Recommended Posts

Ziua 16, duminica, 22 iulie 2012. Traseu: Semonzo-Monte Grappa-Romano d'Ezzelino-Semonzo

lungime: 51 km

diferenta de nivel pozitiva: 1620 m

http://www.bikemap.net/route/1736760

Monte Grappa a fost ultima catarare introdusa pe lista expeditiei noastre, cu doar cateva zile inainte de plecare. De fapt a inlocuit o alta etapa, singura de plat pe care ne-o propusesem initial, un circuit de 145 km in jurul lacului Garda. Dar cum putea sa aibe loc o etapa de plat intr-un tur 100% muntos?

Propunerea a venit din partea lui Tudor iar eu nu am avut nimic impotriva. Marturisesc ca despre Monte Grappa nu stiam mare lucru dar dupa ce am vazut profilul si am inceput sa studiez ceva materiale despre acest munte, mi-am dat seama ca este ceva special.

Cateva date pe care le-am retinut despre Monte Grappa sunt ca este situat in provincia Veneto, si se inalta la 1775 m deasupra campiilor din jur. A fost un important camp de batalie in primul razboi mondial avand o mare semnificatie pentru poporul italian. Ei au construit chiar in varful muntelui un mausoleu inchinat eroilor primului razboi mondial.

Este de asemenea un paradis al ciclistilor avand 10 variante asfaltate pe care se poate ajunge in varf, cea mai grea dintre ele fiind considerata a treia ca dificultate din toata Italia, prima fiind Zoncolan. Ne pare rau ca abia dupa ce ne-am intors am descoperit aceasta varianta. Daca stiam de ea, probabil am fi urcat pe acolo. Din informatiile noastre de atunci, cel mai greu versant era cel din Semonzo, pe care am si urcat in etapa noastra.

Turul Italiei a sosit pe Monte Grappa de patru ori pana acum, ultima oara fiind in 2010, intr-o etapa castigata de Vincenzo Nibali.

Exista si o cursa anuala, Bassano-Monte Grappa, adresata profesionistilor sub 23 ani. Prima editie, cea din 1934 a fost castigata de Gino Bartali. De asemenea multi campioni si-au inscris numele pe lista castigatorilor acestei curse. Dintre acestia, Leonardo Piepoli, Ivan Gotti, Gilberto Simoni si Damiano Cunego.

Chair peste o saptamana, duminica viitoare va avea loc editia din acest an, cea de-a 72-a.

Se anunta o duminica superba in zona muntelui Grappa. Dupa masa de dimineata strangem bagajele pentru a elibera camera si ne pregatim de drum. Planul este ca tot astazi, dupa etapa, sa ne si deplasam catre Borgo Valsugana, care se afla ca doar cateva zeci de kilometri mai sus, pentru urmatoarea noastra etapa. Lasam fara probleme masina cu bagajele parcata in curtea pensiunii unde am dormit si pornim spre varf. Nu incepem bine urcarea si ne dam seama ca am uitat aparatul de fotografiat. Ne intoarcem dupa el.

Pentru mine personal a fost una dintre cele mai frumoase catarari pe care le-am facut in viata mea.

Imagine postată

Profilul catararii pe Monte Grappa, dinspre Semonzo.

Drumul impecabil urca oferind o panorama asupra localitatilor din jur. Se vede pana la mare...

Imagine postată

Imagine postată

Lungimea catararii este de 19 km, panta medie 8.1%, maxima de 15%, iar diferenta de nivel este de 1530 m.

Prima parte nu pune mari probleme, panta nefiind mai mare de 10% dar in partea a doua sunt cateva portiuni foarte grele, unde se trage din greu pe bucati de pana la 15%.

Monte Grappa nu este un paradis doar al ciclistilor ci si a zburatorilor. Mii de parapantisti si delta-planoristi vin in aceasta zona pentru a experimenta libertatea zborului nemotorizat deasupra muntilor si vailor. Se organizeaza scoli de initiere, sunt foarte multe zone de decolare si aterizare. Am oprit si noi sa cascam gura la o astfel de zona de decolare.

Imagine postată

Imagine postată

Dupa ce ne-am delectat privind la curajosii parapantisti si parapantiste, ne continuam drumul spre varf.

Imagine postată

Imagine postată

Urmeaza acele portiuni grele din partea a doua a catararii. Ajungem intr-o zona de unde coboram putin iar apoi, printre bolovani si stanci razlete urcam ultimii kilometri spre mausoleul din varful muntelui. Ajunsi acolo, am incercat sa urcam pana la mausoleu dar am fost opriti de catre un domn care ne-a explicat ca acolo se poate urca doar pe jos, fara niciun fel de mijloc de transport, din respect pentru eroii primului razboi mondial.

Mergem pana la baza scarilor care duc spre mausoleu, la sfarsitul catararii. 1750 m vedem scris pe un indicator. Este cald si soare.

