gibonu

Calea ferată Oraviţa – Anina şi pasul Semmering

Recommended Posts

Insa ca un tren turisitic sa fie rentabil, banuiesc ca este nevoie de multi bani: vagoane cu suprafata vitrata mare (eventual si acoperis la fel), probabil alte locomotive, intretinerea caii ferate, publicitate, etc.

 

Și să nu uităm de infrastructura din jur! Am făcut la http://www.forumtrenuri.com/t114p230-925-oravita-anina#147247 o analiză a situației așa cum o văd eu ca turist pasionat oarecum de istoria industrială a României. Partea cea mai semnificativă e faptul că nu am găsit nici în Oravița nici în Anina cazare decentă (cu baie în cameră și camere care să arate curat măcar în poze) căutând pe Internet. Nu poți să speri măcar la turism dacă nu există cazare în zonă, iar în secolul ăsta dacă nu ești pe Internet, nu exiști ca afacere.

 

Eu am făcut 30 km de la Reșița la Anina conducând mai mult decât imprudent ca să prind trenul de dimineață, văd că și autorul acestui reportaj și-a găsit în altă parte cazare, dar nu toată lumea e la fel de determinată. Câteva impresii de după la http://www.forumtrenuri.com/t114p230-925-oravita-anina#148183

Share this post


Link to post
Share on other sites

Partea cea mai semnificativă e faptul că nu am găsit nici în Oravița nici în Anina cazare decentă (cu baie în cameră și camere care să arate curat măcar în poze) căutând pe Internet.

 

E drept ca nu este chiar in Anina, ci doar la 5 km distanta (la Margitas):

http://casa-erika.blogspot.ro/

 

Am stat acolo in iunie 2011.

Totul a fost la superlativ si o recomand cu caldura oricui.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Doar ca fiind cam singura prin zona e bine sa faci rezervare din timp.

Acum vreo luna, cand am facut o tura in zona nu am gasit nimic liber, desi am sunat cu aproape o saptamana inainte.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu am stat in Oravita la Cabana 7 brazi si pot sa zic ca a fost foarte decent, are si camere cu baie si camere cu baie pe hol (2 bai la 4 camere).

Share this post


Link to post
Share on other sites

Desi putin off-topic, sper sa nu se supere nimeni.
 

Comparabila cu calea ferata Semmering din Austria, cea care face legatura intre Gloggnitz (landul Austria Inferioara) si Murzzuschlag (landul Stiria), peste pasul Semmering (965 m. altitudine) inclusa deja in patrimoniul UNESCO.
Mai multe detalii despre calea ferata Semmering: http://whc.unesco.org/en/list/785
Probabil ca nu intamplator calea ferata Oravita – Anina se mai numeste si “Semmeringul Banatului”.

 
Incă n-am luat-o razna şi să mă autocitez.
Sau cel puţin aşa sper.
 
Însă, dacă tot am avut ocazia să văd calea ferata Semmering, cred ca merita cateva vorbe îi mai multe poze.
Măcar pentru ca la final să putem face o comparatie între Semmering-ul original si cel din Banat.
 
 
02.08.2013
Eram cazaţi în orasul Leoben (landul Stiria), la vreo 50 de km sud-vest de Murzzuschlag
Altfel spus, chiar ar fi fost păcat să nu facem o plimbare cu trenul peste pasul  Semmering.

 
Fără biciclete, împreună cu prietena, distanţa Leoben – Murzzuschlag am parcurs-o cu maşina.
Muzeul Sudbahn se afla chiar lângă gara din Murzzuschlag.

 
01.JPG
 
02.JPG
 
Maşina se poate parca gratis, ori langa muzeu, ori pe strada care face legătura între muzeu si restul oraşului.
 
03.JPG
 
Deasupra intrrii în muzeu.
 
04.JPG
 
Peste munte. Viena – Murzzuschlag – Trieste 13 ore şi 14 minute”
 
Intrarea in muzeu costa 7 Euro / om.
Am stat cam 5 minute langă casa bilete în care nu era nimeni, aşa că până la urmă am vazut muzeul gratis.
Din păcate, toate explicaţiile din muzeu sunt doar în limba germană, limbă care imi este total necunoscută.
 
Reconstituirea construcţie unui viaduct.

 
05.JPG
 
Probabil, unealtă pentru cărat blocuri de piatră.
 
06.JPG
 
Planuri, cu diverse viaducte.
 
07.JPG
 
Machete cu diverse locuri din traseul căii ferate peste pasul Semmering.
 
08.JPG
 
09.JPG
 
O locomotivă cu abur.
 
