte zoncolan din Giro d'Italia 2003. Gilberto Simoni, Marco Pantani si Stefano Garzelli au fost protagonistii acelei etape.

In final, cu cateva zile inainte de a pleca Tudor vine cu o alta propunere: sa urcam dupa Zoncolan si pe Monte Crostis. Marturisesc ca atunci am auzit prima data de aceasta catarare. Caut informatii despre ea si-mi dau seama ca e una aproape la fel de grea, mai lunga, mai constanta...si vine si dupa Zoncolan... Imi surade ideea dar ma tot gandesc si la versantul dinspre Sutrio al catararii.

Mi-am propus ca, daca ma voi simti bine in varf, voi cobora si acei 3.5 km spre est, spre Sutrio si sa urc si din partea cealalta, chiar daca nu de jos, de la inceputul catararii. Practic luam doar cireasa de pe tort, portiunea cea mai grea. Tudor n-a fost interesat de varianta mea si a coborat spre Ovaro. Dupa ce incurc putin drumul si-o iau pe un drum in dreapta care nu ducea nicaieri, il gasesc si pe cel bun. Ciclocomputerul imi arata deja -19%.

E ploaie, mizerie pe sosea si hotarasc sa merg pe jos, sa-mi protejez sabotii si mai ales jantele. Urc apoi si acei 3.5 km pana sus pe o panta comparabila cu cei 6 din partea cealalta. In ultimul kilometru este chiar o portiune de cateva sute de metri unde panta bate la 19-20%. Cred ca daca nu se termina acea portiune la timp, daca mai dura 100 m, ma dadeam jos de pe bicicleta sa-mi trag sufletul.

Ajung in fine pentru a doua oara in varf si-mi fac o poza singur, cu camera video fixata pe ghidonul bicicletei.

Imagine postată

Ploua in continuare. Ma pregatesc de coborare, pe care o fac, poate am gresit...tot pe jos. Mi-a fost frica ca nu voi ajunge cu jantele intregi jos. Sabotii erau cam la limita de uzati si-am zis ca mai bine ma chinui pe jos decat sa ajung fara jante. Aveam si saboti de rezerva dar...la masina. "Plimbarea" de 10 km la vale pe zoncolan si in pantofi de sosea nu a fost lipsita de repercursiuni. Vreo 3 zile am avut o febra musculara teribila la coapse. In fine, a trecut...

Pe coborare imi mai fac niste poze la cateva panouri.

Imagine postată

Eddy Merckx

Imagine postată

Felice Gimondi

Imagine postată

Ottavio Bottecchia

Ajung in Ovaro de unde merg de data asta pe bicicleta pana in Comeglians unde ma asteapta Tudor. Mancase si facuse si un dus. Eu nici nu m-am mai dezechipat, am infulecat ceva asa, ud leoarca si-am pornit spre Crostis. M-a asteptat destul.

Din Comeglians incepe urcarea spre Monte Crostis.

Imagine postată

profilul catararii pe Monte Crostis, din Comeglians.

Urcarea are 15.5 km lungime, o diferenta de nivel de 1400 m, inclinatie medie de 9% si o maxima de 18%. Drumul este foarte frumos, amenajat frumos, cu panouri din kilometru in kilometru unde esti anuntat despre panta medie a urmatorilor 1000 m aproximativ. Crostis este o catarare mai putin cunoscuta care sta in umbra mult mai celebrului Zoncolan dar pe care personal o recomand tuturor celor care ajung in zona. Departe de a fi una usoara nu se compara totusi si pantele de pe Zoncolan.

Este o catarare "civilizata" cum ar spune Tudor cu panta constanta pe la 10-11%. Dupa primul 1.5 km panta se duce pe la 10% in medie si acolo sta aproape pana la sfarsit unde avem vreun kilometru comparabil cu vecinul mai de la sud, unde panta urca pana la 18%. Pe toata urcarea nu-mi aduc aminte daca am vazut vreo masina.

Etapa cu finalul pe Zoncolan a turului din 2011 trebuia initial sa cuprinda si catararea pe Crostis, dar pana la urma, nu stiu din ce motive s-a renuntat. Probabil organizatorii au considerat prea periculoasa coborarea de pe Crostis unde este o portiune de vreo 8 km cu drum neasfaltat si fara bariere de protectie, dar aproximativ plat, pe o curba de nivel pe la 1900 m.