Imagine postată

in cateva minute isi fac aparitia niste nori negri si urati care ameninta cu ploaia. Ne grabim sa coboram pe versantul clasic, spre Romano d'Ezzelino. Cad si ceva picaturi deploaie dar nesemnificativ. Nu ne-a udat. Ajungem in siguranta la masina dupa o etapa cu una din catararile cele mai frumoase pe care le-am facut. Recomand tuturor care ajung in zona aceasta catarare. Nu va va dezamagi.

Mergem sa mancam ceva la o pensiune agroturistica dupa care ne indreptam spre Borgo Valsugana pentru etapa de maine, ultima din turul nostru aflata pe teritoriul Italiei. A inceput ploaia serioasa. Bine ca am scapat de ea pe biciclete.

Imagine postată

Ne cazam intr-un sat mai sus putin de Borgo numit Telve, la o familie in varsta care are o gradina ca un paradis. Maine urmeaza ultima etapa din Italia, etapa care se va dovedi si una dintre cele mai grele si obositoare.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 17, luni, 23 iulie 2012. Traseu: Borgo Valsugana-Passo Manghen-Molina di Fiemme-Passo Redebus-Borgo Valsugana-Telve

lungime: 124 km

diferenta de nivel pozitiva: 3200 m

http://www.bikemap.net/route/1764918

Astazi va fi ultima etapa din Italia. Avem un sentiment ciudat...cel putin eu. Pe de-o parte imi pare rau ca tura noastra se apropie de sfarsit, pe de alta imi pare bine ca voi ajunge in curand acasa...

Nu stiu de ce dar ne-a disparut din acel entuziasm de la inceputul turei. Marile dificultati au trecut... Ma uit si la poze si-mi dau seama ca nici de-alea nu avem prea multe. Nu ne-am mai oprit asa de des pentru ele.

Ne propusesem pentru astazi, initial, o etapa de 109 km cu singura dificultate a zilei, Pasul Manghen. Stim ca avem o diferenta de nivel de vreo 1650 m in toata etapa. Practic vom urca la inceput pasul iar apoi ne vom relaxa, pana la final nemaiavand dificultati. Lucrurile aveau sa stea putin altfel.

Dupa obisnuitul mic dejun, ne pregatim de etapa. Discutam si luam in calcul sa scurtam etapa, de fapt sa facem doar catararea pe Manghen, iar apoi sa coboram pe acelasi drum si sa incheiem. Ne-a incurajat in directia asta si vremea care nu se anunta foarte buna. Nori de ploaie s-au adunat pe cer in prima parte a zilei. Parca nu vrem sa ne ploua astazi, mai ales ca e o etapa destul de lunga.

In fine, decidem sa pornim si-om vedea in ce directie apucam cand om ajunge in pas. Si existand posibilitatea sa facem doar catararea, am zis s-o facem macar pe toata, de la km zero, din Borgo Valsugana. Noi, cum am spus stam la vreo 3 km mai sus, in satul Telve. Coboram pana in Borgo de unde plecam spre pasul Manghen.

Pasul Manghen este o catarare oarecum asemanatoare cu Transfagarasanul nostru. Lungimea cam la fel, 23.5 km, doar diferenta de nivel este ceva mai mare, 1630 m, iar panta medie 7% aici, fata de 5.8% pe Transfagarasan. Si maxima este mai mare pe Manghen, 15%. Altitudinea este aproape similara.

Imagine postată

Profilul catararii pe Pasul Manghen, din Borgo Valsugana.

Catararea nu ne-a pus probleme, ne-am obisnuit deja atat de bine cu acest exercitiu, incat nu ne mai temem de nimic, urcam ca robotii. Inclinatia pantei creste progresiv. Temperatura aerului este de doar 12 grade. Imi este frig...pe urcare, mai ales cand bat rafale de vant. Ma opresc sa ma imbrac. Continuam apoi, prin padure, spre varf.

Imagine postată

panorama spre valea Valsugana

Imagine postată

spre Manghen

Si bineinteles ca legea lui Murphy functioneaza si aici...temperatura creste...si creste bine, la peste 20 grade. Nu ma mai dezbrac pana in varf. Panta ajunge la 9-10%, apoi urmeaza o portiune de 2 km mai lejera, de 6%, pentru ca ultimii 6,5 km sa se urce pe o inclinatie medie de 10% cu portiuni de 14-15%. Nu e usor. Vremea se pare ca s-a indreptat, norii lasand loc unui albastru senin.

Ultimii kilometri se urca printr-o zona salbatica si stancoasa. Ajungem in pas si facem obisnuitele poze.

Imagine postată

Imagine postată

Stam cateva minute in varf si apar, mai mult de pe celalalt versant, si alti ciclisti. Nenea din imaginea urmatoare are clar spre 70 de ani.

Imagine postată

Il privim plini de admiratie.

Ei, si daca vremea se pare ca s-a indreptat, hotaram sa coboram, sa facem etapa asa cum ne-o propusesem, oricum de urcat n-o sa mai avem.

Incepem coborarea spre Molina di Fiemme, localitate gazda a numeroase etape din cupa mondiala de ski. Pe coborare am "tras" cel mai cumplit frig din toata tura. Nu-mi explic de ce...poate pentru ca am transpirat pe ultimii kilometri ai urcarii...