10.JPG
 
11.JPG
 
12.JPG
 
N-am înţeles care este poveste ei.
Probabil o fi fost de farbricatie austriacă şi a petrecut ceva timp prin Uniunea Sovietica, avândîin vedere poza de mai jos.

 
13.JPG
 
Dacă vreun vorbitor de germana poate traduce, raman dator.
 
14.JPG
 
Probail un pliant turistic.
 
15.JPG
 
Pod rulant (sper să nu înşel) în sala care găzduieşte muzeul.
 
16.JPG
 
Site-ul muzeului: http://www.suedbahnmuseum.at/english/home/

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

02.08.2013 – Partea a II-a

 

Biletul de tren.

2 adulti, dus-intors = 38 Euro.

41 km = distanta dintre Murzzuschlag si Gloggnitz.

 

17.JPG

 

Pe peron, in asteptarea trenului.

 

18.JPG

 

Loc special pentru fumat.

 

19.JPG

 

Pana sa vina trenul, trebui spus ca acesta cale ferata (peste pasul Semmering) faca parte din calea ferata principala sudica, care face legatura dintre Viena si Graz, Klagenfurt si apoi Italia.

 

Trenurile care opresc in statiile mici precum pasul Semmering sau Murzzuschlag nu am putut sa le gasesc pe site-ul principal al OBB-ului (Caile Ferate Austrice).

Link-ul in care se regasesc trenurile care opresec in zona pasului Semmering (doar in germana): http://www.semmeringbahn.at/fahrplan.php

(indicat de un prieten austriac)   

 

Inca ceva.

In anul 2012 a inceput constructia tunelului pe sub pasul Semmering.

Acest tunel, cu o lungime totala de 27,3 km cu un capat la Murzzuschlag si celalat capat la Gloggnitz.

Se pare ca va costa peste 3 (trei) miliarde de Euro si ca va fi gata in anul 2024.

Tunelul face parte dintr-un proiect mai amplu, de modernizare a intregii cai ferate intre Viena si Graz.

Cand aceasta cale ferata va fi gata, trenurile de calatori vor circula cu o viteze de 230 km/h, reducand substantial timpul calatoriei.

De asemenea, tunelul va ajuta trasportul de marfa, deoarece in acest moment, trenurile de marfa care traverseaza pasul Semmering trebuie sa foloseasca doua sau chiar trei locomotive.

 

Ne-am urcat in tren.

Cam asta arata interiorul vagonului (clasa a II-a).

20.JPG

21.JPG

 

Aparat montat in tren, de la care se poate cumpara biletul de calatorie (inclusiv plata cu cardul bancar este posibila).

 

22.JPG

 

O parte dintre multele limbi in care functioneaza acest aparat.

 

23.JPG

 

Ecranele montate in tavanul vagonului arata, sucesiv, fie viteza de deplasare a trenului

 

24.JPG

 

fie pozitia pe harta a acestuia.

 

25.JPG

 

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pozele cu interiorul vagoanelor nu sunt din acelaşi tren. În prima poză e un interior de vagon dintr-un tren RailJet, care tren e asimilat trenurilor IC. În pozele următoare e interiorul unei rame electrice Bombardier Talent, folosită la trenuri regionale.

Desigur, e posibil ca RJ-ul să circule la rang de  regio pe anumite tronsoane (adică fără rezervare obligatorie, că asta e diferenţa de tarif între R şi IC la austrieci).

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Desi putin off-topic, sper sa nu se supere nimeni.

 

 

Eu nu ma supar, dar m-am speriat. Am deschis pagina cu discutii despre Oravita - Anina si am vazut fotografiile alea....Era sa fac Doamne-Fereste la gandul ca au venit extraterestrii in Banat.

 

Eu cred cu tarie ca ar trebui separate discutiile.

 

LE: penultima data cand am scris in afara subiectului am fost sanctionat cu trei zile de matanii. La ultima am scapat :D

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pozele cu interiorul vagoanelor nu sunt din acelaşi tren. .

 

Corect, pozele sunt din trenuri diferite.

Concret am mers cu 4 trenuri in ziua aceea:

La dus: Murzzuschlag - Semmering si Semmering - Gloggnitz.

La intors: Gloggnitz - Semmering si Semmering - Murzzuschlag.

 

Asta era singura posibilitate pentru a calatori doar pe bucata Murzzuschlag - Semmering - Gloggnitz.

La fel, (daca nu ma insel) era singura posibilitate pentru a putea cobora din tren in statia Semmering.

 

Referitor la tarif, chiar nu stiu ce sa spun.