Localnicii s-au pregatit sa primeasca pentru prima data in istoria Giro pe ciclisti pe Monte Crostis si-au sculptat chiar un monument in cinstea acestui eveniment, pe o piatra din varful catararii.

Imagine postată

Ma amuz putin uitandu-ma la ciclocomputerul care imi indica 55 km parcursi azi si-o diferenta de nivel de 3200m.

Urmeaza apoi, cum am mai spus, acea portine de 7-8 km aproximativ plata, pe o portiune de drum neasfaltata. Peisajul e destul de salbatic. Vedem si vreo 3-4 marmote care ne taie calea.

Partea buna este ca pe Crostis nu ne-a mai plouat. Sus chiar apare si soarele la un moment dat.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Cand incepem sa coboram, revine asfaltul. Dupa cativa kilometri Tudor face o pana, singura din toata tura noastra. Eu am scapat fara niciuna.

Imagine postată

Ajungem intr-un final si inapoi, jos, in Comeglians dupa o zi cu adevarat grea. Dupa dusul bine-meritat si cina ne culcam si adormim avand in minte imaginile teribilelor pante de pe Zoncolan. Maine ne vom deplasa catre Longega de unde urmeaza o noua etapa grea a turului nostru...

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 8, sambata, 14 iulie 2012. Traseu: Comeglians-Passo Monte Croce-Brunico-Longega-San Vigilio.-cu masina

Astazi avem deplasare cu masina catre Longega. Am ceva kilometri de condus, asa ca nu zabovim prea mult si, dupa micul dejun, pe la 9:30 suntem gata de drum. Nu mai ploua dar nici soare nu e.

Ne pozam cu matza din dotare a hotelului, care toarce fericita cand o luam in brate, si pornim.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

poze de azi n-avem prea multe...

Deplasarea a decurs fara probleme si spre dupa amiaza suntem in Longega. Nu cautam cazare chiar in Longega ci facem stanga spre pasul Furcia, aflat pe traseul nostru de manie. Ne oprim la vreo 4 km mai sus, in San Vigilio o statiune foarte frumoasa. Motelurile cochet aranjate in stil Tirolez, cam toate au cate 4 stele...nu-s de noi. Dupa ceva eforturi gasim si noi o pensiune, Garni Iosc, de 2 stele unde pretul se incadreaza in bugetul nostru. Vom sta doua nopti aici.

Avem timp sa vizitam o parte din superba statiune pana se insereaza. A mai poluat dar in reprize.

Curatam biclcletele dupa etapa de ieri de pe ploaie si le pregatim pentru cea de maine, una, de asemenea foarte grea si pe care am modificat-o usor fata de cum fusese initial. Obiectivele zilei de maine: Pasul Furcia, Kronplatz(Plan de Corones) si Pasul Erbe.

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ sebisascau

Multumesc pentru explicatie.

La varinata de "a fi mai in forma" chiar nu m-am gandit.

Oricum, fata de voi, io abia fac pe plat 80 km pe zi.

Daca-i fac si pe aia.

Zoncolan l-am urcat si noi in 2010, insa am facut tot circuitul Sutrio - Ravascletto - Comeglians - Ovoaro - Zoncolan - Sutrio.

Cazarea o aveam in Sutrio.

Intr-adevar, panta este criminala.

Si jumatate de catarea tot pe ploaie am urcat-o si noi.

Mai bine spus, dupa ce am obosit de la push-bike, am inceput sa pedalam in zig-zag.

Iar coborarea spre Sutrio a fost efectiv printr-o perdea de apa.

N-am mai vazut de atunci o ploaie la fel de puternica.

Oricum, Zoncolan si Mortirolo (facut cu un an inainte) mi se par exclusiv catarari de palmares.

Din punctul meu de vedere, urci ca berbecu' prin padure, fara niciun fel de peisaj.

Nu-mi pare rau ca le-am facut, insa a doua oara nu mai calc pe acolo.

Insa as mai calca cu cea mai mare placere prin localitatile de la poalele Zoncolanului.

Mi-au placut la nebunie satele ale mici si cochete din zona.

De atunci o tura prin Friuli - Venezia Giulia s-a adaugat la multe alte ture pe care le-as face.

Urmeaza apoi cele trei tuneluri neiluminate dar nu foarte lungi.

Nu se mai aprinde lumina in tunel?

Tin minte ca in 2010 lumina de aprindea automat cand intra cineva in tunel.

Chiar mi-a placut ideea italienilor de a nu tine tot timpul lumina aprinsa.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now