Temperatura a coborat iar la 12 grade iar eu nu stiu ce sa mai fac sa ma incalzesc pe acei 16 km de coborare. Odata totusi cu altitudinea de sub 1000 m s-a mai incalzit si aerul. Reusesc sa ma incalzesc si eu. Ne oprim la un restaurant sa mancam ceva de pranz. E cald si frumos. Studiem apoi harta si zarim in directia noastra de mers, o varianta care trece inca un pas, Redebus(1455 m)

Imagine postată

Ne uitam unul la altul si hotaram: Daca-i bal, bal sa fie...mergem pe Redebus

Continuam apoi pe langa lacul Stramentizzo, vreo 14 km pana in localitatea Sover, de unde vom intra pe drumul spre Redebus. Ajungem si in Sover si facem stanga la intersectie spre...Monte Sover. De Redebus nu zice nimic pe niciun indicator. Totusi Monte Sover e in drumul nostru.

Imagine postată

Incepem urcarea. Ciclocomputerul arata inclinatia pantei:8-10-12-13%. Ajuns foarte repede la valoarea de 13, acolo a ramas, intepenit. Si am urcat asa vreo 3-4 km. Este foarte cald iar panta ne munceste din greu. Ajungem sus la o intersectie si urmeaza o coborare spre Brusago si Altopiano di Pine. De acolo incepe catararea spre Redebus, la fel ca pe Sover, vreo 3-4 km de 12-13%.

Imagine postată

Profilul catararii pe Redebus dinspre Altopiano di Pine. Pacat ca nu l-am gasit si pe cel pe Monte Sover.

Spre sfarsitul catararii panta se domoleste permitandu-ne sa ne tragem sufletul. Aceste "galme" ne-au obosit cu adevarat, mai ales ca nu ne asteptam sa fie asa. Cand stii ce te asteapta e altceva...te pregatesti psihic si te mobilizezi, dar, cand esti luat prin surprindere, pante ca acestea te pot epuiza.

Ajungem in sfarsit pe Redebus-ul nostru. Nu are indicator pe varf dar aici e pasul, credeti-ne pe cuvant.

Imagine postată

Coboram apoi 16 km pana in Pergine Valsugana, de unde vom mai avea vreo 25 km de drum in aval, pana in Borgo. Nu va fi asa...

Din Pergine este o sosea din aceea pe care nu ai voie cu bicicleta asa ca trebuie sa cautam drumuri paralele. Ele exista dar nu sunt plate ci urca si coboara. Trecem pe langa lacurile Caldonazzo si Levico si ne apropiem de Borgo Valsugana. Indicatoarele ne indreapta mereu spre acea sosea. Luam de cateva ori tzeapa si ne intoarcem. E foarte cald iar noi suntem obositi si nervosi. Suntem la doar 5 km de Borgo dar nu gasim un drum pe care sa putem circula regulamentar.

Am intrat si pe o pista de bicicleta care s-a terminat la un moment dat si ne-am intors in acelasi loc. La o intersectie vedem un drum, SP 65, "Strada Panoramica della Valsugana". Ne uitam pe harta...putem merge si pe acolo dar soseaua urca pe versantii din stanga vaii pe o diferenta de nivel de 3-400 metri. Asta ne mai lipseste. Nu avem incotro, macar drumul asta e sigur. Incepem din nou urcarea, de pe la 400 m pana aproape de 800. Apoi coboram in Borgo printr-un mic satuc si apoi printr-o padure deasa pe un drum foarte ingust unde panta ajunge la 15-16%. Bine ca nu a trebuit sa urcam drumul asta.

De aici stim drumul si urcam si ultimii 3 km pana in Telve, unde suntem cazati. Ajungem foarte obositi. Din etapa lejera cu 1600 m de urcat avem acum 124 km si 3200 m. Daca stiam ce ne asteapta, faceam varianta clasica, fara niciun Redebus, Monte Sover sau Strada Panoramica. In fine, acum cand imi aduc aminte e frumos si nu-mi pare rau dar atunci nu gandeam asa.

Spre seara coboram cu masina in Borgo sa cinam. Maine plecam spre nord, pe autostrada A22, spre Austria, prin pasul Brenero.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 18, marti, 24 iulie 2012. Traseu: Borgo Valsugana-Trento-Bolzano-Brenner Pass-Innsbruck-Kitzbuhel(cu masina)

Am terminat cu etapele italiene. Italia ne-a lasat o impresie extraordinara, mai ales cand am vazut pentru a doua oara cam unde se situeaza acest sport in inimile acestor oameni. Chair daca in zonele pe care le-am vizitat noi sunt preponderent nemti si austrieci, dam totusi Italiei nota maxima. Ne-am simtit excelent, nu am intalnit pe nimeni care sa ne supere cu ceva si nu am simtit din partea nimanui vreo retinere atunci cand spuneam ca suntem romani...ba din contra.