La Murzzuschlag casierul austriac vorbea engleza, i-am zis ce vrem si omu' ne-a dat biletul din poza de mai sus.

Daca imi aduc bine aminte, cred ca nasu' a aparut doar intr-un singur tren din cele 4 cu care am mers in ziua respectiva.

 

 

Eu cred cu tarie ca ar trebui separate discutiile.

 

N-a fost o tura cu bicicleta, asa ca nu prea aveam unde sa postez povestea din pasul Semmering.

 

In adara de asta, am vorbit deja despre calea ferata Oravita - Anina si despre denumirea acesteia de "Semmeringul Banatului".

Asadar exista o oarecarea legatura (chiar si indirecta) intre cele doua cai ferate.

Daca vorbeam aici de Transiberian, situatia era alta.

 

In plus, initial ambele cai ferate au fost construite de austrieci, in perioade apropiate.

Referitor la acest aspect, va mai exista un detaliu pe parcursul povestii din pasul Semmering.

 

Nu in ultimul rand, asa cum am mai spus, pentru a face o comparatie.

Intre ceea ce exista azi in RO (de care ne cam batem joc) si ceea ce exista in Austria.

 

Sper ca am argumentat suficient de ce povestea pasului Semmering este postata in topicul dedicat caii ferate Oravita - Anina.

Multumesc pentru intelegere.

 

 

L.E. Am adaugat cateva Tag-uri, pentru a face o legatura intre titlul topicului si completarea povestii cu calea ferata Semmering.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Unealta din poza de mai jos (postata si la postul #30-fotografia 6)

 

06.JPG

 

nu este pentru carat blocuri de piatra. Este un cleste pentru carat traverse.

 

Se foloseste de 2 persoane, una apuca un maner si trece pe partea stanga a traversei, a doua apuca celalalt maner si trece pe partea dreapta a traversei.

Pentru traverse de lemn, mai usoare, se cara in 4 oameni cu 2 clesti.

Pentru traverse de beton, mult mai grele, mai multi clesti, mai multi oameni.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

@sole42

 

Corect.

Vazand unealta expusa pe un bloc de piata, am crezut ca are alta utilizare (blocuri de piatra mai mici).

Oricum, multumesc pentru corectare si completare.

 

Daca tot vorbim de astfel de unelte.

Cleste pentru carat traverse (similar cu cel din poza postata).

 

34.JPG

 

Cleste pentru carat sine de cale ferata.

 

33.JPG

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cu placere. Imi aminteste de tinerete, cand am condus niste echipe de liniori. Munca era deosebit de grea.

Cu sina era si mai dificil sa fie carata la cleste, dar existau circumstante in care nu puteau fi folosite utilaje. Functie de tip, cifra reprezinta greutatea pe metru liniar, 40, 49, 60 si 65 (astea se foloseau preponderent acum 30-40 ani), la o lungime de 15-30m/sina, iti dai seama cum era.

Share this post


Link to post
Share on other sites

02.08.2013 – Partea a III-a
 
Ajungem în gara Semmering.

 
26.JPG
 
Înscrierea în Patrimimoniul UNESCO a căii ferate Semering şi a peisajului înconjurător.
 
27.JPG
 
Câteva cuvinte despre “prima cale ferată montană din Lume”, si costul acesteia de aproximativ 300 milioane de Euro (in banii de azi).
 

28.JPG
 
De asemenea, câteva cuvinte despre construcţia acestei căi ferate, fără dinamită şi fără utilaje moderne (la fel ca şi în cazul căii ferate Oraviţa – Anina).
 

29.JPG
 
Despre locomotive cu abur, diesel şi electrice, precum şi despre testarea acestora pe calea ferată Semmering.
 
30.JPG
 
31.JPG
 
Tunelul pe sub pasul Semmering (despre care am vorbit mai sus) şi includerea, în premiera, a unei căii ferate in Patrimoniul UNESCO.
 
32.JPG
 
Cel mai cunoscut viaduct al căii ferate.
 
33.JPG
 
Ultimele 4 poze au fost făcute lângă gara din Gloggnitz, însă asta contează mai puţin.
 
Înapoi în pasul Semmering, câteva vorbe despre constructorul şef Carl Ritrer von Ghega.

 
34.JPG
 
35.JPG
 
Trecem peste greşala austriacă conform cărei von Ghega a obţinut diploma de inginer in anul 1918, însă a murit în anul 1860.
 
Probabil un monumet în memoria lui von Ghega.

 
36.JPG
 
37.JPG
 
Şi una dintre cugetările constructorului.
 
38.JPG
 
Intr-o traducere aproximativă (Google translate): “Prin intermediul căii ferate distanţele dispar, interesele materiale sunt promovate, cultura creşte şi se răspândeşte”.
 
Numele inginerului era Carlo Ghega, de origine albaneză (deşi era născut la Veneţia).
Ritter este un titlu nobiliar, similar cu cel de cavaler.
Pentru construcţia căii ferate peste pasul Semmering, Ghega a primit titlul nobiliar in anul 1851, deşi construcţia a fost terminată în anul 1854.
 
Von Ghega este în continuare preţuit în Austria.
În anul 1967 era pe bancnota de 20 de şilingi (poza de pe Wikipedia).

 
39.JPG
 
În final, un amănunt interesant.
După finalizarea construcţiei la calea ferată Semmering, von Ghega a primit sarcina de a construi o cale ferată în Transilvania (cel putin aşa scrie pe Wikipedia).
Mai multe informaţii n-am reuşit să gasesc.
Însă, având în vedere faptul că construcţia căii ferate Oraviţa – Anina a început în anul 1856, cu 4 ani înainte de moartea lui von Ghega, este posibil ca acestă să fi avut o oarecare implicare.
 
În zona pasului Semmering există un muzeu (nu l-am văzut) dedicat lui von Ghega (http://www.ghega-museum.at/)
unde este posibil să fie expuse mai multe amănunte despre cariera inginerului.
În afara de muzeu dedicat lui von Ghega, în clădirea gării Semmering există un mic muzeu, pe care n-am apucat să-l vedem.
 
Automotor (după ştergătoare şi sirenă) expus în gara Semmering.

 
40.JPG
 
Trenurile de azi, care se plimbă peste pasul Semmering cu viteaza minimă de 60 km/h.
 
41.JPG
 
42.JPG
 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

02.08.2013 – Partea a IV-a
 
Înainte de plimbarea cu trenul peste pasul Semmering am fost avertizat de către prietenul austriac că trenul merge destul de repede şi că nu voi vedea mare lucru.
Şi aşa a fost (însă nu îmi pare rău ca am fost).
Asă că, cu scuzele de rigoare pentru calitatea pozele, cam ceea ce se poate vedea din tren.
 
Între Semmering si Gloggnitz.

 
43.JPG
 
Gara din Gloggnitz (landul Austria Inferioara).
 

45.JPG
 
Între Gloggnitz şi Semmering.
Pe unele bucăti, calea ferată este triplă.

 
46.JPG
 
Câteva piesaje.
 
47.JPG
 
48.JPG
 
49.JPG
 
Şi câteva viaducte.
 
50.JPG
 
51.JPG
 
52.JPG
 
53.JPG
 
Stivă de lemne lângă gara Semmering.
Mi-a plăcut faptul că stiva de lemne nu stătea direct pe sol, ci pe doi pari, probabil pentru ca lemnele sa nu intre în contact direct cu umiditatea din sol.

 
54.JPG
 
Alte peisaje, între Semmering şi Murzzuschlag.
 
55.JPG
 
56.JPG
 
57.JPG
 
58.JPG
 
Un copil şi un câine dormeau fară probleme pe podeau vagonului.
În RO, probabil se chema Protecţia Copilului.

 
59.JPG
 
Pentru ca off-topciul să fie complet, prima bancnota de Euro pe care am vazut-o scrisă şi în chirilice.
 
60.JPG

Share this post


Link to post
Share on other sites

N-a fost o tura cu bicicleta, asa ca nu prea aveam unde sa postez povestea din pasul Semmering.

.....

 

Giboane, Gibonule, domnul Gibon, cum vrei tu sa-ti spun, n-am nicio problema cu locurile pe care le prezinti, ba chiar sunt minunate, am savurat fiecare fotografie din Austria.

Atata doar ca aici este aria "cicloturism-ture, calatorii-ROMANIA".

Avem "Cafenea" sau mai stiu eu ce, nu va invat eu cum merg treburile pe forumuri. Cum crezi ca reactioneaza un (ciclo)turist entuziast care cauta pe forumul "ciclism.ro" dupa "Oravita-Anina" si da peste vagoanele OBB cu automat de vanzare bilete?!

E vorba si despre un principiu aici, pentru unii se dovedeste a fi flexibil, pentru altii nu.

O sa fac si "report post", ca la regulament, ma gandesc ca n-o ajunge tot la tine....

 

PS: opinia unei singure persoane, de obicei, nu e suficienta pentru a transforma lucruri. De aceea as fi multumit sa primesc numai un avertisment, de data asta.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Octavian, povestea Semmeringului, nefiind vorba de o tura cu bicicleta, nu prea se incadreaza nicaieri pe forum ca topic independent. Parcursa cu masina si cu trenul, ea ar putea figura ca topic independent doar pe un forum feroviar (ceea ce se si intampla :) ).