Strangem asadar catrafusele si le ducem la masina pregatindu-ne de drum. Dupa masa, ne luam ramas bun de la gazdele noastre. Aflam ca domnul la care am stat este un cunoscut istoric si critic de arta. Ne-a dat si o carte scrisa de el despre zona in care ne aflam, cu foarte multe fotografii facute chiar de el. Este, de asemenea, pasionat de fotografie si de pictura si sculptura. Impreuna cu sotia lui au vizitat multe tari din estul Europei si chiar au fost si in Romania care le-a lasat o impresie foarte buna.

Ne-au spus ca au stat chiar in Targul Neamt, localitatea in care este nascut Tudor, cateva zile, cand au vizitat manastirile din judetul Neamt.

Suntem gata de drum spre Austria. Vom intra, in apropiere de Trento, pe autostrada A22 care ne va duce pana la Innsbruck. De fapt se transforma in A13 pe teritoriul austriac. Mergem fara probleme pe autostrada. Platim la iesire din Italia, nu mai stiu exact cat, probabil pana in 10 euro. Apoi platim alti 8 euro pentru o portiune de autostrada din Austria, pe pasul Brenero, care nu este acoperita de vigneta, si inca 8 euro pentru vigneta austriaca. E valabila 10 zile, iar cea de la venit a expirat.

De la Innsbruck continuam pe A12 iar apoi parasim autostrada si ne indreptam spre Kitzbuhel. Zarim deja antena de pe varful Kitzbuheler Horn, pe care speram s-o "cucerim" maine.

Imagine postată

Aproape de Kitzbuhel

Intram in Kitzbuhel sa cautam cazare. Gasim, indrumati de o domnisoara de la biroul turistic, chiar in localitate, foarte aproape de centru, cu 38 euro/om/zi. Este un pret mic pentru o statiune cum este Kitzbuhel, una din primele 10 statiuni de lux ale Europei. Gazda noastra este foarte primitoare. Mie personal imi plac nemtii foarte mult, mai mult decat italienii...nu stiu de ce dar ii simt mai apropiati. E o chestie subiectiva.

E timpul sa si mancam ceva...ne-a cam ajuns foamea, asa ca vom cobora in centru si vom face si o tura a orasului, in plimbare. Facem si cateva poze. Astazi pe drum am fost foarte lenesi la acest capitol.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Kitzbuhel este o statiune excelenta. Mie mi-a placut cel mai mult din toate locurile in care am stat. Gazda noastra ne-a recomandat un restaurant cu specific tirolez si preturi bune dar, la ora la care am ajuns noi, nu se face de mancare, este intre pranz si cina. Ne vom intoarce pentru masa de seara. Mancam in alta parte iar apoi vizitam statiunea. Intram si in cateva magazine de lux...sa ne clatim ochii. Raman cu gura cascata cand vad la magazinul Luis Vuiton o posetutza care costa 11600 euro. De asemenea vedem preturi exorbitante la niste magazine de ceasuri si bijuterii de pe o strada, Meister Strasse, care e de fapt, un pasaj printr-o cladire.

Mergem apoi sa ne odihnim, nu inainte de a arunca si-un ochi in magazine cu echipamente de munte si biciclete. Seara iesim din nou. Intre timp s-a instalat o scena in centru unde o orchestra simfonica incanta publicul cu valsuri vieneze. Asistam si noi la spectacol. Foarte multa lume, este o atmosfera de sarbatoare. Apoi, o fanfara in costume traditionale face un tur de centru al statiunii pe ritm de marsuri. E impresionant. Foarte frumos. Daca astazi e marti, ne intrebam cum o fi duminica aici.

Imagine postată

Imagine postată

Dupa ce ne-am delectat cu ceva bunatati specifice zonei mergem la culcare. S-a lasat seara. Maine vom urca KItzbuheler Horn, una din cele mai grele catarari ale Europei.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 19, miercuri, 25 iulie 2012. Traseu-Kitzbuhel-Kitzbuheler Horn-Kitzbuhel.

lungime: 29 km

diferenta de nivel pozitiva: 1350 m

http://www.bikemap.net/route/1736810

Astazi ultima etapa a expeditiei noastre. De fapt, nu e o etapa in toata regula, ci doar catararea si coborarea pe Kitzbuheler Horn. Dar nu o catarare oarecare, ci una dintre cele mai grele din Europa. Pe scurt, 9.7 km de ascensiune pe o panta medie de 12.9%, o diferenta de nivel de 1250 m si o maxima de 22.3% pana la Alpenhaus, si peste 25% pe ultima portiune, pana la antena din varf.

Datele de pe hartie ne-au inspaimantat putin. Am plecat cu ceva strangere in spate, asteptandu-ne sa dam piept cu o catarare chiar mai grea decat Zoncolanul.

Imagine postată

Profilul catararii pe Kitzbuheler Horn

Dimineata, cer acoperit. Avem o etapa scurta si ne-am propus ca, dupe ce o terminam, sa facem si, cat putem, o portiune din drumul spre casa, spre Romania.

Ne-am strans bagajele, le-am dus la masina pe care am lasat-o fara probleme intr-o parcare din apropiere si, calare pe bicicletele pe care am avut timp sa le curatam ieri, pornim spre ultima reduta a turei noastre. Nu stiam exact unde se afla intersectia spre Horn dar, de pe harti, am vazut ca e spre nordul orasului. Intr-acolo pornim si noi, pe drumul de unde am venit ieri. Mergem vreo 4 km, intrebandu-ne daca nu cumva am trecut de intersectie.

Aproape iesisem din oras cand vedem intersectia spre Hoglern, micul satuc de unde incepe, propriu-zis, catararea. Traversam satul cu frumoasele case tiroleze si ajungem la "Start". Ne oprim pentru poze si ne dam seama ca am uita aparatul foto in masina. Nu ne mai intoarcem, avem camera video care face si poze.

Imagine postată

Austriecii au facut un sistem de cronometrare pana la Alpenhaus, portiunea clasica a catararii, cea pe care o fac si profesionistii in curse. Apesi pe un buton si iei un bilet. Cand ajungi la Alpenhaus, un computer scaneaza biletul si iti da altul cu timpul tau. Ai optiunea sa iti treci numele si sa vezi pe ce loc te afli in clasamentul celor mai rapide urcari pe Kitzbuheler Horn. Partea proasta e ca, daca sunt altii inaintea ta, la computer, sus, trebuie sa stai la coada iar cronometrul merge. In fine, noi nu suntem interesati de recorduri, dar ne luam biletul.

Imagine postată

Catararea are doua parti: cea clasica, pana la Alpenhaus care se termina dupa 7.5 km, la 1670 m, si ultimii 2.2 km, de acolo pana la antena TV de pe varful muntelui, la 1970 m. In general ciclistii se opresc la Alpenhaus la capatul drumului "civilizat". Pana acolo drumul este lat, de foarte buna calitate. De acolo urmeaza ultimii 2.2 km, pe un drum foarte ingust pe care circulatia masinilor este interzisa. Este si bariera la inceputul lui.

Ciclistii nu prea urca, dupa cum am spus, ultima portiune din mai multe motive. Unul este ca inclinatia pantelor depaseste 25% si de aceea doar cativa MTB-isti se incumeta s-o urce, iar al doilea este ca drumul ingust este mai tot timpul aglomerat cu trekkeri care urca la restaurantul din imediata apropiere a antenei, punct de belvedere spre intraga zona.

Sa revenim la noi. Incepem urcusul. Panta nu depaseste 10% in primul kilometru dar de acolo, nu am mai vazut absolut deloc o singura cifra pe ciclocomputer. "Acul" urca la 13% si in zona aia ramane. Noi urcam cuminti acompaniati de un elicopter care coboara foarte aproape de sosea, nu stiu exact pentru ce. Mi se pare ca e interesat de cativa copaci de pe marginea drumului. Ne streseaza putin dar apoi dispare. Nu ne oprim decat la un moment dat pentru nevoi fiziologice.

Trecem si pe langa bariera unde cei cu vehicule motorizate platesc o taxa daca vor sa urce pana sus. Noi suntem scutiti:) Catararea este foarte frumos marcata. Trecem la un moment dat pe langa indicatorul care arata ca suntem pe o portiune de 14.7%. La intrarea in ultimul kilometru apare si cel cu 22.3% iar apoi ultimul cu 19%. Cateva serpentine si ajungem la Alpenhaus.

Mergem sa ne scanam biletele. Tudor e primul, 1h11m, pana introduce datele in computer trec vreo 4 minute. Eu, 1h15m. Nu stam prea mult si ne hotaram sa mergem pana sus, la antena. Sarim peste bariera si plecam. O prima portiune foarte inclinata ne da emotii. Suntem la limita echilibrului dar ne descurcam. Apoi se mai domoleste pe la 13-15%. Urmeaza apoi inca vreo 2 portiuni inclinate, dar care nu depasesc cateva zeci de metri, pana la terasa restaurantului. Acolo ne dam seama ca drumul mai urca vreo suta de metri pana chiar la baza antenei.

Cred ca ultima portiune a fost cea mai inclinata... Slalomam printre oameni dar nu punem piciorul jos. La un moment dat, intr-o serpentina un copilas, lasat liber de catre parintii lui, statea chiar in mijlocul drumului care are cam 1.5 m latime. Eu ma uitam la el, el la mine. Astept sa plece intr-o parte dar el sta. Strig la el intr-o pura romaneasca: Da-te!!! M-a ascultat. Chair in ultimul moment s-a dat din fata mea. Ajungem in final la capatul drumului, la antena. Traim un sentiment de eliberare extraordinar...am reusit!!!, am terminat toate catararile pe care ni le-am propus! Ne felicitam si ne facem cateva poze. Un nor invaluie antena.