Deci nu merge postata la ture cu bicicleta in strainatate. Astfel incat merge numai ca prezentare "in paralel" legata de o alta tura intr-un loc similar, care este fix Oravita-Anina.

Semmeringul este sursa de inspiratie pentru construirea caii ferate de la noi, deci o referinta la ea in topicul de Oravita-Anina merge.

 

Putem spune ca (pentru un forum de biciclete) este o situatie de exceptie care cred ca poate fi acceptata ca atare. :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

În final, câteva cifre legate de cele două căi ferate (cifre găsite în diverse locuri pe Internet)

Nu sunt un specialist în domeniul căilor ferate, aşa că îmi cer scuze anticipat dacă aceste nu sunt exacte.

 

Construcţie.

Oraviţa – Anina: 1856 - 1863

Semmering: 1848 – 1854

 

Lungime.

Oraviţa – Anina: 33,4 km

Semmering: 41, 8 km

 

Diferenţa de nivel acoperita.

Oraviţa – Anina: 339 metri

Semmering: 460 metri

 

Altitudine maximă.

Oraviţa – Anina: aprox. 600 metri*

Semmering: 898 metri

 

* n-am reuşit să aflu altitudinea exactă, ştiu doar ca în tunelul Gârlişte este punctul de maximă altitudine.

 

Raza de curbură minimă a căii ferate.

Oraviţa – Anina: 110 metri

Semmering: 190 metri

 

În ceea ce priveste spectaculozitatea traseului feroviar, după ce am avut ocazia să le văd pe amândouă, cred că Oraviţa – Anina este mult mai spectaculoasă faţă de Semmering.

 

Cam asta a fost povestea căii ferate Semmering.

Dacă are cineva vreo întrebare, cu cea mai mare plăcere.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Miercuri, 09.07.2014
 
Tura din Caraş-Severin
http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/17195-iablaniţa-–-oraviţa-–-baziaş-–-orşova-şi-shen-porţile-de-fier-1/
nu putea rata calea ferată Oraviţa – Anina.

 
Cazare în Oraviţa a fost la pensiunea 7 Brazi: http://milosturism.ro/
80 Lei camera / noapte, cu baie pe hol.

Condiţii de cazare OK, curat, chiar nu am nimic de reproşat.
Bicicleta a stat legată de o scară, în curtea pensiunii.
 
M-am trezit la ora 05:45, ceea ce pentru mine reprezintă o performanţa.
Însă m-am trezit bine dispus, având în vedere că în seara precedentă Germania a bătut greu de tot Brazilia, doar 7-1 pe finalul meciului (prima semifinală de la Cupa Mondială de Fotbal din Brazilia)
 
Un duş şi am plecat spre gara, călare pe bicicletă.
Pensiunea 7 Brazi este amplasată diametral opus faţă de gară, la ieşirea spre Anina, aşa că am avut ocazia să văd Oraviţa la ora 06.00 dimineaţa.
Pustiu, nimeni pe stradă, cred că m-au depăşit doar două maşini.
 
Tot drumul de la pensiune până la gara este în coborâre şi puţin plat în zona gării.
 
Dacă mai exista vreun dubiu că linia ferată Oraviţa – Anina se mai numeşte “Semmeringul Bănăţean” (faţada dinsprea stradă a gării cu ceas nefuncţional).
 
174.JPG
 
Câteva vorbe despre gara Oraviţa şi despre calea ferată spre Anina.
 
175.JPG
 
Căteva plăci comemorative din gară.
 
176.JPG

177.JPG

178.JPG
 
Probabil cea mai nouă placă comemorativă.
 
179.JPG
 
Gara Oraviţa, în lumina dimineţii.
 
180.JPG
 
Vagoanele gata de plecare
 
181.JPG
 
aşteptau cuminţi locomotiva.
 
182.JPG
 
Viteza maximă constructivă a acestor vagoane.
 
183.JPG
 
Bicicleta avea loc suficient.
 
184.JPG
 
Biletul pentru bicicletă l-am luat de la casa de bilete din gară fără niciun fel de problemă.
E drept că era scris cu mâna pe un formular pre-tipărit, pentru că în gara Oraviţa încă nu a ajuns computerul.
 
La ora 07:02 fix trenul s-a urnit de la peron.
Asupra traseului văzut din tren nu mai insist, pentru că există deja destule poze.
 