Imagine postată

Imagine postată

Abia am reusit sa urcam pe biciclete printre oameni iar la coborare, hotaram sa mergem pe jos, pe langa biciclete. Si bine am facut... Ar fi trebuit sa ne oprim de foarte multe ori. Pe ultima portiune populatia s-a mai rarit ceea ce ne permite sa urcam pe biciclete. Ajungem la bariera si apoi in parcarea de la Alpenhaus. Ne facem si acolo o poza pentru ca la urcare n-am facut si intram in cladire sa ne cumparam ceva suveniruri.

Imagine postată

Mai pierdem vreo 10 minute pe-acolo...Ma surprinde un nene care, ajunge gafaind cu biletul la computer. Este alergator. Vad ca si alergatorii se cronometreaza pe Kitzbuheler Horn.

Pornim apoi la vale spre Kitzbuhel. Oprim sa facem poze si la indicatorul cu 22.3%, unde cred ca toata lumea se pozeaza. Cel putin prima data cand ajung acolo.

Imagine postată

Imagine postată

Ajungem fara probleme. Continuam facand un tur mai lung prin centrul statiunii. Ne simtim ca atletii care, la sfarsitul probei, fac turul de onoare, salutand si multumind publicului si pozand pentru fotoreporteri. Suntem fericiti si impliniti...am terminat expeditia.

Despre catarare. Pentru ca se fac foarte multe comparatii cu alte catarari tari ca Zoncolan, Kronplatz sau Mortirolo, indraznesc sa-mi spun si eu parerea subiectiva, desi am mai spus-o ceva mai sus. Catararea este cu adevarat una de 5 stele. Eu as pune-o in aceeasi categorie cu Mortirolo. Pana la Alpenhaus panta este constanta pe la 12-13% fara diferente mari de inclinatie. Spre final e un kilometru unde avem 14% medie iar apoi chiar in ultimul kilometru acea portiune de 22.3%.

Acum nu stiu...ori ne-am obiisnuit noi cu pantele si nu ni se mai par atat de grele, ori...nu stiu, dar, pana la Alpenhaus chiar nu am avut nicio problema si nici nu ne-am chinuit. E drept ca n-am mers intr-un ritm sustinut...tot asteptam portiuni foarte inclinate care insa nu au venit. De acolo pana la antena sunt, intr-adevar, portiuni foarte inclinate dar scurte. Strangi putin din dinti si scapi repede de ele.

Per total e o catarare grea dar care se poate face destul de usor cu ceva antrenament. Zoncolanul e totusi, din punctul meu de vedere, din alta categorie, iar acei 6 kilometri cu medie de 15% te termina. 6 kilometri nu ai niciun moment de respiro...e mult mai greu.

Ajungem si la masina noastra, ne schimbam si pornim la drum, pana unde-om ajunge. Ne-am propus sa traversam Austria si sa dormim la intrare in Ungaria, la Paprika, pe M1.

Pe autostrada vom intra la Salzburg. Pana acolo mergem pe o sosea care trece vreo 30 km si prin Germania. A mai si plouat, pe-aici pe colo. De la Salzburg mergem fara probleme pe Autostrada spre Linz si Viena. Iar de acolo spre Gyor si Budapesta. Dupa Viena, spre frontiera maghiara un blocaj din cauza unui accident ne incetineste din drum. Vreo jumatate de ora am mers numai cu treapta 1. Ajungem spre seara la Paprika unde ne cazam. Maine vom porni de dimineata sperand ca vom ajunge pana seara acasa.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 20, joi 26 iulie 2012. Traseu: Frontiera austro-ungara-Gyor-Budapesta-Debrecen-Oradea-Cluj-P. Neamt-Bacau.

Doar vreo 1000 km ne mai despart de casa. Am terminat cu etapele de bicicleta si trebuie sa ne concentram la condus, sa ajungem in siguranta acasa, in Bacau. Poze nu am mai facut. Nu ne gandim decat sa ajungem, cat mai repede, la cei dragi.

Inca de cand am plecat luasem in calcul intalnirea Ciclism.ro din acest weekend. Ne gandeam ca ar fi frumos sa incheiem expeditia noastra cu o urcare in mare pluton pe Transfagarasan, mai ales ca eu n-am mai participat la nicio astfel de intalnire. Tudor a fost la cea de acum doi ani. Si chiar ar fi fost frumos, pe de o parte.

Totusi, oboseala acumulata si mai ales faptul ca luni vom incepe serviciul, si nu vroiam sa ajungem duminica seara, rupti de oboseala acasa, iar luni dimineata la servici, ne-au silit sa abandonam ideea. Vor mai fi, cu siguranta si alte intalniri...la anul, eu sper sa ajung.

Dupa un mic dejun consistent la Paprika Csarda, pornim catre casa. Mergem bine pe autostrada, pana in apropiere de Debrecen. Am mers pe M3 pentru a ajunge cat mai departe pe autostrada. Apoi am intrat pe o sosea care ne-a dus la vama de la Valea lui Mihai. Dupa un scurt control in vama(singurul din toata tura), intram in Romania noastra draga. Mergem apoi spre Oradea pe un drum de buna calitate unde ne oprim pentru o masa romaneasca. Ne era dor... Iar apoi, pe DN1(E60), pana dupa Tg. Mures, la Balauseri. De aici peste pasul Bucin, spre Gheorgheni, apoi Pasul Pangarati(Bicaz), Lacul Rosu-Piatra Neamt si Bacau. Vineri la ora doua dimineata ajungem in fata blocului rupti de oboseala. Ajung in casa, incep sa povestesc cu taica-miu cate ceva...parca mi-a sarit somnul... Intr-un tarziu, pe la 5, ma bag si eu in pat...