Căinele asta care a alergat vreo 500 de metri după tren, imediat după ieşirea din Oraviţa merită o poză, chiar şi mişcată.
 
185.JPG
 
Punctul final al călătorie cu trenul a fost halta Gârlişte, ultima haltă înainte de Anina.
 
186.JPG
 
Cişmea care alimenta cu apă cazanul locomotivelor cu abur, păstrată foarte bine.
 
187.JPG

188.JPG
 
Înscripţie de la baza cişmelei, din care înţeleg, cu greu, că a fost reparată, probabil pentru ultima dată, în anul 1966.
 
189.JPG

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Miercuri, 09.07.2014 – Partea a II-a

 

Din halta Gârlişte, am luat-o pe jos, direct pe calea ferată şi pe lângă bicicletă, 8 km până Ciudanoviţa (următoarea haltă în dorecţia Oraviţa).

Mersul trenurilor CFR Călători îl ştiam, trebuia doar să am grijă la trenul RE 9694 care pleca din Anina la ora 09:20.

Înainte de a ajunge la Gârlişte, naşul din trenul mi-a confirmat că în afară de trenurile CFR Călători nu mai circulă niciul alt tren pe ruta Oraviţa – Anina.

 

În halta Gârlişte seful de haltă s-a oferit să îmi arate scurtătura (drumul) care merge la Ciudanoviţa.

Când i-am spus că nu este nevoie, că vreau să merg pe calea ferată, omu’ nu a părut deloc surprins de intenţia mea şi mi-a spus ceva de genul “aha, vrei sa vezi traseul”.

Şi şeful de haltă m-a asigurat că alte trenuri în afara celor de la CFR Călători nu mai circulă şi mi-a atras atenţia să nu intru în primul tunel până nu mă depăseşte trenul care pleca din Anina la ora 09:20 (RE 9694).

 

Taietură în stâncă, chiar lângă halta Gârlişte.

 

190.JPG

 

191.JPG

 

Traverse de lemn.

 

192.JPG

 

Cam la vreo 10 minute de mers după ce am plecat din halta Gârlişte am întâlnit o echipă de muncitori la calea ferată, care erau în pauză pentru micul dejun.

Am stat puţin de vorbă cu ei şi am aflat că actuala şină de pe calea ferată Oraviţa – Anina a fost schimbată ultima dată în anul 1984.

I-am întreabat de vipere, însă oamenii m-au liniştit “sunt, da nu iasă că e frig afară”.

Oamenii fiind la masă n-am mai vrut să-i deranjez, aşa că am luat-o din loc.

 

Peisajul se deschide.

 

193.JPG

 

194.JPG

 

195.JPG

 

Consolidarea teresamentului.

 

196.JPG

 

197.JPG

 

Altă taietură în stâncă.

 

198.JPG

 

Pauză, pentru că urma sa apară trenul care venea de la Anina.

 

199.JPG

 

200.JPG

 

Rar, mai apare şi câte o traversă de beton.

 

201.JPG

 

Altă consolidare a teresamentului.

 

202.JPG

 

Încă o pauză.

 

203.JPG

 

Primul tunel.

 

204.JPG

 

In interior, inălţimea tunelului scade.

 

205.JPG

 

Nisă.

 

206.JPG

 

Pe la mijlocul tunelului.

 

207.JPG

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Miercuri, 09.07.2014 – Partea a III-a
 
Dacă poate cineva să explice la cel foloseşte cutia neagră de mai jos, inclusiv legatura acesteia cu şina de cale ferată, rămân dator.
Cumva impinge sau trage şina?
 
Miercuri, 09.07.2014 – Partea a III-a
 
Dacă poate cineva să explice la cel foloseşte cutia neagră de mai jos, inclusiv legatura acesteia cu şina de cale ferată, rămân dator.
Cumva impinge sau trage şina?
 

208.JPG
 
209.JPG
 
Tunel de vegetaţie şi traverse din beton.
 

210.JPG
 
Bornă kilometrică pentru mecanicii de locomotivă, a cărei înscripţie este vizibilă din ambele direcţii de mers.
La mersul pe jos, chiar ajută aceste borne amplasate la fiecare sută de metri.
Numărătoarea începe de la Oraviţa.
 

211.JPG
 
În vale se văd primele construcţii din Ciudanoviţa (colonie)
 

212.JPG
 
şi drumul (în stânga pozei) care urcă spre halta Ciudanoviţa.
 

213.JPG
 
Însă până la halta Ciudanoviţa, pe calea ferată mai era ceva de mers, deoarece calea ferată face o buclă destul de extinsă.
Din acest motiv şeful de haltă de la Gârlişte s-a oferit să îmi are scurtătura (drumul) care merge la Ciudanoviţa.
 
Pe marginea râpei.
 

214.JPG
 
Altă tăietură în stâncă, cea mai mare din bucata Gârlişte – Ciudanoviţa.
 

215.JPG
 
216.JPG
 
217.JPG
 
Stând în cur pe şina de cale ferată, la o ţigară, ma uitam ca prostu’ la ceea ce au reuşit să facă austriecii acum mai bine de 150 de ani, doar la daltă şi târnăcop, fară dinamită, ciocan pneumatic sau acele tirbuşoane imense care se folosesc în ziua de azi.
Tunel săpat direct în stâncă.
 

218.JPG
 
În tunel.
 

219.JPG
 
unde cresc şi nişte ciuperci.
 

220.JPG

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@gibonu

Foarte frumos! Documentarea "la pas" a acestui traseu este o completare cel putin binevenita.

Share this post


Link to post
Share on other sites

,,Cutia neagră" e un ungător pentru buza bandajului, pentru a reduce frecarea la curbe. ,,Legătura" cu calea ferată e un furtun gros prin care e trimisă vaselină spre interiorul căii.
 
Varianta mai mică şi mai discretă (şi îngropată sub asfalt) pentru tramvai:

tn_Ungator%20bandaje-Mezes.jpg

 

Se observă vaselina pe interior.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@diorgulescu

Multumesc.

"La pas" am parcurs doar 8 dintre cei 33 de km ai caii ferate.

 

@@Dr2005

Multumesc pentru explicatie.

Sa inteleg ca se unge roata la tren/tramvai inainte de a intra in curba (scuze daca intrebarea este tampita, insa nu mai pricep).

 

 

Miercuri, 09.07.2014 – Partea a IV-a
 
Urmeaza viaductul de la Jitin.
 
221.jpg
 
223.jpg
 
Partea centrala a viaductului, din metal, care din cate stiu, a fost construita la sol apoi ridicata cu ajutorul unui sistem de scripeti.
 
224.jpg
 
Pe viaduct, cam cu morcovu-n cur, pentru ca nu stiam cat de rezistenta este tabla de pe maginile caii ferate.
 
225.jpg
 
Din mijlocul viaductului, vedere spre sol.
 
226.jpg
 
Scara care cobora spre baza viaductului.
 
227.jpg
 
Arcade.
 
228.jpg
 
229.jpg
 
Unul dintre cei doi piloni centrali.
 
230.jpg
 
Partea centrala, metalica a viaductului.
 
231.jpg
 
La baza unuia dintre pilonii centrali.
 
233.jpg
 
232.jpg
 
Inapoi, la calea ferata.
 
234.jpg

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@Dr2005

Multumesc pentru explicatie.

Sa inteleg ca se unge roata la tren/tramvai inainte de a intra in curba (scuze daca intrebarea este tampita, insa nu mai pricep).

 

 

 

Da, se unge buza bandajului roţii atacante (eviedent, dispozitivul nu face diferenţa între prima roată şi ultima, deci vor fi lubrifiate toate roţile de pe exteriorul curbei, ceea ce nu e rău). Roata atacantă este prima roată care intră în curbă, pe exteriorul curbei. Acolo apar frecări destul de mari (de unde şi zgomotul de curbă făcut de tren/tramvai la trecerea prin curbe), cu consecinţe destul de nefaste asupra şinei şi roţii. Pentru a reduce uzurile, s-au montat acele dispozitive.

Cel mai mare neajuns e că, din diverse motive (bălţi, glume proaste ale unora sau montaj necorespunzător), vaselina aia poate ajunge pe ciuperca şinei, pe unde vin roţile... iar să dai cu ulei pe şină înseamnă să omori de tot aderenţa. Pe vremuri, la RATB se punea ulei în canalul şinei la curbă... da' Dorel turna să îi iasă cât i-a zis şeful, aşa că uleiul ăla ajungea peste tot, de nu se mai puteau opri tramvaiele la punct fix.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@Dr2005

 

Multumesc pentru explicatii.

 

 

 

Miercuri, 09.07.2014 – Partea a V-a
 
Intrarea în alt tunel.
 
235.jpg
 
Prin tunel.
 
236.jpg
 
Altă stâncă taiată pentru a face loc căii ferate.
 
237.jpg
 
238.jpg
 
239.jpg
 
240.jpg
 
Am mai mers puţin şi a început ploaia.
Cât îmi tragem geaca de ploaie pe mine, dinspre Gâlişte a apărut, tot pe calea ferată, un tip cu o umbrelă în mână care mergea spre Ciudanoviţa.
 