Eiii, si cam asta a fost tura noastra. Nu stiu cat am reusit sa va introduc in atmosfera pe care am simtit-o noi. Cu siguranta pozele si cuvintele nu pot descrie decat o infima parte din ce am vazut si am simtit, experienta in sine e cu totul altceva.

In concluzie, pot sa numesc expeditia ca pe cea mai frumoasa pe care am organizat-o pana acum, cu niste obiective la care nici nu visam pana acum cativa ani, dar pe care, cu experienta acumulata, ne-am dovedit ca le putem atinge. Parca totul a fost un vis din care ne-am trezit acum la sfarsit...

Luni, intram in cotidian, la munca de zi cu zi.

Nu stiu ce va urma...poate ceva similar dar in Franta, pe catararile Turului Frantei, poate altceva...nu stiu. Acum ma simt doar fericit si implinit pentru ce am facut in aceasta tura. Stau la dispozitia oricui este interesat sa ajunga cu bicicleta in acele superbe zone, cu informatii si cu orice pot ajuta.

Va multumesc ca ati avut rabdare sa urmariti acest topic pana la sfarsit si sper ca el sa fi terzit in unii dorinta de a ajunge acolo, pe acele celebre catarari incarcate de legende, iar altora amintiri frumoase. Va multumesc inca o data si ma inclin.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am urmarit cu interes fiecare poveste din tura voastra si am "devorat" fiecare poza.

Ce pot sa spun ...superb si ma bucur ca ati reusit sa realizati tot ce v-ati propus!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Superbe toate povestile. Un concediu pe cinste.

In special va sunt recunoscator pentru efortul de a concepe atatea ture in circuit. Si eu am inceput sa-mi fac planuri de Dolomiti, cautand tot asa, ture in circuit, dar nu e munca usoara. Acum cei care vrem sa mergem beneficiem de experienta voastra, a unor ture testate.

Acuma mi-ati implantat in cap Zoncolanu' - in 2 saptamani revin cu impresii de acolo, mai mult ca sigur :)

Si in final, cam la cat s-au ridicat cheltuielile cu tura asta? Eu personal mi-am facut toate turele din Alpi in buget redus, cheltuind in jur de 200 de euro pe saptamana cu totul, dar ma gandesc sa merg si cu cazare la pensiuni si sunt curios cam pe unde iese treaba, ca la o expeditie din asta itineranta, mai ales daca nu prinzi vreme buna, sa tot stai sa-ti instalezi/dezinstalezi tabara la 2-3 zile e munca multa (eu merg cu cort din ala mare, cu mai multe camere, cu masa, scaune, un arsenal complet pentru confort in camping :) )

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da, e frumos si la camping dar noi am hotarat ca e mai comod cumva sa mergem la cazari. Am cheltuit in total in exact trei saptamani cat a durat tura aproximativ 1200 euro de persoana, incluzand cazare, masa, benzina...etc. Iar mesele le-am luat la restaurante, pizerii...pentru ca ne-am dat seama ca nu ieseam mult mai bine daca ne luam de mancare din super marketuri.

Si e bine sa mananci mancare calda, zic eu. Nu ne-am lafait in cheltuieli dar nici zgarciti nu am fost. Am mers, sa ne simtim bine, sa nu ne lipseasca nimic. Si asa a si fost.

Ne bucuram daca traseele noastre vor fi "calcate" si de alti ciclisti romani. Cu orice informatie, iti stau la dispozitie.

Sa-mi spui cum ti se pare Zoncolan-ul. Dinspre Ovaro, sa nu uiti, dar poate reusesti sa il faci si din cealalta parte, din Sutrio....Si daca ajungi si pe Crostis, din Comeglians...e o tura pe cinste;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

@sebiascau

felicitarile mele pt. aceasta tura.

asta ii adevarat concediu pe bicicleta.

ati pedalat in cele mai frumoase zone pt. ciclism si vremea a tinut cu voi.

Bormio / Grosio / Livigno sunt si zone preferate pt. Mountainbiking

pe linga pasul Gavia In Sta. Chatarina am fost si io cu citeva zile inainte. din 14 - 17- julie

Poze din tura Sta. Chatarina - Rifugio Pizzini 2706m

Imagine postată

Imagine postată

Share this post


Link to post
Share on other sites

Super. Intr-adevar, zona pasului Gavia este o zona salbatica si frumoasa. Felicitari si tie.

Multumim si noi de aprecieri.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Respectele mele pt. aceasta expeditie reusita! Ma bucur ca mai sunt romani care descopera cele mai frumoase pasuri din Alpi pe 2 roti!