Ne-am salutat reciproc, omu’ cu umbrela mi-a confirmat că mai sunt doar căteva sute de metri până la halta Ciudanoviţa, după care fiecare şi-a văzut de treaba lui.
Adică eu m-am băgat sub un pom iar omu’ cu umbrela a continuat alergarea spre Ciudanoviţa.
 
Ploaia n-a ţinut prea mult, aşa că relativ repede am ajuns la halta (punctul de oprire) Ciudanoviţa, cu ciorapii uzi, datorită vegetaţiei abundente de pe calea ferată.
 
241.jpg
 
Aici, sub copertina din haltă, era omu’ cu umbrela cu care m-am întâlnit mai înainte.
Am aflat că este revizorul de şină pe bucată Gârlişte – Ciudanoviţa.
 
Concret, sluba lui era ca în fiecare zi să ia trenul din Anina (localitatea de domiciliu) până la Gârlişte, apoi să parcurgă pe jos, de-a lungul căii ferate bucata Gârlişte – Ciudanoviţa.
Odată ajuns în Ciudanoviţa aştepta cel de-al doilea tren al zilei pentru a se întoarce la Anina.
 
Scopul acestei activităţi: să observe dacă a căzut vreun buştean pe şină, dacă vreo traversă este ruptă, etc.
 
Asta în fiecare zi, indiferent de anotimp sau strarea vremii.
Plus că mai există şi zile în care parcurge bucată Anina – Ciudanoviţa (17 km) atunci când colegul lui de pe acest sector era liber.
 
Deja omu’ mi se părea interesant, aşa că am continuat discuţia, în timp ce îmi storceam ciorapii.
 
Bineînţeles că l-am întreabat de soarta căii ferate Oraviţa – Anina şi ce se aude despre închiderea liniei.
Omu’ mi-a răspuns, zâmbind, că acelaşi lucrul l-a întrebat pe şeful său, iar răspunsul acestuia a fost: “Dacă mă mai întreabaţi odată de închidere, vă dau pe toţi afară. Când m-oţi vedea pe mine că îmi fac bagajele, atunci să va gândiţi la închidere”.
 
În plus, m-a asigurat că vara şi mai ales în week-end trenul este plin de turişti, că “io n-am loc nici pe scară”.
 
Pe lângă turişti, de acest tren se folosesc şi cei din zona haltelor pe unde opreşte, cum ar fi “ăştia din Ciudanoviţa se mai duc cu trenul la Oraviţa să-şi ia tărâţe”.
 
L-am mai întrebat cum procedează atunci când găseşte căte un copac căzut pe şină.
Mi-a răspuns că “îmi sun colegii şi vin cu drujba să mă ajute”.
 
Referitor la personalul care deserveşte trenurile “ăia nici măcar nu se dau jos, ne sună pe noi”.
Ăia = doi mecanici, naşul şi ciocănarul (cel care verifică roţile trenului cu ciocanul) şi uneori revizorul de vagoane (atunci când merge spre casă).
Concluzia revizorului de şină a fost că “ce mare lucru să ţină o drujbă în locomotivă, că din 4 inşi o şi unul să o folosească”.
 
Tunelul Maniel (în ăsta n-am mai intrat).
 
242.jpg
 
Din latina mea de baltă, desupra tunelului scrie “MDCCCVXIII = 1863” adică anul în care calea ferată Oraviţa – Anina a devenit operaţională (pentru traficul de marfă).
 
Pentru final: datorită traverselor de cale ferată, cel mai simpu a fost să urc bicicleta pe sină, iar eu (pe lângă bicicletă) să mă asigur că roata faţă nu cade de pe sină.
Cu roata spate nu a fost nicio problemă, deoarece acesta calcă exact pe unde trece roata faţă.
 
Concret, a trebuit să stau tot timpul cu ochii beliţi ca roata faţă să nu cadă de pe şină, mai ales având in vedere că lăţimea şinei nu depăşea foarte mult lăţimea anvelopei.
N-am reuşit tot timpul să ţin bicicleta pe şină, a căzut de cateva zeci de ori, însă fără nicio pagubă.
 
Ca timp, am plecat pe la ora 08:45 din halta Gârlişte şi pe la ora 13.30 am ajuns la Ciudanoviţa.
 
Cam asta a fost plimbarea, pe bucata Gârlişte – Ciudanoviţa.
 
Până data viitoare când mai ajung pe acestă cale ferată, dacă are cineve vreo întrebare, cu cea mai mare plăcere.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now