Sper sa continuati cu acelasi entuziasm si sa va urmeze exemplul si alti ciclisti romani!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Admirabila realizarea voastra, atat expeditia ciclosportiva in sine, cat si calitatea prezentarii ei pe forum. Bravo!

Este unul din topicurile mele favorite.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bicicletele-s pe masina, in seara asta plecam in directia Dolomiti. In plan, o zi in Tirol cu Kitzbuheler Horn si Haltal, doua zile in Bormio cu Stelvio dus-intors si Mortirollo/Gavia, apoi cat mai avem chef in Canazei (vreo 3-4 zile), cu program pe-acolo: toate pasurile din Maratona (Campolongo/Pordoi/Sella/Gardena/Valparola/Giau) dar si San Pellegrino, Fedaia si, bineinteles, Tre Cime. La intoarcere, m-as opri si pentru un Zoncolan. Revenim cu povesti si poze in vreo 2 saptamani  :-bd

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

bafta multa si vreme frumoasa sa aveti, asteptam povestile!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Intrebare: Ca si peisaj de unde e mai frumos sa urci pe Stelvio, dinspre Prato sau Mustair? dinspre Prato este clar mai dificil.

Share this post


Link to post
Share on other sites
 

O cazare mai ieftina prin zona. Eu pe booking  vad ca incep de pe la 70-80E/noapte?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu personal o sa urc si o sa cobor Stelvio pe ambele parti, pare lejer pentru o tura de o zi, cu o deviatie in Umbrail, cum e descris mai sus. Sunt doar un pic peste 100 km, cred ca poate sa-i faca oricine - pana la urma jumatate din ei cobori, nu faci nimic, iar la urcare cu cursiera nu poti oricum merge mai incet de 8-9 km/h ca pici de pe bicicleta.

 

Cu cazarea, o sa ma interesez, sigur exista mai ieftin de atat. Eu stau la camping, dar in Dolomiti e foarte scump, peste 30 de euro pe noapte pentru 2 persoane, o sa incerc sa gasesc la aceiasi bani cazare, eu zic ca sunt sanse.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am "sapat" si eu acu' ceva vreme dupa campinguri / cazari in zona Stelvio (planul initial de concediu era Via Claudia Augusta, intre timp s-a modificat) si nu stiu daca ai sanse sa gasesti cazare ieftina, nici eu n-am vazut pensiune, oricat de amărâtă ar fi fost, sub 60 - 70 Euro camera pe noapte, mai ales ca e in plin sezon. Dar poate aveti noroc la faţa locului.

Oricum, concediu fain şi vreme bună.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu personal o sa urc si o sa cobor Stelvio pe ambele parti, pare lejer pentru o tura de o zi, cu o deviatie in Umbrail, cum e descris mai sus. Sunt doar un pic peste 100 km, cred ca poate sa-i faca oricine - pana la urma jumatate din ei cobori, nu faci nimic, iar la urcare cu cursiera nu poti oricum merge mai incet de 8-9 km/h ca pici de pe bicicleta.

 

Cu cazarea, o sa ma interesez, sigur exista mai ieftin de atat. Eu stau la camping, dar in Dolomiti e foarte scump, peste 30 de euro pe noapte pentru 2 persoane, o sa incerc sa gasesc la aceiasi bani cazare, eu zic ca sunt sanse.

Horatiu, tocmai vin de acolo si nu cred ca e chiar asa usor pe cum descrii tu :)) Ai in 100 de km vreo 3200 diferenta de nivel.

Cazare la 30 de euro sigur nu o sa gasesti . Pornesc de pe la 70 cazarile. Iar in perioada asta ai toate sansele sa porneasca de la 100. Poate gasesti un apartament last offer pe booking .

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am gasit ceva in Sondalo camera tripla 95E/noapte. Ca si locatie este perfecta deoarece mi-am propus o zi pe Stelvio si una Gavia+Mortirolo.

Ma gandesc sa caut ceva la fata locului, nu toata lumea este pe booking.

Ceva gen rulote de inchiriat or fi mai ieftine daca or exista pe acolo.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ei, daca nu e nimic, ramane camping, care e 30-35 de euro pe noapte pentru doua persoane si gata. Ce frumos era in Franta la Alpe d'Huez unde am dat 11 euro pe noapte trei persoane...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Din pacate din probleme de buget foarte strans am renuntat la sejurul in Dolomiti pe drum si am trecut dealul pana la francezi. Diferenta de la 9 la 35 de euro la camping sau de la 1.3 la 1.8 la motorina e totusi cam mare cand esti cu fiecare euro numarat. Asa ca ne-am dat frumos in familie pe Alpe d'Huez, Galibier, Glandon, Croix du Fer, Sarenne si multe altele iar Dolomitii o sa astepte niste vremuri mai bune. Pun eu povestea cu poze in alt topic.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Asteptam povestea din Franta (cu mare interes mai ales ca la anul ne-am dori sa ajungem acolo si sa stam la camping :) ! :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now